Domnul Răzvan-Ionuț Tănase: "Obiectivul de aderare la zona euro" Aderarea României la zona euro a reprezentat un important obiectiv pentru țara noastră încă de la intrarea în Uniunea Europeană. Au existat nenumărate promisiuni pe parcursul guvernărilor anterioare referitoare la atingerea acestei ținte, fără a se fi intrat vreodată prea mult în detalii pentru a se explica ce presupune și ce înseamnă de fapt acest lucru pentru România, dar și care îi sunt riscurile și avantajele. Având în vedere faptul că discutăm despre un subiect controversat, ținând cont și de problemele care au pus la un moment dat sub semnul întrebării existența monedei europene, consider că autoritățile competente ar trebui să se implice mult mai intens în analizarea corectă a capacității economiei țării noastre de a face față aderării la moneda euro și să nu transforme această chestiune într-un obiectiv pur politic. Cea mai recentă țintă a Executivului prevede ca România să adere la zona euro în anul 2019. Din păcate, aceste așteptări sunt demontate de un raport al băncii austriece Erste, care a tratat cu obiectivitate posibilitatea ca țara noastră să facă respectivul pas la data mai sus menționată. Conform acestui raport, se pare că sunt ignorate în momentul de față atât riscurile, cât și provocările statului de membru. Se mai atrage, de asemenea, atenția și asupra faptului că puterea de cumpărare și productivitatea muncii se situează cu mult sub nivelurile atinse de Slovacia, Slovenia, Letonia și Estonia, țări care au aderat recent. Reprezentanții noștri se pare că nu tratează acești parametri cu importanța pe care o impun. Analizele relevă faptul că pentru a atinge, de exemplu, nivelul Letoniei înregistrat la momentul aderării la zona euro, România ar avea nevoie de aproximativ 8 ani și o creștere anuală de 3%. Și dacă ne referim la dezvoltarea și convergența reală, observăm lesne că țara noastră se află la mare distanță față de zona euro, ceea ce ar duce la creșterea riscului de sărăcie, dar și al excluziunii sociale. Tot de circa 8 ani am avea nevoie pentru a atinge nivelul Letoniei din punct de vedere al convergenței, asta în condițiile în care trendul actual ar continua. De asemenea, unul dintre cei mai importanți indicatori de care ar trebui să ținem cont este PIB-ul pe cap de locuitor. Deși în România acesta este în creștere, a reușit să ajungă la doar 50% din media UE, ceea ce reprezintă un decalaj destul de mare. Conform calculelor Erste, am putea atinge un nivel de 65% din PIB/locuitor (cât este media UE) în 10-13 ani. Aceste scenarii nu ar trebui să ne descurajeze, ci, din contră, ar trebui să ținem mult mai bine cont de provocările pe care statutul de membru al zonei euro le pune și să dăm dovadă că suntem capabili să stabilim o țintă realistă, bazată pe o pregătire corespunzătoare. Doar așa vom putea obține foloasele așteptate, înlăturând eventualele riscuri. Ca locuitori ai României vom beneficia în primul rând de pe urma stabilității macroeconomice, dar și a unei poziții mult mai bune pe plan internațional, lucruri care vor surveni stabilității prețurilor, care va conduce la reducerea dobânzilor; accesului la o piață financiară mai largă și mai transparentă și eliminării fluctuațiilor de producție datorate diferitelor politici economice. Pentru ca aceste avantaje să se poată materializa, iar rezultatul să fie cel scontat, trebuie să conștientizăm că adoptarea euro este necesar să se facă la momentul potrivit, cu înlăturarea oricăror riscuri. În concluzie, este nevoie de o mobilizare fermă, care să presupună impulsionarea competitivității economice și îndeplinirea în viitorul apropiat a criteriilor nominale pe care acest pas le prevede.
|