Constantin Mazilu
Constantin Mazilu
Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/27-02-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 17-02-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.54 Constantin Mazilu - declarație politică: "Incluziunea socială trebuie să fie un proces continuu";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Mazilu:

"Incluziunea socială trebuie să fie un proces continuu"

V-ați întrebat vreodată cât de dificil îi este unui copil cu dizabilități să frecventeze școlile normale sau de masă, în condițiile în care singurele facilități disponibile pentru el sunt, eventual, o rampă la intrare și repartizarea într-o sală de clasă situată la parterul unității de învățământ? Poate că nu. Dar despre ce li se întâmplă și prin ce trec acești copii care au mari dificultăți să ajungă la cabinetele școlare de specialitate situate la etajele superioare ale școlilor fără platforme mobile sau lifturi? Majoritatea românilor nu își pun astfel de întrebări, deși aceste probleme există în jurul nostru. Vreau să atrag atenția asupra acestei chestiuni, a incluziunii sociale, care din păcate nu se mai prezintă de ceva vreme ca un proces continuu, iar cei mai afectați dintre noi rămân copiii ale căror drepturi primordiale sunt încălcate de multe ori fără rea-voință, din necunoaștere, sărăcie sau nepăsare.

Din aceste motive, țin să vă reamintesc că educația este un drept fundamental al omului. Toți copiii trebuie să aibă dreptul la o educație gratuită și de calitate, ce permite fiecăruia să acumuleze cunoștințele necesare pentru a face față tuturor provocărilor societății. Ea contribuie la păstrarea valorilor, stă la baza învățării de-a lungul vieții, creează încredere, te face mai independent și, totodată, conștient de drepturile și posibilitățile proprii. Educația îl învață pe orice individ cum să se comporte în calitate de cetățean responsabil și informat. Astăzi, alături de conceptul de educație integrată îl regăsim și pe cel de educație incluzivă, care are la bază principiul dreptului egal la educație pentru toți copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită sau condițiile economice în care trăiesc. Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire a instituției școlare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susține participarea la procesul de învățământ al tuturor elevilor din cadrul unei comunități. În mod fericit se aplică, însă nu unitar și continuu.

Educația persoanelor cu handicap s-a realizat o lungă perioadă de timp, cu precădere, în forme segregate, ca educație specială, separată de cea obișnuită. Se considera că numai în unitățile de educație specială pot fi create condițiile propice din punct de vedere material, al pregătirii personalului, al dezvoltării unor proceduri și standarde specifice, în vederea satisfacerii cerințelor educative speciale ale copiilor cu diferite tipuri de deficiențe. În ultimele decenii, s-a demonstrat că opțiunile integrării și incluziunii copiilor cu deficiențe în învățământul obișnuit prezintă multiple avantaje pentru atingerea obiectivului egalizării șanselor. Și totuși, la nivelul societății predomină încă modelul medical bazat pe înțelegerea oricărei dificultăți ca o problemă de sănătate și concepția de milă și compasiune, determinate de componența valorii muncii sociale, ca domeniu important în valorizarea oricărei persoane. Adică o formă de discriminare pozitivă.

Necesitatea adoptării unor noi reglementări și proceduri specifice privind accesul egal la educație, evaluările finale și certificarea elevilor cu cerințe educaționale speciale, incluși în învățământul general obligatoriu, ar trebui să ne preocupe mai mult. Vă întrebați de ce spun asta. Pentru că, spre exemplu, subiectele evaluărilor sunt unice la nivel național și nu țin cont de adaptările curriculare de care a beneficiat această categorie de elevi. Și asta e o altă formă de discriminare, mai ales în condițiile în care legislația le permite cadrelor didactice să opereze modificări curriculare pentru copiii cu dizabilități, aspecte particulare de care nu se ține cont la examenele finale.

Consider că mai indicat ar fi un set centralizat de programe adaptate pentru fiecare materie și clasă, în funcție de principalele tipuri de dizabilități ale copiilor, mai ales în condițiile în care prea puțini profesori beneficiază de formare specială; învățământul secundar fiind văduvit aproape total de astfel de cadre didactice.

Nu este suficient să afirmăm la nivel instituțional sau individual că dorim o societate unde incluziunea socială să fie un proces continuu. Consider că atât noi, Legislativul, cât și Executivul trebuie să acționăm pentru îmbunătățirea vieții acestor copii și să eliminăm, pe cât posibil, neajunsurile de care se izbesc în societate.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 13 decembrie 2019, 7:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro