Ioana-Jenica Dumitru
Ioana-Jenica Dumitru
Ședința Camerei Deputaților din 17 decembrie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.167/24-12-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 17-12-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 decembrie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.72 Ioana-Jenica Dumitru - declarație politică intitulată: "Modificările la Codul penal și Legea amnistiei trădează lipsa de transparență a procesului legislativ din Parlamentul României";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Modificările la Codul penal și Legea amnistiei trădează lipsa de transparență a procesului legislativ din Parlamentul României"

Săptămâna trecută a avut loc o mișcare de o rară lipsă de inspirație politică, care ne-a readus în prim-planul Europei, din nou cu un subiect controversat care își va produce efectele negative mult timp de acum încolo în ceea ce privește credibilitatea noastră externă și statutul nostru de partener stabil și predictibil atât în Uniunea Europeană, cât și în Parteneriatul Strategic pe care îl avem cu Statele Unite ale Americii.

Am încercat de foarte multe ori să explic de la această tribună faptul că responsabilitatea ar trebui să ne ofere principiile pe care să ne ghidăm acțiunile și gesturile politice.

Anul acesta s-au împlinit 101 ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai mari reformatori și oameni de stat pe care România i-a avut în lunga sa istorie. Spiru Haret ar trebui să fie un exemplu pentru clasa politică și pentru guvernanții de astăzi, un exemplu care prin tenacitatea sa, prin perseverența sa și prin responsabilitatea de care a dat dovadă față de România a reușit să schimbe din rădăcini sistemul de educație și să pună bazele unui învățământ modern, ale cărui roade le culegem și astăzi. Chiar dacă subiectul declarației mele politice este cu totul altul, această scurtă paranteză vine ca un elogiu pentru unul dintre cei mai responsabili oameni politici pe care România i-a cunoscut, într-un timp în care responsabilitatea politică este un principiu urmat de puțini și golit în totalitate de sens pentru cei mulți.

Revenind la subiectul modificărilor legislative de o enormă iresponsabilitate, trebuie să spun că atât modelul actual al Legii amnistiei, cât și modificările la Codul penal pătează de două ori reputația instituției pe care o reprezentăm. Parlamentul s-a aflat istoric la cele mai joase cote de încredere, imaginea acestei instituții a fost terfelită atât din interior, cât și din exterior, încât te aștepți ca funcția de parlamentar să fie un stigmat pe pielea oamenilor politici din România.

Unul din motivele pentru care această imagine este la pământ este dat tocmai de lipsa de responsabilitate și încredere de care unii dintre noi dau dovadă. Problema scandalului internațional în care Parlamentul a fost târât are două surse foarte clare. În primul rând vorbim de problema de fond: modificările legislative care s-au operat prin cele două inițiative puse săptămâna trecută pe ordinea de zi ridică deasupra legii o serie întreagă de beneficiari ai demnităților publice, fie că vorbim de parlamentari, fie că vorbim de magistrați, fie că vorbim de președintele țării. Dar până să ne întoarcem la esența acestor modificări de fond, primul lucru care s-a observat pe ambele maluri ale Atlanticului a fost chestiunea de formă.

Consider inadmisibilă organizarea de ședințe secrete în Parlamentul României. Consider că transparența procesului legislativ trebuie respectată, așa cum scrie și în regulamentul pe care suntem obligați să-l respectăm, toate ședințele comisiilor de specialitate din Parlament sunt publice, excepție făcând cazurile în care președintele de comisie consideră că trebuie să fie secrete. Întâlnirile nocturne în comisiile din care facem parte pot surveni doar atunci când avem de gestionat probleme de maximă urgență. Cu ce se justifică urgența în modificările care s-au adus Codului penal? Nimeni nu poate răspunde cinstit la această întrebare, pentru simplul fapt că urgența nu este niciodată o condiție când vorbim de modificări de o asemenea importanță.

Decizia politică nu este asumată și acest lucru nu face altceva decât să adâncească suspiciunile care planează asupra întregului nostru proces legislativ. Sunt atât de multe legi care au efecte benefice, dar care de acum încolo vor fi privite cu reticență de restul instituțiilor statului, dar și de organismele internaționale, doar din cauza faptului că unii dintre noi au considerat oportună organizarea ședințelor de taină ale Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților.

Salut reacția promptă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Direcției Naționale Anticorupție și a Consiliului Suprem al Magistraturii atât la problemele de fond, cât și la cele de formă care înconjoară proiectul de modificare a Codului penal pe care plenul Camerei l-a adoptat săptămâna trecută.

Aceste reacții trădează lipsa de transparență a procesului legislativ chiar mai mult decât modificările pe fond ale legislației penale. De asemenea, trebuie să luăm act de petrecerea unui fapt fără precedent în România și, îndrăznesc să spun, în Europa; vizita ambasadelor Franței, Germaniei și Olandei în Parlamentul României, pentru a investiga la fața locului care sunt modificările legislative care au inflamat presa națională și internațională, dar și cancelariile puterilor occidentale.

Trecând acum la chestiunea de fond, nu putem să ne plasăm deasupra legii. Faptul că noi ne aflăm astăzi aici se datorează prea puțin unui efort personal și egoist și mult mai mult voinței și dorinței electoratului, care ne-a acordat cu un an în urmă un vot de încredere la alegerile generale. Puterea atrage după sine o responsabilitate pe care trebuie să o respectăm și de care trebuie să ținem cont de fiecare dată când ridicăm mâna să votăm o lege. Este păcat că cei dintre noi care nu au avut nimic de-a face cu aceste demersuri, și constat, din fericire, că este vorba de cei mai mulți dintre noi, am fost puși în situația să votăm asemenea rapoarte făcute pe genunchi și distribuite în grabă cu 5 minute înaintea votului final.

Avem, cred, cu toții capacitatea de a înțelege diferențele dintre funcționarii publici și demnitari. Nu cred că vreun coleg dintre noi a fost confundat vreodată cu secretarul unui oraș sau al unei comune. Nu cred că legea, în afara cazurilor de corupție, mită și conflict de interese tratează similar funcționarul public cu miniștrii sau parlamentarii. Aceste argumente ne trimit încă o dată cu gândul la faptul că modificările operate pe Codul penal sunt făcute cu dedicație, vizând scoaterea în afara competenței justiției a unui set de infracțiuni stipulate în Codul penal.

Analizele pe acest subiect sunt suficiente și nu cred că merită să mai zăbovim prea mult asupra lor. Datele sunt suficient de clare: fără niciun motiv, un grup limitat de oameni a sacrificat transparența decizională a Parlamentului și reputația națională și internațională a întregii instituții pentru un scop mult prea mărunt. Configurația politică actuală ar fi făcut clar faptul că președintele va retrimite spre reexaminare proiectul de modificare a Codului penal, asta dacă CCR nu decide înainte că legea nu este constituțională, ceea ce s-ar putea petrece. Cu toate acestea, cineva a considerat că este bine să continue.

Momentul decisiv momentul care va decide pentru toți dacă responsabilitatea redevine un principiu de urmat în politica românească va veni atunci când aceste modificări se vor întoarce în dezbaterea parlamentară.

Fac un apel pe această cale, înainte să-mi închei intervenția, la toți cei care au capacitatea de a decide pentru binele instituției Parlamentului și pentru binele electorilor. Trebuie ca dezbaterile ce vor urma, atât pe marginea modificărilor propuse la Codul penal, cât și pe marginea Legii amnistiei și grațierii, să se desfășoare cu maximă transparență. Fac un apel către membrii societății civile să facă toate demersurile necesare pentru a fi prezenți la dezbateri și fac un apel către conducerea Camerei Deputaților să vegheze asupra corectitudinii desfășurării ședințelor atât în ceea ce privește condițiile de cvorum, cât și în ceea ce privește programul de lucru.

Este o problemă pe care nu mai avem voie să o repetăm. La sfârșitului legislaturii trecute, înainte să ocup funcția de parlamentar, am asistat cu stupoare la desfășurarea unui set de evenimente la fel de absconse ca și acestea. Atunci am pus aceste acțiuni pe baza unui război politic total între președintele țării și majoritatea parlamentară, lucru care, deși nu justifica forțarea legii până la limita ruperii, oferea o explicație rațională pentru cele întâmplate. Acum nici măcar această urmă de rațiune nu o pot găsi în cele întâmplate săptămâna trecută.

Dacă în vara lui 2012 responsabilitatea pentru așa-numita lovitură de stat a fost asumată de o majoritate parlamentară care și-a propus scăparea României de Traian Băsescu, acum îmi este foarte greu să realizez care sunt motivele pentru care două legi care scot răspunderea pentru corupție și conflicte de interese din responsabilitatea demnitarilor au fost votate în grabă, în ședințe de comisie ținute cu doar câteva ore înainte de începerea plenului Camerei Deputaților.

Este de datoria noastră să oprim cu orice preț astfel de practici până nu este prea târziu. Chiar dacă răul care s-a făcut pe plan extern este foarte greu de remediat, misiunea noastră este să încercăm să reparăm aceste greșeli și să le prevenim pe viitor și acest lucru nu se poate face, în opinia mea, fără asigurarea unui proces legislativ transparent, democratic și ireproșabil, la care să participe negreșit atât membrii societății civile, cât și reprezentanții instituțiilor implicate. Stă în puterea noastră să asigurăm un astfel de mediu aici, în Parlament, indiferent de ordinele politice care vin pe linie de partid. Ține de deontologia noastră, ca reprezentanți ai legislativului, de prețuirea pe care o avem față de instituția pe care o reprezentăm și, nu în ultimul rând, de responsabilitatea noastră ca oameni și ca români.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 7 martie 2021, 5:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro