|
Domnul Vasile Mocanu: "Radiografia unui eșec: industria post-1989" În perioada comunismului, în țara noastră erau o mulțime de fabrici și uzine în care se lucra la foc continuu. Românii nu se plângeau de lipsa locurilor de muncă, iar economia era înfloritoare. Ce s-a ales, după 1989, de brandurile comuniste? Păi... la Iași, Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Țigarete sunt istorie. Procesul dur de selecție capitalist a pus la pământ coloși industriali cu zeci de mii de angajați și cifre de afaceri amețitoare. Coloși precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizați, însă, după 1990, prin privatizări defectuoase sau rău-intenționate. În restul țării dezastrul a fost la fel. Fosta zonă industrială a Botoșaniului se întindea pe sute de hectare. Acum se vorbește despre ea la timpul trecut. În anii comunismului, activitatea industrială de la Săvinești asigura traiul pentru circa o treime din populația municipiului Piatra-Neamț. Combinatul de fire și fibre sintetice (CFS), Azochim și Institutul de Cercetare erau mândria județului. Au fost rase de pe suprafața pământului. Confecția Râmnicu Sărat și Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale județului Buzău, au dispărut în "democrație". În urmă cu 25 de ani, municipiul Vaslui avea o zonă industrială puternică. Erau de notorietate societățile Mecanica, Moldosin, Hitrom, AMC, Movas, Confecții, Textila, Varotex, Vascovin ș.a. Acum au mai rămas doar niște clădiri în ruine și mii de șomeri. Din colosul din Tulcea - Întreprinderea de Pescuit Oceanic, mândria zonei, acum nu a mai rămas nimic. Înainte cu un sfert de secol, județul Hunedoara era unul dintre cele mai industrializate ale țării, iar principalele orașe hunedorene își bazau economia pe întreprinderile mari din industria siderurgică și minieră. Acum, șomerii scot fierul vechi din zidurile fabricilor, ca să trăiască. Două dintre simbolurile piteștene ale socialismului, Rolast și Fabrica de Bere, au fost puse la pământ, pentru ca în locul lor să fie ridicate un centru comercial și un cartier rezidențial. Rețeta imobiliară a fost aplicată și fabricii de stofe Argeșeana, și ea renumită cândva în întrecerea socialistă. Și nu sunt sigurele fabrici cu acest parcurs. Marile întreprinderi din Satu Mare: Samobil, UNIO, sunt acum doar în memoria oamenilor care au prins acele vremuri. Marile uzine ale Brașovului: Hidromecanica, Fartec și Tractorul au fost demolate. Cele mai mari uzine din Alba sunt vândute la fier vechi: UPSOM, Montana Câmpeni, Resial, Capris Sebeș, Stratusmob. În perioada în care Cristofor Columb descoperea America, la Reșița se aprindea focul în furnalele de topit fierul. După 1989, acel foc multisecular a fost stins. Combinatul Siderurgic Călărași, printre cele mai importante din sud-estul Europei, este astăzi o ruină. În același timp a fost înființat un altul în Polonia, că la ei se poate... In prezent, la fostul combinat siderurgic abia mai funcționează o oțelărie și un laminor. A fost o vreme când Brăila excela la capitolul capacităților de producție. Aici s-au produs celebrele excavatoare de la Promex, de aici au plecat la export mii de tone de fibre, celuloză și hârtie și tot de aici erau livrate piese de mobilier renumite în lume. Au ajuns în arhive... S-a ales praful de Alumina Oradea, unul dintre puținele combinate din lume care avea contracte cu Agenția Spațială. Unicul rafinator de aur din Europa sau filatura Maratex, piloni ai economiei naționale în vremea comunismului, Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere au mai rămas doar în poveștile părinților sau ale bunicilor despre Baia Mare. În Craiova, Electroputere și Fabrica de Avioane dădeau de muncă la peste 16.000 de oameni. Acum nu mai dau... Fabrica UTA, IMAR-ul, mândria Aradului, au fost șterse de pe harta economică a țării. În Teleorman existau fabrici care produceau de la zahăr, ulei și conserve până la panglici, îngrășăminte chimice, rulmenți sau vagoane. Acum locațiile au ajuns în paragină. Numeroase unități economice din municipiul Gorj au fost puse pe butuci: fabricile de mobilă, de ciment, de sticlă, de cărămidă, de țigarete, de bere, șantierele de construcții au dispărut ca fumul, lăsând zeci de mii de șomeri în urmă. Mai avem rămase doar câteva perle ale coroanei economiei românești. Haideți să nu le lăsăm să aibă soarta celor anterior pomenite, altfel copiii și nepoții noștri nu vor mai avea motive să rămână în tara moșilor și strămoșilor lor, iar țara se va duce definitiv pe râpă!
|
