Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 decembrie 2013

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.92	Ovidiu-Cristian Iane - "Ultima ispravă a cavalerului ordinului Golden Blitzkrieg - Referendumul de la miezul nopţii, ultimul mare număr de magie!";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ovidiu-Cristian Iane: "Ultima ispravă a calaverului ordinului Golden Blitzkrieg - Referendumul de la miezul nopţii, ultimul mare număr de magie!" Se pare că, din cauza unor probleme mai mult sau mai puţin evidente, preşedintele Traian Băsescu suferă de insomnii. La acestea se adaugă o serie curioasă de scrupule, total străine de domnia sa până de curând. Pe data de 14 decembrie, la ora 23.55, Traian Băsescu a mai făcut un act de magie, din seria actelor de alchimie politică. Dar asta neapărat în prezenţa unor martori, reprezentaţi de către presă, tocmai pentru a-şi evidenţia, chipurile, bunele-i intenţii atunci când semnează un act de o importanţă majoră pentru ţară. Aici, apare o întrebare legitimă. E adevărat, nu la fel de legitimă precum legitimitatea actelor prezidenţiale, mai degrabă fiind o expresie a uimirii pe care o încercăm cu toţii la adresa transformării uluitoare a lui Traian Băsescu dintr-un imperturbabil "şef de ţară" într-un prea scrupulos şi umil servitor al neamului şi al ţării şi, mai ales, într-un observator al nelegiuirilor şi incompatibilităţilor din traseul guvernării actuale. Oare de ce Traian Băsescu, de-a lungul celor 8 ani de şefie la cârma ţării, nu a petrecut la fel de multe nopţi mânat de conştiinţa înaltă a binelui cetăţeanului, a poporului şi a statului român, şi nu în alte feluri care cu siguranţă că l-au ţinut treaz, dar nu pentru binele românilor, aceste insomnii trecând deja în panoplia de legende urbane şi, pe alocuri, picante. Ca un adevărat calaver al ordinului Golden Blitzkrieg, Traian Băsescu a ţinut sâmbătă noaptea să ne mai dea o măsură a dibăciei sale politice pe care şi-o oferă drept studiu de caz şi învăţământ cu o generozitate dubioasă, reuşind să-şi împlinească un maaaare vis. Acela de a nu fi pus în situaţia de a ieşi de la prea mult iubita şefie a statului român cu un vot dublu. Ne gândim cu toţii de ce îi este teamă lui Traian Băsescu în această febrilă luptă nocturnă pentru că, oricum, preşedinţia nu îl mai priveşte, referendumul nici atât. Cât despre soarta unora sau altora pe care acum îi compătimeşte şi cărora le vrea "binele", cred că suntem departe de a mai crede, fie măcar ca şi într-o glumă de tip englezesc. Este clar că tot ceea ce se întâmplă cu Traian Băsescu nu reprezintă decât o zvârcolire finală în faţa unui adevăr incontestabil. Acela că pensionarea aduce insomnie şi că ieşirea de la Cotroceni să se facă neapărat pe picioare (nici măcar împleticite!), ci cu o seamă de crize morale şi de identitate pe care Traian Băsescu le manifestă din plin. Este adevărat că am putea învăţa multe de la domnul preşedinte. Asta în măsura în care ne-am hotărî cu toţii să devenim eroi de benzi desenate sau personajele negative într-o carte de poveşti. Oricum, orice istorie are nevoie şi de un anti-erou, iar Traian Băsescu, cu sau fără referendum, va deveni curând istorie.