Costel Alexe
Costel Alexe
Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.94/19-09-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 09-09-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.54 Costel Alexe - declarație politică despre modul în care partidul-stat PSD va încerca să forțeze câștigarea alegerilor prezidențiale;

Domnul Costel Alexe:

În intervenția mea doresc să vă rețin atenția cu privire la una din temele cele mai importante ale acestei toamne, și anume modul în care partidul-stat, PSD, va încerca, cu ajutorul unor așa-ziși adversari, să forțeze câștigarea alegerilor prezidențiale, în turul al II-lea de scrutin.

În momentul de față, orice sondaj de opinie, fie că este realizat, în secret, de către PSD și aliații acestora, fie că este întocmit de către o entitate independentă de interesele politice, arată câteva lucruri clare. Mai ales dacă facem trimitere și la ultimul scrutin, respectiv alegerile europene pentru desemnarea reprezentanților României în Parlamentul European, este evident că Victor Ponta, cu toată mașinăria de partid și de stat pusă în slujba sa, nu poate lua mai mult de 37-38% din voturi. Acesta este deja la un nivel de saturație electorală și, așa cum arată cercetările sociologice, președintele PSD nu mai poate urca. Deja se află în limita scorului pe care partidul i-l pune la dispoziție, ceea ce înseamnă că potențialul său de creștere este anulat de imaginea reală a lui Ponta în societate. Altfel spus, în afara electoratului captiv al PSD, al electoratului tradițional, mai mult sau mai puțin constrâns pentru a acorda votul partidului-stat, oamenii s-au lămurit cine este Victor Ponta. Discipolul lui Adrian Năstase, mai predispus la corupție, la a eluda legile țării, mai dornic să acapareze instituții sau domenii aflate în afara sferei sale de influență și, mai ales, mai nepăsător față de problemele reale ale României, față de imaginea țării în exterior și față de statul de drept.

În aceste condiții, niciun viitor președinte nu poate accesa cea mai înaltă funcție în stat fără a aduna un număr minim de cinci milioane de voturi, din cele 10 milioane de cetățeni, cât se vor prezenta la urne. Și la alegerile din 2004, și la cele din 2009, acesta a fost numărul de români care au participat la alegerea președintelui, motivul fiind însemnătatea pe care oamenii o acordă acestui scrutin. Nu numai pentru că ele desemnează, în mod natural, reprezentarea celei mai notorii și mai profunde funcții în stat, dar mai ales pentru că românii știu că, de 25 de ani, așa cum este construit sistemul politic democratic post-decembrist, alegerea președintelui personifică și transformă întreg sistemul politic. Alegerea președintelui schimbă sistemul, pentru 5 sau 10 ani, după chipul și asemănarea celui care se află în fruntea statului.

Iar marea problemă, disperarea PSD, pleacă tocmai din acest neajuns. PSD nu a avut un candidat puternic la cea mai înaltă funcție în stat, un om pe care să-l propună pentru Palatul Cotroceni, așa cum am făcut noi cu Klaus Iohannis. Pentru că PSD nu a fost niciodată un partid liber. Libertatea în partidul-stat este sinonimă cu garanția că cel ajuns pe scaunul de președinte nu va deveni vreodată cu adevărat liber, descătușat de tarele vieții de partid sau complet străin de jocurile de culise din partide, guvern, parlament. Iar PSD, având aceste metehne și condiții, l-a ales pe Ponta cu acest risc. Pentru PSD, riscul de a pierde prezidențialele este mai mic, în raport cu riscul de a trimite la Cotroceni un om care ar putea chiar să fie un președinte independent, mediator, integrator, un factor de echilibru între stat și societate, între puterile statului și instituții, așa cum spune și Legea fundamentală.

Un alt lucru pe care îl arată sondajele de opinie este, fără doar și poate, raportul dintre locul I și locul II care se subțiază pe lună ce trece, ajungând ca diferența să fie chiar în limita marjei de eroare ale acestor cercetări. Klaus Iohannis a recuperat imens, practic a reușit să comprime circa un an, adică exact termenul de la care, de obicei, un prezidențiabil pornește în lupta pentru Palatul Cotroceni. Toate aceste fenomene au creat o stare de neliniște în laboratoarele PSD. Acestea sunt și cauzele pentru care, în ultimele două luni, am văzut puse în practică lucruri despre care nimeni nu vorbea sau nu le imagina. Nici măcar la PSD. Amintesc de Ordonanța nr.45 (încercarea PSD de a schimba Legea de alegere a președintelui pentru generarea mecanismului de fraudare a alegerilor), Ordonanța nr.55 (privind migrația aleșilor locali fără a-și pierde mandatul), dar și de Ordonanța nr. 49 (care, prin modificarea a aproape 100 de articole din Legea educației, încearcă să fure voturile celor care au picat bacalaureatul în acest an și în anii trecuți). Aceste măsuri de control și de avarie nu fac altceva decât să pună și mai multă presiune pe Victor Ponta, care devine, astfel, simbolic și faptic, mai puțin important decât însăși sistemul. El trece astfel în plan secund, iar propriul partid îl descalifică pentru că nu mai mizează pe capacitatea sa de a aduce acel milion de voturi din afara electoratului captiv PSD, ci pune înaintea sa mașinăria de fraudat alegerile. Mesajul este: "Ne-am lămurit, nu ești în stare, punem în funcțiune ceea ce știm cel mai bine, aparatul de fraudat în masă".

Cu toate aceste lucruri, nici măcar așa, victoria nu este clară, nu este previzibilă. Ultimul plan care se pune la cale, în aceste zile, în laboratoarele PSD, se referă la o manipulare grosolană pregătită pentru turul II al alegerilor prezidențiale. Așa cum se știe, candidatura domnului Călin Popescu-Tăriceanu la aceste alegeri este ceva de domeniul ridicolului. Fără un partid serios în spate, fără nicio tragere de inimă, fără un proiect autentic, fără o perspectivă realistă și, în fond, fără șanse, puțini ar înțelege această mișcare. La prima impresie, ar fi vorba de o candidatură tip "iepure", care să aducă voturi din zona celor care nu sunt convinși de candidatul unic al dreptei și care nu ar vota cu Victor Ponta, iar în final, având în vedere că Tăriceanu nu va ajunge în turul II, să dea voturile prietenului de nădejde, adică domnului Ponta.

Numai că, potrivit ultimelor cercetări din zona PSD, această mișcare nu va avea sorți de izbândă, iar oamenii vor înțelege repede că au fost păcăliți și vor sta acasă, refuzând astfel să legitimeze un troc pus la cale cu mult timp în urmă. Și atunci la ce s-au gândit strategii PSD? La cea mai mare manipulare realizată vreodată între cele două tururi de scrutin. La o mare minciună, care nu se va finaliza niciodată: desemnarea lui Călin Popescu-Tăriceanu ca premier, cu promisiunea că, dacă Ponta va ajunge președinte, îl va numi pe Tăriceanu prim-ministru. Repet, un plan ticălos, pentru că obiectivul este ca alegătorii lui Tăriceanu să fie până la capăt convinși (ora 21), iar ulterior să fie totul abandonat.

Marea problemă a lui Victor Ponta este acum tocmai PSD: un asemenea anunț ar demobiliza în turul II electoratul PSD, mai ales baronii cu activele și mașinăriile lor de fraudat voturi, și care nu concep, așa cum spuneam mai sus, o "defecțiune", ca un om neverificat să ajungă "stăpân pe resursele partidului", adică ale României, dar așa gândesc PSD-iștii. Iar o altă problemă se numește Liviu Dragnea. Se știe că Victor Ponta are un plan cu desemnarea lui George Maior (actualul șef al SRI) ca prim-ministru, pentru a nu pierde controlul partidului, Maior urmând, dacă Ponta câștigă prezidențialele, să fie foarte repede numit prim-ministru și apoi să se instaleze la șefia partidului. Cele două lucruri sunt nu numai legate, dar orice raționament pontist nu poate imagina una fără cealaltă.

Așadar, scenariul PSD este îngreunat de acești pași strategici, dar se pare că și Călin Popescu-Tăriceanu nu ar crede o asemenea variantă, fiind păcălit în aceste săptămâni cu intrarea noului său partid la guvernare. Pentru că UDMR nu poate fi scos (deh, și voturile acestora sunt bune pentru PSD și Ponta în turul II) de la guvernare, atunci Tăriceanu este acum pe banca de rezerve. Și nu mai vrea încă o păcăleală. Și atunci strategii PSD i-au propus lui Ponta ca să-l convingă pe Tăriceanu să accepte marele plan mincinos, acesta urmând să primească șefia Senatului, în continuare.

În fine, această manipulare ar fi nu numai unică în istoria post-decembristă, dar ea arată și modul în care PSD a reușit să cumpere candidați, foști prim-miniștri (Tăriceanu, Ciorbea), să umble la legi fundamentale, în disperarea sa, pentru a câștiga profund ilegitim și necinstit alegerile. Vinderea unui fost liberal este foarte rușinoasă. Dar acum, transformarea acestuia din urmă într-un soi de obiect de porțelan pus în geam doar în zi de sărbătoare, ar depăși definitiv orice limită a ridicolului și a rațiunii!

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 21 august 2019, 12:55
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro