Constantin Avram
Constantin Avram
Ședința Camerei Deputaților din 26 martie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.41/05-04-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 26-03-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 martie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.54 Constantin Avram - declarație politică cu tema: "Regionalizarea României - drum spre progres și bunăstare sau pericol de dezmembrare a statului național unitar român?!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

   

Domnul Constantin Avram:

"Regionalizarea României - drum spre progres și bunăstare sau pericol de dezmembrare a statului național unitar român

Anunțat drept unul dintre cele mai importante proiecte ale României, procesul de regionalizare presupune reîmpărțirea administrativ-teritorială a țării, prin adăugarea unui nivel suplimentar de unități administrative, și anume regiunile cu personalitate juridică. Practic, anumite competențe care acum se află la nivel central vor fi transferate la regiuni: economie, fonduri europene, afaceri, infrastructură, sănătate, mediu, educație, agricultură, cultură, turism, protecție socială, amenajarea teritoriului, situații de urgență, tineret și sport.

În prezent, majoritatea statelor europene au guvernare pe mai multe nivele, diferite de la stat la stat, în funcție de nevoile și caracteristicile fiecăruia. Putem oferi poate doar câteva exemple, federalismul din Germania, regiunile Italiei, sistemul pe trei nivele din Polonia (comune, districte și voievodate) sau regiunile din Franța.

În România, procesul se află într-o perioadă de identificare și conturare a celor mai viabile alternative care să se plieze cel mai bine pe structura și interesele sale. Dezbaterile despre modul în care va arăta structura administrativă a României în urma procesului de regionalizare sunt diverse, însă un lucru este clar: trebuie luate în calcul toate componentele acestei problematici, plecând de la numărul acestor regiuni, prerogative, bugete etc. Plecând de la exemplele statelor europene în domeniul regionalizării și descentralizării, putem identifica evident atât avantaje, cât și riscuri, însă cred că este de datoria noastră, a tuturor, să identificăm acele formule care să ofere cel mai coerent model de regionalizare pentru România, adaptat realităților și nevoilor reale, autentice ale contextului autohton.

Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, programe de dezvoltare regională mai coerente, o cunoaștere mai bună a nevoilor cetățenilor sau o mai bună gestionare a resurselor publice, acestea sunt doar câteva dintre avantajele acestui proces.

Există, evident, și riscuri, iar din punctul meu de vedere principalele provocări ale acestui proces vor fi: dezvoltarea aproximativ egală a regiunilor, reducerea birocrației sau alocarea echitabilă a resurselor în interiorul regiunilor.

Este nevoie, astfel, de o transparență majoră pentru ca fiecare cetățean să înțeleagă cât mai corect cadrul general al procesului de regionalizare și modul în care acesta va produce atât schimbări, cât și noi oportunități în viața fiecăruia.

Au fost propuneri succesive, în anul 2004, prin Legea nr.315/2004 adoptată de Parlament, care a propus dezvoltarea regională a României, cu 8 regiuni pe structura actuală a județelor și care răspundea oarecum numai criteriilor economice.

În 2009, UDMR aliatul PDL la guvernare, a venit cu o propunere legislativă pentru 16 regiuni, cuprinse în 5 macroregiuni, aprobată tacit în Senatul României. Evident că în Camera Deputaților a căzut, iar ideea a stârnit râsul majorității, dar a mulțumit o parte a celor care mai visează la revizionismul maghiar. Ce nu înțelegem este legat de faptul că regionalizarea pentru unii înseamnă simpla divizare a unui spațiu economic al unor state suverane în zone administrativ-teritoriale care să aducă decizia mai aproape de cetățean.

De ce ne asumăm riscul divizării economice și teritoriale a României? Acest risc ar trebui asumat conștient numai în folosul comunităților locale, după consultarea mediului academic, a autorităților publice locale, după dezbateri cu ONG-urile și în baza unor criterii foarte clar definite.

Pentru că efectele crizei economice și financiare nu au ocolit statele europene care sunt deja organizate pe regiuni, iată câteva motive pentru care trebuie să gândim foarte serios acest proces al regionalizării României.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 6 decembrie 2019, 15:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro