Corneliu-Mugurel Cozmanciuc
Corneliu-Mugurel Cozmanciuc
Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.94/19-09-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 09-09-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.112 Corneliu-Mugurel Cozmanciuc - declarație politică: - "Deciziile de la Summitul Nato, între realitatea românească și cea regională";

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Deciziile de la Summitul NATO, între realitatea românească și cea regională"

Declarațiile oficialilor români în contextul summitului NATO, ce a avut loc săptămâna trecută, subliniază în mod apăsat garanțiile de securitate de care se bucură România, în calitate de stat aliat, mai ales prin prisma deciziilor luate cu această ocazie. În mod cert există elemente pozitive din acest punct de vedere și ele nu pot fi contestate. Creșterea prezenței militare aliate pe teritoriul statului nostru, existența unei structuri de comandament NATO contribuie la securizarea flancului estic al alianței, în beneficiul României.

În același timp, însă, nu trebuie să confundăm garanțiile de securitate cu tot ceea ce înseamnă contribuția României la securitatea regională, implicarea sa la nivelul întregii alianțe, în paralel cu urmărirea intereselor naționale. Nu trebuie să confundăm garanțiile de securitate la nivelul alianței cu propria noastră capacitate de a ne îndeplini obligațiile de parteneri și cele de actor regional. Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă.

Am în vedere două aspecte, ambele derivând din criza ucraineană.

Pe de o parte, capacitatea reală de finanțare a sectorului de apărare. În mod evident, sunt cheltuieli absolut necesare. Sunt, de altfel, așteptate de ani de zile. Așadar, mă refer exclusiv la capacitatea Guvernului nostru de a construi un buget care să acopere în mod real și în flux constant nevoile financiare derivate din deciziile recente ale alianței și din presiunea de la nivel regional.

Avem diagnosticul sectorului de apărare pus de Carta Albă anul trecut, privind starea critică, gravă în care se află dotările Armatei Române. Carta Albă ne spune clar faptul că nu suntem nici măcar la nivelul minimal care ne este cerut în calitate de stat membru al alianței. Capacitatea de a face față unui conflict regional sau chiar creșterea profilului prezenței militare românești (și aliate) în regiune pare să fie în afara discuției, citind Carta Albă. În același timp, majoritatea parlamentară întârzie nepermis îndeplinirea procedurilor parlamentare pentru adoptarea Cartei Albe. PNL a atras deja atenția la începutul sesiunii parlamentare că MApN este în imposibilitatea de a adopta o serie de documente cu valoare deosebită pentru buna funcționare a instituției și apărarea țării, dintre care cel mai important este Strategia națională de apărare, care trebuie supusă spre aprobarea Guvernului în cel mult trei luni de la votul în Parlament asupra Cartei Albe a Apărării. Nu există nicio reacție oficială până în prezent, nu a fost convocat nici măcar Biroul permanent reunit. În ce măsură putem spune că suntem capabili să facem față cerințelor regionale și aliate, citind declarația finală a Summitului? Este greu de găsit un răspuns satisfăcător.

Mai mult, situația este și mai complicată în plan strict financiar. Avem, pe de o parte, deciziile Summitului, spre exemplu reafirmarea unei ținte importante, aceea de a investi în jur de 20% din bugetele de apărare pentru echipamente și capabilități legate de implementarea planului de acțiune adoptat. Prin declarația finală a Summitului NATO statele au convenit să inverseze tendința de scădere a bugetelor apărării, iar România are ca țintă abia 2016 pentru alocarea a 2% din PIB, un criteriu care trebuia îndeplinit de mult, având în vedere nevoile armatei noastre.

Iată ce spune textul declarației: "Securitatea și apărarea noastră, în întregul lor, depind atât de volumul cheltuielilor, cât și de modul în care cheltuim. Investițiile sporite ar trebui direcționate pentru a ne realiza prioritățile în domeniul capabilităților și aliații trebuie să demonstreze, de asemenea, voința politică de a asigura capabilitățile necesare și de a disloca forțe atunci când este nevoie de acestea."

Noi însă avem un Guvern care pe parcursul întregului an nu a reușit să mențină promisiunile de alocare de fonduri pentru apărare - rectificarea din iulie lasă apărarea într-o situație incertă, deși au existat promisiuni ferme. S-au dat asigurări că noul context regional va impune o redimensionare bugetului de apărare. Voința politică se traduce la noi prin declarația ministrului Dușa, din iunie, conform căreia la următoarea rectificare de buget (din iulie) armata va primi o sumă semnificativă destinată continuării programului de modernizare și înzestrare. În iulie, MapN nu se afla de fapt pe lista ministerelor care primesc bani, s-au dat însă asigurări că există o strategie, au fost prevăzute cheltuieli, vor fi decontate și din fondul de rezervă, iar până la sfârșitul anului - promisiuni, din nou - va exista o creștere. Am auzit cu toții astfel de declarații în fiecare an, însă anul acesta criza ucraineană și tensiunile între NATO, UE și Federația Rusă au modificat complet situația. Iar noi auzim tot declarații.

Recitind acum nota pozitivă a concluziilor privind garanțiile de securitate obținute de România la acest summit, devine din ce în ce mai clar că ele nu se vor materializa curând. Riscă România să piardă cele obținute pe căi diplomatice din cauza lipsei de voință politică și a pomenilor electorale în prag de prezidențiale? Căci Guvernul continuă să aloce fondurile care îi sunt utile pe termen scurt, iar efectele se vor vedea mult timp de acum înainte.

Pe de altă parte, revenind astfel la cele două paliere ale declarației mele de azi, capacitatea de reacție a statului român în sprijinul comunităților de români de peste granițe, în contextul regional tensionat.

Ministrul delegat al românilor de pretutindeni, domnul Bogdan Stanoevici a declarat recent, în contextul apropiatei campanii electorale, că numărul românilor din afara țării nu este cunoscut, datele sunt contradictorii, iar o evidență este greu de realizat. Nu discut tema în cheie electorală, ci exclusiv din perspectiva diplomatică și de securitate. În ce măsură ne putem aștepta la un discurs, la acțiuni, la luări de poziție consistente și eficiente din partea statului român în privința etnicilor români care trăiesc în regiune, în măsura în care se recunoaște deschis faptul că nu există nici măcar evidențe clare privind numărul acestor persoane? De la începutul acestei crize, România a avut un profil diplomatic modest și ezitant, limitat de prea multe ori la declarații goale de conținut. Întrebarea este: în ce măsură reflectă ele doar o abordare în plan diplomatic, mai mult sau mai puțin fericită sau profesionistă? Sau în ce măsură ele devoalează, de fapt, probleme structurale, cum ar fi această lipsă a unor date elementare pentru a acționa în sprijinul românilor din regiune?

În ultima perioadă, au venit din partea Federației Ruse declarații de interes pentru România, prin vocea ministrului de externe Lavrov, care sublinia că "sud-estul Ucrainei este cel mai fierbinte punct al crizei ucrainene, însă nu trebuie uitate alte regiuni ale țării, unde etnicii maghiari, români, polonezi întâmpină probleme care sunt discutate în Europa, dar nu cu voce tare". La fel, acesta a explicat că Federația dorește ca "rușii din Ucraina să trăiască alături de ucraineni, împreună cu maghiarii, cu românii, să conviețuiască așa cum făceau până acum. Vrem ca aceste comunități să fie respectate, să li se respecte drepturile". Nu sunt declarații lipsite de importanță pentru noi pentru a înțelege abordările existente în plan regional.

Tăcerea diplomației române este o decizie bazată pe strategia de țară a României sau, pur și simplu, așteaptă să le spună tot Federația Rusă despre câți români este vorba și cum ar fi mai bine să procedeze?

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 august 2019, 10:21
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro