Constantin Mazilu
Constantin Mazilu
Ședința Camerei Deputaților din 24 iunie 2014
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.80/04-07-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2014 > 24-06-2014 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 iunie 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.85 Constantin Mazilu - declarație politică: "Disponibilitatea donării legale de organe, confirmată de actul de identitate";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Mazilu:

"Disponibilitatea donării legale de organe, confirmată de actul de identitate"

Vin în fața dumneavoastră cu propunerea să eficientizăm și să facilităm și mai mult transplantul legal de organe și în România. Jurisprudența în vigoare a acestei spețe normează corect acest domeniu, însă îl și complică puțin. Spun asta pentru că, citând din lege, "prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa acordului exprimat în timpul vieții, se face numai cu consimțământul scris a cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor". De asemenea, același text stipulează că "prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimțământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule", ori că "prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul național al celor care refuză să doneze organe, țesuturi și celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparținători coordonatorului de transplant".

Dacă am face un exercițiu simplu de reflecție, am descoperi că majoritatea românilor nu au auzit de Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule. Mai mult, deși poate că mulți își doresc să își doneze organele în cazul în care ar ajunge victime ale unui accident mortal, poate că nu își permit, pe timpul vieții, să achite taxele notariale pe care le presupune înscrierea în Registrul donatorilor. Din aceste motive, consider că ar fi mai ușor de aplicat modelul american care ne-ar scuti de costuri suplimentare, bătăi de cap inutile și ar duce și la salvarea mai multor vieți omenești.

În opinia mea, este mai simplu să optezi pentru transplantul de organe în timpul vieții și acest lucru să figureze printr-un însemn trecut pe actul de identitate, decât să alergi pe la notari sau să îți pierzi timpul și banii identificând Registrul național al donatorilor de organe, apoi să treci prin furcile caudine ale birocrației din acest domeniu.

În sprijinul aprecierilor mele, vă aduc la cunoștință că transplantul de țesuturi și de organe este una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferința în speranță pentru mai multă viață. Dar lipsa organelor e o problemă reală. În cazul organelor, diferența dintre cerere și ofertă este enormă, mai ales în cazul României, iar ea se traduce printr-un număr mare de decese și șanse reduse de supraviețuire pentru cei pentru care un organ nou este singura soluție. Nu vreau să vă vorbesc astăzi despre donarea organelor în timpul vieții, de exemplu un rinichi pentru o rudă bolnavă sau în schimbul unei mari sume de bani, ci despre prelevarea de organe după moartea donatorului și despre transplantul la cei bolnavi.

În opinia mea, a argumenta de ce e bine să donezi organe sună a truism, a adevăr general valabil ce nu mai trebuie demonstrat, pentru că se demonstrează singur. De ce spun asta? Simplu, pentru că faci un mare bine, îi ajuți pe ceilalți, salvezi viața cuiva, iar pentru tine oricum nu mai contează. Gândiți-vă la situația ipotetică și tragică în care cineva apropiat dumneavoastră, a oricăruia dintre noi sau poate chiar unul dintre noi, s-ar afla la numărul 2.000 pe o listă de așteptare pentru un rinichi, în condițiile în care se donează 20 de rinichi pe an. În aceste împrejurări nu cred că s-ar mai găsi chiar niciun motiv împotrivă.

Din păcate pentru unii, un corp incomplet după moarte e o umilire. Corpul oricum va fi incomplet. Nu rămân decât oasele... Iar cel mai mare regret este să știi că ai fi putut salva pe cineva și n-ai făcut-o. E ca și cum cineva stă pe marginea prăpastiei cerându-ți ajutorul, iar tu îi întorci spatele.

Faptul că donarea de organe nu este o practică frecventă, generând o adevărată criză în domeniu, conduce, din nefericire, la situații ilegale și periculoase. Există o piață neagră a organelor, există donatori ilegali și, dacă e să credem filmele tematice, cazuri de donatori involuntari, care se trezesc peste noapte fără un rinichi și cu hemoragie în plină stradă.

Un echilibru între nevoie și donare ar rezolva multe probleme și ar normaliza lucrurile. Se poate specula mult pe această temă, se pot face scenarii fanteziste, dar că totul se rezumă până la urmă la a salva o viață sau nu. Deja nu mai contează pentru tine, ca donator care ai părăsit această lume, dar contează pentru ceilalți.

Permiteți-mi, vă rog, să subliniez că toată această problematică ține, de fapt, de conștientizarea și de popularizarea acestei chestiuni, dar și de reducerea birocrației inutile.

În încheiere, vreau să vă reamintesc că, din fericire, prelevarea de organe este binecuvântată și de către Biserică atâta vreme cât, prin transplant, se rezolvă criza determinată de lipsa altor soluții de vindecare și se redă viața normală unei persoane, fără însă a i-o curma alteia. Adică nimeni nu trebuie ucis ca să trăiască altcineva, subliniază Biserica. Așadar, având și acordul Bisericii, dacă am elimina birocrația, am salva mai multe vieți!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 24 ianuarie 2020, 21:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro