|
Domnul Neculai Rățoi: "Sărăcia tinde să devină endemică în România" Unul dintre ultimele semnale de alarmă referitoare la cât de jos a ajuns nivelul de trai în România a fost tras de către un studiu realizat de către Blocul Național Sindical, preluat de către întreaga noastră mass-media. Astfel, ni se aduce la cunoștință că unul din trei români nu-și poate plăti facturile la timp, nu își permite să mănânce carne măcar o dată la două zile și nu are mașină de spălat sau televizor. Asta pentru că în jur de 20% dintre tineri nici măcar nu încearcă să se angajeze. În plus, 30% dintre adulții cu vârste între 50 și 65 de ani sunt inactivi. Aproape 30% dintre români trăiesc în sărăcie, iar aproape jumătate din populația țării este la limita subzistenței. Și vorbim despre o țară membră a UE, în secolul al XXI-lea. În timp ce Uniunea Europeană se află, astăzi, la un procent, putem spune, rezonabil, România are un procent aproape dublu de cetățeni aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială. Crește numărul persoanelor care sunt ocupate pe cont propriu, muncesc în gospodării și își asigură supraviețuirea. În prezent, alte peste 40 de procente din populația României riscă să ajungă să trăiască în sărăcie, arată același studiu. Datele mai dezvăluie faptul că, în 2007, la intrarea în Uniunea Europeană, aproape jumătate dintre români trăiau de azi pe mâine, iar în ultimii ani traiul lor nu s-a îmbunătățit semnificativ. Totul în timp ce în țările membre ale Uniunii Europene procentul este cu mult mai mic: doar 25% din europeni trăiesc la limita subzistenței. Lipsurile fac parte din viața de zi cu zi a multora dintre români. Principala cauză a acestui fenomen este scăderea drastică a numărului de angajați în ultimii 10 ani, dublată de o masivă pensionare, atât pe motive de vârstă, întrucât îmbătrânirea populației este un fenomen galopant, cât și pe motive medicale, bolile luând un avânt mai mult decât îngrijorător, sistemul sanitar neținând pasul cu această evoluție. Colapsul economic, retragerea statului din producția economică sunt alte motive ale acestei situații tragice. Statul a rămas benevol fără producția de bunuri și servicii care să îi asigure banii necesari nevoilor sociale și fără pârghiile care să permită o concurență și prețuri corecte pe piață. Aproximativ 20% dintre tinerii cu vârsta între 15 și 24 de ani sunt inactivi, adică nu figurează ca șomeri și nu primesc nicio asistență pentru integrare în muncă. Mai grav decât atât este că 90% dintre ei nu își caută un loc de muncă și nici nu ar fi dispuși să înceapă lucrul, dacă li s-ar oferi această șansă. Mirajul Vestului, unde poți lucra și duce un trai decent doar din salariu, este foarte mare în rândul tinerilor, care își iau soarta-n propriile mâini și pleacă să-și găsească un rost peste hotare, văzând că șansele să-și câștige bucata de pâine la ei acasă sunt ca și inexistente. Iată doar câteva motive pentru a lupta atât cu organismele internaționale, cât și pe plan intern, pentru a ne putea îndeplini promisiunile pe care le-am făcut acestui popor adus în sapă de lemn de către niște guvernări pentru care nu bunăstarea țării a fost prioritatea numărul unu.
|
