Domnul Ioan Dîrzu: "Creșterea animalelor - «motorul» durabil al activităților economico-sociale din zona montană" Cu profundă îngrijorare mi s-a adresat în colegiul electoral Federația Micilor Fermieri Crescători de Animale Deținători și Utilizatori de Pajiști din România, sesizând ignorarea realităților istorice, economice și a tradițiilor seculare ale crescătorilor de animale din zona montană, prin propunerea de modificare a articolului 53 din Codul silvic și, în consecință, interzicerea "la general" a pășunatului în această zonă. Sunt pe deplin de acord cu interzicerea accesului animalelor domestice în plantații, perdele forestiere și păduri de regenerare, lucru cât se poate de logic, însă să încerci să interzici unui animal domestic să se adăpostească de ploaie sau arșița amiezii într-o pădure matură este aiuritor, cât și imposibil. Pășunatul transhumant de vară, în zona alpină, este o tradiție milenară atestată atât în Carpați, cât și în Alpi, iar majoritatea țărilor europene, care au munți pe teritoriul lor, sprijină, nu blochează pășunatul pastoral de vară alpin, chiar dacă au fost reintroduse specii de răpitori în munții masivi montani din Alpi. Nimeni nu s-a putut gândi să interzică accesul pastoral în pădurile montane, ba, chiar cei care suferă pagube din cauza răpitorilor sunt despăgubiți. Consider că din pretinse considerente ecologiste, care n-au nicio legătură cu tradițiile și realitățile satului montan, nu poate fi interzis accesul sau adăpostirea animalelor domestice în pădurile alpine. În aceste condiții, pășunatul în pădurile montane nu trebuie interzis "la general", ci să fie reglementat, iar starea de "infracțiune" să vizeze exclusiv excepția și abuzurile grave privind plantațiile, pepinierele și zonele speciale de protecție. În acest moment, pajiștile sunt în proporție covârșitoare în proprietatea comunităților locale și de ele beneficiază toți locuitorii comunei respective, așa că orice prevedere care nu ține cont de rânduielile ancestrale ale creșterii animalelor va atrage reacția negativă a acestora. Sper că actuala conducere a ministerului de resort va abandona propunerea interzicerii pășunatului montan "la general", înțelegând că nu prin interzicerea accesului animalelor domestice la pășunat se protejează pădurea, ci prin strategii responsabile de gestionare a tăierilor de arbori, tăieri care nu sunt făcute de animale domestice și nici de către păstori.
|