Toader Dima
Toader Dima
Ședința Camerei Deputaților din 25 martie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.36/03-04-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 25-03-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 martie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.17 Toader Dima - declarație politică: "Liceele agricole - o șansă reală pentru viitorul agriculturii românești";

Video in format Flash/IOS

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Toader Dima și se pregătește domnul deputat Florin Urcan.

Video in format Flash/IOS

Domnul Toader Dima:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația mea politică de astăzi, "Liceele agricole, o șansă reală pentru viitorul agriculturii românești" vreau să atrag atenția asupra situației învățământului agricol din România, domeniu căruia toată lumea îi recunoaște importanța, dar pentru care se face, din păcate, mult prea puțin. Ba chiar uneori pare de-a dreptul abandonat.

Stimați colegi, sunt aproape 50 de ani de când în România au apărut liceele agricole. În 1965, școlile profesionale agricole, cu mulțimea de specializări care existau la acea vreme, erau transformate în licee agricole. A fost o schimbare normală și necesară într-o perioadă de început, când erau căutați viitori specialiști care să completeze personalul de care era nevoie în toate unitățile agricole nou înființate. Și nu erau puține astfel de unități, fie că vorbim de complexele pentru creșterea animalelor, fie că vorbim de asociațiile cooperatiste sau inter-cooperatiste, indiferent de sectorul de activitate - cultura mare, legumicultura, viticultura sau zootehnia.

Și lucrurile nu au rămas făcute numai pe jumătate. În toate liceele agricole au fost înființate ferme didactice, în care elevii făceau practică obligatorie. Să nu uităm că, de multe ori, în apropierea liceelor agricole, erau stațiuni de cercetare agricolă, care preluau pe cei mai buni absolvenți, fie ai liceelor respective, fie ai facultăților de specialitate. Așa s-a ajuns ca în anul 1990 în România să existe 160 de școli și licee agricole.

Astăzi mai sunt doar 40, multe dintre ele cu o dotare mai mult decât săracă și aproape nebăgate în seamă de nimeni. Ce a fost mai rău a început în 1994, atunci când liceele agricole au trecut de la dubla subordonare față de Ministerul Învățământului și Ministerul Agriculturii doar în subordonare față de Ministerul Educației.

Pot să spun că a fost un moment nefericit, pentru că atunci învățământul agricol românesc a fost practic abandonat de către stat. Ministerul Educației a avut grijă mai ales de învățământul obligatoriu și de cel teoretic, uitând, se pare, că e nevoie de specialiști în agricultură. Or, doamnelor și domnilor deputați, agricultura rentabilă nu se poate face ca acum 100 de ani, cu oameni care cultivă pământul și cresc animale doar după cum cred ei că trebuie făcut. După anul 1994 au fost perioade în care liceele agricole nu au primit niciun fel de dotare tehnică pentru formarea profesională la standardele de performanță cerute de o agricultură modernă, așa cum este cea din majoritatea țărilor europene.

Se vorbește de ceva vreme de relansarea învățământului agricol românesc, dar se face încă puțin. Mai mult par a se preocupa străinii, interesați să găsească în România specialiști de calitate. În județul Timiș, de exemplu, școlile agricole vor fi reînființate la cererea investitorilor germani. Poate că ar fi timpul să urmăm din nou exemplul germanilor și să facem și noi treburile "nemțește".

Stimați colegi, vorbim de atâta vreme de modernizarea agriculturii din România, încât subiectul pare că nu mai interesează pe nimeni. Vorbim de fermele de familie, dar vă întreb: cine să se ocupe de ele, cine să facă agricultură eficientă dacă nu știe cum? Fermele de familie ar fi cu adevărat o oportunitate dacă ele ar fi înființate și conduse de absolvenți ai învățământului agricol de calitate. O astfel de fermă de familie, pe o suprafață de 1 - 5 hectare, ar putea beneficia și de ajutorul de 15.000 de euro, bani cu care pot fi făcute multe lucruri în agricultură pe astfel de suprafețe.

Să nu mai vorbim, doamnelor și domnilor deputați, de ferme de subzistență, pentru că proprietarii acestora nu sunt, de fapt, fermieri, ci cultivă pământul doar pentru consum propriu și nu rămâne nimic care să ajungă în piețe. Deocamdată vorbim de câteva milioane de mici proprietari de pământ și de animale, dar a venit vremea să le pregătim schimbul, să-i pregătim pe adevărații mici fermieri, care să le ia locul în timp, așa cum s-a întâmplat în țările occidentale.

E timpul ca Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 să pună în centrul său ferma de familie, care aparține celor din clasa de mijloc. Sunt de părere că a venit vremea ca centrul de greutate să se mute de la sprijinirea fermelor mari și foarte mari către susținerea concretă și constantă a fermelor mici și medii. Valoarea adăugată mai mare va veni de la astfel de ferme din zootehnie, legumicultură, viticultură și pomicultură, valoare sporită față de cea adusă de cultura mare.

Iar pentru asta, doamnelor și domnilor deputați, e nevoie de specialiști, formați în liceele agricole. E timpul să ne uităm în urmă și să învățăm din greșelile trecutului, să găsim și să aplicăm soluții care să reducă birocrația. E timpul să dăm o nouă șansă învățământului agricol. Este momentul unei discuții serioase, a unei întâlniri naționale a tuturor specialiștilor din învățământul agricol liceal, a unei dezbateri reale, dar care să aducă și soluțiile pentru revigorarea acestui domeniu.

Vă mulțumesc. Deputat Toader Dima, Colegiul uninominal nr.6 Huși, Vaslui.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 21 octombrie 2019, 0:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro