Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 martie 2013

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.15	Constantin-Alin Bucur - declaraţie politică intitulată "Servim interese personale sau interese naţionale?";

		Domnul Viorel Hrebenciuc:
		................................................
		Are cuvântul domnul Alin Bucur.
		Domnul Constantin-Alin Bucur: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Servim interese personale sau interese naţionale?" Suntem mulţi. Suntem 412 membri ai Camerei Deputaţilor, la care se adaugă un număr de 176 de distinşi senatori. Aritmetica politică ne dictează un număr de 588 de parlamentari ai României. Suntem mulţi şi e păcat că nu suntem uniţi. Suntem împărţiţi în şase grupuri parlamentare, plus reprezentanţii minorităţilor naţionale. Suntem împărţiţi în ideologie, suntem împărţiţi în doctrină, suntem dezbinaţi în partide noi şi partide vechi, suntem împărţiţi în parlamentari tineri şi parlamentari cu experienţă, suntem împărţiţi în parlamentari "redistribuiţi", cu ghilimelele de rigoare, şi în parlamentari învingători cu peste 50% din voturi şi suntem împărţiţi, din păcate, inclusiv pe criterii etnice. Există totuşi ceva care ne poate uni, stimaţi colegi? Ne-am luptat secole întregi să fim uniţi, să uităm de segregare şi să fim independenţi, să fim liberi şi să scăpăm de jugul pe care alţii îl impuneau, doar să ajungem în situaţia de astăzi, adică să fim împărţiţi, separaţi, dezbinaţi şi într-un permanent conflict. Ne-am luptat cu entuziasm şi forţă să consacrăm statul unitar România ca un stat democratic în care primează interesul naţional prin voinţa majorităţii, dar şi prin respectul pentru opinia minorităţii. Ne-am luptat să avem o instituţie parlamentară puternică, care să garanteze pentru toţi cetăţenii valorile democraţiei, libertăţii şi egalităţii de şanse doar ca astăzi să ajungem la o cotă de încredere populară de 33% în Parlament. Ne-am chinuit să detronăm un dictator care se numea impropriu preşedinte în decembrie 89’ doar ca astăzi să avem un preşedinte pentru care Constituţia nu contează şi care a adus Preşedinţia la o cotă de încredere publică de sub 30%. Ne-am angajat să consolidăm instituţia justiţiei în România doar ca astăzi să acuzăm DNA, Parchetul şi ANI ca fiind instrumente politice. Ne-am dorit poate mai mult ca orice să intrăm în Uniunea Europeană şi în spaţiul de securitate Schengen, să putem circula nestingheriţi în toată Europa doar ca astăzi să aflăm brusc că acest subiect poate fi lesne închis de către Guvern, pentru că, dacă voi nu ne vreţi, nici noi nu vă vrem, dacă îmi permiteţi parafrazarea autorului. Am ajuns să fim dezamăgiţi de toate luptele pe care le-am purtat de-a lungul istoriei, am ajuns să ignorăm lucrurile care contează cu adevărat pentru cetăţeni, am ajuns, stimaţi colegi, să ne dăm interesul pentru obiective scurte şi mici, de factură politică, şi să uităm în fiecare zi ce promitem celor care ne legitimează, odată la patru ani, cu votul lor. Sunt cât se poate de sincer când spun că nu mă aşteptam, când am luat decizia să intru în politică, când am luat decizia să candidez pentru funcţia de deputat, la atât de multă segregare între politicieni şi la atât de multă lipsă de responsabilitate pentru interesul naţional, pentru nevoile celor mulţi, care sunt de fiecare dată pregătiţi să ne dea încrederea când o cerem, deşi această încredere se pare că nu se concretizează şi nu se justifică. Avem în schimb un război permanent: forţele politice din opoziţie şi de la putere şi între instituţiile fundamentale ale statului. Suntem scindaţi, suntem pasionaţi de săpatul tranşeelor adânci în politică. Suntem pasionaţi de insulte şi calomnii, suntem pasionaţi şi de trădare. Nu vreau să generalizez, dar foarte mulţi politicieni care au cerut încrederea publică pe baza unui program politic, pe baza unor promisiuni clare în alegeri, trădează încrederea pe care au primit-o, îşi trădează colegii cu care au lucrat doar pentru a-şi servi interesele personale şi se bazează pe faptul că lumea uită. Nu subestimaţi poporul român, stimaţi colegi, va avea grijă să îşi aducă aminte de ce aţi făcut şi de ce nu aţi făcut şi vă va judeca acţiunile prin vot. Guvernarea a ajuns un scop în sine, stimaţi colegi, şi nu un mijloc pentru a asigura un trai cât mai bun pentru cetăţeni. Pentru ce ne mai luptăm astăzi? Răspunsul este simplu. Pentru a ajunge la resursele guvernării, la proverbialul ciolan. Stimaţi colegi, În opinia mea interesul naţional trebuie să primeze interesului politic. Guvernarea trebuie să fie un mijloc nu de îmbogăţire personală şi nu de parvenitism, ci un mijloc de asigurare a premiselor dezvoltării sociale, un mijloc de asigurare a bunăstării cetăţenilor, iar Guvernul ar trebui să fie garantul împărţirii echitabile a resurselor, nu către clientela politică, ci către cetăţenii de rând care aşteaptă să fie ascultaţi, să fie ajutaţi, să fie susţinuţi în încercările acestora de a-şi găsi un loc în această societate care se numeşte România. Parlamentul, stimaţi colegi,
		Domnul Viorel Hrebenciuc: Vă rog să vă apropiaţi de final.
		Domnul Constantin-Alin Bucur: Parlamentul, stimaţi colegi, ar trebui să fie garantul valorilor democratice, ar trebui să fie un exemplu de conduită publică şi de responsabilitate politică. Parlamentul nu trebuie să fie un instrument pentru a te ascunde de braţul lung al legii, nu trebuie să fie un forum de injurii şi calomnii, chiar dacă declaraţiile politice sunt acoperite de imunitate totală. Libertatea noastră de exprimare trebuie folosită pentru a face auzite problemele cu care oamenii de rând se confruntă, nu pentru a ataca furibund adversarul politic. Vă puteţi da seama ce exemplu dăm noi ca parlamentari când de 20 de ani dăm dovada că nu suntem în stare să ne ascultăm, să colaborăm şi să comunicăm pentru a susţine interesul naţional, când de peste 20 de ani nu facem altceva decât să votăm după dictare, şi nu după cum simţim că trebuie să votăm. În istoria postdecembristă a României Parlamentul s-a consacrat ca un loc nefast, unde se adună aristocraţii politici ai României pentru a-şi apăra interesele proprii şi pentru a susţine un anumit Guvern care din când în când le mai aruncă o firimitură de la masa bogaţilor. Din nou, stimaţi colegi, nu vreau să generalizez şi încerc să fiu cât pot de sincer. Sunt trist când observ că de peste 20 de ani nu s-a schimbat nimic. Industria României este vândută pe bucăţi şi oamenii rămân fără locuri de muncă, agricultura sufocă practic fermierii locali şi este un paradis al evaziunii fiscale, justiţia este pusă pe zi ce trece sub semnul îndoielii eticii şi moralităţii, lumea nu mai are încredere în magistraţi, şi Guvernul, stimaţi colegi, are grave lipsuri de justificare a activităţii. Nici o măsură economică notabilă nici o reacţie la problemele sociale grave cu care se confruntă România. Domnule prim-ministru, stimaţi miniştri, au trecut 11 luni de guvernare, în aprilie se face anul şi nu vedem nimic constructiv. Nu vedem nimic din ceea ce aţi promis, dar suntem bombardaţi în fiecare zi de scandaluri politice insipide şi fără nici o finalitate. Vedem miniştri care au probleme de integritate şi probitate morală - fiind cercetaţi penal - care-şi ocupă nestingheriţi fotoliile, vedem rapoarte MCV din ce în ce mai dăunătoare imaginii noastre externe, vedem un permanent război între palate din care nimeni nu are nimic de câştigat. Vedem, sau cel puţin unii dintre noi văd cum Comisia Europeană reclamă România la Curtea de Justiţie a UE pentru transpunerea incompletă în legislaţia naţională a două directive din domeniul energiei, privind protecţia consumatorilor şi îndatoririle autorităţilor de reglementare, vedem cum este sancţionată România cu penalizări de circa 30.000 de euro pe zi pentru fiecare directivă neaplicată din indolenţa unui sistem pe care dumneavoastră, membrii Guvernului, îl păstoriţi. Închei această declaraţie, dar nu înainte de a face un nou apel la unitate. Cred că trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale ale societăţii democratice, şi unitatea este o astfel de valoare. Cred că trebuie să ne impunem, mai ales datorită faptului că suntem atât de mulţi, să creştem încrederea publicului în Parlament, să facem tot ce ne stă în putere prin iniţiativele noastre, prin modul nostru de conduită, prin disponibilitatea de comunicare cu toată clasa politică şi cu cetăţenii acestei ţări. Trebui să fim uniţi în faţa provocărilor din viitorul apropiat. Nu sunt lejere problemele cu care ne confruntăm ca ţară şi aşteptările faţă de noi sunt pe zi ce trece mai mari. O să mă apropii de final acum, o să închei, de fapt, cu rugămintea, stimaţi colegi, să nu trădăm aceste aşteptări şi să ne ridicăm la înălţimea acestora şi sunt sigur că, împreună, putem fi mult mai puternici decât separaţi. Deputat Alin Bucur, PP-DD.