Liviu Harbuz
Liviu Harbuz
Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.18/27-02-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 17-02-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 februarie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.116 Liviu Harbuz - declarație politică: - "Si vis pacem, para bellum";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Liviu Harbuz:

"Si vis pacem, para bellum"

"Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război", credeau strămoșii noștri latini, după Publius Flavius Vegetius Renatus, în lucrarea "De Re Militari", vol. III. Expresia, de mare actualitate, trebuie interpretată în varianta modernă, a politicilor externe de nivel intercontinental: o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani.

Problema conflictului din Ucraina are cel puțin două soluții internaționale, vizibile mai ales după negocierile de la Minsk: una europeană, de aplicare a măsurilor economice de natură a descuraja Rusia să-și continue strategia de dominare și intimidare în zonă cu consecințe foarte grave, mari pierderi umane, materiale și de relaționare și varianta americană, de creștere a gradului de apărare, prin înarmarea statelor vecine. În timp ce calea dialogului, a diplomației și a negocierilor cu liderii marilor puteri occidentale încă mai lasă loc schimbului de focuri, a recrudescenței naționalismului din zona de conflict, o cursă a înarmării nu poate avea, fatalmente, decât un final previzibil, dramatic și cu mari pierderi umane, așa cum au lăsat cicatrice istorice conflictele din ultimii 200 de ani, în care rușii au fost stimulați, izolați ori... aliați.

Efectele negative s-au făcut simțite zeci de ani, mai puțin pe continentul de pe care unchiul Sam a dat un mesaj consecvent, de intoleranță la amenințări armate, la șantaj economic ori încercări dictatoriale. De peste ocean, aparent simplu și fără consecințe umane dramatice, dar bietele țări mici, europene, au plătit greu tribut de sânge, și nu numai.

Apelul la rațiune, înțelepciune, dialog și diplomație nu poate fi decât traducerea sintagmei latine, convertită în termeni moderni, de început de mileniu III - pacea este rezultanta unui război pe care fiecare stat îl duce în termeni economici, cu factorii de mediu, cu propriile surse și resurse pentru bunăstarea și fericirea cetățenilor săi. Pacea socială are la temelie, în mod obligatoriu, pace economică, cooperare și întrajutorare, de aceea o Europă unită, prosperă, cu libertăți cetățenești garantate pentru toți cetățenii săi este puternică, intangibilă în fața unor provocări de tip imperial, vetust.

Nu cursa înarmărilor, nu escaladarea conflictelor și stimularea sentimentului naționalist vor rezolva problemele la granița dintre est și vest, dintre Europa - unită de norme și legi dedicate cetățeanului, prosperității și progresului - și grupuri de interese cu pretenții statale.

A cunoaște și cerceta istoria, a respecta parcursul istoric al unor civilizații, entități statale sau națiuni nu este același lucru cu a reconsidera granițe, după cum fenomenele istorice au dictat de-a lungul vremii. Nu pot fi puse la îndoială granițe, tratate ori acorduri istorice doar pentru că unora li se pare mai dulce ca mierea petrolul, gazele sau grânele din țara vecină, până mai ieri prietenă.

Este un nonsens ca într-o lume a liberei circulații, a multiculturalismului, multietnicului și plurireligiilor să mai fie clamate specificități de pe vremea lui Petru cel Mare, mai european decât mulți dintre urmașii lui contemporani nouă.

Situația conflictuală din Ucraina este periculoasă pentru România, dar asta nu ne afectează pragmatismul, spiritul european și calitatea discursului public, fie el în relațiile diplomatice cu prietenii din marea Europă, fie cu marele prieten de peste ocean, aliat NATO. Membri ai UE și ai NATO, folosim strategii cunoscute de 2000 de ani: si vis pacem...

Un studiu sociologic arată că Germania este cea mai îndrăgită dintre țări. Indicatorul care măsoară sentimentele românilor față de alte țări arată menținerea unui nivel foarte ridicat de simpatie față de statele occidentale. Astfel, comparativ cu măsurătoarea realizată în urmă cu o jumătate de an, Germania se menține pe locul întâi în topul țărilor față de care românii declară sentimente mai degrabă pozitive (87,3% din respondenți, față de 84,3%, în iulie 2014).

Alegerile prezidențiale câștigate de Klaus Iohannis au influențat, probabil, tendința de creștere a simpatiei față de Germania. Pe locul al doilea se menține Marea Britanie (84,7% din români manifestă sentimente pozitive), urmată de Spania (83,3% din respondenți) și Italia (82,1% din cei chestionați).

Practic, poziția primelor patru țări rămâne neschimbată comparativ cu măsurătoarea din iulie 2014. Pe locul al cincilea urcă Statele Unite ale Americii (80,8% din români declară sentimente mai degrabă pozitive), urmate de Franța (80,3%), care încheie topul țărilor la care peste 80% din respondenți se raportează în mod favorabil.

Peste 70% din români nutresc sentimente mai degrabă pozitive față de Olanda (79,8%), Belgia (75,8%) și Japonia (73,1%). Rusia, agreată doar de un român din patru.

Peste 60% din cei chestionați manifestă sentimente mai degrabă pozitive față de Grecia (67,8%) și Republica Moldova (67,7%).

Cum era de așteptat, Republica Moldova rămâne țara vecină față de care românii se simt mai apropiați.

Peste 50% din români au sentimente mai degrabă pozitive față de China (58,4%), Serbia (54,2%), Bulgaria (54,1%), Israel (53,1%) și Turcia (52,3%).

Prelungirea conflictului din Ucraina pare a avea consecințe negative în ceea ce privește simpatia românilor atât față de țara vecină (41% declară sentimente mai degrabă favorabile, față de 45,2% - în iulie 2014), dar mai ales față de Rusia (25,4% declară sentimente mai degrabă favorabile, față de 37% - în iulie 2014).

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 8 decembrie 2019, 16:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro