Doamna Claudia Boghicevici: "Protecția copiilor și a tinerilor cu dizabilități" Copiii și tinerii cu dizabilități necesită o atenție deosebită din partea noastră, de aceea trebuie să învățăm cu toții cum să facem față provocărilor pe care le ridică sistemul asistenței sociale pentru această categorie de persoane, pentru a sprijini generația tânără din România. Așadar, este nevoie de un efort concentrat din partea tuturor instituțiilor cu responsabilități în domeniu pentru a sprijini copiii și tinerii care se află în această categorie, fie că vorbim despre copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, copii cu dizabilități, care au părăsit instituțiile de ocrotire, sau copii care provin din familii care fac parte din grupurile vulnerabile. În ceea ce privește protecția copiilor și a tinerilor cu dizabilități, din păcate România nu este încă pregătită pentru a răspunde nevoilor complexe ale acestora, având de depășit bariere majore, precum: insuficiența serviciilor de recuperare, insuficienta pregătire a școlilor (clădiri, corp profesoral, programe școlare adaptate) pentru incluziunea copiilor cu dizabilități, perspectivele reduse de pregătire profesională și de încadrare, precum și slaba dezvoltare a facilităților (rampe de acces, mijloace de transport adaptate) care să sprijine participarea la viața socială și pentru a limita cât mai mult gradul de dependență față de membrii familiei. La toate acestea se adaugă cea mai gravă piedică, și anume indiferența și lipsa de implicare a autorităților, astfel că a vorbi punctual despre politici de integrare a tinerilor cu dizabilități în câmpul muncii este prea mult în contextul guvernării actuale. În ciuda tuturor ideilor preconcepute că persoanele cu dizabilități nu pot furniza servicii și produse de aceeași calitate ca și persoanele fără dizabilități, realitatea contrazice: o persoană cu dizabilități poate să contribuie semnificativ și pe termen lung la creșterea productivității și a profitului companiilor, un argument în acest sens fiind motivația și dorința de integrare socială a acestora. Tinerii cu dizabilități au un potențial socio-economic valoros pentru întreaga societate, motiv pentru care este necesar și esențial ca piața muncii să devină mai deschisă în ceea ce privește implicarea activă a acestora. În ceea ce mă privește, consider că încadrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii are nevoie de politici susținute care să aibă drept scop limitarea gradului de dependență al acestora față de cei din jur. Un exemplu în acest sens este propunerea legislativă pe care am depus-o și care a fost adoptată de Parlamentul României privind finanțarea de la buget a programelor de asistență vie pentru persoanele cu dizabilități. Am depus această propunere legislativă ținând cont de problemele cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere din România, probleme care în final au drept consecință dificultatea integrării sociale a acestora. De aceea, este necesar să susținem astfel de persoane și în România, să avem un program la nivel național prin care cât mai multe persoane cu deficiență de vedere să beneficieze de ajutorul unor astfel de câini și să avem o legislație adecvată prin care să creăm cadrul necesar pentru formarea unor centre de pregătire a câinilor ghizi. Este timpul ca și România să intre în rândul țărilor europene din punct de vedere al politicilor dedicate în mod particular pentru persoanele cu dizabilități.
|