Răzvan-Ionuț Tănase
Răzvan-Ionuț Tănase
Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.94/19-09-2014
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2014 > 09-09-2014 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 9, 2014

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.183 Răzvan-Ionuț Tănase - declarație politică: - "Basarabia e România doar în sloganuri";

Domnul Răzvan-Ionuț Tănase:

"Basarabia e România doar în sloganuri"

Cuprinși de febra evenimentelor mărunte și lipsite de importanță, pierdem din vedere aspectele importante care influențează, de fapt, buna funcționare a fiecărui stat. O greșeală pe care o repetăm voit sau inconștient, dar care, într-un final, va ajunge să ne coste destul de scump, din cauză că nu am reacționat la timp și corect pentru a îndrepta lucrurile într-o direcție bună.

O temă de actualitate, care pe bună dreptate merită dezbătută și întoarsă pe toate fețele, este unirea României cu Basarabia și efectele pe care aceasta le va avea asupra ambelor țări pe termen lung. Există însă două vorbe din popor prin care putem descrie de altfel părerile referitoare la acest posibil proces: "sângele apă nu se face", dar nici "dragoste cu forța nu se poate". Ei bine, cea dintâi zicală ar fi cea mai potrivită, din punctul meu de vedere, pentru a convinge românii de aici și de dincolo de Prut că unirea ar reprezenta în primul rând reîntregirea neamului românesc - unirea cu țara mamă. Știm foarte bine că unirea Basarabiei cu România a avut loc pe 9 aprilie (27 martie pe stil vechi) și a fost de fapt reunificarea vechii provincii românești Basarabia, ruptă de Moldova și alipită de Rusia în 1812, iar Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România Mare. Din păcate, efectele au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Așa cum am mai spus, nici "dragoste cu forța nu se poate", deoarece mulți dintre românii de peste Prut nu văd cu ochi buni această reunificare, iar după părerea mea ezitările manifestate în rândul oamenilor obișnuiți vin pe seama unei informări incorecte sau chiar a lipsei de informare. Dacă în țara noastră 3 din 4 români sunt de acord cu unificarea, de cealaltă parte, doar jumătate din populație o susține, fără a înțelege că ea ar putea reprezenta una dintre cele mai bune alternative la momentul actual, luând în considerare presiunile externe de ordin politic și economic.

Chiar dacă provenim din același tip etnogenetic format în spațiul carpato-danubiano-pontic și avem aceleași vechi tradiții populare, se pare că în acest moment putem vorbi despre două popoare diferite, care nu mai au în comun nici măcar "viața economică, socială sau psihologică", în primii zeci de ani rusificarea Basarabiei s-a făcut domol, fiind numit la început un guvernator ales chiar din rândurile boierilor români, însă după războiul din Crimeea, lucrurile au început să se complice și s-a trecut la schimbarea echilibrului etnic al provinciei, permițând intrarea multor evrei, a găgăuzilor și bulgarilor, fapt care a dus la o răsturnare rapidă a proporției etnice. În ciuda acestui fapt, a rămas o majoritate vorbitoare de limbă română, însă diferențe semnificative se resimt în cazul limbii vorbite de cetățenii moldoveni. De exemplu, în spațiul pruto-nistrean limba de circulație este cea rusă, în regiunea autonomă Găgăuz Eri, limba rusă este limba de comunicare interetnică, în regiunea separatistă transnistreană are statut de limbă oficială, fapt care contribuie la menținerea unor legături migraționale, care le oferă cetățenilor moldoveni posibilitatea unor noi locuri de muncă sezoniere, statisticile vorbind de aproximativ 600.000 de moldoveni care se află la muncă în fostele state sovietice.

Deși proiectul ar trebui să fie unul prioritar, disputele și interesele politice își pun și aici amprenta, reușind să distragă atenția de la realele interese care ar favoriza cetățenii și de la măsurile care ar trebui implementate pentru a face posibilă reuniunea celor două teritorii. Suntem conștienți că atât noi cât și Republica Moldova trebuie să facem progrese economice pentru a putea transforma acest ideal în realitate.

Din exterior lucrurile nu sunt văzute tocmai bine, iar proiectul nu pare unul fezabil în viitorul apropiat, o piedică importantă fiind reprezentată de opoziția Rusiei. Deși, dacă acesta se va înfăptui, Moldova va putea beneficia de o serie de avantaje printre care doresc să specific accesul la fondurile europene, dar și către piețele bătrânului continent.

Așa cum mai spus, progrese trebuie să se înregistreze de ambele părți, pentru că în condițiile în care țara noastră poartă povara unuia dintre cele mai sărace state membre UE, va întâmpina cu siguranță probleme serioase în a absorbi o țară slab dezvoltată, care are un teritoriu disputat și, în același timp, se confruntă cu probleme etnice. Rațiunile economice pun, de altfel, sub semnul întrebării această eventuală unire teritorială, ținând cont și de realitățile economico-financiare înregistrate de ambele state la sfârșitul anului 2013.

Declarațiile curg necontenit de pe ambele maluri ale Prutului, pentru că, să fim realiști, ideea implică o serie de interese destul de puternice. Atât argumentele pro cât și contra ale cetățenilor moldoveni au temeiuri solide, care dau naștere unor dezbateri aprinse. Fie procesul este văzut drept o ambiție de redesenare a hărții României, fie un pas important pentru a atinge împreună nivelul țărilor vestice.

Deși inițial românii erau mult mai deschiși față de unire, iată că discuțiile publice purtate pe respectiva temă au crescut, și în Moldova, numărul celor care par să agreeze proiectul, însă suportul popular de aici nu deține majoritatea. Asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru ca el să crească, prin transformarea României într-o țară cât mai atractivă pentru cetățenii Moldovei.

De ambele părți trebuie conștientizat faptul că orice victorie presupune și o serie de sacrificii, iar materializarea acestui vis implică o serie de eforturi economice, dar dacă luăm în calcul exemplul Germaniei, consider că acestea ar trebui asumate de cele două state, pentru a obține rezultate cu adevărat notabile în evoluția lor.

Ideea necesită discuții amănunțite și oferirea de informații cât mai clare în legătură cu beneficiile pe care le presupune. Doar așa va putea fi înțeleasă corect de cât mai mulți, iar cei care o refuză, vor putea fi convinși de faptul că avantajele pe care le implică nu sunt deloc de neglijat. Astfel, orice persoană din Republica Moldova, indiferent de etnie, se va putea bucura de drepturile depline ale unui cetățean european. Despărțirea de o provincie în care sunt aproximativ 70% români este o anomalie care mai devreme sau mai târziu va trebui îndreptată, pentru că ne aflăm în fața unei situații nefirești, constituită pe seama unor încercări de dezbinare pe bază etnică.

Constat cu dezamăgire că inscripțiile triumfale "Basarabia e România" nu mai sunt confirmate de realitate, sloganul fiind pus sub semnul întrebării atât de oficialii români, cât și de cei moldoveni, lucru care întârzie traducerea lui în fapte.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 21 august 2019, 23:36
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro