Ion Eparu
Ion Eparu
Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.50/25-04-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 15-04-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.96 Ion Eparu - declarație politică cu titlul "Vom plăti pentru miile de greșeli pe care ni le trecem cu vederea";

Domnul Ion Eparu:

"Vom plăti pentru miile de greșeli pe care ni le trecem cu vederea"

Periodic, Inspectoratul Școlar Prahova întocmește un raport detaliat privind starea învățământului din județ, în funcție de statisticile efectuate în anul școlar precedent. Așa am aflat, de exemplu, că în perioada septembrie 2012 - august 2013 au fost înregistrați, cel puțin oficial, 341 de copii neșcolarizați, începând chiar cu învățământul primar, nu mai puțin de 2.152 de cazuri de abandon și 166 de elevi retrași de la școală, majoritatea din învățământul liceal, asta dintr-un total de 115.257 de înscriși. Cu alte cuvinte, în anul școlar trecut, la fiecare 100 de elevi, doi-trei au renunțat la școală sub o formă sau alta, dintr-un motiv sau altul. Mi se pare un procent îngrijorător când vorbim despre învățământul gratuit și obligatoriu, pe care pretindem că-l asigurăm copiilor noștri în sistemul public. Și de aceea vreau să trec în revistă argumentele pe care mi le-ar putea aduce familia unuia dintre cei peste 2.600 de copii - și, atenție, vorbesc strict raportat la cifrele din județul Prahova - în favoarea deciziei de a nu-și mai trimite copiii la școală. Nu neg că există comunități cu dificultăți și cu siguranță și părinți nu tocmai interesați de soarta odraslelor. Însă, dacă mă gândesc bine, și aici statul are pârghiile necesare pentru a interveni. Așa că nu este o scuză în favoarea noastră, de aceea mintea mea se duce, în continuare, spre sistemul cu care ne mândrim, deși, practic, el nu există.

Încep de la banalele rechizite școlare acordate, an de an, copiilor din familiile sărace. Nici pe departe nu ar ajunge cele trei caiete dintr-un ghiozdan pentru a face școală un an întreg. Nu poți învăța cu 25-30 de lei, cât este suma alocată fiecărui pachet, în anul școlar viitor. Nu mai spun că, iată, de această dată vorbim despre mai puțini beneficiari ai ajutoarelor și așa aproape inutile. Mă raportez, în continuare, la Prahova, județ pe care îl reprezint în Parlamentul României, pentru a vă arăta că din documentele citite pe site-ul Ministerului Educației rezultă că, aici, fondurile destinate rechizitelor gratuite au fost reduse cu aproximativ 40%, la 137.000 de lei față de 251.000 în 2013, iar numărul beneficiarilor a scăzut cu o treime, de la 15.000 la 10.000. Nu cred că sporul negativ justifică diferența, singura concluzie logică, inginerească fiind că mai puțini vor primi pe viitor acest sprijin.

Ce-i mai trebuie unui copil pentru a-l trimite la școală? Un mijloc de transport. Sunt foarte mulți cei care fac naveta, în special în învățământul liceal. Sunt mult mai puțini cei care își permit aceste cheltuieli, așa cum am prezentat detaliat într-o interpelare adresată zilele trecute ministrului educației, domnul Remus Pricopie, mai ales după modificarea legislației care permite decontarea, de către stat, a unui procent relativ nesemnificativ din sumă.

Ne place sau nu să recunoaștem, indiferent cum le considerăm, cotizațiile la școală sunt și ele prezente. Dacă nu le numim fond al școlii nu înseamnă că nu sunt bani strânși de părinți pentru copiii pe care statul promite să-i educe gratuit, deși este peste puterile sale. Ne place să recunoaștem sau nu, este și va rămâne un obicei, a cărui amploare variază, e drept, de la o unitate de învățământ la alta, să strângi bani pentru culegeri și cărți speciale, să cumperi manuale, pentru că cele primite de copil de la școală sunt imposibil de folosit, să pui ban peste ban, alături de ceilalți părinți, pentru o tablă nouă, o bancă zdravănă, un cuier sau, uneori, pentru geamurile clasei, ușa sau varul de pe pereții sălii. Ne place sau nu să recunoaștem, acceptăm tacit ca siguranța copiilor să fie garantată tot pe banii părinților. Oare câte școli mai au paznici în rândul personalului? Și în câte altele, prin comparație, paza este asigurată tot din fondurile strânse de familiile elevilor? Și câte și mai câte, pe care le știe, cu siguranță, orice român, indiferent de statut, care are un copil în sistemul de învățământ de stat.

Întrebarea este însă ce putem face pentru ca învățământul obligatoriu să fie gratuit, așa cum ne place să-l lăudăm? Sau măcar să ușurăm povara părinților, în loc să le punem în cârcă tot mai multe sarcini. Până la urmă, fiecare va îndura, pentru binele copilului, cât va putea. Dar, așa cum arată și cifrele enumerate mai devreme, sunt din ce în mai mulți cei care nu mai pot duce povara. Și să ne gândim că aceste mii de copii care abandonează școala într-un singur an sunt oamenii fără viitor pe care, mâine-poimâine, îi vom arăta cu degetul și pentru care, nu peste multă vreme, statul, care s-a zgârcit acum să-i sprijine, va cheltui de nenumărate ori mai mult prin ajutoare sociale și multe alte asemenea.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 19 november 2019, 5:34
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro