Mihai Deaconu
Mihai Deaconu
Sittings of the Chamber of Deputies of June 3, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.67/13-06-2014

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
24-02-2021
17-02-2021 (joint)
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 03-06-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 3, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.52 Mihai Deaconu - declarație politică despre "Ziua copilului - un moment de bilanț și reflecție";

Domnul Mihai Deaconu:

"Ziua Copilului - un moment de bilanț și reflecție"

Duminică, 1 iunie, s-a sărbătorit Ziua Copilului. A fost o zi în care copiii au fost în centrul atenției: porți deschise pentru ei în cadrul instituțiilor, diverse evenimente dedicate lor, declarații conform cărora ne pasă de copiii țării și facem tot posibilul pentru a le fi cât mai bine și în general toată atenția politicienilor și decidenților ațintită asupra lor. Odată trecut și 1 iunie, însă, realitățile celor aproximativ 4 milioane de copii din România, prezente în studii și cuantificabile în cifre în fiecare an, rămân aceleași.

Adevărul este că în România copiii, ca și alte categorii de vârstă de altfel, nu o duc prea bine. Spre deosebire de adulți, care au tăria și capacitatea emoțională și fizică de a se redresa, copiii sunt precum o pagină nescrisă, iar orice este scris odată nu poate fi întotdeauna șters. Contextul familial în care se nasc și cresc, condițiile financiare, orice boală netratată sau care ar fi putut fi prevenită, ce și cum învață la școală lasă asupra copiilor noștri urme mult mai mari decât asupra adulților și mult mai mari decât părem a înțelege dacă ne uităm la politicile din domeniu în România. Și îi transformă, pe viitor, în adulți disfuncționali, din punctul multora de vedere, care de asemenea sunt ignorați, neînțeleși sau neajutați de politicile statului.

Două aspecte deficitare majore se relevă în România atunci când vorbim despre copii: sănătatea și educația. Pe hârtie, copiii noștri beneficiază de toate drepturile și facilitățile necesare. Practica este cu totul altă poveste. O conferință națională organizată în urmă cu o săptămână privind sănătatea copiilor din România și soluțiile pentru îmbunătățirea acesteia a adus la suprafață aspecte și cifre care ar trebui să ne trezească la realitate.

Spicuind dintre acestea: România are mortalitatea infantilă cea mai ridicată din UE și este pe primul loc și în ceea ce privește abandonul copiilor, al numărului de nașteri și avorturi raportate în rândul adolescentelor. Totodată, unul din doi copii din mediul rural suferă de anemie, malnutriție și rahitism. Copiii bolnavi de cancer nu beneficiază de infrastructura necesară, iar cei nenăscuți sau abia născuți nu beneficiază din partea statului de posibilitatea de a avea în cazul anumitor boli un diagnostic precoce și tratament preventiv care le-ar face viața mai ușoară și ar costa statul, pe termen lung, mult mai puțin. În România nu există prevenție, nu mai există Facultatea de Pediatrie și nu există educație pentru sănătate. De altfel, în sesiunea trecută ați respins inițiativa colegului meu Ciuhodaru de a introduce educația pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu. În punctul său de vedere nefavorabil de atunci, Guvernul a considerat că programul său național "Educația pentru sănătate în școala românească" este de ajuns, iar principiul descentralizării în învățământul românesc primează în acest caz, înțelegându-se că sănătatea nu este o prioritate educațională generală.

În ceea ce privește educația, lucrurile stau la fel de prost. Un studiu al UNICEF din 2013 arată că aproape jumătate din școlile investigate din România nu beneficiază de fonduri suficiente din partea statului. Această insuficiență a fondurilor se manifestă în toate categoriile de cheltuieli: nu există destui bani pentru formarea continuă a cadrelor, pentru reparații sau pentru consumabile. Rata abandonului școlar este de asemenea mare în România: un studiu realizat în 2012 cu sprijinul UNICEF vorbește de 18-20% de copii de vârstă preșcolară din totalul copiilor de vârsta respectivă care erau în afara sistemului de educație în perioada 2005-2009. Ori, cu cât sunt mai târziu integrați în sistem, cu atât acești copii vor recupera mai greu față de colegii lor.

Și toate cele de mai sus reprezintă varianta scurtă a situației triste a copiilor din România. Vreau ca aceste statistici să nu mai existe sau ca media și guvernul să nu își amintească de ele doar de 1 iunie. Vreau ca, de fiecare dată când încercăm în cadrul Comisiei pentru învățământ să asigurăm condiții mai bune copiilor noștri, să nu ne lovim de eternul argument "nu există resurse financiare". Pe scurt, vreau să lăsăm drepturile de pe hârtie și visele frumoase pe care unii le declară cu anumite ocazii și să se treacă la fapte. Vreau ca guvernul să aloce fonduri pentru educația și sănătatea copiilor țării, așa cum poate să aloce nestingherit bani pentru salariile mai mari ale unora sus-puși sau să mărească taxele care îi împovărează pe cetățeni și vreau ca același guvern să implementeze politici coerente și benefice pentru viitorul copiilor noștri. Nu ne putem juca cu viața și bunăstarea unor ființe lipsite de apărare.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 26 february 2021, 3:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro