Şedinţa Camerei Deputaţilor din 25 martie 2014

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.68	Ioan Dîrzu - declaraţie politică intitulată "Creşterea animalelor - «motorul» durabil al activităţilor economico-sociale din zona montană";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ioan Dîrzu: "Creşterea animalelor - «motorul» durabil al activităţilor economico-sociale din zona montană" Cu profundă îngrijorare mi s-a adresat în colegiul electoral Federaţia Micilor Fermieri Crescători de Animale Deţinători şi Utilizatori de Pajişti din România, sesizând ignorarea realităţilor istorice, economice şi a tradiţiilor seculare ale crescătorilor de animale din zona montană, prin propunerea de modificare a articolului 53 din Codul silvic şi, în consecinţă, interzicerea "la general" a păşunatului în această zonă. Sunt pe deplin de acord cu interzicerea accesului animalelor domestice în plantaţii, perdele forestiere şi păduri de regenerare, lucru cât se poate de logic, însă să încerci să interzici unui animal domestic să se adăpostească de ploaie sau arşiţa amiezii într-o pădure matură este aiuritor, cât şi imposibil. Păşunatul transhumant de vară, în zona alpină, este o tradiţie milenară atestată atât în Carpaţi, cât şi în Alpi, iar majoritatea ţărilor europene, care au munţi pe teritoriul lor, sprijină, nu blochează păşunatul pastoral de vară alpin, chiar dacă au fost reintroduse specii de răpitori în munţii masivi montani din Alpi. Nimeni nu s-a putut gândi să interzică accesul pastoral în pădurile montane, ba, chiar cei care suferă pagube din cauza răpitorilor sunt despăgubiţi. Consider că din pretinse considerente ecologiste, care n-au nicio legătură cu tradiţiile şi realităţile satului montan, nu poate fi interzis accesul sau adăpostirea animalelor domestice în pădurile alpine. În aceste condiţii, păşunatul în pădurile montane nu trebuie interzis "la general", ci să fie reglementat, iar starea de "infracţiune" să vizeze exclusiv excepţia şi abuzurile grave privind plantaţiile, pepinierele şi zonele speciale de protecţie. În acest moment, pajiştile sunt în proporţie covârşitoare în proprietatea comunităţilor locale şi de ele beneficiază toţi locuitorii comunei respective, aşa că orice prevedere care nu ţine cont de rânduielile ancestrale ale creşterii animalelor va atrage reacţia negativă a acestora. Sper că actuala conducere a ministerului de resort va abandona propunerea interzicerii păşunatului montan "la general", înţelegând că nu prin interzicerea accesului animalelor domestice la păşunat se protejează pădurea, ci prin strategii responsabile de gestionare a tăierilor de arbori, tăieri care nu sunt făcute de animale domestice şi nici de către păstori.