Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 martie 2015

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Bună dimineaţa! Deschid şedinţa dedicată declaraţiilor politice de astăzi, 3 martie 2015.
			Săptămâna trecută, lista declaraţiilor politice a fost deschisă de reprezentanţii puterii, săptămâna aceasta o să începem cu reprezentanţii opoziţiei. Fiind şi în preajma zilei de 1 martie, vă propun să începem cu doamnele prezente în sală. Aşa că invit la microfon, din partea Partidului Naţional Liberal, pe doamna Florica Cherecheş şi se pregăteşte doamna deputat Lucreţia Roşca.
			Doamna Florica Cherecheş: Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Haos social". În urma îngheţării posturilor, sistemul de asistenţă socială se confruntă cu o situaţie absurdă ce afectează multe categorii de persoane dezavantajate sau aflate în situaţii de risc. Datorită faptului că nu au dreptul să angajeze personal, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din întreaga ţară se află în imposibilitatea de a înfiinţa noi servicii care să corespundă nevoilor actuale, cum ar fi: adăposturi pentru victimele violenţei domestice, traficului de persoane, mame minore, copii abandonaţi, persoane cu dizabilităţi şi altele. Acest lucru nu este posibil nici măcar în condiţiile în care se înfiinţează aceste centre prin atragerea de fonduri europene, şi rămân goale şi nefuncţionale, deoarece legea nu permite angajarea de personal pentru posturile nou înfiinţate. Degeaba facem strategii prin care ne manifestăm dorinţa de a contribui la integrarea şi ocrotirea persoanelor dezavantajate sau aflate în situaţii de risc, dacă nu sprijinim efectiv funcţionarea serviciilor sociale cu personal specializat şi în numărul necesar. Nu trebuie să stăm liniştiţi şi să ne gândim că este suficient că s-a aprobat externalizarea serviciilor sociale şi că se vor ocupa ONG-urile de problemele care ar trebui să ne privească pe toţi. Există situaţii când pentru contractarea unui serviciu social nu se prezintă niciun ONG, fie pentru că finanţarea nu este suficientă, fie pentru că nu au capacitatea de a gestiona acel serviciu social, sau, datorită lipsei unui spaţiu propriu, nu îşi pot acredita acel serviciu social, şi atunci ne aflăm în situaţia ca nimeni să nu se ocupe de cei care au atât de multă nevoie. Există de asemenea situaţii când un ONG nu poate să-şi asume în continuare furnizarea unui serviciu social, din lipsă de fonduri. DGASPC-urile nu pot angaja personal, deci nu au cum să gestioneze problema, ONG-urile sunt de cele multe ori subfinanţate şi nu au cum să preia în întregime povara acestor servicii, iar cei loviţi de soartă suferă în continuare. Trag un semnal de alarmă asupra acestei situaţii haotice şi nedrepte şi solicit rezolvarea cât mai urgentă a acestei probleme din sistemul social prin deblocarea angajării de personal. Este inacceptabil ca statul român să păstreze această situaţie şi să nu asigure servicii de calitate, la standardele europene atât de mult invocate, pentru toţi cetăţenii României. Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Invit la microfon pe doamna deputat Lucreţia Roşca. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.
			Doamna Lucreţia Roşca: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea se numeşte... de fapt, este o cerere a mea în calitatea de deputat în ceea ce priveşte nevoia de a se forma o comisie parlamentară pentru controlul aplicării Ordonanţei de urgenţă nr.75/2009 privitoare la modul de calcul al preţurilor medicamentelor de uz uman şi a Ordonanţei de urgenţă nr.77/2011 privitoare la taxa de clawback. Premierul României, domnul Victor Ponta, în şedinţa de Guvern de săptămâna trecută a cerut Ministrului Sănătăţii, domnului Nicolae Banicioiu, să transmită tuturor deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman, o actualizare a preţurilor, bazându-se pe dreptul românilor de a plăti acelaşi preţ precum cel achitat de cetăţenii din alte state membre ale Uniunii Europene. Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a solicitat tuturor deţinătorilor de APP-uri, ca pană la 10 martie 2015, să-şi actualizeze preţurile conform legislaţiei în vigoare. În prezent, românii plătesc medicamentele cu 25% mai mult decât cetăţeni din Uniunea Europeană. Acest lucru s-ar datora deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu respectă Ordinul ministrului nr.75/2009, dar şi guvernelor care au permis aşa-zisa "îngheţare a preturilor" prin memorandumuri. În anul 2009, ministrul sănătăţii de atunci transpunea Directiva Europeană 89/105/CCE, emiţând Ordinul ministrului sănătăţii nr.75/2009, pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman. Ordinul ministrului sănătăţii se aplică tuturor medicamentelor de uz uman pentru care a fost emisă o autorizaţie de punere pe piaţă, denumită în continuare APP, valabilă pe teritoriul României, şi care se comercializează pe teritoriul ţării noastre în conformitate cu prevederile legii. Sunt supuse avizării ministerului, în ceea ce priveşte preţul, medicamentele care se eliberează pe bază de prescripţie medicală, a căror punere pe piaţă este autorizată de Agenţia Naţională a Medicamentului sau pe baza deciziei Comisiei Europene. Preţul medicamentelor se stabileşte şi se modifică în mod liber de către deţinătorii de APP-uri. Preţul medicamentelor nou autorizate pentru punere pe piaţă, precum şi preţul modificat, stabilit de deţinătorul APP, se notifică la minister în termen de 30 de zile de la momentul punerii pe piaţă. Preţul medicamentelor magistrale şi oficinale se stabileşte, cum spuneam, în mod liber, în comparaţie cu alte preţuri din 12 ţări din Uniunea Europeană. În cazul în care preţul propus de către deţinătorul de APP sau reprezentantul acestuia nu este în conformitate cu prezentele norme, deţinătorul de APP va fi sancţionat prin excluderea medicamentului respectiv din lista denumirilor comerciale ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală. Excluderea are efect pe o perioadă de un an de la emiterea deciziei luate la nivelul ministerului. În cazul îngheţării preţurilor, impusă asupra tuturor medicamentelor sau numai unei categorii de medicamente, Ministerul Sănătăţii efectuează cel puţin o dată pe an o analiză, pentru a stabili dacă condiţiile macroeconomice impun menţinerea îngheţării. În termen de 90 de zile de la începutul acestei analize, Ministerul Sănătăţii anunţă majorările sau micşorările de preţ, dacă există. Ca deputat, membru al Comisiei pentru sănătate, am aflat zilele acestea din presă (căreia îi mulţumesc), că preţurile medicamentelor sunt îngheţate prin memorandum de Ministerul Sănătăţii din 2012. Acest lucru se întâmplă în paralel cu problema taxei clawback, legiferată printr-un alt ordin emis în 2009, Ordinul nr.104/2009. Taxa a fost introdusă în România în octombrie 2009, însă de atunci şi până în prezent a suferit o serie de modificări, a creat tot felul de blocaje administrative şi a stârnit controverse peste controverse, în special intre asociaţiile de producători de medicamente şi Guvern. Deşi a suferit nenumărate ajustări până acum, la început de 2015, taxa de clawback face în continuare obiectul nemulţumirilor producătorilor/importatorilor de medicamente şi, posibil, al unei noi modificări legislative în viitorul apropiat, pe masa Comisiei pentru sănătate, pe ordinea de zi aflându-se deja aceste modificări propuse. În prezent, taxa de clawback este reglementată prin O.U.G. nr. 77/2011, care s-a aplicat doar din 2011. Prin această ordonanţă, s-a încercat îmbunătăţirea reglementării privind taxa de clawback, pe fondul unor nenumărate controverse şi nemulţumiri pe care le-a stârnit vechea reglementare a acestei taxe, şi anume, O.U.G. nr. 104/2009. La rândul său, OUG 77/2011 a suferit relativ recent câteva modificări importante, după Decizia Curţii Constituţionale care a considerat că includerea la această taxă şi a TVA-ului este neconstituţională, deci, modificarea a constat în scoaterea acestei taxe din plata celor cu autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor. Prin urmare, chiar dacă Ordonanţa nr.17/2012 a eliminat T.V.A.-ul din formulă, doar începând cu trimestrul IV al anului 2012, după cum consideră Curtea Constituţională, TVA-ul nu trebuia calculat nici înainte de această dată. În consecinţă, au urmat litigii între cei cu autorizaţie de punere pe piaţă şi Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională. Consider că există cu siguranţă o legătură între "îngheţarea preţurilor la medicamente", aşa-zisă, şi creşterea taxei clawback cu până la 25% în anul 2014, şi aşa-zisul preţ al "medicamentelor la raft", tot aşa cu 25% mai mare decât în alte ţări din Uniunea Europeană, motiv pentru care solicit formarea unei comisii parlamentare care să facă lumină în această situaţie. Felicit implicarea premierului si ministrului sănătăţii, actuali, în aşa-zisul "război al medicamentelor". Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Invit la tribună pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Baltă.
			Domnul Vasile Gudu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi! Doamnelor, dumneavoastră, pentru că mărţişorul este vestitor al primăverii, vă doresc o primăvară frumoasă, fericită şi cu tot ceea ce dumneavoastră vă doriţi, alături de cei dragi. Şi nu în ultimul rând, aceleaşi gânduri bune şi pentru colegii deputaţi prezenţi în sală. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Criza din sistemul medical românesc." Vine cumva şi completează declaraţia anterioară. Sănătatea României e din ce în ce mai şubredă, iar cei care ar putea s-o resusciteze şi s-o pună pe picioare pleacă văzând cu ochii în străinătate. Motivele sunt nu numai salariile mici, ci şi dotările proaste ale spitalelor, îngrădirea dezvoltării carierei sau pierderea respectului faţă de meseria de medic. Cifrele reflectă o stare de fapt îngrijorătoare, astfel că în ultimii cinci ani, de când România este în Uniunea Europeană, aproape 14.000 de medici au părăsit sistemul medical din ţară. Temerile legate de viitorul sănătăţii acestei naţiuni sunt justificate, mai ales că în România media este de 1,9 medici la 1.000 de locuitori, iar în unele zone rurale nici măcar nu există aceştia. Conform informaţiilor furnizate de Colegiul Medicilor din România, doar 13.521 de medici mai lucrează, acum, în spitalele din ţară, în condiţiile în care normativele Ministerului Sănătăţii confirmă un necesar de 26.000 de medici în spitale. Numărul medicilor din spitalele publice de la noi a scăzut dramatic în ultimii ani. În anul 2013 numărul lor era de 14.487, iar în anul 2014 doar 13.521 medici mai lucrau în unităţile sanitare din România. În medie, 3.663 de medici au obţinut, anual, certificate de conformitate, pentru a le fi recunoscute diplomele în statele Uniunii Europene şi pentru a se putea angaja în Uniunea Europeană. Exodul cadrelor medicale româneşti spre ţări precum Germania, Franţa, Norvegia se datorează situaţiei dezastruoase în care a ajuns sistemul sanitar în România. Salariile decente, viziunea modernă, dotarea de ultimă generaţie a spitalelor sunt doar câteva din motivele care îi determină pe medicii tineri, fie rezidenţi, fie specialişti cu vechime în muncă să ia drumul străinătăţii. Acest exod e cu atât mai alarmant, cu cât peste 5.500 dintre medicii rămaşi în unităţile spitaliceşti din ţară au între 50 şi peste 60 de ani. Doar în cursul anului trecut, 2.450 de medici au solicitat Colegiului Medicilor din România certificate de conformitate, documente necesare pentru a putea pleca să lucreze în străinătate. Cei mai mulţi dintre ei sunt medici de familie, medici de obstetrică-ginecologie, de chirurgie generală şi de ATI. În România un medic câştigă între 200 şi 1500 de euro, în timp ce un medic rezident are un salariu de bază cuprins între 200 şi 350 de euro. Plecarea medicilor români în străinătate afectează economia naţională a ţării, statul român alocând 51.000 lei pentru pregătirea medicală a fiecăruia. Sănătatea ar trebui să fie una din priorităţile politicilor publice, inclusiv a celor de protecţie socială, cu atât mai mult cu cât PSD este un partid care se proclamă de orientare social-democrată. Reamintesc faptul că una din promisiunile prevăzute în programul de guvernare al actualei coaliţii conduse de Victor Ponta a fost: "Pregătirea şi atragerea de personal medical prin: revizuirea sistemului de salarizare; asigurarea formării unui număr adecvat de categorii de personal, cu preponderenţă pentru specialităţile deficitare; reformarea rezidenţiatului în ceea ce priveşte admiterea, pregătirea şi obţinerea calificărilor de specialist; asigurarea de condiţii suplimentare/motivante, în vederea instalării de cabinete medicale în zonele defavorizate; proiecte de atragere a resurselor umane, prin rezidenţiatul pe post, susţinut prin facilităţi din partea comunităţilor locale, subvenţionarea chiriilor pentru medicii rezidenţi din comunităţile locale, precum şi acordarea unor facilităţi la deschiderea cabinetelor medicale ale medicilor de familie şi ale medicilor din ambulatoriul de specialitate." Adevărul este că nu s-a realizat nimic din toate acestea - nu a fost reformat procesul de rezidenţiat, nici plata personalului medical, nici acordarea de facilităţi celor care se stabilesc în zone defavorizate. Realitatea ne arată că e foarte uşor să promiţi şi mult mai greu să-ţi respecţi promisiunile atunci când eşti complet neserios şi te bazezi pe neprofesionişti. Criza din sistemul medical reprezintă un fenomen naţional cu impact major în România, care se resimte acut şi în judeţul Tulcea, judeţ pe care-l reprezint. Criza majoră de specialişti din Tulcea a dus la închiderea secţiei de pediatrie, din lipsă de personal, în contextul în care virozele fac ravagii în rândul copiilor, cazurile deosebite fiind dirijate în acest moment spre Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa. Alte secţii care se confruntă cu deficit de personal sunt radiologia şi terapia intensivă. Menţionez faptul că Spitalul Judeţean Tulcea primeşte fonduri de la Casa de Asigurări de Sănătate şi de la Consiliul Judeţean Tulcea şi numără, potrivit conducerii unităţii, 1200 de angajaţi, dintre care doar 100 sunt medici specialişti. Partidul Naţional Liberal se pronunţă pentru reformarea profundă a sistemului sanitar românesc, organizarea şi funcţionarea unui sistem sanitar cu efect social pentru pacient şi cu efect liberal pentru personalul medical, medicina fiind de altfel o profesiune liberală, restructurarea modului de finanţare, prin renunţarea la forma actuală a asigurărilor sociale de sănătate, la birocraţia Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate, şi introducerea finanţării pentru pachetul de bază de servicii medicale din bugetul naţional, a unei contribuţii de solidaritate şi dezvoltarea asigurărilor private sub forma conturilor personale de sănătate, programe naţionale de sănătate eficiente, infrastructură medicală modernă şi performantă, atât în spitale, cât şi în ambulatoriu, salarii şi condiţii de muncă decente pentru personalul medical. Partidul Naţional Liberal consideră că se impune o reformare reală, nu doar la nivel declarativ, consecventă, corectă şi, mai ales, profesionistă a sistemului de sănătate, în scopul redării demnităţii cadrelor medicale din România. Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			Invit la tribună pe domnul deputat Mihai Baltă. Se pregăteşte domnul deputat Romeo Nicoară.
			Domnul Mihai Baltă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Economia socială şi Codul fiscal." Reuniunea preşedinţilor Comisiilor pentru muncă şi afaceri sociale din statele membre ale Uniunii Europene, organizată de Parlamentul leton, în contextul Preşedinţiei letone a Consiliului Uniunii Europene, a adus în prim plan strategia "Europa 2020" şi conceptul de economie socială. S-a evidenţiat încă o dată rolul strategiei "Europa 2020" în restructurarea modelelor de dezvoltare economică existente, şi crearea condiţiilor favorabile pentru o creştere economică inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Strategiile adoptate se adresează populaţiei vulnerabile care include grupuri excluse de pe piaţa forţei de muncă, din sistemul de educaţie, sănătate, locuinţe şi alte servicii: copii aflaţi în situaţii dificile, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice singure sau dependente, romi, şomeri de lungă durată. Economia socială contribuie la rectificarea, la atenuarea a trei dezechilibre majore de pe piaţa de muncă: şomajul, instabilitatea locurilor de muncă şi excluderea socială de pe piaţa muncii a şomerilor. Economia socială şi întreprinderile sociale implicate în aceasta - cooperative, societăţi mutuale, asociaţii şi fundaţii, persoane fizice etc. - trebuie să se regăsească în politicile şi legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene printr-o serie de măsuri care să permită, să cuprindă accesul uşor la credite şi scutiri fiscale, dezvoltarea micro-creditelor, crearea unor statute europene pentru asociaţii, fundaţii şi societăţi mutuale, o finanţare de la Uniunea Europeană, adaptată şi stimulente pentru a sprijini întreprinderile şi organizaţiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piaţă şi din afara pieţei, create în scopul utilităţii sociale. O dificultate deosebită o reprezintă în acest moment racordarea sau includerea legislaţiei specifice economiei sociale în legislaţia şi codurile fiscale ale statelor membre ale UE. Deşi în România există numeroase exemple de bune practici de incluziune socială a grupurilor vulnerabile, economia socială trebuie să fie construită având la bază o legislaţie modernă, flexibilă şi adaptabilă cerinţelor societăţii. În acelaşi timp, cred că Proiectul Legii Codului fiscal trebuie să includă în prevederile sale şi reglementările, facilităţile fiscale necesare şi specifice dezvoltării economiei sociale. Baltă Mihai, deputat, Colegiul nr.5 Botoşani. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe domnul deputat Romeo Nicoară. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.
			Domnul Romeo Florin Nicoară: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi se referă la un subiect de politică externă. Stimaţi colegi, Partidul Naţional Liberal a avut încă de la început ca obiectiv fundamental desăvârşirea procesului de integrare europeană prin realizarea aderării la spaţiul Schengen şi prin obţinerea de progrese convingătoare în pregătirea adoptării monedei euro. Pentru noi, aderarea la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv major, iar o astfel de evoluţie va consfinţi respectarea obligaţiilor asumate de Uniunea Europeană şi România în Tratatul de aderare ratificat de parlamentele tuturor statelor membre. Din acest motiv, vizita preşedintelui Klaus Iohannis de săptămâna trecută în Germania, dar şi discuţiile avute cu cancelarul Angela Merkel, au fost un motiv de bucurie, deoarece au arătat clar că România începe să arate ca un stat respectat în Europa, că avem în sfârşit o politică externă coerentă, care serveşte interesele cetăţenilor şi ale României. Mai mult, această vizită, dar şi discuţiile purtate de Preşedintele României acolo, ne-au adus cu un pas mai aproape de unul dintre obiectivele noastre majore, o concluzie foarte importantă a întrevederii celor doi oficiali fiind că România poate conta pe sprijinul Germaniei în vederea aderării ţării noastre la spaţiul Schengen, cancelarul german arătându-se disponibil pentru implicare în negocierile pe această temă cu alte state europene care au arătat rezerve de-a lungul timpului. Un alt punct important al discuţiilor bilaterale a relevat interesul ambelor părţi pentru atragerea de investitori germani în România şi faptul că există un potenţial însemnat de dezvoltare între cele două ţări, prin creşterea investiţiilor şi a volumului schimburilor comerciale. Să nu uităm că între ţara noastră şi Germania există deja o bună cooperare, această ţară fiind un partener comercial foarte apropiat, cu un volum de schimb comercial de peste 200 de miliarde de euro. Cu toate acestea, unul dintre obiectivele noastre cele mai importante ar trebui să fie ca ţara noastră să devină un nucleu de excelenţă în zonă. Ar trebui să avem în vedere ca firmele multinaţionale să considere România nu doar un loc pentru investiţii de succes, ci şi un centru regional de expansiune al afacerilor către regiunea învecinată. În acest sens, polii naţionali de creştere trebuie să genereze o mai intensă utilizare a finanţărilor comunitare, dar şi naţionale pentru investiţii, pentru o dezvoltare durabilă mai echilibrată, în măsură să atragă interesul investitorilor strategici şi dezvoltarea de proiecte importante. Acest lucru se poate realiza, însă pentru acesta avem nevoie de un guvern care să aibă viziune şi să găsească rapid acele soluţii pentru a facilita accesul investitorilor germani pe piaţa românească. Avem nevoie de un guvern competent şi interesat de o strategie fiscală pe termen scurt care vizează adoptarea unor măsuri pentru stimularea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă. Salutăm demersurile făcute de Preşedintele României, de a duce o politică externă coerentă, în interesul românilor, însă acestea trebuie susţinute de toţi factorii politici şi la toate nivelele, deoarece fără consolidarea statului de drept, combaterea corupţiei şi îmbunătăţirea sistemului de justiţie nu vom înregistra progrese şi nu vom reuşi să fim atractivi pentru Uniunea Europeană. Stimaţi colegi, Ceea ce contează pentru fiecare dintre noi este regăsirea beneficiilor aderării la Uniunea Europeană în nivelul de trai, în respectarea demnităţii fiecărui cetăţean român, ca cetăţean european. În acest sens, Partidul Naţional Liberal, prin programul de guvernare pe care l-a lansat sâmbătă, 28 februarie 2015, în dezbatere publică, susţine prin politicile sale că rezultatul acţiunii de politică externă trebuie să se regăsească mai mult în normalitatea României ca nivel de dezvoltare economică şi competitivitate, locuri de muncă şi respect pentru demnitatea cetăţenilor români, valoarea educaţiei, cultivarea performanţei şi a puterii exemplului. Vă mulţumesc. Romeo Nicoară, deputat, Colegiul nr.20 Bucureşti.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Invit la tribună pe domnul deputat Sorin Stragea. Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Firczak.
			Domnul Sorin Constantin Stragea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "8 martie, Ziua internaţională a femeii". În data de 8 martie umanitatea sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii. Mai cu seamă in această zi, doamnele primesc aprecierea, recunoştinţa si dragostea noastră. Prima zi internaţională a femeii s-a sărbătorit în 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte state europene, inclusiv în România, fiind asociată cu lupta femeilor pentru emancipare, pentru drepturi egale cu bărbaţii, pentru condiţii mai bune de muncă. Abia în 1977 Organizaţia Naţiunilor Unite a recunoscut oficial data de 8 martie ca Zi internaţională a femeii. Începutul de primăvară, renaşterea naturii şi femeia sunt puse an de an în acelaşi buchet care ne înviorează, ne tonifică după o iarnă lungă, friguroasă şi istovitoare şi ne binedispune, ne determină parcă să privim viaţa mai cu optimism şi cu încredere. Spunând femeie, spui mamă, familie, datorie, sacrificii, uneori teamă, sensibilitate, responsabilitate. Femeile au câştigat pariul cu prejudecăţile. Nu sunt fragile, ci stă în puterea lor să fie stăpâne pe propriul destin, pot reuşi prin muncă, inteligenţă şi intuiţie să fie sus, acolo unde merită. O femeie poate fi orice îşi doreşte, de la profesiuni tradiţional legate de latura feminină, până la profesiuni care credeam cu vanitate că sunt doar apanajul bărbaţilor. Zâmbetul unei femei deschide uşi închise, dărâmă ziduri, leagă şi dezleagă alianţe, prietenii, şterge lacrimile şi ne luminează viaţa. Noi, bărbaţii, trebuie să recunoaştem că o simplă bucurie a femeilor din vieţile noastre, la care am contribuit, ne face să radiem de extaz şi ne umple inimile de bucurie. Un mic zâmbet al lor, semn că s-au deschis şi au înflorit, ne tulbură, ne face sufletul să tresară şi ne îmbată ca un parfum al fericirii. Pentru cea ce sunt, pentru abnegaţia, gingăşia, puritatea lor, merită ca nicio lacrimă să nu le umbrească vreodată ochii, decât dacă e un fruct al fericirii care le inundă întreaga fiinţă. De 8 martie vă urez să fiţi frumoase, deosebite, fericite şi înconjurate de toţi cei dragi! La mulţi ani şi toate florile din lume femeilor din România şi de pretutindeni! Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Lugoj, Timiş. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Firczak. Se pregăteşte domnul deputat Daniel Gheorghe.
			Domnul Gheorghe Firczak: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, În debutul acestei declaraţii politice, permiteţi-mi şi mie să felicit doamnele şi domnişoarele cu ocazia Zilei de 1 martie şi a celei de 8 martie, să le doresc multă sănătate şi cât mai mult spor în activitatea pe care o desfăşoară în folosul nostru, al tuturor. Am venit să susţin această declaraţie politică şi este o fericită coincidenţă că astăzi, 3 martie, este Ziua rutenilor din România. În urmă cu mai bine de un secol, un grup de ruteni din zona Sighetu Marmaţiei a cerut să treacă de la religia greco-catolică la cea ortodoxă şi autorităţile Imperiului Austro-Ungar au acţionat în consecinţă, judecându-i şi condamnându-i la ani grei de închisoare. Nu mai insist asupra acestui eveniment, l-am prezentat de mai multe ori. Vreau doar să marchez Ziua rutenilor din România ca o zi deosebită a etniei noastre, prin care noi respectăm trecutul nostru, al înaintaşilor noştri şi lupta pe care aceştia au dus-o pentru afirmarea identităţii noastre prin tradiţie, cultură, limbă şi religie. Totodată, vreau să menţionez că în perioada 28 februarie-1 martie, la Deva, s-au derulat lucrările Consiliului Mondial al Rutenilor. A devenit deja o tradiţie ca membrii Consiliului Mondial să vină în România cu această ocazie şi să desfăşurăm lucrările ordinare ale Consiliului Mondial. Ele au astăzi totuşi o semnificaţie mai importantă prin aceea că este o reuniune pregătitoare a Congresului Mondial al Rutenilor care va avea loc în perioada 18-23 iunie în acest an, în România. Sigur că astăzi rutenii au momente grele în viaţa lor, în special cei din Ucraina, datorită situaţiei existente în ţara cu care ne învecinăm la nord. Majoritatea rutenilor din Europa trăiesc în Ucraina şi, în mod evident, situaţia lor nu ne este indiferentă. Punctul de vedere al Uniunii Culturale a Rutenilor din România coincide cu cel al statului român, menţionând că dorim o Ucraină independentă, unitară, indivizibilă, în care să fie respectate libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, să păşească şi această ţară pe calea democraţiei consolidate şi de ce nu, şi a aderării acesteia la Uniunea Europeană. În momentul când se va realiza acest deziderat, vom spune cu bucurie că toţi rutenii din Europa trăiesc în cadrul Uniunii Europene, cea mai puternică forţă a continentului nostru. Şi, în mod evident, nu pot decât să închei cu deviza pe care Aleksander Dukhnovici în timpul Revoluţiei de la 1848 a lansat-o, spunând: "Ia bâl esmi budu rusenom", adică "Am fost, sunt şi voi rămâne rutean". Eu adaug "boje, o po moje", "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" Şi vedem cât de actuală este şi această deviză. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Daniel Gheorghe. Se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban.
			Domnul Andrei Daniel Gheorghe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi voi vorbi puţin despre ceea ce înseamnă şi ceea ce ar trebui să fie reforma constituţională în România. Noi astăzi în România avem un sistem politic, o republică semiprezidenţială. Dar oare acesta este cel mai potrivit sistem pentru România, stăm şi ne-ntrebăm. De aceea, în contextul discuţiilor care vor avea loc pentru revizuirea Constituţiei, cred că ar trebui analizată şi oportunitatea propunerii revenirii României la forma de guvernământ monarhică constituţională anterioară regimului comunist. Spun acest lucru deoarece în aceşti 25 de ani de democraţie neconsolidată funcţia prezidenţială a fost mult prea des obiect de dispută şi s-a implicat mult prea des în jocul de putere al Legislativului şi mai ales al Executivului. Avem un Executiv bicefal, avem un Palat Victoria care se contrapune foarte des unui Palat Cotroceni, iar un Palat Cotroceni care, la rândul său, se contrapune extrem de des Palatului Victoria. De aceea, cred că ar trebui să încercăm să separăm apele într-un anumit moment al existenţei noastre politico-democratice şi să încercăm să găsim acel factor şi acel element ponderator care cu adevărat poate echilibra democraţia în România. Pentru că o democraţie nu poate fi prezidenţială, iar pentru noi, românii, ultimii zece ani au fost ani de excese ale prezidenţialismului, ani în care Parlamentul ca forţă principală şi legitimă a reprezentativităţii populare şi a suveranităţii naţionale a fost subminat constant. De aceea, cred că reducerea prezidenţialismului şi chiar o revenire la monarhie, forma naturală de guvernământ a României dinainte de 1947, nu ar fi deloc nocivă României în acest moment. Reiau această chestiune, deoarece consider că de multe ori noi confundăm democraţia şi sistemul de putere statal, etatist. Şi, de aceea, consider că o democraţie, prin substanţa ei, nu poate fi decât parlamentară, iar monarhia, la rândul său, nu poate fi decât parlamentară. Pentru că monarhia are rolul de a echilibra, are rolul de a ajuta societatea să-şi găsească o serie de repere identitare şi morale pe baza cărora să conducă şi mai ales rolul de a media. Pentru că nu mai avem nevoie de un sistem în care un preşedinte, de oricâtă bună-credinţă ar fi el, oricât de bine intenţionat ar fi, el permanent va fi mijlocit de cei care l-au susţinut să ajungă la putere, de forţele politice respective reprezentate în Legislativ, de oamenii care l-au sponsorizat şi mai ales de cei 4 sau 5 ani, mai nou, ultimii 10 ani de mandat prezidenţial. De aceea, România trebuie să facă o schimbare majoră, o schimbare care să dea echilibru şi forţă, pentru că regele, spre deosebire de preşedinte, nu reprezintă statul, ci reprezintă naţiunea. Iar oamenii, la fel ca şi noi care-i reprezentăm aici, în Parlamentul României avem datoria de a servi şi de a sluji această naţiune, iar un rege se naşte, un rege se formează, un rege domneşte. Iar în acest scop pot da exemplul Majestării Sale Regele Mihai I al României, de moralitate şi de o tărie de caracter unică în Europa, ultimul supravieţuitor dintre toţi şefii de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi un model de spirit al datoriei, de demnitate, de decenţă, de respect şi mai presus de orice, de spirit de sacrificiu pentru România. Un om care pentru interesul naţional şi pentru ajutorul pe care l-a dat acestei naţiuni în ultimii 20 de ani a fost capabil să depăşească orice orgolii şi orice diferende. De aceea, cred că preşedintele României, în momentul de faţă, mă refer la ultimii 25 de ani, nu poate fi în niciun fel degrevat de obligaţiile sale politice, ideologice sau pur concrete. Avem nevoie de un om care să se aşeze în fruntea naţiunii şi care să fie independent. Şi care să fie cu adevărat deasupra sistemului politic, pentru că regele domneşte, iar nu guvernează, şi pentru că în toate sistemele monarhice europene, cu excepţia unora, bineînţeles, regele are acest rol de a fi actorul care intră în momente de criză, cel care vine să dea echilibru societăţii în momentele de derută şi omul care vine cu adevărat să medieze între forţele statului, pentru că el se aşează deasupra puterii politice. Şi consider că este o contradicţie, pot spune chiar de drept constituţional, faptul ca întâiul om în stat să fie reprezentantul unor forţe politice, pentru că el are rolul de a echilibra şi de a media. Nu în ultimul rând, monarhia reprezintă prestigiu, monarhia reprezintă forţă în politica externă. O monarhie întotdeauna va fi la nivel internaţional mult mai respectată decât o republică. Şi asta, din perspectiva faptului că este o garanţie a moralităţii şi a continuităţii unui proiect naţional şi totodată pentru că este capabilă de a-i reprezenta pe cetăţeni în afara acestui joc politic pe care-l cunoaştem cu toţii. Spun aceste lucruri pentru că vedeţi cu toţii de 25 de ani sunt o serie de lupte fratricide pe scena politică românească şi de fiecare dată vedem un şef de stat, mai nou, mai vechi, care încearcă să impună o anumită viziune, care vine pur şi simplu să fie tot o viziune de tip executiv. Şi nu, omul care conduce o naţiune, omul care este simbolul unei naţiuni nu trebuie să interfereze cu politica guvernamentală, ci trebuie să fie un factor de echilibru, de mediere şi de prestigiu pentru naţiunea respectivă. Tot în acest context, vreau să semnalez faptul că ar fi timpul ca noi, Parlamentul, să luăm decizia de a susţine aici în plenul Parlamentului şi de a vota un proiect de lege care să dea zilei de 10 mai, Ziua independenţei de stat a României, Ziua regalităţii României, zi cu triplă însemnătate în istoria României, 1866, 1877 şi 1881, statutul de sărbătoare legală recunoscută oficial. Este vorba de un respect pentru istorie, este vorba de un respect pentru cei care au construit această naţiune şi e vorba de recunoaşterea trecutului nostru. Pentru că totdeauna veţi vedea, într-o monarhie constituţională, există un grad mai ridicat de respect faţă de cetăţean şi acesta este lucrul fundamental pe care noi trebuie să-l garantăm aici şi pe care democraţia îl apără, există o continuitate şi o statornicie şi există acea demnitate naţională, acea demnitate care sare din respectul pentru trecut, din respectul pentru ceea ce au făcut înaintaşii noştri. De aceea...
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul Andrei Daniel Gheorghe: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi cam atât am avut de spus.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la tribună pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu, nu înainte de a vă aduce aminte că, potrivit regulamentului, durata unei declaraţii politice nu poate depăşi trei minute.
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegere. Cu îngăduinţa dumneavoastră, voi prezenta astăzi declaraţia politică intitulată "Programul de guvernare al PNL, un rezultat penibil al odioaselor tăieri". Dragi colegi, Deşi suntem în luna martie 2015 şi a început a cincea sesiune parlamentară a acestui mandat, noul PNL, de fapt "PDL reloaded" nu a reuşit încă să iasă în public cu un mesaj adresat românilor, nu mai vorbim de măsuri concrete de guvernare şi legiferare. Iată că principalul partid de opoziţie a demonstrat că nici atunci când îşi lansează propriul program de guvernare, cetăţenii nu sunt menţionaţi ca făcând parte din ecuaţia politică a Domniilor Lor. Acest lucru este lesne de observat atunci când vedem derapajele în public ale noului PNL, derapaje care s-au dorit a fi puncte de vedere cu privire la noul program de guvernare, lansat cu "fastul" necesar unui partid care a contribuit la odioasele tăieri. Aşadar, conform declaraţiilor unuia dintre copreşedinţii noului PNL, Vasile Blaga, programul de guvernare cheamă potenţialii parteneri politici la discuţii pentru a crea o majoritate care să asigure PNL-ului guvernarea. Înţelegem că scopul principal vizat de acest program de guvernare este aducerea PNL la guvernare; nimic pentru alegător, nimic pentru români. În acest context, continuă domnul Blaga, "programul de guvernare cheamă potenţialii parteneri politici la discuţii pentru a face o majoritate care să aducă PNL la guvernare". Din nou, nimic pentru cetăţean, cetăţean care nu e văzut nici măcar ca partener al PNL, parteneri fiind doar cei care, prin votul lor, pot aduce PNL la guvernarea ţării. Am crezut iniţial că domnul Blaga este foarte confuz în exprimare, poate din cauza ultimelor denunţuri ale puşcăriabililor în varianta băsesciană şi am căutat să văd poziţia celuilalt copreşedinte al noului PNL cu privire la programul lansat. Astfel, doamna Alina Gorghiu spunea: "Scopul proiectului este să fie generată o majoritate parlamentară care să schimbe guvernul PSD. Nu venim cu o simplă reţetă fiscală, nu revenim să reparăm ce s-a făcut rău înainte!" Din nou, nimic pentru cetăţean, nimic despre alegător! Ba mai mult, se declară ferm că nu se doreşte repararea a ceea ce s-a făcut rău înainte. Normal, dragi colegi, pentru că autorii a ceea ce s-a făcut rău înainte pot fi regăsiţi între propunerile lipsite de inspiraţie făcute de noul PNL pentru ministerele Guvernului "to be elected". Am presupus că nici doamna Gorghiu nu a avut o declaraţie inspirată şi am căutat să văd poziţia domnului Predoiu, considerând că Domnia Sa poate tranşa decisiv dilema reprezentării cetăţeanului şi a interesului său în programul de guvernare propus de PNL. Domnul Predoiu nu întârzie să precizeze că acest proiect este argumentul cel mai solid cu care PNL vine şi oferă celor interesaţi să susţină un program şi un Guvern responsabil. Nimic despre cetăţean, nimic despre poporul român. Dragi colegi, este evident faptul că scopul principalului partid de opoziţie "PDL reloaded" şi nu noul PNL, deoarece PNL-ul a murit odată cu trădarea USL şi ALDE, nu este altul decât "ciolanul", aşa într-o exprimare mai plastică, dar care exprimă realitatea. Niciunul dintre copreşedinţii vechiului PDL nu au rostit cuvântul român, nici măcar cel care se doreşte a fi prim-ministru, ci cu dispreţ au rostit doar două cuvinte: "Vrem guvernarea!". Tocmai din această cauză am avut curiozitatea să arunc câteva priviri asupra programului de guvernare, în realitate, o colecţie de fraze expuse publicului larg pentru a fundamenta aducerea la guvernare a vechiului PDL în frunte cu Cătălin Predoiu, cel care a avizat favorabil, din postura de ministru de justiţie, tăierea salariilor, tăierea pensiilor, tăierea ajutoarelor sociale şi creşterea brutală a TVA-ului la 24 %. Am văzut la capitolul lozinci politicianiste măsura reducerii abandonului şcolar. Dragi colegi, reducerea abandonului şcolar poate fi o consecinţă a unui set de măsuri pro educaţie, nu o măsură propriu-zisă. Adică, abandonul şcolar va fi redus direct din pixul premierului "to be elected"? Se vor tăia nişte procente din pix asemeni tăierii salariilor bugetarilor cu 25 % ? Domnilor din vechiul PDL, nu a trecut mult timp de când aţi închis sute de şcoli prin comasare. Apoi, vă propuneţi să stopaţi migraţia medicilor. Cum se va face aceasta, tot din pix de la Palatul Victoria? Nu uitaţi că preşedintele pe care l-aţi venerat a fugărit medicii români în străinătate. Aţi declarat, domnule Predoiu, că nu vreţi să vă întoarceţi la vremuri de austeritate. Să înţelegem că domnul Blaga s-a hotărât să doneze la bugetul statului şpaga luată pe vremea când se ocupa atât de campaniile electorale ale ultimilor oligarhi din Europa, cât şi din propriul buzunar? Vă va da domnul Blaga banii înapoi? Doriţi reforma învăţământului, domnule Predoiu, dar aţi mutat, împreună cu domnul Blaga şi cu doamna căreia îi lipseşte föenul din recuzită, profesorii din sălile de clasă pe holurile tribunalelor în căutarea dreptăţii. Cine este responsabil, domnilor de la "PDL reloaded" de faptul că profesorii au fost târâiţi prin sălile de judecată pentru recunoaşterea drepturilor lor legale, instanţele aducând o reparaţie pentru genocidul pe care l-aţi iniţiat? Dragi colegi, e clar faptul că se încearcă aducerea la guvernare a vechiului PDL, cosmetizat, ce-i drept, printr-o nouă etichetă, deoarece îşi depăşise de mult durata valabilităţii minimale. Ne-am dat seama de acest lucru deoarece "port-drapelul" programului acesta iniţiat de elevii fostului "diriginte" de la Cotroceni este enunţat printr-o frază sugestivă: "Finanţele ţării au fost echilibrate printr-o austeritate dură şi sacrificii ale populaţiei". Aţi înţeles, dragi colegi? Au ajuns cei din vechiul PDL să aprecieze odioasele tăieri, au ajuns să aprobe nenorocirile din ţară în timp ce ei se înfruptau din şpăgi grase, au ajuns să elogieze gesturile extreme ale celor care nu au mai putut rezista unui asemenea tratament degradant plecând în lumea celor drepţi cu mult înainte de vreme. Acesta este noul PNL, aşa cum merită să i se spună, "PDL reloaded", aceştia sunt politicienii care cu câţiva ani în urmă se ascundeau în jurul scutului de la Palatul Cotroceni, prosperând, în timp ce populaţia României flămânzea! Aceştia sunt politicienii pentru care cetăţeanul român nu a reprezentat nimic, din câte înţelegem, nu va reprezenta niciodată un scop prioritar, pentru că singura grijă a acestora este enunţarea următoarelor două lozinci: "Vrem ciolan!" şi "După noi, potopul!". Vă mulţumesc. Deputat PSD de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Îl invit la tribună pe domnul deputat Ion Eparu. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.
			Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Cu permisiunea dumneavoastră, am să mă întorc la marţea trecută când am citit o declaraţie politică inspirată dintr-un raport pe care l-am primit, care se intitulează "Tinerii în România, griji, aspiraţii, atitudini şi stil de viaţă". Aşa cum am promis, citesc a doua declaraţie politică fundamentată pe acest material şi marţea viitoare va fi cea de-a treia. Astăzi, "Despre relaţia tinerilor între 15 şi 29 de ani cu mass-media şi internetul". Spre deosebire de adulţi, tinerii petrec mai puţin timp în faţa televizoarelor şi mult mai mult timp pe internet. Cei mai tineri, adică adolescenţii, apar ca cei mai activi utilizatori de internet, care este folosit, în principal, ca sursă de informare şi divertisment. Clasa socială şi nivelul de educaţie al părinţilor sunt pozitiv corelate cu utilizarea internetului şi cu posibilităţile mai variate de petrecere a timpului liber. Tinerii cu părinţi care au un nivel ridicat de şcolarizare sau provin din clasa de sus ori de mijloc tind să utilizeze într-o mai mare măsură internetul şi să aibă posibilităţi mai variate de petrecere a timpului liber. Cei mai mulţi, adică în jur de 60% dintre cei intervievaţi petrec maximum o oră, 28% dintre ei, până la două ore, diferenţa până la 60, adică 32%, în faţa micului ecran. Tinerii se informează în primul rând prin intermediul internetului, ceea ce arată atât o deschidere foarte bună către noile medii de comunicare, cât şi o relativă respingere a mass-mediei tradiţionale, clasice, precum televiziunea şi presa scrisă, acum substituită de cea on-line. Deşi tinerii se simt capabili să schimbe lucruri în politică, ei sunt foarte dezamăgiţi de principalele instituţii politice din ţară. Ca atare, interesul lor pentru politică este scăzut. Practic, tinerii, ca grup, nu prea vor să aibă nimic de-a face cu politica, aşa cum este în prezent ori în forma ei clasică de la noi. Toată această dezamăgire a tinerilor pare a avea totuşi un debuşeu extrem de puternic în încrederea în viitor. Foarte mulţi tineri au încredere că vor avea o viaţă mult mai bună decât au avut părinţii lor. Această încredere este legată de posibilităţile care le sunt oferite de libertatea de mişcare în Uniunea Europeană. Această generaţie pare a avea o oarecare propensiune către protest. Deşi sunt apatici faţă de modurile clasice de a face politică, ei par a fi gata să se mobilizeze în eventualitatea unor proteste pe diverse teme. Problema lor pare a fi faptul că nu au găsit o modalitate de a face tranziţia între participarea politică informală, de protest şi împotrivire, către participarea politică formală şi procesul de luare a deciziilor. O treime dintre tineri afirmă că nu se identifică ideologic în niciun fel. Adică nu au răspuns la întrebarea despre afilierea ideologică cu stânga sau cu dreapta. În acest moment, tinerii sunt aşezaţi relativ echilibraţi stânga-dreapta pe eşichierul ideologic politic din România. Presiunea socială este studiată de multă vreme ca un factor foarte important pentru înţelegerea mecanismelor de comportament şi de formarea valorilor individului. Tradiţional, a fost considerat că presiunea socială este mai eficientă în cazul tinerilor care încă îşi formează obiceiurile, valorile şi deciziile de viaţă. În condiţiile unei generaţii tinere care este şi hiper-conectată on-line, unde informaţia se transmite rapid, presiunea socială poate avea un efect cu atât mai puternic în a trasa priorităţile individului. Aşa cum am subliniat şi marţi, o fac şi astăzi, o voi face şi marţea viitoare, este necesar să luăm în consideraţie toate aceste statistici, întrucât ele relevă evoluţia acestei generaţii. Ion Eparu, deputat Colegiul nr.10, Circumscripţia Prahova. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Moldovan.
			Domnul Aurelian Mihai: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia din această dimineaţă se numeşte "Sărbătoare de mărţişor trist în diaspora". Cu două săptămâni în urmă, trăgeam semnal de alarmă puternic în plenul Camerei Deputaţilor, amintind problemele românilor din regiunea Ragusa, Sicilia, Italia, solicitând atenţia Guvernului României în situaţia parcă blestemată în care se află acei cetăţeni ai noştri, situaţie care persistă de mulţi ani în acea zonă. Oare şeful Guvernului de-a lungul întâlnirilor cu premierul Italiei, domnul Matteo Renzi şi dincolo de zâmbetele protocolare, să fi adus în atenţie problemele românilor şi oare să fi insistat pe lângă statul italian pentru schimbarea situaţiei? Între timp, în numai două săptămâni, românii din Italia au primit suficiente lovituri pentru a se considera şi mai năpăstuiţi, pe lângă lipsa de atitudine a puterii din România adăugată tradiţional nefericirii condiţiei de român abandonat de propria ţară în străinătate. Mă întreb dacă vorbele grele şi instigarea la ură mai veche sau mai nouă a Ligii Nordului şi din partea eurodeputatului Buonanno au stat la baza atacurilor asupra celor două eleve românce din Bari sau a incendierii maşinilor din Roma cu numere de înmatriculare româneşti, fireşte. Apoi, la fel ca mulţi români din Italia, mă întreb cum să nu îşi permită eurodeputaţi ca Gianluca Buonanno sau lideri politici ca Nigel Farage să facă referiri meschine la adresa românilor, când statul român, prin cei care deţineau puterea în România în noiembrie 2014, restrângeau accesul la vot propriilor cetăţeni, umilindu-i în faţa Europei. Cum să ai pretenţia ca partidele xenofobe din Vestul Europei să aibă o atitudine placidă privind românii, când batjocura asupra propriului popor îşi are cuibul la Palatul Victoria, de unde ni se transmite până astăzi mesajul liniştitor de enervant al garantării deja trecute cu plata politică a vinovatului Victor Ponta în zumzet de ronţăit de popcorn? Cum să poţi spera la un ajutor pentru compatrioţii români din diaspora când şi pentru ridiculitatea situaţiei micşorării unor taxe consulare nici greva foamei nu este ascultată la masa puterii din România? Ce să înţeleagă din partea regimului de la Bucureşti românii din afara ţării, ce să înţeleagă părinţii elevelor umilite din Bari pentru că sunt românce sau cei cărora le-au fost incendiate acele maşini cu numere de înmatriculare româneşti, repet, în Roma, la ce să mai spere românii din Italia când sunt insultaţi de rasişti sau românii din Marea Britanie, când România este batjocorită în mass-media? Ce poţi simţi ca premier al unei ţări atunci când românii, propriul popor, care trăiesc în număr de un milion în Spania doresc cetăţenia statului spaniol cu atâta ardoare de frica viitorului ţării pe care ai pretenţia la nivel declarativ că o conduci bine? Regret să anunţ toţi politicienii amatori de popcorn din România, dar ţara este neguvernată, doar târâtă în mizerie, iar poporul biciuit de indivizi care au pretenţia să ne convingă că au plătit politic. În încheiere, urez o primăvară deosebită, sănătate şi linişte familiei tuturor româncelor, în special celor aflate departe de casă, celor care îşi duc crucea depinzând pentru ziua de mâine de îngrijirea în permanenţă în casele bătrânilor sau bolnavilor Europei. Meritaţi un alt fel de viitor după nobleţea sufletelor, privirilor şi zâmbetelor pe care le aveţi. Sunteţi mărţişoarele noastre cele mai frumoase, mărişoarele acestui neam şi ne mândrim cu dumneavoastră. La mulţi ani! Aurelian Mihai, deputat diaspora.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Îl invit la tribună pe domnul deputat Ioan Moldovan. Se pregăteşte domnul deputat Guran Virgil.
			Domnul Ioan Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică este adresată celui care a fost marele om de cultură Constantin Brâncuşi. Constantin Brâncuşi, "părintele sculpturii moderne", cum a fost denumit prima dată de America, s-a născut pe 19 februarie 1876 în Hobiţa - România. Este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, iar ziua naşterii sale este sărbătorită în toată lumea şi înscrisă în Calendarul cultural universal. Constantin Brâncuşi ne-a dus în universalitatea lumii făcând din naţiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuşi, să declarăm ziua lui de naştere sărbătoare naţională. Sunt de părere că ar fi o reparaţie morală, dar şi istorică faţă de refuzul şi umilirea lui Brâncuşi de către statul român, atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru. Nu cu mult timp în urmă, am depus o iniţiativă legislativă care onorează spiritul nostru naţional şi, în acelaşi timp, arată dragostea şi recunoştinţa noastră faţă de valoarea naţională şi universală a sculptorului român Constantin Brâncuşi, conferindu-i totodată dreptul pe care l-au contestat reprezentanţii Academiei Populare Române în anul 1951, când opera lui a fost considerată indezirabilă pentru România şi forul academic. În colaborare cu poetul Laurian Stănchescu, am depus această iniţiativă legislativă, fără impact bugetar, care vine să sărbătorească pe data de 19 februarie, ziua marelui sculptor român Constantin Brâncuşi. Stimaţi colegi, nu am să închei înainte de a-l cita pe Kant "Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat". Vă mulţumesc. Deputat Ioan Moldovan de Cluj.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Invit la tribună pe domnul deputat Guran Virgil. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.
			Domnul Virgil Guran: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică "De unde se pot mări pensiile?" Auzim de multe ori aceste promisiuni înainte de campanie, în timpul campaniei şi în momentul în care se ajunge la guvernare, nu mai sunt soluţii. Şi nu mai sunt soluţii pentru că, de multe ori, bugetul naţional nu este administrat aşa cum trebuie. Şi o să dau un singur exemplu pentru a vedea că totuşi această promisiune s-ar putea onora şi mă refer aici la societăţile care sunt administrate de stat. Aceste societăţi au în majoritatea lor un singur rol: să ţină nişte angajaţi care de multe ori reprezintă o masă de manevră politică, de fapt, o masă pentru votul pe care l-ar putea da pentru anumiţi politicieni; şi în a doua măsură, foarte importantă tot pentru anumiţi politicieni, o sursă de venit, pentru că multe firme trebuie să lucreze cu aceste firme de stat, multe firme în spatele cărora se află diverşi politicieni pe care îi vedem în ultimul timp defilând pe la DNA, îi vedem în ultimul timp dând declaraţii şi prezentând situaţii reale sau ireale despre economia românească. Cred că aici trebuie să intervenim şi sper să reuşim să realizăm un proiect de lege, prin care managementul societăţilor de stat, consiliile de administraţie ale societăţilor de stat să aibă o responsabilitate clară, să aibă un plan de redresare, un plan prin care trebuie să aducă aceste societăţi pe profit, pentru că este imposibil să nu funcţioneze o societate şi să nu aducă profit dacă este bine administrată, iar aceşti oameni să fie plătiţi în funcţie de performanţele societăţii, iar în cazul în care nu ating într-un termen aceste performanţe, să fie eliberaţi din funcţie, să vină alţii, capabili, care să nu mai creeze aceste pierderi. De ce spun acest lucru? Fiind în Comisia economică, de multe ori am asistat la anumite cereri, prin care se cere tăierea datoriilor la anumite societăţi de stat sau chiar se încerca un fel de anumită subvenţie ascunsă pentru acele societăţi, pentru redresare, pentru reorganizare şi aşa mai departe. Cred că sunt multe miliarde care se pierd în felul acesta şi o măsură hotărâtă este absolut necesară. Cred că atunci ne atingem scopul, nu doar din vorbe, ci din fapte foarte clare şi reale, care să aducă o redresare totală a economiei care este dirijată de către stat. Mulţumesc. Deputat de Prahova, Guran Virgil.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş, se pregăteşte domnul deputat Toader Dima.
			Domnul Anton Doboş: Declaraţie politică: "Guvernul Ponta condamnă generaţiile viitoare la ignoranţă şi subdezvoltare". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am asistat în ultimul timp la mai multe evenimente care ne arată că actuala guvernare PSD nu este interesată de evoluţia educaţiei copiilor din România, de situaţia tot mai acută din şcolile româneşti. Preocupat de probleme politice şi dispute interne, PSD condamnă generaţiile viitoare la ignoranţă, subdezvoltare şi imigraţie. Unele activităţi de rutină din învăţământ au fost date peste cap de incompetenţa celor ce conduc Ministerul Educaţiei. Unele propuneri de ameliorare au fost respinse de puterea PSD, iar Guvernul Ponta nu ne arată o strategie coerentă în privinţa educaţiei din România. Poate cel mai elocvent exemplu a fost degringolada din toamnă, când am văzut cu toţii că elevii din clasele primare au început şcoala fără manuale pe bancă. Abia după trei luni au început să apară primele manuale, ajungându-se la situaţia, absolut de neacceptat, în care elevii au stat aproape jumătate din anul şcolar fără manualele de bază. În plus, se dovedeşte că noile manuale digitale introduse nu sunt întotdeauna folosite, din cauza lipsei de pregătire prealabile a cadrelor didactice, dar, şi mai important, din cauza lipsei dotărilor necesare în clase. Nu toţi copiii au pe bancă tabletă, laptop sau calculator şi mulţi dintre ei nu au nici acasă. În acest sens, cer responsabililor din Ministerul Educaţiei să pregătească încă de acum manualele pentru anul şcolar 2015-2016 şi să ne asigure că în toamnă elevii vor avea manualele pe bancă. Fostul ministru al educaţiei, Remus Pricopie, ne promitea, în mijlocul crizei din toamna trecută, că va propune o lege a manualelor, pentru a nu mai apărea astfel de situaţii. Dumnealui a plecat, dar problema a rămas, iar noul ministru nu ne-a propus deocamdată o soluţie clară. Indiferent de situaţia politică şi fragilitatea acestui guvern, problema manualelor trebuie să fie tratată cu prioritate şi să se găsească soluţii acum, pentru că altfel ne vom confrunta peste câteva luni cu o nouă criză a manualelor. De asemenea, trebuie analizată de către minister situaţia utilizării manualelor digitale introduse în acest an şi să facă propuneri de îmbunătăţire a folosirii acestui instrument în învăţământul românesc. Bugetul pe 2015, adoptat cu mare întârziere, a arătat încă o dată că educaţia a primit mult sub acel 6% pe care ar trebui să îl primească. Creşterea faţă de anul trecut este nesemnificativă şi nu acoperă nevoile stringente din sistem. Nu mai târziu de săptămâna trecută, senatorii puterii au respins o propunere de mărire a alocaţiilor copiilor, care este de doar 42 de lei acum. Guvernul a motivat că nu există resurse, dar în acelaşi timp ne spune că bugetul suportă o reducere masivă a taxelor. Guvernul nu a oferit nicio altă valoare cu care ar putea fi mărită alocaţia actuală şi nu a oferit nicio altă dată când s-ar putea opera o astfel de mărire. Pur şi simplu, nu îi interesează acest subiect! Ţinând cont de tot acest comportament al guvernării Ponta faţă de învăţământ şi faţă de soarta generaţiilor viitoare, este clar că nu mai putem spera de la acest guvern la o strategie coerentă în domeniu. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm guvernul să repete greşelile şi să afecteze desfăşurarea procesului de învăţământ. Voi cere în mod oficial ministrului educaţiei, domnul Sorin Cîmpeanu, să ne prezinte situaţia pregătirilor pentru anul şcolar 2015-2016 şi să ne asigure că nu vom avea parte de dezastrul de anul trecut. Elevii nu au nicio vină că la Guvern se află persoane care nu pot asigura condiţiile minime în şcolile româneşti. Domnule Ponta, dacă nu reuşiţi, lăsaţi un alt guvern care să conducă România! Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat PNL de Iaşi, Anton Doboş.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc.
			Îl invit la tribună pe domnul deputat Toader Dima. Se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Raeţchi.
			Domnul Toader Dima: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică este intitulată "De ce trebuie să ţină cont Legea viei şi vinului". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor dezbate Legea viei şi vinului. Este un act normativ extrem de necesar într-o perioadă în care România se confruntă cu mari probleme în acest domeniu, legate atât de producţie, cât şi de desfacere. La elaborarea legii trebuie să ţinem cont de două aspecte: unul legat de patrimoniul viticol şi unul legat de producţia de vin, păstrarea, valorificarea şi controlul acesteia. Patrimoniul viticol a intrat imediat după anul 1989 într-un proces accelerat de degradare. În anul 2000 România avea 260.000 de hectare de vie, din care 130.000 ha erau cu vie nobilă, 20.000 ha erau cu struguri de masă, iar restul cu vii hibride. Legea nr. 244/2002 avea un capitol care presupunea defrişarea plantaţiilor de vii hibride şi înlocuirea lor cu vie nobilă. Nu avem informaţii câte plantaţii sunt abandonate, dar România este singura ţară din lume cu o suprafaţă mai mare 100.000 ha de vii hibride. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Un alt lucru important este că, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, s-a pus un accent deosebit pe reconversia plantaţiilor de vie. S-au plantat 19.000 de hectare, dar de aceasta au beneficiat marii producători, care deţin 70% din suprafaţa de vie. Micii producători nu au plantat aproape deloc, putem vorbi de tineri fermieri sau de ferme de familie. Foarte grav este că, atât materialul săditor, cât şi sistemul de susţinere a fost adus din import. Este drept că noi avem probleme cu materialul săditor. Alexandru Ioan Cuza spunea, într-o scrisoare către prefecţi: "Dacă vreţi să beţi un vin bun, mergeţi la Huşi să luaţi material săditor de la Kogălniceanu". Mulţi producători se plâng că vinul este foarte ieftin. Este adevărat. Eu, care provin dintr-o zonă viticolă, Huşi... vinul se vinde cu doi lei. Nu putem să vindem vinul nostru, pentru că este foarte ieftin. Se importă vin din afară şi ne întrebăm dacă este vin natural. Legea viei şi vinului trebuie gândită foarte bine, căci fără o rezolvare a acestor probleme, sectorul vitivinicol nu va ieşi din acest colaps. Deputat PSD, Toader Dima, Colegiul Huşi, Vaslui. Mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Raeţchi. Se pregăteşte domnul deputat Gavril Mîrza.
			Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Daţi-mi voie să remarc şi să salut faptul că avem un liberal pe locul preşedintelui. E un semn de normalitate. Pentru că e limpede că Partidul Naţional Liberal se apropie tot mai categoric de preluarea guvernării, cred că e important să schiţăm elementele forte ale unui program detaliat de guvernare pentru diaspora, un program care să ne dea posibilitatea de a oferi sens şi conţinut Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. Din consultările cu colegii mei parlamentari PNL pentru diasporă s-au conturat deja câteva posibile linii de forţă ale unui astfel de program: - Votul prin corespondenţă, pe care trebuie să-l impunem cu orice preţ în faţa rezistenţelor PSD. Reforma consulară. Primim sute de mesaje din partea românilor nemulţumiţi de calitatea serviciilor din consulatele româneşti. - O mult mai eficientă şi aprofundată ofertă de educaţie la distanţă pentru copiii români din diaspora. - Un avocat specializat al diasporei, în cadrul Avocatului Poporului, pentru a ne asigura că nu există abuzuri ale birocraţiei din România la adresa românilor de peste hotare, un sprijin real, limpezit prin lege, pentru comunităţile româneşti organizate asociativ de peste hotare. Lansez pe această cale diasporei provocarea şi rugămintea de a intra în dialog cu noi, pentru a stabili împreună temele majore de interes pentru o bună guvernare PNL peste hotare. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Gavril Mîrza. Se pregăteşte domnul deputat Cristian Buican.
			Domnul Gavril Mîrza: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se doreşte a fi un sprijin pentru suferinzii de negare a negaţiei. Doamnelor şi domnilor colegi, Sunt convins că afirmaţiile unora dintre combatanţii opoziţiei, afirmaţii care neagă tot, în falsa idee că ce nu recunoşti nu există, v-au stârnit, ca şi mie, un cumul de sentimente contradictorii. Trebuie să recunosc, pentru a fi măcar pe jumătate iertat, că primele gânduri care mi-au fost induse de aceste pseudoprestaţii politice nu pot fi reproduse nicicum de la această tribună. Apoi, am avut câteva tentative de trecere cu vederea a acestor producţii vocale, cu menirea de a nega tot ceea ce guvernarea Ponta a făcut bine şi doreşte în continuare a face. Ulterior, firea mea de bucovinean aşezat pe rădăcini care pretind îmblânzirea mâniei, cu îngăduinţa înţelepciunii, mi-a luminat mintea, spre încercarea de vindecare a celor ce sunt, cu siguranţă, bolnavi de ura neputinţei. Aşa că, doamnelor şi domnilor colegi, mă aplec în faţa dumneavoastră cu rugămintea de a-mi îngădui să prescriu, public, o reţetă menită a-i elibera pe adversarii noştri de veninul negării fără de suport. Pentru a accepta că România realizează în guvernarea Ponta o creştere economică sănătoasă, le recomand negativiştilor să "înghită" măcar o dată pe zi, preferabil dimineaţa, următoarele: produsul intern brut a crescut în 2013 cu 2,9%, în termeni reali, cu deficit de cont curent şi inflaţie mai mici de 1% şi cu un deficit bugetar de sub 2%,în ţinta negociată cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. În grai curent asta se pronunţă astfel: avem a 5-a cea mai mare creştere economică din Europa; producţia industrială, unul dintre cei mai importanţi indicatori din economie, a crescut anul trecut cu 6,1% faţă de 2013, fiind al doilea cel mai mare avans din ultimii 7 ani. Exporturile au ajuns în 2014 la un nou maxim istoric, de 52,5 miliarde euro; cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul, cel mai important indicator pentru consum, a crescut cu 7% în 2014, faţă de 2013, reprezentând recordul ultimilor şase ani; deficitul de cont curent, care a fost până în 2008 una din cele mai importante vulnerabilităţi ale României, penalizată pe pieţele externe şi de agenţiile de rating, a coborât anul trecut sub 0,5% din produsul intern brut. Acesta este un minim istoric pentru perioada postdecembristă, după ce înainte de criză România înregistra deficite de cont curent de peste 10% din produsul intern brut; inflaţia anuală a atins în anul 2014 un nou minim istoric, de 0,83%, după 25 de ani de capitalism, marcat de trei recesiuni şi de trei perioade de creştere; datoria externă totală a făcut în anul 2014 un important pas înapoi, ajungând la 94,3 miliarde euro, cu 3,8 miliarde sub nivelul din 2013. Şi să nu uităm a preciza că în urmă cu câteva zile România a plătit către Fondul Monetar Internaţional 162 milioane euro din împrumutul stand-by contractat în 2009. Că tot înregistrăm avalanşe de vocalize pe tema ultimelor negocieri cu Fondul Monetar Internaţional, chiar din partea unora ce prestau în guvernul de tristă amintire şi din punct de vedere al împrumuturilor cu plecăciune contractate cu respectivul fond. Stimate şi stimaţi colegi, După ce suferinzii vor face dovada asimilării corecte a tratamentului de mai sus, demonstrând un fond mental net însănătoşit, promit a susţine demersul meu vindecător şi cu alte benefice recomandări. Pentru că, doamnelor şi domnilor, dacă bunul Dumnezeu vrea nu pieirea, ci îndreptarea păcătosului, cine sunt eu să vreau altceva? Vă mulţumesc, deputat de Suceava, Colegiul nr. 3, Gavril Mîrza.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Buican. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Irimie.
			Domnul Cristian Buican: Vă mulţumesc, domnule preşedinte Dan Motreanu. Şi vreau să vă felicit pentru modul echilibrat în care conduceţi această şedinţă. Stimaţi colegi, Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a încerca să vă conving să găsim o soluţie pentru introducerea unor criterii transparente, obiective şi eficiente de cheltuire a fondurilor publice şi în special a fondurilor repartizate de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Am ales acest moment din două considerente. În primul rând, pentru că în primăvara anului 2014, adică exact acum un an de zile, de la această tribună, am venit în faţa dumneavoastră şi am pledat pentru acelaşi lucru pe care îl susţin şi acum. Atunci am stârnit o dezbatere publică importantă la nivelul judeţului Vâlcea, însă, la nivel guvernamental, m-am lovit de nepăsare şi ignoranţă. Al doilea motiv pentru care am ales să abordez acest subiect este Raportul Curţii de Conturi pe anul 2013, în care se specifică foarte clar că trebuie să implementăm o procedură de alocare a fondurilor şi trebuie să creştem semnificativ eficienţa cheltuirii fondurilor publice. De-a lungul timpului, atât în perioada când Partidul Naţional Liberal se afla la guvernare, cât şi în opoziţie, am susţinut că este necesar să avem reguli şi proceduri de repartiţie a fondurilor publice, care să cuprindă obligatoriu criterii de eficienţă a lucrărilor publice finanţate de la bugetul de stat. Tocmai de aceea am spus, în nenumărate rânduri, că în ceea ce priveşte modalitatea nocivă de repartiţie a fondurilor pe criterii politice, domnul Liviu Dragnea nu este decât o Elena Udrea cu mustaţă şi că fiecare dintre cei doi au reuşit să ducă pe noi culmi practica de repartizare a fondurilor pe criterii politice. În acest sens, Raportul Curţii de Conturi este mai mult decât sugestiv. În acest document, la capitolul "Observaţiile Curţii de Conturi privind Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice" se specifică: "neurmărirea eficacităţii alocărilor unor fonduri pentru realizarea obiectivelor cuprinse în diverse programe. În acest sens exemplificăm: «Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI)» şi «Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL)»." Ce poate fi mai sugestiv decât faptul că cele două programe de investiţii lansate de cei doi miniştri nominalizaţi sunt criticate dur de către Curtea de Conturi? Absurdul situaţiei este cu atât mai mare cu cât, pentru ambele programe, sunt stabilite, pe hârtie, evident, o serie de proceduri şi criterii de alocare a fondurilor. Din păcate, ele nu sunt respectate. Doresc să vă mai aduc la cunoştinţă faptul că în raportul Curţii de Conturi se mai critică, destul de dur, lipsa de transparenţă şi nerespectarea procedurilor legale în ceea ce priveşte alocările de sume din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi apoi către unităţile administrativ-teritoriale. Tabloul devine complet, dacă ne reamintim faptul că aceste alocări au fost făcute în plină campanie electorală prezidenţială de către premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea, în scopul câştigării alegerilor, prin racolarea de aleşi locali de către candidatul Victor Ponta şi şeful său de campanie, domnul Liviu Dragnea. Aici însă nu Curtea de Conturi are competenţe, ci alte instituţii, ce momentan sunt ocupate cu alte speţe. În concluzie, stimaţi colegi, pentru a nu ne trezi şi în anul 2016 în aceeaşi situaţie ca şi acum, în care ne afundăm de mai bine de cinci ani, vă solicit, ca instituţie legiuitoare, să ne aplecăm asupra acestui subiect şi să găsim cele mai bune soluţii de implementare a unor proceduri privind alocările bugetare de fonduri către administraţiile publice locale. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimie. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Horga.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică poartă titlul: "O generaţie în mare pericol". Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ultimii 10 ani, din România au plecat la muncă în străinătate peste 2.000.000 de oameni. Numai în Italia şi Spania există 1.400.000 de români integraţi în sistem. Efectul acestui fenomen este un mare pericol pentru generaţia tânără. Din ce în ce mai mulţi români au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun, iar copiii lor, rămaşi în ţară, se confruntă cu probleme emoţionale serioase, cauzate de lipsa părinţilor din viaţa lor. Oficial, sunt 80.000 de copii în România în această situaţie. Dar statistica neoficială estimează însă un număr mult mai mare, iar consecinţele asupra evoluţiei copilului sunt grave. Copiii rămân în grija rudelor sau a unuia dintre părinţi şi pierd dragostea părinţilor. Psihicul copiilor este foarte afectat, pediatrii spun că trebuie să avem mare grijă, pentru că în adultul de mâine se vor regăsi elementele de astăzi, sechelele pe care le are din copilărie. Din păcate, aşa apar rezultatele şcolare cu medii slabe, iar la gimnaziu absenteismul, cu abandon şcolar în unele cazuri. Lipsa părinţilor şi dorul de aceştia îi transformă pe copii. Se înstrăinează de familie şi devin apatici şi de multe ori agresivi. Este nevoie de proiecte gândite în aşa fel încât să ajute copiii cu probleme în familie, pentru ca aceşti copii să aibă un mediu cât mai prietenos în care să crească, cu cât mai puţine nevoi. Părinţii care pleacă la muncă nu pleacă din plăcere, pleacă de nevoie şi tocmai din dorinţa de a le asigura o existenţă în regulă copiilor lor. Noi, întreaga clasă politică, trebuie să îi ajutăm prin toate mijloacele pe copii să aibă o viaţă mai bună, iar pe părinţi să se întoarcă acasă, la familiile lor, găsind locuri de muncă şi condiţii de muncă europene. Deputat de Turda, Mircea Vicenţiu Irimie. Mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Horga, căruia permiteţi-mi, în numele Camerei Deputaţilor, să-i spun şi un sincer la mulţi ani, având în vedere că astăzi este ziua lui! Se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.
			Domnul Vasile Horga: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Intenţia Guvernului Ponta de a modifica Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, ca orice intenţie, de altfel, este de salutat. Modificările propuse, însă, trebuie să fie credibile şi de bună-credinţă. În acest domeniu, promisiunile cu caracter electoral, cu care ne-a obişnuit PSD şi Guvernul Ponta, nu îşi au locul. Când este vorba despre contribuabili, interesele de partid trebuie lăsate la o parte. Aşteptările populaţiei şi ale mediului de afaceri sunt imense în ce priveşte povara fiscală. Din acest punct de vedere, modificările Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală nu vor schimba fundamental filozofia fiscală a ultimilor 25 de ani, contribuabilul român va rămâne în continuare prizonierul unui sistem fiscal învechit şi al unor instituţii lipsite de respect şi consideraţie pentru el. Aşteptările contribuabililor şi mai ales ale mediului de afaceri de la sistemul fiscal românesc sunt imense. Ele nu privesc atât de mult nivelul impozitelor şi taxelor, cât predictibilitatea şi corelativitatea acestora, în strânsă legătură cu simplitatea şi certitudinea impozitării. Desigur că nu putem ignora satisfacţia oricărui contribuabil de a rămâne cu mai mulţi bani în buzunar după plata impozitelor şi taxelor, dar poate mai mult contează satisfacţia şi câştigul pe termen lung pe care orice contribuabil onest le simte atunci când conştientizează că fiscalitatea îi poate fi prietenă. De aceea, consider că modificările propuse Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, dincolo de procentele de reducere a fiscalităţii, din punctul meu de vedere, cu un pronunţat caracter demagogic, populist şi cu iz electoral, nu vor da satisfacţie contribuabilului, pentru că ele nu schimbă filozofia fiscalităţii ultimilor 25 de ani, în care populaţia şi mediul de afaceri au fost umiliţi de fisc. Dimpotrivă, în multe privinţe lucrurile se complică. Fără a intra concret în modificările propuse de Guvernul Ponta, trebuie să subliniez un fapt care va produce mutaţii majore în diferite categorii de venituri supuse impozitării şi care va determina dezechilibre mari între diferitele categorii de cheltuieli care concură la formarea costurilor de producţie. Vom asista din nou la divizarea contribuabililor în două categorii. Prima, categoria contribuabililor corecţi şi oneşti, dar perdanţi, şi cea de-a doua, categoria contribuabililor speculanţi şi incorecţi, dar câştigători. Şi aceasta doar pentru că PSD şi Guvernul Ponta au dorit să fure startul modificărilor Codului fiscal, fără o analiză temeinică a efectului acestor modificări, atât asupra contribuabilului român, cât şi asupra bugetului public naţional. Îi sugerăm Guvernului Ponta să măsoare de şapte ori, precum croitorul din poveste, şi să taie o singură dată, când croşetează fiscalitatea României, pentru că un sistem fiscal nu este un instrument de joacă politică, el este fundamentul prin care o ţară, o naţiune, un popor, îşi fortifică viitorul şi îşi perpetuează însăşi fiinţa naţională. Deputat de Dâmboviţa, Vasile Horga.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu, domnule deputat.
			Îl invit la tribună pe domnul deputat Vasile Popeangă. Se pregăteşte domnul deputat Costel Alexe.
			Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Am două declaraţii, una o voi citi, alta o voi depune la secretariat. Declaraţia pe care o voi citi se intitulează: "Cine-i şef şi cine-i slugă în Parlamentul României?" Parlamentul României. Forul suprem legislativ al ţării. Locul în care un om de rând, dacă reuşeşte să intre, calcă plin de sfială ca într-o catedrală, nu cumva să-i deranjeze pe cei pe care i-a trimis să-1 reprezinte, să-i facă viitorul mai bun, lui, copiilor şi nepoţilor săi. Locul spre care omul de rând priveşte cu speranţă de mai bine, fie că acest bine trebuie să se regăsească în justiţie, în educaţie, în sănătate, în administraţie sau în politică externă. Locul pentru care omul de rând scoate bani grei din buzunare ca să întreţină cea mai mare clădire din Europa, a treia din lume, şi unul dintre cele mai numeroase foruri legislative din lume - aproape 600 de parlamentari, număr la care s-a ajuns prin şmecheriile legislative, că altfel se uita PDL-ul spre Casa Poporului doar de pe cheiul Dâmboviţei, nu din interior. Însă, după cum tot în popor se zice, "dinafară-i vopsit gardu', dinăuntru-i leopardu'", pentru că, în loc ca sub cupola Parlamentului să se întâmple ce îşi închipuie românul de rând, aici se întâmplă lucruri care nu-1 bucură pe cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite. După cum am spus, omul de rând a trimis în Parlament nişte oameni care să-1 reprezinte, să-i reprezinte interesele fundamentale, dar şi cele mai mici. În schimb, dacă ar vedea ce se întâmplă pe aici, de mirare dacă în majoritatea cazurilor alegătorii s-ar mai simţi reprezentaţi. Nu o dată s-a întâmplat ca omul de rând să fie nemulţumit de activitatea parlamentarilor. Mărturie că este aşa stau sondajele de opinie care prezintă legislativul pe ultimele locuri în încrederea românilor. Pentru că aici este un loc perceput ca acela în care pătrunde doar cine dă bani mai mulţi la partid şi îşi poate cumpăra singur scaunul în campanie, este locul în care nici carte multă nu ţi se cere şi în care îţi poţi vedea liniştit de afaceri şi de înmulţit banii timp de patru ani, dacă nu ai ghinionul unui mandat scurtat, ba pe motive electorale, ba pe motive de DNA. Când e pe motive electorale, încă e bine: cum simte alesul că se schimbă bătaia vântului, cum sare în altă barcă, indiferent ce zice alegătorul. Căci aşa cum zicea până şi Elena Udrea într-un interviu, alegătorul e minţit până se vede alesul cu sacii-n căruţă, iar după aia nu îl mai bagă nimeni în seamă pe cel ce ar trebui, în mod normal, să fie stăpânul, căci el dă şi banii, şi condiţiile, şi toate avantajele alesului. Aşa ar trebui, dacă am fi o ţară normală, ca Parlamentul să aibă un singur stăpân: Măria Sa Poporul Român! în schimb, ce vede omul de rând? Vede cum că, în ciuda interdicţiei votului imperativ, nu contează ce vrea alegătorul, ci ce vrea şeful de partid. Cel mare, de unde vine "lumina" partidului, ori cel mai micuţ, care se trezeşte arătând în toate direcţiile cu degetul, ca să ştie şi parlamentarul neavizat cum să voteze. A trecut vremea "interesului naţional", acesta a fost primul care s-a privatizat. Acum este interesul de partid, de grup şi, mai ales, individual, ceea ce era previzibil când s-a dezbătut modul de votare uninominal în locul celui pe liste. Interesul amărâtului de contribuabil a căzut pe ultimul loc, fiind menţionat doar dacă îi serveşte vorbitorului respectiv, şi aceasta mai mult ca să îi ascundă intenţiile, să i le camufleze într-o formă mai uşor asimilabilă auditoriului. Stăpânul este ignorat aproape total de către angajaţii săi, aceştia bătând acum mătănii în faţa banului mult şi uşor obţinut, precum şi în faţa celor care pot să le ofere nişte avantaje. Aşa te trezeşti, de exemplu, cu inşi care nu înţeleg pe cine reprezintă în Parlament, în afară de interesul lor şi al şefilor lor. Inşi pentru care politica este văzută doar ca mijloc de îmbogăţire personală se adună în "bisericuţe", la prostit electoratul, şi te trezeşti cu ei în legislativul ţării, unde timp de patru ani singurele cuvinte remarcabile pe care le scot sunt cele de la depunerea jurământului. Dacă însă te ai bine cu şeful, nu contează pregătirea ta profesională, poţi vorbi despre orice în Parlament, indiferent dacă tu înţelegi sau nu despre ce vorbeşti. Important este dacă ştii să citeşti hârtiile care ţi se dau de către şef. Şi tot aşa, exemplele pot continua până la ridicarea părului bietului cetăţean în vârful capului. Şi atunci, te-ntrebi, pe bună dreptate: în Parlamentul României, cine-i şef şi cine-i slugă? Căci adevăratul stăpân, poporul român, contribuabilul, alegătorul nu mai are loc aici decât în statistici, pe post de cap de locuitor. Vă mulţumesc pentru atenţie. Cea de-a doua declaraţie, "Opriţi odată distrugerea Institutului Cantacuzino", o voi depune la secretariat. Mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Costel Alexe. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.
			Domnul Costel Alexe: Bună dimineaţa, domnule preşedinte Dan Motreanu. Doamnelor şi domnilor, Problema pe care o voi expune astăzi afectează, la scară naţională, viaţa, activitatea şi destinele a sute de mii de copii şi părinţi, deci a milioane de români. Mass-media a realizat, de-a lungul timpului, anchete de proporţii despre modul în care, prin Ministerul Educaţiei, datorită reglementărilor în vigoare, este facilitat un comerţ la scara întregii ţări cu vize de flotant. Mai mult, repercusiunile acestei anomalii au ajuns să fie, pur şi simplu, generarea unei reţele naţionale, spontane, de trafic cu vize de flotant şi "luări în spaţiu", în care sunt implicaţi - cu sau fără voia lor - elevi, părinţi, inspectoratele şcolare, cadrele didactice, personalul nedidactic etc. Investigaţiile şi dezbaterile de la televiziune au evidenţiat faptul că aproape 200.000 de copii urmează să fie înscrişi, în fiecare an, în perioada februarie-martie, în clasa pregătitoare. Timp de două săptămâni, părinţii pot completa şi depune on-line sau la unitatea şcolară cererile de înscriere a copiilor pentru următorul an şcolar. Iar de aici începe marele comerţ naţional cu vize de flotant, la care Ministerul Educaţiei ia parte din plin. Totul a devenit o afacere. Internetul, ziarele locale sau anunţurile de la mica publicitate sunt pline de oferte şi cereri prin care părinţii sunt anunţaţi că pot fi luaţi în spaţiu contra cost. Doamnelor şi domnilor, Situaţia este stânjenitoare, dramatică şi discriminatorie. Ea ne situează, din nou, în afara ţărilor civilizate, acolo unde dreptul fundamental la educaţie este nu numai garantat, dar şi respectat de instituţiile statului. Cum s-a ajuns aici? Prin Legea nr.1/2011, conform art. 2 alin. (4), statul asigură cetăţenilor drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare. Totuşi, legislaţia actuală, completată prin regulamentele specifice, respectiv, OM nr. 4.925/2005, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Învăţământului Preuniversitar, cuprinde articole care încalcă legea şi principiul echităţii care guvernează învăţământul din România, în ceea ce îi priveşte pe cei din clasa pregătitoare. Mai exact, conform art. 10 alin. (2): "Unităţile de învăţământ primar şi gimnazial sunt obligate să şcolarizeze cu prioritate, în limita planului de şcolarizare aprobat, elevii care au domiciliul în aria de cuprindere a unităţii de învăţământ respective. Înscrierea se face în urma unei solicitări scrise din partea părintelui". Aceste prevederi mai sus menţionate restricţionează dreptul părinţilor de a alege pentru copilul lor o anumită unitate şcolară, în cadrul căreia ar putea beneficia de o educaţie mai bună. În fapt, părinţii optează pentru stabilirea domiciliului în raza unităţii şcolare respective, cu toate că reşedinţa este diferită. În multe cazuri acest artificiu înseamnă comerţul anual cu vize de flotant sau "luarea în spaţiu" despre care mass-media vorbeşte de ani de zile. Doamnelor şi domnilor, Debandada în care se află Ministerul Educaţiei pare să nu aibă sfârşit. Lipsa manualelor şcolare, scandalurile aproape tradiţionale legate de examenele naţionale de evaluare, licitaţiile cu cântec din inspectorate şi minister, concursurile suspecte privind titularizările, toate acestea arată o stare de fapt care se răsfrânge asupra sistemului de educaţie şi a generaţiilor viitoare. Pe lângă toate acestea, chestiunea înscrierii copiilor la unităţile şcolare în funcţie de domiciliu sau reşedinţă atrage şi mai mult imaginea unei instituţii depăşite, profund indolente la problemele cu adevărat grave din sistem. Solicit urgent Ministerului Educaţiei şi comisiilor parlamentare de resort să ia în discuţie această chestiune urgentă care depăşeşte cu mult normele, cadrul constituţional şi legislaţia europeană în materie. Deputat de Iaşi, Costel Alexe.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan. Se pregăteşte domnul deputat Lucian Bode.
			Domnul Ion Bălan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "Astăzi la Tulcea, mâine în orice alt oraş din ţară". Închiderea Secţiei de pediatrie de la Spitalul Judeţean Tulcea, la care asistăm neputincioşi în aceste zile, ne priveşte pe toţi, stimaţi colegi, pentru că ceea ce se întâmplă astăzi la Tulcea se poate întâmpla mâine în oricare alt oraş din ţară, în oricare alt spital care va rămâne fără medici. Am atras atenţia asupra situaţiei disperate din toate secţiile Spitalului Judeţean Tulcea, directorii spitalului au solicitat medici rezidenţi în toate marile centrele universitare, au prezentat necesarul Ministerului Sănătăţii, medicii au făcut grevă din cauza salariilor mici. Rezultatul este, din păcate, ceea ce se vede acum: lacăt pus pe o secţie de care este realmente nevoie în judeţ. Să nu uităm că această veste proastă pentru locuitorii din zonă vine la o lună după scandalul din secţia de pediatrie de la Spitalul Judeţean Constanţa, unde lipsa fondurilor a dus la degradarea avansată a întregului etaj destinat copiilor noştri. A fost nevoie ca părinţii să iasă în stradă şi să se plângă de faptul că îşi internează copiii cu o boală şi îi externează cu altele, din cauza condiţiilor deplorabile. Cum vă imaginaţi că va decurge o urgenţă, de acum înainte, în judeţul Tulcea, când un copil va avea nevoie de ajutor? Vorbesc despre cazurile grave care au nevoie de intervenţie imediată. Şi să nu uităm că vorbim despre întregul judeţ, inclusiv despre oamenii din localităţile din Deltă, care şi aşa aveau de parcurs distanţe mari până la Tulcea. De acum va fi o adevărată cursă contra cronometru, la fiecare apel la 112. Trag un semnal de alarmă, stimaţi colegi, pentru că nu scăpăm de ceea ce ne-a fost frică în urmă cu câţiva ani, când au început să ne plece medicii. Spuneam atunci că va fi un dezastru când se vor închide spitalele, din cauza lipsei medicilor şi a banilor de salarii şi investiţii. Iată că dezastrul se produce astăzi. Iar dacă un judeţ de 200.000 de oameni, cum este Tulcea, nu are astăzi secţie de pediatrie, cu atât mai critică va fi situaţia când judeţe mai mari vor rămâne fără spitale şi fără medici care să intervină în cazuri urgente. Dar veştile proaste nu se opresc aici. La Tulcea mai este nevoie de 50 de medici pentru diverse specializări. Unde sunt aceştia? Cine sunt? Vor veni în judeţ în viitorul apropiat? Iată întrebări care au nevoie de răspunsuri urgente şi vă asigur că voi continua să fiu preocupat de aflarea soluţiilor pentru ca cei din colegiul meu să beneficieze de asistenţă medicală de secol XXI. Vă mulţumesc. Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu.
			Îl invit la microfon pe domnul deputat Lucian Bode. Se pregăteşte pentru ultima declaraţie politică din această şedinţă doamna deputat Tamara Ciofu.
			Domnul Lucian Nicolae Bode: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică am intitulat-o "Strategia energetică a României - o nouă amânare". În contextul crizei actuale din regiune şi al tendinţelor la nivel global, România ar trebui să acţioneze rapid pentru realizarea noii strategii energetice, care să valorifice avantajul energetic major al ţării noastre şi atingerea obiectivului securităţii energetice. Din păcate, Guvernul Ponta IV acţionează fără viziune, fără predictibilitate, ducând în pragul falimentului sectoare economice întregi, precum sectorul minier din România. Cu toate că strategia energetică naţională pentru următorii 20-30 de ani a reprezentat un imperativ al Guvernelor Ponta I-IV, azi suntem în faţa unei noi amânări. În 2012, ministrul Constantin Niţă ne-a anunţat mai întâi că intenţionează să realizeze cu forţe proprii noua strategie energetică a României. Mai apoi, ne-a anunţat că Guvernul Ponta a "externalizat" realizarea acestui document strategic pentru economia României, constatând după doar câteva luni că nu are buget pentru realizarea ei. A venit apoi rândul ministrului Răzvan Nicolescu să se angajeze la început de mandat să realizeze cu forţe proprii noua strategie energetică a României. Cu câteva zile înainte să fie remaniat, în decembrie 2014, ministrul Răzvan Nicolescu a prezentat public un document care se dorea a fi "Prima parte a strategiei energetice a României", document ce cuprinde date statistice ale sistemului energetic naţional, precum şi angajamente internaţionale asumate de România, sigur, urmând ca partea a doua, referitoare la politici în domeniu şi direcţii de acţiune, să fie identificată şi aprobată printr-un larg consens politic în Parlamentul României. Domnul ministru Andrei Gerea ne anunţă sec, pe 23 februarie 2015, că strategia energetică a României va fi finalizată până cel târziu, atenţie, în septembrie - octombrie 2015, cu ajutorul "unor consultanţi strategici şi a unor eminenţe cenuşii în domeniu". Toţi decidenţii politici care s-au perindat în Guvernele Ponta I- IV pe la conducerea Departamentului pentru energie sau a Ministerului Energiei, mai nou, au demonstrat că nu pricep nimic din ceea ce se întâmplă în sectorul energetic românesc în actualul context geopolitic regional. Fără o strategie energetică adaptată la situaţia geopolitică actuală, România nu ştie ce fel de mix energetic îşi propune pentru următorii 20-30 de ani, atât pe zona de producţie, cât şi pe zona de consum de energie, nu ştie care sunt mecanismele prin care îşi poate valorifica gama diversificată de resurse de care dispune şi, nu în ultimul rând, nu ştie care este sistemul optim de impozitare a resurselor naturale în România (aşa-numitele redevenţe), care trebuie corelate obligatoriu cu noua strategie energetică a României. Sunteţi inconştienţi, domnilor guvernanţi! Vă mulţumesc.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Mulţumesc şi eu.
			O invit la microfon pe doamna deputat Tamara Ciofu, ultima declaraţie politică din şedinţa de astăzi.
			Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei este "De ce este necesară o Lege pentru interzicerea fumatului în spaţiile publice?" Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, Interesul sănătăţii publice primează şi statul român are obligaţia constituţională de a asigura sănătatea publică şi un mediu sănătos. În calitate de medic şi de iniţiator al Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, care se află în prezent în dezbatere la Senat, consider oportună prezentarea către dumneavoastră a argumentării care a stat la baza acestei iniţiative şi a dovezilor incontestabile ale experţilor naţionali şi internaţionali, care fundamentează acest demers legislativ. După cum am menţionat şi în expunerea de motive care a stat la baza depunerii iniţiativei, este necesară o lege prin care să fie interzis complet fumatul în spaţiile publice, care să alinieze România, atât legislaţiei europene, cât şi practicilor din ţări care au implementat deja cu succes astfel de măsuri. Fumatul a ucis în 2012 în România aproape 42.000 de oameni, conform celor mai recente date din sistemul de servicii medicale de sănătate şi a costat bugetul de asigurări de sănătate peste 1 miliard de lei pentru tratarea diverselor boli asociate, depăşind chiar şi suma alocată sistemului de sănătate din taxa de viciu. S-a calculat că inhalarea fumului de tutun este responsabilă în România de 82% din decesele prin cancer de plămâni, de 55% din decesele datorate bolilor respiratorii cronice şi de 19% din decesele prin boli cardiovasculare. Conform Raportului Comisiei Europene privind implementarea recomandării privind mediile fără fum de tutun, din 30 noiembrie 2009, România se numără printre ţările Uniunii Europene cu cea mai mare expunere a cetăţenilor la fum de tutun, în spaţiile publice închise. 86,6% din persoanele cu vârste peste 15 ani au afirmat că au fost expuse fumului de tutun în restaurante, pe parcursul ultimelor 30 de zile. 97,5% dintre nefumătorii cu vârste între 15 şi 24 de ani au afirmat că au inhalat involuntar fum de tutun în restaurante, baruri, cluburi. O treime, 34,2% din populaţia activă, declară că a fost expusă recent fumului de tutun la locul de muncă, iar în ultimele 30 de zile, în ciuda insistenţei interdicţiei de a fuma la locul de muncă. Astfel, rezultă că tinerii cuprinse între 15 şi 25 de ani sunt cei mai expuşi fumatului pasiv, ceea ce reprezintă o gravă ameninţare la sănătatea publică în România. Înăsprirea legislaţiei este recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca una din cele mai cost-eficiente măsuri prin care se poate reduce procentul fumătorilor, dar şi al celor expuşi la fumul de ţigară. Fumatul pasiv reprezintă o încălcare a drepturilor constituţionale la sănătate şi la un loc de muncă sănătos, aşa cum sunt ele stipulate în Constituţia României. La nivel macroeconomic, în ţările membre UE, se estimează că fumatul la locul de muncă costă aproximativ 2,46 miliarde de euro pe an, reprezentând cheltuieli medicale şi legate de scăderea productivităţii, inclusiv a fumătorilor pasivi. Conform tuturor studiilor internaţionale existente, interzicerea totală a fumatului în locurile publice previne apariţia şi agravarea unor boli, previne îmbolnăviri ale copiilor şi scade expunerea profesională la substanţe toxice, fără a produce efecte negative economice. Ţările europene în care au fost implementate astfel de măsuri (Irlanda, Italia, Norvegia, Scoţia, Franţa) au beneficiat de creşteri economice susţinute ale sectorului spitalicesc, chiar după implementarea unei astfel de legislaţii. Majoritatea cetăţenilor din România este în favoarea interzicerii fumatului în restaurante (72%) şi baruri (57%), iar sprijinul acordat de populaţie a crescut în ţările în care s-a aplicat această măsură. Stimaţi colegi, În urma argumentelor prezentate vă solicit sprijinul pentru adoptarea proiectului legislativ pe care l-am iniţiat, în momentul în care va ajunge să fie dezbătut în Camera Deputaţilor. În acest sens, ca medic, vă stau la dispoziţie pentru a vă oferi informaţii complete şi corecte legate de argumentele care au stat la baza iniţierii acestui proiect legislativ. De asemenea, am solicitat şi implicarea experţilor şi organizaţiilor medicale din România, cu o parte dintre aceştia am avut şi mai multe consultări şi dezbateri. Astfel, consider că voi reuşi să vă conving de validitatea şi importanţa strategică a acestui proiect legislativ pentru sănătatea publică din România. În acest sens, vreau să aduc mulţumiri Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", recte doamnei doctor Magda Ciobanu, pentru sprijinul acordat în aceste demersuri. Îmi exprim convingerea că dezbaterile din Parlamentul României vor avea în vedere elementele expuse în această declaraţie, cât şi opiniile experţilor în domeniu, în beneficiul stării de sănătate a românilor. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Dan-Ştefan Motreanu: Vă mulţumesc şi eu. Înainte de a închide şedinţa consacrată declaraţiilor politice, am să dau citire colegilor parlamentari care au depus declaraţii politice în scris. Din partea Grupului parlamentar al PSD: Iacob Puşcaş, Florin Gheorghe, Gheorghe Ciobanu, Ioan Dîrzu, Ionel Arsene, Gheorghe Emacu, Daniel Florea, Marian Enache, Neculai Răţoi, Cătălina Ştefănescu, Dorel Covaci, Constantin Mazilu, Dan Tudorache, Laurenţiu Nistor, Violeta Tudorie, Radu Babuş, Ana Birchall, Constantin Adăscăliţei, Natalia Intotero, Andrei Sava, Mihai Weber, Harbuz Liviu, Ion Melinte şi doamna Jenica Dumitru. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Bogdan Ţîmpău, Mircea Lubanovici, Ioan Balan, Vasile Iliuţă, Mircea Man, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Alexandru Băişanu, Mihai Lupu, Marin Almăjan, Victor Manea, Claudia Boghicevici, Raluca Surdu, Cristina Pocora, Eugen Nicolăescu, Daniel Iane, Carmen Hărău, Mugur Cozmanciuc, Victor Paul Dobre, Erland Cocei, Roxana Anuşca, Sanda Maria Ardeleanu, Valeria Schelean, Vasile Varga, Raluca Ispir, Ovidiu Dumitru, Gheorghe Ionescu, Iulian Vladu, Raluca Turcan şi Thuma Hubert. Din partea Grupului parlamentar al PC-PLR: domnul Ion Diniţă cu două declaraţii, Constantin Avram cu trei declaraţii în scris şi Mircea Irimie cu două declaraţii. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Nicolae Păun. Şi din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, neafiliaţi, domnul deputat Chiriţă Dumitru, domnul deputat Paul Dumbrăvanu şi domnul deputat Scarlat Iriza. Cu aceasta încheiem şedinţa de astăzi, 3 martie, dedicată declaraţiilor politice.
			(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)
			Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: "Nu ne mai duceţi cu vorba!" Citez din programul de guvernare al USL, alianţă politică anti-Băsescu şi anti-PDL, creată de PSD şi PNL, în urmă cu mai mulţi ani. "Proiectul de regionalizare a României se derulează în strânsă legătură cu descentralizarea administrativă şi financiară, pentru că implică o redefinire a competenţelor şi atribuţiilor publice centrale şi locale. Sunt propuse următoarele etape în implementarea proiectului de regionalizare: februarie 2013, aprobarea în Guvern a Memorandumului privind adoptarea măsurilor necesare procesului de descentralizare; martie 2013, crearea structurilor de lucru; aprilie 2013, iniţierea primelor dezbateri publice despre regionalizare; 2014, demararea procesului de regionalizare!" După cum aţi descoperit deja, ne aflăm astăzi în anul de graţie 2015 şi nu s-a realizat nimic din cele de mai sus. În schimb, prin ruperea USL în două şi trecerea PDL de partea PNL, avem acum alte două tabere politice şi alte două programe de guvernare. Unul dintre ele ne spune că vor urma masive reduceri de taxe, care vor avea drept rezultat creşterea extraordinară a economiei româneşti. Celălalt program ne promite investiţii uriaşe în sănătate, educaţie şi cultură, care vor avea drept efect apariţia şi consolidarea unei extraordinare clase de mijloc în România. Între timp, organismele internaţionale ne avertizează că economia României este plină de dezechilibre care pun în mare pericol viitorul societăţii româneşti. La aceste dezechilibre au contribuit atât risipa incredibilă de fonduri din anii guvernării liberale, cât şi măsurile populist-electorale din anii guvernării PSD-iste. Aşa se face că, în loc să fim pe locul şapte în Europa din punct de vedere al performanţei economice, aşa cum ne promiteau programele politice, suntem tot pe locul 27. Aferim, domnilor! M-am uitat pe programele de guvernare ale PSD şi PNL şi am văzut din nou ce minunat ni se prezintă viitorul. Nu ne mai duceţi cu vorba, domnilor! Dacă mai vreţi încrederea românilor, arătaţi-ne foarte clar care sunt soluţiile dumneavoastră la marile probleme ale României, cum şi când le veţi aplica şi mai ales cine şi cât va plăti pentru acestea atât în cazul respectării lor, cât şi mai ales în cazul nerespectării lor, ca să nu mai existe nici un fel de confuzii!
			Domnul Valentin Blănariu: "Criza francului elveţian - o ocazie pentru rezolvarea îndatorării" Cu ocazia aprecierii masive a francului elveţian, s-au reaprins discuţiile despre pericolul creditelor în valută. Se caută vinovaţii pentru îndatorarea populaţiei în monede străine. Sunt acuzaţi ori clienţii inconştienţi, ori băncile în goana lor după profit. În spatele pieţei stă însă şi Banca Naţională a României, cu regulamentele sale care au contribuit în ultimii zece ani la situaţia de faţă. BNR s-a opus constant reglementărilor care tratau problema supraîndatorării debitorilor persoane fizice, astfel că România este una dintre puţinele ţări europene care n-au niciun mecanism de protecţie a consumatorului. Discuţia supraîndatorării persoanelor fizice române se concentrează însă în mod eronat pe criza francului elveţian, pierzând din vedere faptul că în ultimii ani majoritatea românilor trăiesc la limita existenţei, în mare parte nu din cauza creditelor neavantajoase. Pe lângă creditarea anarhică a oricărui român fără cântărirea riscurilor pentru consumatorul bancar, îndatorarea populaţiei rezultă pur şi simplu din lipsa de venituri decente a românilor. Nivelul mic salarial nu acoperă cheltuielile uriaşe pe care trebuie să le suporte populaţia. În România ultimelor zile, mulţi politicieni şi analişti discută în mass-media despre criza francului şi se propagă fie soluţii populiste în dezavantajul băncilor, fie se antagonizează populaţia debitoare. În această dezbatere însă nu lipseşte Banca Naţională a României, în poziţie de defenisvă, încercând să justifice lipsa de măsuri eficiente cu lipsa de competenţă şi faptul că au fost rostite avertismente neascultate. Criza din acest moment are în spate anii în care în România se dădeau credite în toate modurile posibile şi la toată lumea. Însă această evoluţie a pieţei bancare nu s-a făcut neinfluenţată, ci pe un cadru de reguli, regulamente şi ordine, de care s-a ocupat reglementatorul BNR. De un deceniu BNR reglementează macroprudenţial creditele acordate de către băncile româneşti şi intervine în principalele evoluţii privind regulile de creditare şi în toate legile importante care au vizat de-a lungul timpului relaţia bănci-debitori şi efectele nefaste asupra celor din urmă. În anul 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană şi după ce în 2006 în Statele Unite ale Americii se creiona o criză economico-financiară, ce face BNR pentru a contracara riscurile în creştere? În martie 2007, Banca Centrală relaxează şi mai mult condiţiile de creditare. Practic, scoate orice cerinţă impusă de la nivel central şi mută responsabilitatea pe seama băncilor. Explicit, nu mai apare nicio diferenţă macroprundeţială între creditele în valută şi cele în lei. Practic, BNR nu mai reglementează riscul valutar. Banca Centrală doar avizează normele de creditare. Punerea în aplicare a O.U.G. nr.50/2010 care viza în special transparentizarea contractelor de credit, în special în privinţa costurilor, deşi existau şi legi mai vechi care făceau acest lucru în privinţa creditelor ipotecare, s-a făcut împotriva intereselor consumatorilor. Băncile, interpretând în favoarea lor articolele din text, chiar şi cu preţul unor amenzi de la ANPC, au modificat marjele de dobândă fixate în contracte, în sensul că le-au crescut prin extragerea din dobânda curentă a Euribor/Libor/Robor de la momentul 2010, şi nu de la momentul acordării. Euribor scăzuse faţă de perioada 2007-2008, astfel că băncile au câştigat la marjă - în unele cazuri marjă a crescut de la sub 2% la 9%. După ce aceste modificări au fost cimentate în contracte prin acte adiţionale, BNR a intervenit în procesul legislativ din Parlament şi a declarat că se opune ca legea să se aplice şi creditelor în derulare, adoptând poziţia băncilor. Retorica este transmisă şi FMI, care susţinea că Comisia Europeană a deschis procedura de infringement pe O.U.G. nr.50 - declaraţie care s-a dovedit şi falsă şi nefundamentată din punct de vedere legal. Legea se modifică în pagubă pentru debitori, mulţi au rămas cu perspectiva unor dobânzi mai mari în viitor, când Euribor va creşte, noroc cu criza zonei euro, dar deschide valul proceselor împotriva băncilor, întemeiate însă pe o lege mai veche, Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele dintre comercianţi şi consumatori. În 2012 BNR se opune reglementării insolvenţei persoanelor fizice în România, poziţie asumată şi de guvern în faţa FMI, deşi numărul restanţierilor şi valoarea sumelor restante au explodat. La începutul anului 2013, Banca Centrală se opune modificării Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, pentru a îndeplini prevederile unei directive europene din 1992, ce trebuia să fie integral în vigoare încă de la aderarea la UE, motivând că băncile ar fi suferit pierderi dacă instanţele ar fi eliminat clauzele abuzive din toate contractele bancare. În 2014, BNR ajunge la concluzia că nu e bine să laşi în seama băncilor criteriile de creditare. Reacţia BNR a venit, ca de obicei, în sprijinul băncilor. Directorul direcţiei de supraveghere a susţinut că patru bănci ar da faliment în cazul în care creditele în franci ar fi plătite la cursul de la data originării creditelor. Guvernatorul Mugur Isărescu susţine că în tema creditelor în valută, în special a celor în franci elveţieni, a avertizat populaţia cu privire la riscul acestora. Isărescu mai susţine că părţile care au semnat contractele de împrumut erau într-o stare de conştienţă totală, deşi consumatorii susţin că nu au fost avertizaţi despre riscul de depreciere de băncile care le acordau împrumuturile, ci mai degrabă atraşi de dobânzile mai mici la creditele în valută, mai ales de cele aferente francilor. De altfel, BNR a trimis propria propunere legislativă la Parlament, prin care susţine ca debitorii să poată face conversia la data cererii de conversie, la oferta curentă a băncii din punct de vedere al costurilor (limită maximală), ceea ce echivalează cu situaţia de acum. După un deceniu, BNR se trezeşte la realitate şi îşi asumă rolul de control faţă de piaţa financiară pe care demult ar fi trebuit să-l joace. Sunt de acord că nici BNR şi nici altă instituţie de stat nu trebuie să controleze în totalitate economia liberă, respectiv piaţa financiară. Aceste instituţii însă sunt obligate să supravegheze practicile celor care sunt în măsură să impună clauze contractuale abusive. Pentru stabilitatea macro şi microeconomică se impune ca orice activitate economică să se extindă doar până la limita abuzului. Riscurile pe piaţa financiară sunt greu de estimat. În această ipostază, avertismentele BNR şi a băncilor faţă de consumatorul bancar trebuie să ajungă la un nivel de maximă seriozitate şi detaliere, garantând persoanei fizice conştientizarea greutăţii afacerii pe care o încheie nu numai în momentul creditării, dar şi pentru toată durata acestuia. Asigurarea acestei activităţi ca parte obligatorie a negocierilor contractuale este rolul unei instituţii ca BNR. Pe de altă parte, sigur Banca Naţională se opune introducerii insolvenţei persoanelor fizice. Aceste reglementări necesare, existente în toate ţările europene civilizate şi economic puternice, sigur nu se impun doar pentru faptul că câteva zeci de mii de persoane fizice au luat o decizie neavantajoasă şi speculativă în ceea ce priveşte alegerea valutei creditate, chiar dacă reglementările permisive bancare au influenţat negativ îndatorarea populaţiei în orice monedă. Legea insolvenţei persoanelor fizice se impune în mare parte pentru faptul că populaţia naţională suferă de sărăcie cronică. Veniturile mici a unei mari părţi a populaţiei - precum pensionari, lucrători fără studii şi de neuitat chiar şi a unei mari părţi a bugetarilor - au condus în ultimii 25 de ani la sărăcia românilor, adoptată aproape ca un stil de viaţă. Raportul nefiresc între cheltuielile necesare de viaţă şi veniturile ridicol de scăzute necesită o abordare serioasă faţă de situaţia economică a populaţiei îndatorate şi din punct de vedere social. Să nu uităm că o mare parte dintre persoanele supraîndatorate vor ajunge la uşile serviciilor sociale solicitând statului să le finanţeze supravieţuirea. Să punem în cântar care este povara mai mare pentru statul român: să li se dea îndatoraţilor şansa de a plăti măcar o parte din datorii şi să se întreţină singuri sau să li se întindă plasa de siguranţă a sistemului social. Oricare ar fi ocazia pentru această discuţie, fie criza francului elveţian fie alta, necesitatea unor măsuri legislative serioase şi de impact este evidentă.
			Domnul Paul Dumbrăvanu: Aduc în atenţia dumneavoastră astăzi o problemă intens dezbătută la nivel naţional în mass-media, dar care primeşte prea puţină atenţie din partea celor ce pot face ceva concret pentru remedierea acesteia, anume faptul că, în prezent, observăm cea mai severă fractură între generaţii pe piaţa muncii, tinerii români fiind lideri la şomaj în cadrul Uniunii Europene. Conform ultimelor date statistice făcute publice de către Institutul Naţional de Statistică în luna decembrie a anului trecut cu privire la trimestrul III al anului 2014, rata şomajului în România este de 6,5%. Cu toate acestea, în timp ce rata şomajului în rândul populaţiei cu vârsta de peste 25 de ani este de doar 5,2%, situaţia tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani este una dezastruoasă, rata şomajului în acest caz fiind de 22,5%. România se confruntă cu mari probleme la nivelul percepţiei pe care tinerii o au asupra societăţii, clasei politice, mediului economic şi academic. Astfel, conform unui studiu realizat în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, principalele probleme în România sunt corupţia, sărăcia şi lipsa locurilor de muncă. Şansele oferite la începutul carierei sunt minime, determinând peste 50% dintre tinerii cu vârsta de peste 18 ani să locuiască cu părinţii. Mai mult decât atât, doar un tânăr din trei se declară măcar mulţumit de sistemul de învăţământ din România, un sfert dintre tineri fac meditaţii, iar influenţarea notelor prin metode ilegitime, cum sunt micile atenţii sau chiar mita, reprezintă una dintre problemele majore sesizate de aceştia. În ceea ce priveşte posibilităţile de afirmare pe piaţa muncii, România a ajuns în momentul de faţă în situaţia în care peste 40% dintre tineri şi-ar dori să emigreze, fie şi numai temporar, pentru studii sau muncă. Această tendinţă a tinerilor către emigrare şi găsirea împlinirii profesionale în alt stat decât România apare şi din cauza faptului că veniturile tinerilor angajaţi sunt substanţial reduse faţă de cele ale angajaţilor cu experienţă. Din păcate, una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale studiului o reprezintă faptul că tinerii din România consideră că relaţiile personale sunt esenţiale în găsirea unui loc de muncă, în defavoarea experienţei profesionale şi pregătirii educaţionale. Una dintre cele mai mari greşeli în România ultimelor două decenii a fost tocmai faptul că, an de an, legislatură după legislatură, clasa politică a fost preocupată de frivolităţi, iar tinerii şi sistemul educaţional au reprezentat poate cea mai mică grijă a politicienilor. Nu este posibil, în ipoteza în care noi, cei aleşi în Parlamentul României, reprezentăm interesele cetăţenilor, inclusiv pe cele ale tinerilor, să întoarcem privirea de la problemele arzătoare ale acestora şi să permitem ca România să devină o ţară îmbătrânită, o ţară ce nu oferă nimic generaţiilor viitoare, o ţară ce nu respectă şi nu răsplăteşte potenţialul uriaş al tinerilor săi. Consider că sunt necesare o serie de modificări majore în sistemul naţional de educaţie, precum şi o politică de susţinere a angajării tinerilor, concretizată prin stimularea fiscală a firmelor angajatoare, dar şi prin reducerea protecţiei sociale prea generoase faţă de realităţile din economie, pentru a evita complacerea tinerilor cu situaţia dificilă în care se află. Realitatea ne-a demonstrat încă o dată că nu mai putem fi simpli spectatori în societate, educaţie şi economie şi că este momentul să luăm atitudine, să facilităm accesul tinerilor pe piaţa muncii şi astfel să consolidăm dezvoltarea României.
			Domnul Nicolae Păun: Declaraţia mea politică de azi se doreşte a fi un avertisment la adresa stereotipurilor negative din Marea Britanie faţă de cetăţenii români, mai ales faţă cei de etnie romă. Am vizionat cu insatisfacţie profundă şi revoltă primele două episoade ale documentarului "Vin românii", care nu face altceva decât să ducă o campanie xenofobă mascată împotriva românilor, în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare din Regatul Unit. Sub masca înfăţişării unor aşa-zise poveşti de succes, asistăm de fapt la o nouă campanie de presă nedreaptă, ce aminteşte de cea declanşată de presa britanică înaintea deschiderii pieţii muncii din această ţară, la 1 ianuarie 2014, pentru România şi Bulgaria, când tabloidele britanice au scris articole denigratoare la adresa românilor, dintre care cel mai agresiv era cel intitulat "45.000 de criminali în drum spre Britania!" Discrepanţa existentă între imaginea proiectată despre cetăţenii români de documentarul Channel 4 şi realitate trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru vigilenţa autorităţilor britanice şi a organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului din Marea Britanie, faţă de transformarea românilor şi a romilor din România pe care-i reprezint în Parlament în "ţapul ispăşitor" al traversării crizei economice, inclusiv în Regatul Unit al Marii Britanii. În ultima vreme, după cum ne transmit organizaţiile romilor prietene din toată Europa, xenofobia a luat amploare chiar în state cu veche tradiţie democratică, precum Marea Britanie şi Franţa, din cauza problemelor sociale şi economice endemice, iar romii au redevenit, din nefericire, ţinte predilecte, aşa cum au fost pe tot parcursul istoriei, de când au venit în Europa. În acest context, ne exprimăm îngrijorarea pentru faptul că acest documentar tendenţios nu este un caz izolat, ci tinde să devină o modă care face rating în mass-media din ţările Uniunii Europene şi care nu face altceva decât să amplifice rasismul şi xenofobia. Fac apel, pe de altă parte, la autorităţile române cu atribuţii în crearea de locuri de muncă să tragă, în timp util, toate învăţămintele din ceea ce se constituie în "lecţia engleză". Aceasta deoarece, aşa cum subliniază şi autorii documentarului, precum şi povestitorul rom din primul episod al documentarului amintit de pe canalul TV din cadrul BBC, niciunul dintre protagoniştii filmului nu ar fi plecat din ţara natală, dacă ar fi avut unde munci pentru a-şi câştiga cinstit existenţa. Dacă la nivel instituţional România a progresat în multe privinţe, inclusiv în afirmarea principiilor multiculturalităţii, în domeniul protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii, în special a romilor, categoria de populaţie cea mai săracă de pe teritoriul României, mai sunt încă multe de făcut sau, mai bine zis, aproape totul. Altfel spus, după un sfert de secol de regres economic postdecembrist, integrarea social-economică a romilor şi ridicarea standardului lor de trai rămâne la stadiul de bune intenţii, intenţii cu care, potrivit celebrului moralist englez, Samuel Butler, "este pavat şi iadul!" Închei cu speranţa că progresele înregistrate de Europa în domeniul respectării drepturilor omului şi ale protecţiei minorităţilor nu vor fi abandonate de autorităţile britanice în favoarea unor atitudini populiste şi xenofobe ale politicienilor şi mass-mediei britanice, care să redeştepte demonii adormiţi ai istoriei!
			Doamna Roxana-Florentina Anuşca: "Copiii sunt sau nu viitorul?" După cum ştiţi, pe ordinea de zi a Senatului a fost un proiect de lege ce prevedea majorarea alocaţiei de stat pentru copii! Senatul, în calitatea lui de primă cameră sesizată, a luat act de punctul de vedere al guvernului care susţine că "nu sunt fondurile necesare pentru majorarea alocaţiei copiilor" şi a respins, elegant, proiectul. Proiectul urmează să ajungă în plenul Camerei Deputaţilor în calitate de cameră decizională. Sper ca măcar deputaţii să gândească în interesul copiilor şi să voteze acest proiect de lege! Ce mă deranjează foarte tare, e faptul că în recenta campanie electorală erau bani pentru onorarea a milioane de promisiuni şi dintr-o dată banii s-au evaporat! E bine, dragi guvernanţi, că vă gândiţi cum să va ţineţi oamenii pe funcţii, dar nu vă gândiţi la cei care reprezintă viitorul acestei ţări! Sunt copii olimpici, care cu mintea lor sclipitoare fac cinste ţării noastre, îi vedem puţin la posturile TV, puţin în postările pe Facebook şi apoi, gata, îi premiem lunar cu o alocaţie incomensurabilă de 42 lei! Sunt copiii din familii care trăiesc din salariul minim pe economie, familii pentru care achiziţionarea unui ghiozdan şi a caietelor necesare într-un an şcolar e o adevărată aventură. Chiar şi cei mai ieftini tenişi chinezeşti depăşesc cu mult imensa sumă de 42 de lei. Dar câte nu-i sunt necesare unui copil?! Aşadar, vă rog să uitaţi pentru moment că funcţia este importantă şi că trebuie cu orice preţ păstrată şi să vă gândiţi şi la cei care fac obiectul muncii celor care îşi doresc cu disperare funcţia până la pensie! Gândiţi-vă la copiii acestei ţări cărora noi, oamenii politici, nu le-am oferit nimic în afară de oportunitatea de a pleca din ţară pentru un viitor mai bun pentru ei şi pentru urmaşii lor. Copilul este cartea de vizită a familiei şi poate fi şi cartea de vizită a ţării noastre! Haideţi să facem un gest, să dăm un vot pentru acest proiect de lege şi să le arătăm copiilor noştri că ne pasă de ei!
			Doamna Roxana-Florentina Anuşca: "Funcţia, bate-o vina!" După instalarea noului ministru al educaţiei, colegii noştri de la PSD şi-au adus aminte că sunt la guvernare şi s-au gândit ca pe ultima sută de metri să "titularizeze prin concurs" toată pleiada de acoliţi politici aflaţi la conducerea inspectoratelor şcolare judeţene şi a instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea acestora. Iniţial, această dorinţă de a se fixa pe funcţii pare a fi justificată de nevoia de stabilitate din educaţie, dar se impune o întrebare pertinentă, consider eu: de ce acum, la spartul târgului, şi nu de la începutul guvernării în 2012?! Poate datorită faptului că nu erau singuri la guvernare şi ar fi trebuit să cedeze câteva posturi şi partenerilor liberali?! Rămaşi singuri pe zona puterii şi guvernării absolute, dragii noştri colegi s-au gândit că pentru a rămâne veşnic în istorie cel mai bine e să-şi conserve poziţiile prin concurs. Domnule ministru, nu ştiu cum se proceda în domeniul dumneavoastră de activitate, dar ştiu că toţi miniştrii care s-au perindat pe la conducerea ministerului ce cu onoare îl conduceţi, au transformat sistemul de învăţământ, cadrele didactice şi elevii în cobai! De ce vă ţineţi cu mâinile şi cu dinţii de aceste funcţii? De ce nu acceptaţi înfrângerea din campania electorală şi continuaţi să vă agăţaţi de orice posibilitate de a rămâne pe funcţii? Şi cum puteţi să organizaţi concursuri pentru inspectori şi directori şi nu organizaţi un concurs pentru a vă titulariza şi dumneavoastră pe funcţia de ministru? Nu mi se pare normal ca cei pe care îi păstoriţi să iasă la pensie din funcţiile mai sus menţionate, iar dumneavoastră, iniţiatorul acestui fenomenal proiect, să fiţi trecător pe la conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale. Nu e nevoie să-mi răspundeţi la această întrebare, ci doar să întrebaţi grandiosul dumneavoastră guvern când e dispus să emită o ordonanţă de urgenţă în sensul acesta, că pentru a ajunge lege vor avea grijă colegii dumneavoastră din Comisia pentru învăţământ, ştiinţe, tineret şi sport, care vor lipsi în bloc de la şedinţă, şi cei din plen!
			Domnul Sorin-Avram Iacoban: "Duşmanul nostru din alimentele consumate, aditivii alimentari" Ultimele studii sociologice arată faptul că românii, în majoritate, consumă alimente puternic aditivate, care pot avea efecte tanatogeneratoare. Este de notoriatate faptul că românii mănâncă într-un mod total necorespunzător, motivele fiind diverse. În realitate nu există motive, ci doar scuze, pe un fond de neinformare a cetăţenilor cu privire la faptul că anumite alimente pot provoca boli grave care pot conduce chiar şi la deces. Într-adevăr, românii se scuză că alimentele sănătoase costă prea scump, însă uită că se consumă mai mulţi bani pe tratarea bolilor provocate de aditivii alimentari, adică de E-uri, decât pe cumpărarea alimentelor care pot constitui cauza acestor boli, în realitate nereuşindu-se nicio reducere bugetară, ba dimpotrivă. Din păcate, 80% dintre români nu ştiu ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă, 65% dintre ei spun că pentru alimente sănătoase trebuie să scoţi mai mulţi bani din buzunar, iar 70% dintre românii din mediul urban cu vârste între 15 şi 60 de ani precizează că pentru a prepara alimentele în mod sănătos este nevoie de mai mult timp, timp pe care nu îl au la dispoziţie. Şi pentru că nu avem timp să mâncăm sănătos, pentru că nu găsim bani să cumpărăm alimente sănătoase dar ne permitem alte vicii, pentru că nu ne interesează ce presupune o alimentaţie sănătoasă, am ajuns să fim principalii clienţi ai E-urilor şi ai spitalelor. Fără să exagerez, pot spune că din meniul zilnic al românilor în niciun caz nu lipsesc: coloranţii alimentari, conservanţii, antioxidanţii, agenţii de fixare a culorii, agenţii de reglare a acidităţii, agenţii de carbonatare, emulgatorii, agenţii de întărire, agenţii sinergetici, agenţii de tratare a făinei de grâu, stabilizatorii, agenţii de reţinere a apei, texturanţi, sechestranţii, agenţii de afânare, antiaglomeranţii, agenţii de inhibare a cristalizării, substanţele de îngroşare, substanţele de gelitificare, antispumantele, agenţii de scădere a punctului de congelare, substanţele de diluare, agenţii de reglare a PH-ului, potenţiatorii de arome, edulcoloranţii şi dizolvanţii. Evident, o parte din aceşti aditivi alimentari sunt inofensivi pentru corpul uman, o altă parte sunt suspecţi, însă problemele apar cu cei care pot genera boli grave şi tăcute. Problema apare şi în cazul unor aditivi interzişi la folosire în alte state europene sau în SUA, dar care sunt permişi la utilizare în România, deşi efectul lor distructiv nu ţine de zona geografică în care este consumat, ci de capacitatea de a distruge celulele corpului uman. Cu alte cuvinte, suntem din nou ţara tuturor posibilităţilor, în sensul că ceea ce este dăunător pentru alţii, la noi este bine primit. Este greu de înţeles de ce românii riscă boli grave doar pentru un gust mai bun sau pentru un aspect mai plăcut ochiului. Conform Societăţii Române de Nutriţie, consumul alimentelor care au în componenţă aglomeraţii de aditivi alimentari generează obezitate, diabet şi boli cardiovasculare. Amintim şi aici faptul că România ocupă primul loc în Europa la mortalitatea cauzată de diabet şi boli cardiovasculare. Conform Ligii Române de Cancer, primul loc la capitolul factori de risc pentru cancer este ocupat de alimentaţia nesănătoasă cu un procent de 33%, peste fumat, infecţii, poluare sau medicamente şi proceduri medicale. Ca să înţelegem despre ce consumă românii zilnic, am să fac o prezentare a categoriilor de aditivi alimentari care au implicaţii grave asupra sănătăţii oamenilor: aditivi alimentari care pot determina apariţia cancerului şi care sunt permişi la utilizare în România: E 131, E 142, E 211, E, 213, E 214, E 215, E 216, E 217, E 218, E 239, E 330; aditivi alimentari care afectează vasele de sânge şi care sunt permişi la utilizare în România: E 250, E 25, E 252; aditivi alimentari care provoacă boli de piele şi care sunt permişi la utilizare în România: E 230, E 231, E 232, E 233; aditivi alimentari care atacă sistemul nervos şi care sunt permişi la utilizare în România: E 311, E 312; aditivi alimentari care produc tulburări digestive şi care sunt permişi la utilizare în România: E 338, E 339, E 340, E 341, E 463, E 465, E 466, E 450, E 461, E 407; aditivi alimentari care distrug vitamina B 12 şi care sunt permişi la utilizare în România: E 200; aditivi alimentari care produc afecţiuni intestinale şi care sunt permişi la utilizare în România: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224; aditivi alimentari care provoacă creşterea colesterolului şi care sunt permişi la utilizare în România : E 320 şi E 321; aditivi alimentari care intoxică cu nitriţi şi nitraţi şi care sunt permişi la utilizare în România: E 121, E 141, E 150, E 153, E 171, E 172, E 240, E 241. Marea majoritate a acestor aditivi alimentari, în special cei din categoria care pot provoca cancer, se găsesc în cele mai utilizate alimente de către români şi anume, alimente pe bază de fructe, lapte, grăsimi (acidul citric), produse de cofetărie sau snacksuri (sarea de sodiu), băuturi nonalcoolice, sosuri, deserturi (benzoatul de calciu, benzoatul de sodium, benzoatul de potasiu, acidul benzoic), mezeluri, cârnaţi, hamburger, salam (Roşu 2g), toate alimentele vegetale (bisulfitul de potasiu şi calciu), dulciuri, creme, margarina (corogenan), băuturi alcoolice şi nonalcoolice (glutamatul monosodic), conserve de fructe, legume, gemuri, jeleuri, paste tartinabile (zaharină). Cel mai cancerigen dintre aditivii alimentari este E 123 sau Amarantul, Azorubina, Acid Red care este interzis în Austria, Statele Unite ale Americii, Rusia, Norvegia şi toate statele foste URSS, folosindu-se cu mari restricţii în Franţa, Italia şi Australia, dar permis la utilizare fără restricţii în România. Acest aditiv alimentar se poate găsi uşor în sortimentele de băuturi răcoritoare, spirtoase, vinuri, creme de fructe, jeleuri, îngheţată, icre de peşte, conserve cu fructe de mare, supe instant, brânză topită, creme de brânză şi, în afară de cancer, are capacitatea de a provoca eczeme, astm, hiperactivitate, sindrom ADHD, moarte fetală, defecte neonatale. Din topul celor mai periculoase E-uri care pot determina apariţia unor maladii foarte grave şi care sunt acceptate la utilizare în România mai fac parte: E 122 sau Azorubina care se găseşte în dulciuri, marţipan, jeleuri şi care poate produce alergii grave, este interzis în SUA, Japonia sau Suedia; E 124 sau Roşu Ponceau, care se găseşte în mezeluri şi snacksuri şi care poate provoca tumori la glanda tiroidă sau astm, este interzis în S.U.A. ; E 127 sau Eritrozina, care se găseşte în special în compoturi şi care poate provoca cancer tiroidian şi mutaţii genetice; E 330 sau acidul citric care se găseşte în 80% dintre sucurile din comerţ şi care poate provoca afecţiuni grave ale cavităţii bucale, inclusiv cancer; E 102 sau Tartrazina care se găseşte în dulciuri sau prafurile de budincă şi care poate provoca cancer. România nu mai poate accepta otrăvirea, încet dar sigură, a propriului popor. Interesul primordial este sănătatea tuturor cetăţenilor din ţară. România trebuie să actualizeze urgent lista aditivilor alimentari care sunt interzişi la utilizare, aşa cum o fac şi alte ţări din Europa sau SUA. Este inadmisibil ca unii dintre aditivii alimentari dovediţi a avea efect tanatogenerator şi interzişi la utilizare în alte ţări să fie permişi, fără restricţii la utilizare, în România. Românii sunt oare cetăţeni de mâna a doua? Sunt oare mai presus de lege sănătatea cetăţenilor şi interesele comerciale ale marilor magazine care comercializează produse alimentare? Nu, evident că nu! Pe această cale, îmi iau angajamentul de a iniţia o propunere legislativă care să informeze cetăţeanul, direct de pe eticheta produselor cumpărate, de periculozitatea unor aditivi alimentari, asemănător textelor obligatorii care se regăsesc pe pachetele de ţigări. Mi se pare firesc ca cetăţeanul român care optează pentru un aliment ieftin şi atrăgător ambalat să poată citi pe eticheta produsului: "aditivii alimentari prezenţi în acest produs pot afecta grav sănătatea sau pot provoca boli grave sau pot provoca cancer sau alte afecţiuni grave", desigur, dacă acele alimente au în componenţă aditivi periculoşi. Pe această cale vă solicit suportul tuturor pentru trecerea unui asemenea proiect legislativ, pentru că siguranţa alimentară a românilor şi sănătatea acestora trebuie să primeze oricăror alte interese.
			Domnul Iacob Puşcaş: "Statut nediscriminator pentru ora de religie" Recenta decizie a Curţii Constituţionale, prin care orei de religie i se atribuie, conform legilor învăţământului, un statut special în rândul celorlalte discipline şcolare, tinde să producă gradual efecte din cele mai negative în întreaga societate românească. Situaţia este cu atât mai primejdioasă cu cât cunoaştem din sondajele de opinie că poporul nostru, eminamente creştin, se pronunţă în sensul în care instituţia divino-umană a bisericii este considerată, alături de armată, un pilon de bază al funcţionalităţii statului român. Ceea ce frapează este şi rapiditatea dubioasă cu care terţe persoane şi instituţii îşi manifestă receptivitatea faţă de curentul secularist global, antireligios, un dispreţ nu numai al faptului că în esenţă creştinismul este leagănul civilizaţiei europene, dar aduce şi grave prejudicii şi conceptului politic de democraţie (conform căruia minoritatea se supune majorităţii şi nu invers) şi al celor referitoare la drepturile omului (conform cărora, prin discriminarea statutului religiei în şcoli şi prin extensie în spaţiul public intră în conflict cu libertatea de gândire şi de exprimare). Tendinţa aceasta de secularizare a societăţii româneşti s-a constatat atât în proiectul de Constituţie, respins nu demult de Curtea Constituţională, cât şi, de curând, în excepţia de neconstituţionalitate a cadrului de desfăşurare a orei de religie, conform legilor educaţiei. Nu consider că este oportun ca, în specificul declarat religios al poporului nostru, instituţia Parlamentului să fie complice la promovarea subtilă în mase a doctrinei unui neocomunism ateu, dezicându-ne astfel de tradiţia religioasă pe care s-a centrat ideea naţională a marilor noştri domnitori creştini: Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu etc. Ca urmare, înţelegând că atributul conştiinţei religioase este reflexia lui Dumnezeu în fiinţa umană şi reper fundamental al existenţei noastre, fac un apel la colegii din Comisia parlamentară pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport să formuleze în mod corect punerea în acord a prevederilor neconstituţionale ale Legii învăţământului cu cele ale Constituţiei, în sensul de a nu produce o discriminare nici a disciplinei religie faţă de alte materii şcolare, nici a profesorilor de religie faţă de alţi profesori.
			Domnul Constantin Mazilu: "Condiţiile din penitenciare ne fac de râsul lumii" Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România în 2013 la plata sumei de 4.900 de euro în cazul lui Constantin Cristian Catană, fost judecător la Piatra Neamţ. Acesta fusese condamnat în 2004 pentru luare de mită. Catană s-a plâns la CEDO, în 2005, că în perioada 19 octombrie 2004 - 7 ianuarie 2005 a fost închis într-o celulă de 12,54 metri pătraţi, cu patru paturi, care nu avea grup sanitar propriu şi nici apă curentă. Potrivit fostului magistrat, accesul la toaletă era permis doar de trei ori pe zi, după un program prestabilit, şi nu între orele 22.00 - 5.00, încăperea unde putea face duş nu era bine încălzită, nu avea suficientă lumină în celulă şi nu a ieşit deloc să se plimbe în aer liber pe perioada arestului. Cristian Catană s-a mai plâns că a fost închis la comun cu alţi deţinuţi, deşi el ca magistrat ar fi trebuit să stea într-un loc cu regim special. Nu vreau să mă erijez, astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, în avocatul nimănui, ci doar să vă informez, în calitatea mea de membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, despre problema condiţiilor inumane din penitenciarele României. Acest subiect ne face de râs în toată lumea, nu doar în Europa şi ne scoate din buzunar, an de an, sume colosale oferite de CEDO drept despăgubiri pentru relele tratamente aplicate foştilor deţinuţi. Definitorii ar trebui să rămână pentru întreaga societate respectul şi omenia manifestate şi faţă de cei care au făcut unele greşeli şi sunt trimişi la reabilitare, în penitenciare. În ciuda numeroaselor despăgubiri acordate, din cauză că bugetul administraţiei penitenciarelor este insuficient pentru construirea unor noi închisori şi pentru executarea unor renovări, statul român continuă să încalce prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului. Probabil vă întrebaţi cum anume? Pe fondul lipsei banilor, România omite să aplice hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg privind asigurarea unor condiţii normale pentru deţinuţi. Cu alte cuvinte, este violat, parţial, e adevărat, art. 3 al Convenţiei europene a drepturilor omului, care stipulează că "nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante". Ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că primim frecvent la comisie memorii peste memorii despre condiţiile inumane din puşcării. De asemenea, mii de plângeri împotriva statului român ajung anual la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Chiar dacă o mare parte a acestora sunt respinse, sute de reclamaţii sunt judecate. Numai anul trecut, ţara noastră a fost condamnată de CEDO în 70 de cazuri pentru încălcarea drepturilor omului. În aproape 40% dintre acestea, condamnările judecătorilor de la Strasbourg au fost decise din cauza condiţiilor din penitenciare. Majoritatea proceselor vizează condiţiile de detenţie, în special supraaglomerarea, însă mai sunt şi cauze în care se invocă acordarea tardivă de servicii medicale şi agresivitatea din partea personalului. Acum, statul trebuie să plătească daune de aproximativ 1,5 milioane de euro. Faţă de anii anteriori, suma este mai mică, şi asta nu pentru că s-ar fi reamenajat puşcăriile, ci pentru că majoritatea dosarelor mai vechi au fost soluţionate, dar şi pentru că legislaţia CEDO a fost schimbată şi au fost înăsprite condiţiile de admitere a contestaţiilor. Până în 2012 statul român a pierdut peste 600.000 de euro în urma proceselor intentate de deţinuţi la CEDO. Pentru supraaglomerarea deţinuţilor în închisori, igienă şi ventilaţie, deficitare în celule, apă semipotabilă şi alimente necorespunzătoare, România este arătată cu degetul de întreg mapamondul. În ţara noastră, ajung în spatele gratiilor, anual, peste 30.000 de persoane, în condiţiile în care este spaţiu doar pentru 20.000 în cele 44 de penitenciare. Potrivit normelor internaţionale, fiecare deţinut are dreptul la un spaţiu de cel puţin 4 metri pătraţi, doar că la noi spaţiul individual per deţinut este la jumătate faţă de standardele europene, recomandate autorităţilor române de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT). Nu de puţine ori s-a constatat, în urma unor inspecţii, şi că doi condamnaţi împart acelaşi pat, în celulele neîncălzite sau că o persoană, care este mutată la un spital penitenciar, este transferată dintr-o parte în alta a ţării, petrecând pe drum şi câte cinci zile în maşini care sunt supracapacitate. În loc de 10 oameni, aceste autovehicule cară 20 de oameni, legaţi la mâini cu cătuşe, pe banchete din lemn. În aceste condiţii, sistemul penitenciar din România nu este de fapt un sistem educativ, ci unul concentraţional. Mizeria materială din puşcării duce la mizerie morală şi nu are vreo legătură cu pedeapsa pe care fiecare individ şi-o execută. Condiţiile din penitenciare sunt elemente care dezumanizează şi asta nu are deloc legătură cu reeducarea. Evident că de condamnat este şi corupţia, din fericire izolată, de la nivelul conducerii stratificate a penitenciarelor care, în schimbul unor sume de bani, le permite anumitor deţinuţi cu dare de mână să încalce regimul de detenţie, în timp ce pentru alţii care şi-au atins limita suportabilităţii, cum a fost cazul celor cinci deţinuţi de la Galaţi care şi-au pus capăt zilelor prin spânzurare în ultimii doi ani, nu mişcă un deget. Vă repet că dezumanizarea care se practică în sistemul penitenciar este una care nu ţine de o ţară care are frontieră NATO sau UE. Nu ştiu exact câte cauze mai sunt pe rol la CEDO în momentul de faţă, pentru că ele ajung la agentul guvernamental responsabil de această problemă, dar sunt preocupat să găsim soluţii şi să evităm să mai ajungem în asemenea situaţii. Dacă nu se reamenajează sau nu se construiesc noi închisori, sute de foşti deţinuţi ar putea cere despăgubiri de milioane de euro. Este adevărat că statul caută soluţii pentru această problemă, iar autorităţile au încercat să atragă fonduri de la Uniunea Europeană. Sunt de părere că o variantă viabilă pentru remedierea acestei probleme, în condiţiile restricţiilor bugetare, este deschiderea către investiţiile din sectorul privat. Ca membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, cred că ar trebui să identificăm cele mai bune practici pentru ca acest tip de parteneriat public-privat să aducă beneficii pentru toate părţile implicate. De asemenea, ţin să subliniez rolul crucial care ne revine nouă, tuturor parlamentarilor, în asigurarea standardelor CEDO de protecţie a drepturilor omului, inclusiv prin luarea măsurilor necesare punerii în executare a hotărârilor Curţii de la Strasbourg.
			Domnul Gheorghe Ciobanu: "Execuţia bugetară din 2014 şi cea din ianuarie 2015 dovedesc sustenabilitatea noului Cod fiscal" Noua propunere de Cod fiscal lansată în dezbatere publică de Guvernul Ponta s-a bucurat de o susţinere masivă din partea agenţilor economici, dar şi a diverşilor analişti financiari, şi asta tocmai ca urmare a necesităţii uriaşe de relaxare fiscală pe care o resimte economia românească, împovărată de taxe în timpul guvernării Băsescu-Boc-PDL. Practic, strategia cu care a venit executivul răspunde tuturor aşteptărilor agenţilor economici din România şi garantează faptul că ţara noastră ar deveni un magnet de investiţii străine. Singurul contraargument împotriva propunerii de Cod fiscal a Guvernului a ţinut de sustenabilitatea sa. Aceiaşi agenţi de influenţă ai austerităţii, care propovăduiau cu ani în urmă tăierile de pensii şi de salarii ca singură soluţie pentru trecerea prin criză, îşi împrăştie şi acum veninul în spaţiul public, criticând reducerile de taxe şi impozite propuse în interiorul noului pachet legislativ. Ei susţin faptul că propunerea lansată de ministrul Vâlcov şi premierul Ponta ar produce o gaură mult prea mare în bugetul de stat şi, pe cale de consecinţă, nu ar fi viabilă. Lucrurile nu stau însă aşa cum le prezintă contestatarii noului Cod fiscal, cel puţin din două motive: pe de o parte, ANAF-ul a început să se mişte mult mai bine în ultimul an, încasările fiind foarte bune, iar pe de altă parte, executivul a redus mult din risipa cheltuielilor publice, prioritizând investiţiile şi reducând cheltuielile cu bunurile şi serviciile. Aşa se face că, pe cifrele de acum, noul proiect de relaxare fiscală este perfect sustenabil. Calculul de impact bugetar arată că pentru reducerea TVA la 20%, renunţarea la taxa pe clădiri speciale şi reducerea accizelor, ar fi nevoie în 2016 de aproximativ 6,8 miliarde de lei. Ei bine, problema pare a fi rezolvată încă din luna ianuarie 2015, când excedentul bugetar s-a situat la 3,95 miliarde de lei. Conform Ministerului Finanţelor Publice, încasările au crescut cu 4,1% faţă de aceeaşi lună din 2014, ajungând la un total de 18,3 miliarde de lei, asta în timp ce cheltuielile s-au redus cu 10,7%, ajungându-se la 14,38 miliarde de lei. Două luni precum ianuarie şi se poate acoperi întreg deficitul care s-ar crea prin reducerea acestor taxe şi impozite, în condiţiile în care s-ar oferi un uriaş balon de oxigen economiei şi s-ar crea foarte multe locuri de muncă. De altfel, sustenabilitatea bugetară a noului Cod fiscal este dată şi de track record-ul solid al Guvernului Ponta. În 2014 încasările bugetare au crescut cu 6,7%, ajungându-se la un plus de 13,4 miliarde de lei, mult peste eventualul impact net pe care l-ar avea reducerile de taxe şi impozite, şi asta fără a lua în considerare efectele pozitive pe care această relaxare fiscală le va genera în economie. Bazându-ne pe un plus moderat de încasări în 2015, de aproximativ 8 miliarde de lei, orice se poate spune, dar nu că Guvernul Ponta nu va fi în stare să genereze fondurile necesare sustenabilităţii noului Cod fiscal, şi asta cu atât mai mult cu cât există deja exemplul reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, căreia PNL şi Traian Băsescu s-au opus, spunând că nu se poate face. În toată această dezbatere, singurul lucru care nu poate fi înţeles este opoziţia PNL faţă de acest proiect, în condiţiile în care este clar caracterul profund liberal. Pare că liberalii, după ce i-au înghiţit pe PDL-işti, s-au transformat în nişte apologeţi ai austerităţii, aşa cum se vede de altfel şi din proiectul de guvernare cu care au venit în faţa românilor, Cătălin Predoiu devenind un fel de Emil Boc 2. Atitudinea PNL pare să fie rezultatul aceleiaşi metehne a politicienilor români, care sunt dispuşi să bage beţe-n roate pentru un pumn suplimentar de voturi, chiar dacă ştiu că măsurile celor aflaţi la guvernare sunt bune pentru ţară.
			Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase: "Acciza pe cultură" Adoptat tacit de Senat la sfârşitul anului trecut, Proiectul de Lege privind instituirea timbrului cultural stârneşte îngrijorare atât în rândul reprezentanţilor editurilor, cât şi al cititorilor, din cauza faptului că presupune creşteri ale preţurilor care nu vor face altceva decât să îngrădească accesul unei arii lărgite de oameni la literatură. Respectivul act prevede însă taxarea tuturor formelor de cultură, pornind de la literatură până la muzică, arte plastice, arhitectură şi divertisment, ceea ce va conduce la scumpirea produselor, costul actului normativ urmând să fie suportat de cumpărători şi edituri. Având în vedere faptul că în ultimii ani România s-a confruntat cu o scădere drastică a consumului de carte, situându-ne din acest punct de vedere pe ultimele locuri în Europa, consider că respectiva suprataxare va reuşi să amplifice declinul cu care ne confruntăm şi să înrăutăţească o situaţie care oricum nu ne face cinste. Dacă industria europeană de carte are o cifră de vânzări de aproximativ 30 de miliarde de dolari, României îi revine o valoare de doar 60 de milioane de euro, o piaţă foarte mică în raport cu Polonia, Suedia sau Germania, aceasta din urmă situându-se pe primul loc, cu vânzări de 9 miliarde de euro. De altfel, ţara noastră ar fi singura din Uniunea Europeană care ar practica taxarea suplimentară, ceea ar produce efecte negative inclusiv din punct de vedere al competitivităţii. De exemplu, timbrul cultural va duce la scăderea numărului de spectacole cu artişti străini şi va descuraja în acelaşi timp susţinerea culturii prin organizarea de evenimente cu artişti autohtoni. O altă problemă ridicată de această lege este faptul că în cazul editurilor, banii pentru timbre vor trebui achitaţi în avans, înainte de livrarea cărţilor în librării şi vinderea lor, care poate dura ani buni, ceea ce va duce la reducerea semnificativă a producţiei. Nici impactul psihologic asupra populaţiei nu este de neglijat, acesta urmând să se manifeste cu siguranţă prin diminuarea vânzărilor. Nu putem taxa cultura, mergând pe principiul accizei la ţigări sau alcool, deoarece nu vom face altceva decât să descurajăm cu bună-ştiinţă şi acel procent de 50% din populaţia ţării, care încă mai apreciază lectura. Atât calitatea scăzută a vieţii, cât şi sistemul de învăţământ haotic au transformat cititul şi cărţile într-un lux care acum se doreşte a fi taxat suplimentar. Nici pe departe nu contest buna intenţie a iniţiatorilor actului normativ adus astăzi în discuţie, şi anume, de a-i susţine pe creatorii din ţara noastră, însă consecinţele adoptării proiectului de lege în forma iniţială se vor răsfrânge asupra consumului de cultură şi a oamenilor al căror interes pentru această ramură nu este stimulat prea mult nici în prezent. În concluzie, pe termen lung, toată lumea va fi afectată de creşterea fără precedent a nivelului de impunere din domeniu: cărţi, bilete de teatru şi concerte mai scumpe, atrag după sine scăderea numărului de cumpărători şi implicit a sumelor destinate susţinerii şi dezvoltării culturii naţionale. De aici, deducem faptul că o finanţare eficientă nu stă neapărat în adoptarea de legi care ne vor permite să plimbăm banii din buzunarele consumatorilor în buzunarele diferitelor organizaţii, fiind necesare în primul rând instituţii care să îşi demonstreze competenţa prin soluţii manageriale care să urmeze modelele europene de succes. Deşi în argumentarea necesităţii actului normativ s-a pus accentul pe combaterea evaziunii fiscale şi susţinerea culturii, în forma adoptată de senat el nu va reuşi să-şi atingă obiectivele invocate, impunându-se o dezbatere publică şi stabilirea unui nou cadru legislativ prin care să se asigure rezolvarea problemelor din domeniul cultural.
			Domnul Gheorghe Emacu: "3 martie - Ziua mondială a vieţii sălbatice" La 20 decembrie 2013, cea de a 68-a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite a decis, prin Rezoluţia nr.68/205, să proclame ziua de 3 martie ca "Ziua mondială a vieţii sălbatice", în scopul de sensibiliza oamenii asupra importanţei faunei şi florei sălbatice. Această zi a fost aleasă pentru aniversarea adoptării, la aceeaşi dată, în 1973, a Convenţiei asupra comerţului internaţional cu specii ale faunei şi florei sălbatice ameninţate, act internaţional ratificat de ţara noastră prin Legea nr.69/1994 şi care are ca rol primordial de a veghea ca acest comerţ să nu ducă la dispariţia de specii. Analiza la nivel mondial evidenţiază că, de cele mai multe ori, dezvoltarea economică se face în detrimentul biodiversităţii, cu efecte negative asupra tuturor formelor vieţii sălbatice. Or, speciile sălbatice de plante şi animale au o valoare intrinsecă şi contribuie la dezvoltarea durabilă şi la bunăstarea populaţiei în plan genetic, social, economic, ştiinţific, educativ, cultural şi estetic. Ceea ce trebuie înţeles este că succesul dezvoltării economice depinde de gradul în care toate sectoarele societăţii se angajează ferm în direcţia păstrării acestor elemente ale biodiversităţii şi pentru utilizarea plantelor şi animalelor sălbatice de o manieră echitabilă şi viabilă pe termen lung. De aceea, decidenţii de la toate nivelurile trebuie să abordeze într-o manieră echilibrată aceste interese economice şi culturale, iar soluţiile adoptate trebuie să evite ameninţările la adresa biodiversităţii. În acelaşi timp, legile adoptate în domeniul protecţiei mediului nu trebuie să fie în detrimentul progresului economic. În ceea ce priveşte fauna sălbatică, prin Legea nr.407/2006, în România s-au stabilit reguli clare cu privire la vânătoare şi protecţia fondului cinegetic, iar nerespectarea acestora este incriminată ca infracţiunea de braconaj. Totodată, prin alte acte normative - precum Legea nr.82/1993 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2007 - au fost create arii protejate, destinate conservării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, precum şi rezervaţii, între care cea mai importantă este Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Totuşi, evoluţiile din ultimii ani ne demonstrează că este necesar ca aceste acte normative să fie ajustate în raport cu nevoile actuale şi progresele realizate de societate. De aceea, cred că este necesar ca procesul de recalibrare normativă să se desfăşoare cu o dinamică mai bună, pentru a ţine pasul cu noile realităţi economico-sociale, iar Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice trebuie să manifeste un rol activ în acest sens.
			Domnul Dorel Covaci: "Scriitorul Romulus Zaharia - «lupul singuratic» al literaturii române" În luna februarie, pe data de 15, s-au împlinit 85 de ani de la naşterea unui mare om de cultură şi drag prieten, Romulus Zaharia, scriitorul român obligat de regimul comunist să trăiască în exil, departe de patria dragă. S-a născut la Chişinău, în 15 februarie 1930, şi a trăit ultimii 6 ani ai vieţii la Făget, în judeţul Timiş. Aşa am avut onoarea să-l cunosc şi să fim prieteni. M-a fascinat din primele clipe: un om modest, blând, rafinat, de o extraordinară erudiţie, aşa cum ar trebui să fie marile valori şi marile personalităţi ale unui popor. Îl numeam "enciclopedie". Îmi zâmbea stânjenit. În preajma sa aveam nostalgia unei perioade marcate de valorile tradiţionale ale omeniei şi bunului-simţ. O constantă a vieţii sale a fost dragostea pentru poporul său şi pentru pământul românesc. Silit să urmeze, împreună cu familia, calea aspră a "desţărării", a tânjit necontenit la momentul reîntoarcerii. Avea credinţa că numai pământul patriei dragi îl poate primi în braţele sale şi îi poate dărui binemeritata odihnă, atunci când va sosi clipa marii treceri. A avut un destin marcat de suferinţe, boală, exil, dor de ţară, durere şi răzvrătire împotriva condiţiei tragice a poporului român asuprit şi batjocorit. Îşi pierde fratele geamăn, Remus, la doar 7 ani, într-un accident de maşină şi, ulterior, la numai 13 ani, tatăl, erou în războiul împotriva Rusiei bolşevice. În acelaşi an, înainte de intrarea armatei sovietice în Iaşi, pleacă în refugiu la Alba-Iulia. A fost nevoit să-şi ia viaţa în propriile mâini de la o vârstă fragedă. La 15 ani muncea într-o librărie, întreţinându-şi familia deportată din calea războiului. Această perioadă îi marchează decisiv orientarea profesională şi culturală. După susţinerea examenului de capacitate la liceul de stat din Petroşani, este descoperit că s-a născut în Basarabia şi arestat de poliţie pentru a fi extrădat. În drum spre lagăr, fuge de sub escortă în Cluj. Este marcat profund de greva studenţilor clujeni din 1946, condusă, printre alţii, de IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului şi Feleacului, până în 2011, care îl inspiră în romanul "Ademenirea", creaţia sa, care i-a generat atâtea probleme. În 1949, absolvă Şcoala de Ofiţeri de la Măgurele cu gradul de sublocotenent grăniceri şi este repartizat la Serviciul de presă, în cadrul Direcţiei Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne. Se ocupă de înfiinţarea şi editarea revistei "Pentru patrie". Tot în 1949 îşi finalizează studiile liceale, întrerupte din pricina lipsurilor financiare, la Liceul "Elena Sârbu" din Bucureşti. În 6 septembrie 1951 se căsătoreşte cu Viorica Moldovan, iar în 1952 se naşte unicul fiu, Romulus Nicolae. Este avansat la gradul de locotenent major şi trecut în rezervă, în urma unei îmbolnăviri grave. Se mută în Bucureşti, unde lucrează în diverse tipografii ca machetator de reviste, reporter, punând bazele mai multor publicaţii. Ajunge secretar de redacţie la revistele "Aviaţia sportivă", "Sănătatea", "Radioamatorul". Îşi face debutul literar în revista "Gazeta literară", iar apoi devine redactor, tehnoredactor, secretar general de redacţie la prestigioasa revistă "Luceafărul". În 1958, debutează cu editorialul "Întâmplări din viaţă şi sport", o carte scrisă în colaborare. Între 1962-1968 urmează cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura română din Bucureşti, iar în 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost şef serviciu presă la Direcţia Reţelei Cinematografice şi Difuzării filmelor, inspector general la Centrul Naţional al Cinematografiei, unde înfiinţează sectorul de sociologie a imaginii, apoi ajunge instructor principal în Departamentul Cinematografie al Consiliului Culturii şi Educaţiei. În această perioadă scrie şi tipăreşte cărţile "Cal bătrân cu chingă roşie", o metaforă îndrăzneaţă la acea vreme pentru poporul român greu încercat sub talpa regimului comunist, "Pământul, marea, cerul şi oamenii", "Semnul delfinului" - despre demascarea distrugerii ecosistemului Delta Dunării. Ultima dintre ele a fost ecranizată sub numele "La porţile dimineţii" de regizorul Stere Gulea. Ulterior devine redactor principal la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi primeşte două burse de studii în Franţa, în 1970 şi 1983. În calitate de reporter, a străbătut fiecare ţinut românesc, luând contact direct cu locurile, cu oamenii, cu durerile, bucuriile şi năzuinţele lor. Timp de 15 ani a avut o colaborare permanentă la postul naţional de radio, în emisiunea "Memoria pământului românesc". A realizat peste 30 de filme documentare şi de scurt metraj la Studiourile "Alexandru Sahia". După aproape zece ani de strădanii şi amânări, a văzut lumina tiparului, pentru doar câteva luni, romanul "Ademenirea", la Editura Dacia din Cluj, care ilustrează în fapt o primă şi vehementă demascare a intenţiilor comuniste şi a încercărilor de lichidare a structurilor naţionale româneşti. Romanul a fost interzis de autorităţi, retras de pe piaţă la câteva luni după tipărire şi dat la topit, iar scriitorul a devenit o ţintă pentru Securitate, a fost urmărit, persecutat, hărţuit, degradat din funcţie. În timpul percheziţiilor, i-au fost sustrase şi distruse de către entităţile cenzurii comuniste alte două manuscrise: "Plânsul şi tânguirea etnografului român", o evocare a încercărilor de distrugere a culturii şi tradiţiilor româneşti de către comunişti şi o altă lucrare, dedicată mănăstirilor româneşti de la Muntele Athos, grecizate forţat. I se confiscă de către statul comunist casa de la Breaza şi nu i se retroceadează nici până în prezent. În 1986, împreună cu familia, reuşeşte să plece în Spania, după care se stabileşte la New York. Departe de ţară, a continuat să scrie, să editeze reviste, să ia parte la manifestări cultural-artistice ale românilor din SUA. În această direcţie, editează la New York revista de cultură şi atitudine "Hic Ego", care susţinea aspiraţiile poporului român în lupta sa pentru supravieţuire, pentru păstrarea suveranităţii, a demnităţii şi a drepturilor sale istorice. După 1989, publică în ţară "Casa cu ochii scoşi", în două volume, o creaţie de mare amplitudine, despre exploatarea uraniului românesc din Munţii Apuseni de către sovietici şi tragedia zecilor de mii de oameni obligaţi să lucreze în mine. În anul 2000, se stabileşte la Făget, judeţul Timiş, împreună cu soţia şi tipăreşte "Epihia în stil valah. Povestiri din America", o culegere de povestiri despre viaţa în exil, "Anotimpurile unei ţigănci" şi, ultima carte tipărită în timpul vieţii, "Călare pe milioane de dolari. Povestiri din America", cea pe care o ţinea în mâini, în momentul trecerii la cele veşnice, în seara zilei de 28 iunie 2006. De-a lungul vieţii a primit numeroase distincţii: Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, Medalia de onoare "Film Forum" la Brno în Cehoslovacia, Medalia la Festivalul Internaţional de Film CIDALC, Crucea Cavalerului din SUA "Ordinul Sfântului Stanislav", Ordinul "Meritul cultural în grad de cavaler". În gândurile autorului au rămas zeci de proiecte neîmplinite sau nefinalizate, pe care soţia sa, doamna Viorica Zaharia, cu dragoste neţărmuită şi devotament, le recuperează şi le sistematizează. Scriitorul Romulus Zaharia a fost talentat la desen şi pictură, s-a preocupat de fitoterapie, de artizanatul tradiţional autentic, achiziţionând o impresionantă colecţie de obiecte, provenind din gospodăriile ţărăneşti din toate zonele ţării. Aceste pasiuni au fost împărtăşite şi de ceilalţi membrii ai familiei, doamna dr. Florica Zaharia, nora scriitorului, activând din 1988 ca şef al departamentului de Conservare/Restaurare textile, din cadrul Muzeului Metropolitan din New York. Moartea nu era pentru scriitorul şi prietenul drag, Romulus Zaharia, decât "drumul puţin pe care-l mai are înainte, fără a-şi putea isprăvi opera" şi "posteritatea inexistentă", cum, din modestia care-l caracteriza, credea că nu a fost şi este receptat de contemporani. Proza lui Romulus Zaharia este una deosebită, un tezaur literar, atât prin subiectele abordate, cât şi prin experienţele de viaţă împărtăşite şi a fost zămislită cu luptă şi suferinţă. De aceea, ea trebuie aşezată acolo unde îi este locul - în istoria literaturii române moderne. Numai aşa generaţiile tinere de cititori vor putea afla adevărul şi se vor putea elibera de traumele trecutului.
			Domnul Dorel Covaci: "Modificarea Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală" România se află într-un plin proces de reformă şi modernizare, gestionat de actualul Guvern Ponta. Dacă în anii trecuţi au fost înnoite Codul penal, civil, de procedură penală şi civilă, acum a venit momentul Codului fiscal şi a celui de procedură fiscală. Proiectul va ajunge în Parlament până la mijlocul lunii martie. Nădăjduim ca până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare să putem dispune de reglementări fiscale fundamentale asumate politic, bine gândite, bine analizate, bine adaptate realităţilor practice. Noile modificări au fost gândite din necesitatea: îmbunătăţirii competitivităţii economiei româneşti, în perspectiva intrării în zona euro în 2019; reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane; întărirea autonomiei autorităţilor locale; realizarea unui climat de afaceri favorabil extinderii investiţiilor private, autohtone sau străine; eliminarea discriminărilor generate de sistemul fiscal actual; îndeplinirea obligaţiilor de stat membru al UE, prin implementarea legislaţiei europene; reducerea fenomenului de evitare a plăţii impozitelor directe şi evitarea dublei impuneri. În ceea ce priveşte TVA, taxa pe valoare adăugată, se propune: revenirea cotei la nivelul mediu din UE (de la 24% la 20%, începând cu 2016, şi de la 20% la 18%, din 2018), reducerea cotei la 9% pentru carne, peşte, legume şi fructe, din 2016, introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri şi terenuri, din 2016. Argumentele scăderii cotei TVA ţin de faptul că: România este a cincea ţară din UE în care procentul este cel mai ridicat, după Ungaria, Danemarca, Croaţia, Suedia, dar încasările din TVA se situează sub creşterea nominală a VAB (valoarea adăugată brută); cota efectivă a TVA se află mult sub cota medie legală; consumul privat a crescut, în medie, cu 1% anual (în 2011 şi 2012), deşi veniturile salariale reale s-au majorat, în medie, cu 2%; frauda fiscală din TVA a fost mai mare după majorarea TVA (de la 3,4% din PIB în 2010, la 6,3% în 2012, apoi 5,7% în 2013). Reducerea TVA va avea un impact bugetar brut de 11,6 miliarde de lei în 2016 şi net de 5,2 miliarde de lei, sumă care va rămâne la dispoziţia populaţiei şi a agenţilor economici. În ceea ce priveşte beneficiile pentru buget, se vor recupera venituri din TVA, contribuţii sociale, impozit pe salarii etc., în valoare de 6,4 miliarde de lei. Pe termen mediu, reducerea TVA va genera creştere economică suplimentară de aproximativ 1%, o creştere estimată a numărului locurilor de muncă cu circa 145.000 în 2016 şi 75.000 în anii următori, oficializarea unor locuri de muncă din economia ascunsă. Totodată, relaxarea fiscală va stimula mediul de afaceri, iar din reducerea evaziunii fiscale statul va încasa suplimentar aproximativ 0,5 miliarde de lei pe an. Datorită existenţei unor presiuni fiscale asociate nivelului ridicat al contribuţiilor de asigurări sociale, suportate atât de angajator, cât şi de angajat, şi a unei rate scăzute de participare cu forme legale pe piaţa muncii, se propun măsuri care vizează contribuţiile sociale de stat, printre cele mai importante fiind: reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, şi, la angajator, o reducere de la 15,8% la 13,5% din 2017. În ceea ce priveşte impozitarea microîntreprinderilor, se propun: stabilirea unei cote de impozitare diferenţiată, în funcţie de numărul de salariaţi şi modificarea pragurilor pentru încadrarea ca microîntreprindere. Cu referire la impozitul pe dividende, se propune renunţarea la acesta începând cu 2016 pentru eliminarea dublei impuneri, a companiei şi a acţionarilor, creşterea atractivităţii companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti, pentru îmbunătăţirea guvernanţei corporative, pentru stoparea externalizării profiturilor companiilor mari, renunţarea la tendinţele evazioniste şi creşterea încasărilor din impozitul pe profit. Legat de cota unică, se propune, începând cu 2019, reducerea cotei de impozit pe profit, pe venit şi pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi, la 14%. Relaxarea fiscală va avea un rol stimulativ asupra muncii şi capitalului şi va avea un efect multiplicator în economie, generând venituri superioare la buget din alte impozite şi taxe, prin creşterea gradului de conformare voluntară la plata obligaţiilor către stat şi recuperarea arieratelor. În ceea ce priveşte accizele, se propun: diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (motorină, benzină fără plumb şi benzina cu plumb), la alcool şi băuturi alcoolice, eliminarea din sfera de impozitare atât a ţiţeiului din producţia internă, cât şi a produselor care, în prezent, se regăsesc la capitolul "Alte produse accizabile": cafea, bijuterii, confecţii din blănuri, autoturisme etc. Despre impozitul pe construcţii, se propune eliminarea acestuia, începând cu 2016, în vederea stimulării investiţiilor private şi a competitivităţii companiilor din România. În ceea ce privesc impozitele şi taxele locale, se sugerează măsuri care să reducă sarcinile fiscale pentru contribuabili, care să elimine discriminările din prezent legate de natura juridică a contribuabilului, care să stimuleze autonomia locală şi investiţiile, acordând autorităţilor locale posibilitatea de a stabili politica fiscală locală, în funcţie de necesităţile bugetare. În actualul context, reformarea Codului fiscal şi a celui de procedură fiscală este absolut necesară pentru îmbunătăţirea echilibrului în relaţia dintre contribuabili, pe de o parte, şi organele fiscale, pe de altă parte, fiind o bază pentru creşterea încrederii contribuabililor în sistemul fiscal, pentru creşterea gradului de conformare a contribuabililor şi, în general, pentru sporirea eficienţei activităţii de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale.
			Domnul Dorel Covaci: "Preşedintele Ion Iliescu - o figură marcantă a politicii româneşti" În decursul istoriei moderne, în România, au existat personalităţi care au avut anvergura unor oameni de stat. Aşa a putut fi înfăptuit procesul de modernizare al ţării, care a fost smulsă spaţiului de civilizaţie căruia îi aparţinea, prin vocaţie şi tradiţie. O ţară dominată de moravuri şi stil de viaţă oriental a evoluat rapid către ceea ce numim dezvoltare occidentală. Astăzi voi evoca figura remarcabilă a preşedintelui Ion Iliescu, cel care, cu inteligenţă politică şi tărie de caracter, în momente de cumpănă pentru ţară, a acţionat ca un adevărat om de stat. Ion Iliescu este o personalitate parcă desprinsă din celebra descriere a omului de stat, cuprinsă întru-un articol, publicat de ilustrul Titu Maiorescu, în 1903: o personalitate cu vederi largi, capabilă să judece situaţiile în sine şi să înţeleagă liniile de evoluţie pe termen lung; personalitatea care, în momente cruciale, favorabile sau nu, acţionează în sensul interesului naţional, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reuşeşte împlinirea cadrului politic, pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului şi vocaţiei naţionale; pentru un om de stat, interesul de partid şi ambiţia personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Inginer de profesie, absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti şi al Institutului Energetic de la Moscova, a ocupat poziţii de vârf în diverse instituţii pe timpul regimului comunist, unde a susţinut punctele de vedere ştiinţifice ale specialiştilor şi a criticat proiectele megalomane ale dictaturii. Drept urmare, a fost etichetat ca intelectualist, sancţionat, demis, marginalizat şi chiar pus sub urmărirea permanentă a Securităţii. Încă înainte de 1989, Ion Iliescu era perceput ca un om al schimbării, al înnoirii radicale, al viitorului. A preluat destinele ţării într-un moment dificil atât pe plan intern, cât şi extern. Sud-Estul Europei era în 1989 o zonă instabilă, un adevărat "butoi de pulbere", dar Ion Iliescu a reuşit să conducă politica externă a ţării cu prudenţă şi abilitate. În acest sens, extrem de relevante sunt aprecierile politicianului francez Catherine Lalumičre despre politica Domniei Sale: Ion Iliescu, "a cărui acţiune moderatoare şi responsabilă în Europa răvăşită de evenimentele din 1989, aflată în căutarea unui nou echilibru, a fost un factor de stabilitate, de care toţi europenii au putut fi mândri." În cele două mandate de preşedinte al României, Ion Iliescu s-a preocupat de: consolidarea statului de drept şi a democraţiei, redresarea socio-economică şi revenirea la principiul creşterii economice, ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, modernizarea ţării şi accesul în lumea valorilor democraţiei şi ale progresului contemporan, integrarea europeană şi euro-atlantică, respectiv primirea României în NATO şi finalizarea cu succes a negocierilor pentru aderarea la UE, reconcilierea naţională, pacea şi stabilitatea socială, debirocratizarea instituţiilor statului şi creşterea funcţionalităţii acestora, lupta împotriva corupţiei, consolidarea societăţii civile, implementarea spiritului comunitar european şi raportarea la valorile practice ale acestuia. A fost cel mai aprig susţinător al aplicării principiilor dialogului, consensului şi toleranţei în politică. Ion Iliescu a fost artizanul celor mai importante obiective ale interesului naţional: România democratică, modernă, aderarea la NATO şi integrarea în UE. S-a implicat nemijlocit, cu toate eforturile, pentru a asigura noul statut internaţional al României şi a stabili relaţii deschise cu lumea. A fost un model de preşedinte care s-a aşezat deasupra viziunilor partizanale, alături de autorităţile statului, pentru a le fi mediator şi liant, dar şi arbitru imparţial. În prezent, chiar dacă a preferat să se retragă din prim-planul vieţii politice, cuvintele şi opiniile Domniei Sale sunt ascultate şi respectate, inclusiv de cei care nu-i împărtăşesc viziunile politice. Ion Iliescu, omul şi liderul, reprezintă un esenţial reper moral şi civic, un autentic susţinător al actului politic democratic, participativ, moral, umanist. Ion Iliescu trebuie să rămână în sufletul şi în memoria românilor ca cel care a schimbat istoria ţării şi a influenţat generaţii, un adevărat model de dăruire şi sacrificiu. La mulţi ani fericiţi, domnule preşedinte, la împlinirea unei frumoase vârste! Toate urările de bine şi sănătate! Aţi fost şi sunteţi un om, un conducător, la care ar trebui să se raporteze toţi cei care aspiră la un asemenea statut sau chiar îl dobândesc.
			Domnul Mircea Lubanovici: "Apel pentru îmbunătăţirea legilor privind achiziţiile publice" Prin declaraţia de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă privind ultimul raport realizat de Comisia Europeană referitor la situaţia din România. În ciuda aspectelor benefice şi progreselor înregistrate de ţara noastră, avem încă o serie de probleme profunde şi dezechilibre care trebuie corectate. Astfel, corupţia şi fraudele din achiziţiile publice sunt în continuare domenii care trebuie corijate. După cum bine ştiţi, asupra acestor subiecte am atras atenţia ori de câte ori a fost posibil, având în vedere că amplitudinea efectelor negative ale acestor două fenomene afectează însăşi esenţa democraţiei şi a economiei de piaţă funcţionale. În plus, aceste probleme influenţează în mod negativ procesul de absorbţie a fondurilor europene, un alt sector unde realizările sunt departe de obiectivele asumate de Guvern. Un motiv real de îngrijorare provine din faptul că multe dintre disfuncţionalităţile legate de achiziţiile publice sunt generate chiar de cadrul legislativ instabil şi extrem de fragmentat, precum şi de aplicarea defectuoasă a legilor. La aceşti factori, experţii europeni adaugă şi verificările deficitare din sistemul instituţional, calitatea concurenţei în achiziţiile publice, precum şi competenţa personalului care se ocupă de procedurile de achiziţii publice. Cu alte cuvinte, problemele sunt determinate şi întreţinute chiar de un sistem bazat pe legi ineficiente. Devine evident că una dintre priorităţile noastre, în calitate de legiuitori, ar trebui să vizeze tocmai rezolvarea acestei probleme, prin rectificarea şi îmbunătăţirea sistemului legislativ privind achiziţiile publice. Un alt aspect pentru care Guvernul este criticat vizează sistemul de taxare şi impozitare, considerat de Comisia Europeană ca fiind "lipsit de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică". Cred cu tărie că impredictibilitatea politicii fiscale derivă din lipsa evidentă de viziune şi planificare strategică pe termen lung a actualului Guvern, care pare interesat doar de maximizarea câştigurilor în momentele electorale. Aşa am ajuns în situaţia în care desele modificări fiscale operate de Guvern, fără dezbateri publice şi fără consultarea partenerilor sociali, a demotivat mediul de afaceri, mai puţin predispus să investească într-un context nesigur. Mai mult decât atât, nenumărate apeluri lansate de reprezentanţii mediului de afaceri către Guvern au fost de fiecare dată ignorate. Ca şi cum aceste aspecte nu ar fi suficiente, Guvernul încă nu a reuşit să îmbunătăţească rata colectării TVA şi nici nu a reuşit să reducă munca la negru, în ciuda declaraţiilor publice pe aceste subiecte ale premierului. În acest context, nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, cum intenţionaţi să rezolvaţi aceste probleme? Ştim cu toţii de propunerile dumneavoastră privind noul Cod fiscal, dar nu pot să nu remarc că au trecut aproape trei ani pentru ca aceste teme să fie abordate! Mai mult decât atât, să ne mai mire că multe dintre modificările propuse de dumneavoastră intenţionaţi să le implementaţi într-un nou an electoral? Să înţelegem de aici că actuala putere se ocupă de treburile ţării numai când sunt alegeri?!
			Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma: Călătoria pe drumul pe care cetăţenii români şi l-au ales în noiembrie 2014, acela către "România lucrului bine făcut", continuă. Vizita preşedintelui Klaus Iohannis în Germania, săptămâna trecută, arată că ţara noastră începe să arate ca un stat respectat în Europa. Datorită preşedintelui Klaus Iohannis, avem în sfârşit o politică externă coerentă care serveşte interesele cetăţenilor şi ale României. Au demonstrat-o inclusiv discuţiile la nivel înalt cu cancelarul Angela Merkel, din care a reieşit o concluzie foarte importantă: România poate conta pe sprijinul Germaniei în vederea aderării ţării noastre la spaţiul Schengen. Mai mult, discuţiile bilaterale au relevat interesul ambelor părţi pentru atragerea de investitori germani în România şi faptul că există încă un potenţial însemnat de dezvoltare între cele două ţări, prin creşterea investiţiilor şi a volumului schimburilor comerciale. La ora actuală avem nevoie de un guvern care să aibă viziune şi să găsească rapid soluţiile pentru a facilita accesul investitorilor germani, şi nu numai, pe piaţa românească. PNL beneficiază deja de această viziune, aşa cum a demonstrat-o şi sâmbătă, 28 februarie, la lansarea programului de guvernare liberal. Din păcate, până acum, actualul guvern "a strălucit" prin lipsa măsurilor economice menite să asigure un cadru predictibil pentru mediul de afaceri. Nu au fost atraşi investitori străini în România şi câteva companii importante s-au retras de pe piaţa românească. Drept urmare, PNL urmăreşte, complementar demersurilor preşedintelui Iohannis, impulsionarea dialogului economic şi politic atât la nivel naţional, cât şi internaţional. În cele ce urmează vă voi enumera câteva dintre măsurile care vor face parte din proiectul nostru care se întinde până în anul 2020: stimularea capitalului autohton, recuperarea rămânerilor în urmă în domeniul infrastructurii şi al fondurilor europene, relaxarea politicii fiscale păstrând echilibrele macroeconomice, avansând decisiv cu reformele structurale. Relaxarea fiscală va fi realizată progresiv în două etape, pe măsură ce vom desăvârşi reforme structurale. Se vor elimina din Codul Fiscal taxa asupra construcţiilor speciale, aşa-zisa taxă pe stâlp şi supraacciza la carburanţi, se vor plafona contribuţiile sociale la 3 salarii medii brute pe economie pentru profesiile liberale, se va reduce nivelul TVA la 19% de la 1 ianuarie 2016 şi se va introduce taxarea inversă a TVA pentru carne. Din anul 2017, reaşezarea sistemului fiscal din România se va realiza prin definirea a două categorii principale de impozite şi taxe: naţionale şi locale. Aceste obiective sunt menite să contribuie la dezvoltarea încrederii Uniunii Europene în capacitatea României de a deveni o forţă economică şi de a adera, de ce nu, la zona euro, un obiectiv viabil, atâta vreme cât reformele liberale vor fi adoptate şi aplicate.
			Doamna Raluca-Cristina Ispir: Sâmbătă, 28 februarie, Partidul Naţional Liberal a lansat programul de guvernare care include o viziune pe termen lung, absolut necesară dezvoltării României, ca parte integrată în Uniunea Europeană. Vreau să subliniez faptul că această viziune pe termen lung este una atotcuprinzătoare şi nu este, aşa cum încearcă colegii noştri de la guvernare să o facă să pară, o simplă reţetă fiscală. Comentariile răuvoitoare făcute de pe margine nu aduc nimic constructiv nouă, ca politicieni, şi mai ales electoratului. Trebuie ţinut cont de faptul că noi am lansat public invitaţia la dezbatere pentru toţi posibilii parteneri politici. Până la urmă, interesul comun ar trebui să fie crearea unei noi majorităţi şi o guvernare în interesul cetăţeanului. Proiectul nostru este adresat în primul rând clasei de mijloc şi orientat către sprijinirea şi dezvoltarea capitalului autohton. Ideea pe care vrem să o aducem în prim plan este aceea că ne dorim menţinerea macrostabilităţii economice, de la care să pornească asigurarea dezvoltării României. Să nu uităm că, pentru prima oară în ultimii ani, putem vorbi despre un program autentic liberal pentru România care să ducă la modernizare şi care aparţine dreptei româneşti. Dacă urmărim evoluţia politică a ţării noastre din noiembrie încoace, putem spune, fără a greşi, că programul liberal de guvernare este încă un pas către "România lucrului bine făcut", este încă o dovadă a concretizării parteneriatului PNL cu preşedintele Klaus Iohannis pentru realizarea proiectului de ţară. Aşa cum precizam şi la începutul declaraţiei mele, obiectivele şi direcţiile pe care se bazează programul de guvernare al PNL sunt orientate în primul rând către dezvoltarea economiei româneşti şi îmbunătăţirea nivelului de trai. Ne dorim stimularea capitalului autohton, ridicarea barierelor administrative şi simplificarea legilor pentru a face afacerile mai uşor de început şi condus. De asemenea, se va urmări stimularea domeniilor cu un major potenţial de creştere, dar care au avut de suferit în ultimii 25 de ani: agricultura şi industria alimentară, energetica, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiile, industriile creative. Vor avea de asemenea prioritate recuperarea rămânerilor în urmă în domeniul infrastructurii şi al fondurilor europene şi ne vom concentra pe relaxarea politicii fiscale, păstrând echilibrele macroeconomice, avansând decisiv cu reformele structurale. În încheiere, aş vrea să subliniez faptul că acest program de guvernare este menit să ducă economia românească spre locul pe care îl merită în Europa, drept urmare ar trebui adoptat şi aplicat, la momentul potrivit, de toată clasa politică din România.
			Domnul Vasile Iliuţă: "Educaţia, la limita legii" Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale a fost extrem de necesară pentru ca învăţământul românesc să se modernizeze. Din păcate, în cei trei ani de când Victor Ponta a venit la guvernare nu a existat semestru în care Guvernul să nu opereze modificări, prin ordonanţe de urgenţă, în interesul său sau al grupurilor de interese din jurul său. După ce şi propriul partid s-a săturat de modul în care şi-a luat Victor doctoratul şi i-a impus să-şi rezolve problema într-un fel, pe sfârşit de an, Guvernul Ponta a dat o O.U.G nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea acestei legi importante pentru copiii noştri şi viitorul acestei ţări, o modificare dată fără o dezbatere publică, fără consultări, sfidând pentru nu ştiu a câta oară Constituţia. Această ordonanţă a fost votată de către deputaţii PSD săptămâna trecută fără să ridice capul din pământ. Reforma în educaţie a fost total compromisă sub guvernarea Victor Ponta, iar măsurile luate au condus spre o educaţie slabă a copiilor noştri şi nereguli peste nereguli. Una dintre neregulile din şcolile româneşti este chiar soluţia discriminatorie a grupelor de elevi încă de la clasa pregătitoare, nu este deloc corect ca unii elevi să fie favorizaţi, iar alţii nu. Înscrierile pentru anul şcolar 2015-2016 au început deja, iar părinţii recurg la aceleaşi tertipuri an de an: mutaţie, viză de flotant, divorţuri, mită în disperarea de a găsi o şcoală şi o educaţie bună pentru copiii lor, dar şi ca aceştia să fie aproape de casă îi fac pe aceştia să recurgă la aproape orice. Autorităţile cunosc aceste nereguli şi continuă să închidă ochii, dar acest defect al sistemului de învăţământ nu este şi cred că nu v-a fi soluţionat curând. Au trecut deja douăzeci şi cinci de ani peste educaţia românească şi nu prea avem cu ce ne lăuda. Educaţia şi reforma în învăţământ a tot bătut pasul pe loc. Clasa politică care s-a perindat la guvernarea ţării a făcut destul de puţin pentru şcoala românească şi aici mă refer la ameliorarea infrastructurii educaţiei, a conţinutului actului educativ, a politicii de resurse umane din acest domeniu, dar şi a programei şcolare.
			Domnul Mircea Man: "Mâncăm româneşte doar vara" Mâncăm româneşte doar vara. Vara, atunci când fructele şi legumele autohtone se găsesc din belşug. Realitatea cruntă este că piaţa românească continuă să fie sufocată de importuri de legume şi fructe aduse pe pieţele româneşti prin politici de dumping comercial. De cele mai multe ori consumatorul român cumpără produse de proastă calitate, scumpe şi chiar dăunătoare sănătăţii. Efectul în rândul agricultorilor români este unul sigur: an de an tot mai mulţi renunţă la cultivarea pământului, renunţă la mii de hectare de livezi deoarece nu reuşesc să îşi recupereze costurile, iar concurenţa îi elimină uşor de pe piaţă. Aceasta este realitatea, iar statul român nu încurajează deloc produsele autohtone, românii fiind nevoiţi, în ultimii ani, să consume preponderent produse din import. Produsele româneşti ar putea curând să dispară de pe tarabe, nemaigăsindu-şi loc pe piaţa românească. Acapararea reţelelor interne de comercializare de către reţele ilicite i-a pus pe producătorii români în imposibilitatea de a-şi valorifica produsele. De multe ori aceştia şi-au aruncat la gunoi tone de legume şi fructe. Din nefericire pentru România, în cei peste 25 de ani de reconfigurare a economiei, investiţiile făcute şi preocuparea pentru agricultură au ocupat un loc codaş, un loc care ar trebui să provoace ruşine pentru orice ministru al agriculturii. De ce nu dăm o şansă şi fermierului român? Sunt oameni care nu fură şi care aduc o contribuţie uriaşă la bunăstarea acestei ţări. De ce nu le dăm o şansă fermierilor români ca să poată avea o viaţă decentă, închizând ochii la miile de tone de legume şi fructe aduse la negru în ţară . Trebuie să ne recâştigăm piaţa agricolă internă şi acest lucru trebuie să se întâmple cât mai repede, respectând legislaţia comunitară. Guvernul Ponta trebuie să aloce cât mai mulţi bani pentru infrastructura rurală, pentru infrastructura fermelor, pentru sistemele de irigaţii, bani nerembursabili pentru împăduriri şi, nu în ultimul rând, să simplifice procedurile pentru accesarea fondurilor europene.
			Domnul Ion Melinte: "Învăţământul agricol, încotro?" Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău şi-a tras existenţa din Şcoala Agricolă înfiinţată în anul 1852 şi deschisă în 1853 de Ştirbei Vodă pe moşia Pantelimon, sub numele de Institutul de Agricultură de la Pantelimon. În dorinţa lui de a scoate agricultura din adâncul făgaş al rutinei, acest domnitor a dispus să fie luată în arendă pe timp de 15 ani numita moşie a Eforiei Spitalelor civile şi înfiinţarea pe ea a Institutului de Agricultură, o fabrică de maşini şi utilaje agricole, o pepinieră de duzi, o livadă de pomi roditori, legume şi o fermă. Piatra fundamentală a acestui locaş de învăţământ agricol s-a pus în anul 1868 de către domnitorul Carol I. Organizarea învăţământului agricol superior din România, în perioada interbelică, începe prin Legea din 1893 asupra învăţământului agricol. După Marea Unire din 1918, învăţământul agricol superior a fost reglementat de Regulamentul privind Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău şi Academia de Agricultură de la Cluj. Pentru a scoate în relief preocuparea personalităţilor din acea vreme, privind învăţământul agricol, voi reda în continuare o parte din mesajul transmis de Maiestatea Sa Regele Carol I la împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău: "N-am trebuinţă a vă încredinţa cât de viu este interesul meu pentru agricultura noastră pe care o privesc ca un izvor nesecat al bogăţiei ţării. Nu putem mulţumi destul lui Dumnezeu că e binecuvântată România cu un pământ aşa mănos, care cere numai o muncă bine îngrijită. Suntem clar datori ca să îmbunătăţim întinsele noastre câmpii şi să dezvoltăm agricultura noastră astfel cu productele noastre să poată lupta cu acele ale altor ţări pe pieţele Europei. Doresc din suflet ca această şcoală a cărei temelie am pus-o - sunt acum 35 ani - să îndeplinească şi în viitor, înaltă şi frumoasă-i chemare şi ca tinerii elevi, care primesc aici un învăţământ teoretic şi mai ales practic, să închine munca şi cunoştinţele lor cu totul agriculturii şi în folosul scumpei noastre ţări". Deducem din aceste cuvinte că autorităţile din acea perioadă militau pentru ca ştiinţa agricolă să prindă viaţă. După 1990, privatizarea anarhică şi-a pus amprenta pe spaţiul educaţional agronomic. După opinia mea învăţământul agricol românesc trebuie restructurat profund. Statul român nu poate rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă astăzi în învăţământul liceal agricol şi trebuie să se implice în pregătirea personalului tehnic de specialitate, cu o mare aplicare spre instruirea tehnică. Evoluţia tehnică din agricultură necesită un nivel ridicat de instruire şi de aceea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să se implice, aşa cum era răspunzător de acest domeniu, în perioada interbelică, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Dacă în scurt timp nu se vor lua măsuri de restructurare a învăţământului agricol, dezvoltarea spaţiului rural românesc rămâne doar un vis frumos pe hârtie.
			Domnul Corneliu-Florin Buicu: "Noul Cod fiscal" Am să vorbesc în declaraţia mea politică de astăzi despre Proiectul de Cod fiscal, la pachet cu Proiectul Codului de procedură fiscală, mai exact despre modificările care privesc partea de contribuţii şi cele care vor conduce la relaxarea sistemului fiscal. Conform proiectului de pe site-ul Ministerului Finanţelor, sunt mai multe schimbări preconizate începând cu data de 1 ianuarie 2016, cum ar fi introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a CAS şi CASS de la 1 ianuarie 2016; eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit de la 1 ianuarie 2016; introducerea obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri; majorarea sumei neimpozabile lunare avute în vedere la stabilirea impozitului pe venitul din pensii începând cu 1 ianuarie 2016. De la data de 1 ianuarie 2017 se doreşte reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, precum şi reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5%. Modificările succesive aduse prezentului Cod fiscal, aflat în vigoare din 2003, sunt necesare pentru că trebuie acoperite situaţii practice, trebuie definiţi termenii de actualitate şi este necesară corelarea eventualelor interpretări legislative induse de modificările ultimilor 12 ani. Faptul că principalii factori decizionali şi specialiştii în domeniu au stat la aceeaşi masă cu reprezentanţii Ministerului de Finanţe a condus la construirea unui nou Cod fiscal, unde beneficiile estimate pentru buget sunt semnificative. Efectul pe termen mediu este acela de a creşte încasările bugetare din impozitul pe venit şi contribuţii sociale şi de a înlătura orice posibilitate de evaziune fiscală. Modificările referitoare la plata asigurărilor sociale vor duce la inexistenţa fraudării o dată a statului şi o dată a salariatului prin neplata asigurărilor sociale pentru unele persoane care ajung să constate că au adunat ani de muncă, însă nu le-au fost plătite dările către stat, pentru ca apoi să nu îşi poată ridica o reţetă sau, mai rău, să ajungă la pensie şi să constate că angajatorul a eludat statul în ceea ce îl priveşte. Prin realizarea acestui proiect de complexitate maximă, Guvernul Ponta dă încă odată dovadă de responsabilitate, de respectarea prevederilor strategiei fiscal-bugetare şi a promisiunilor făcute prin Programul de guvernare.
			Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc: "Educaţia financiară - esenţială în situaţia economică actuală" De la începutul crizei francului elveţian se caută soluţii pentru cei aflaţi în dificultate (în piaţă existând aproximativ 75.000 de credite în franci elveţieni) - o misiune foarte grea fără a fi produse dezechilibre în sistemul bancar şi discriminări între titularii de credite în diferite monede, însă trebuie să privim şi cauza acestor crize, şi nu doar efectele. Stabilitatea sistemului bancar şi a consumatorului, precum şi protecţia acestuia nu pot veni fără întărirea disciplinei financiare. Educaţia financiară precară înseamnă fie riscuri enorme asumate, fie excluziune financiară şi, implicit, socială. Conform unui raport despre educaţia financiară, făcut în anii trecuţi la iniţiativa Băncii Mondiale, nota primită de către România pentru cunoştinţele populaţiei despre finanţe a fost doar de 31 de puncte, pe o scală de la 0 la 100, o notă mult prea mică pentru a alege responsabil şi informat într-un dialog cu un agent bancar care promovează produsul băncii sale. Tinerii de astăzi, viitorii consumatori de produse şi servicii bancare, trebuie să fie informaţi şi pregătiţi pe întreg parcursul perioadei dedicate şcolarizării despre instrumentele financiare pe care le folosim sau pe care diverse instituţii bancare încearcă să ni le vândă, pentru a putea lua decizii corecte şi în perfectă cunoştinţă de cauză. Mai mult decât atât, foarte important este să conştientizeze că instituţia de credit nu este o instituţie de binefacere, ci o societate comercială interesată să îşi vândă produsele şi serviciile bancare pentru obţinerea de profit. Astăzi avem la dispoziţie o gamă largă de servicii financiare care ne pot uşura viaţa şi ajuta în atingerea obiectivelor, dar asta doar dacă le înţelegem pe fiecare şi le folosim în avantajul nostru. Reglementările europene de astăzi impun o mai mare transparenţă în activitatea de creditare şi nu numai, dar sunt insuficiente fără o informare corespunzătoare. De aceea, consider că educaţia financiară ar trebui să fie o prioritate în planurile de învăţământ. Educaţia financiară încă de pe băncile şcolii înseamnă responsabilizare. Înţelegerea instrumentelor financiare este crucială în situaţia economică actuală.
			Domnul Radu Zlati: "Ordonanţele de urgenţă - urgente şi pentru legislativ!" Azi, 3 martie 2015, va fi supus spre avizare în comisia permanentă din care fac parte, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Proiectul de Lege nr.569/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare. Cu alte cuvinte, vom aviza azi, pozitiv sau negativ, un proiect de lege care vorbeşte despre o modificare bugetară ce a avut loc în a doua parte a anului 2014 şi ale cărei efecte s-au făcut deja simţite deplin: practic, bugetul pe 2014, cu modificările sale, fiind deja realizat de către Ministerul de Finanţe. Ce am putea face în aceste condiţii? Vă reamintesc, cu respect, faptul că Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 a fost modificată în legislatura noastră de mai multe ori prin ordonanţe de urgenţă, dar nici una din aceste ordonanţe încă nu a fost votată de către camera decizională, Senatul României. Cu alte cuvinte, modificări operate pe una dintre cele mai importante legi ale statului român - modificări care, unele, au modificat profund conţinutul unei legi organice - nu au primit avizul legislativului, deşi sunt mai vechi de doi ani. Parlamentarii PSD şi aliaţii acestora, cei care ţin la sertar legile de aprobare a OUG despre care vorbesc, îmi vor spune că nu este nimic nelegal aici. Legal este acest procedeu, poate, dar nu mai puţin abuziv din punct de vedere moral şi sub semnul întrebării din punct de vedere al relaţiei dintre Parlament şi societatea civilă, al relaţiei dintre noi, parlamentari, şi electoratul pe care pretindem că îl reprezentăm. Va trebui să modificăm modul de trecere prin Parlament al ordonanţelor de urgenţă, astfel încât procedura de trecere prin comisii şi plen să fie mult accelerată, iar aceste ordonanţe de urgenţă să primească un caracter de urgenţă şi pentru legislativ. Vom putea, astfel, să controlăm mai eficient activitatea executivului şi să evităm situaţii precum cele menţionate mai sus, când Parlamentul se vede pus în faţa unor situaţii imposibile, neputând să dea vot negativ unei ordonanţe de urgenţă în domeniul fiscal-bugetar, ordonanţă care şi-a făcut deja pe deplin efectul.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Încă un pas pe care îl facem alături de preşedintele Klaus Iohannis" S-a ocupat ieri, prin votul Parlamentului României, postul de director al SRI, una dintre cele mai importante funcţii ale statului de drept. Din 513 parlamentari prezenţi au votat pentru candidatul Eduard Hellvig 498 de parlamentari, ceea ce reprezintă o majoritate nu foarte des întâlnită la votul din Parlamentul României. A contat, fără niciun dubiu, personalitatea politică echilibrată, onestă, înclinată spre dialog a candidatului Eduard Hellvig, dar a fost, totodată, un nou succes al preşedintelui Klaus Iohannis şi al Partidului Naţional Liberal. Promisiunile făcute de candidatul Klaus Iohannis prind contur pas cu pas. Propunerea lui Eduard Hellvig, la cârma Serviciului Român de Informaţii, făcută de preşedinte, într-o perioadă atât de complicată în plan intern, dar mai ales extern, cu război într-o ţară vecină, acceptată în Parlament cu o atât de largă majoritate, consolidează încă şi mai mult încrederea românilor în preşedintele lor. Fără a face concesia numirii unui candidat aparţinând, din punct de vedere politic, unuia dintre partidele din arcul guvernamental, asumându-şi un candidat recunoscut ca politician din prima linie al PNL, partidul care l-a susţinut, Klaus Iohannis a făcut o propunere căreia politicienii din arcul guvernamental nu au reuşit să-i găsească un defect. În buna regulă PSD-istă încercări au existat, s-a cerut, chiar, fără explicaţii o amânare a votului pentru o săptămână, doar-doar se va putea găsi ceva. În final, până şi adversarii politici au fost obligaţi să recunoască faptul că nu au contraargumente privind propunerea lui Eduard Hellvig pentru postul de director al SRI. Cum ar fi putut sta în faţa opiniei publice, în confruntare cu preşedintele românilor, refuzându-i propunerea, motivaţi doar de argumentul că sunt majoritari şi "muşchii" lor nu-l vor pe Hellvig?! Să fii în confruntare cu un preşedinte care nu se ceartă, nu jigneşte, nu negociază ca la talcioc soarta instituţiilor statului de drept şi care este creditat cu multă încredere de 75% dintre români... Cam complicată o astfel de confruntare, chiar şi pentru cei mai aroganţi dintre PSD-işti.
			Doamna Eleonora-Carmen Hărău: "Confruntarea politică - proces care trebuie să aducă beneficii românilor" Alegerile prezidenţiale din 2014 au generat o imensă surpriză pentru toţi aceia care, fiind de o lungă perioadă de timp trăitori într-un turn de fildeş, fără contact cu omul de rând, au crezut că o maşinărie politică bine structurată, cu activişti câtă frunză şi iarbă, cu grămezi de bani, cu propagandă pusă la punct, cum numai PSD poate să o facă, va zdrobi un amărât de primar provincial, ardelean (adică domol) pe de-asupra. Klaus Iohannis a părut a fi o victimă sigură, dar poporul român l-a promovat pe om, preferându-l maşinăriei politice. Victor Ponta a fost un candidat neaoş dâmboviţean, creat de sistemul impus în politică de preşedintele Băsescu, cu ceartă, scandal, glumiţe şi ironii care fac deliciul presei şi-i ţin "calzi" pe activişti. Remarci de felul: "Mamă, aţi văzut ce i-a zis-o Crin, aseară pe B1 TV?!, lui Ponta, lui Băsescu", moderatorului... de fapt, nu contează cui... Sau: "Ne-a zis-o, al dracu' Băsescu." Şi-mi venea să întreb, eu, politician cu doar ceva mai mult de un an vechime, cu gândul la sărăcia din Hunedoara, colegiul meu de deputat: "Da... Şi?!" Am avut o satisfacţie uriaşă când am constatat, la votul pentru prezidenţiale, că nu m-am înşelat, că, întocmai ca hunedorenii mei, românii s-au săturat de confruntări politice de televizor şi au transmis mesajul că nu aceasta este agenda lor. Politicienii care nu vor înţelege acest lucru vor trebui să se reorienteze din punct de vedere profesional, în anii administraţiei Iohannis. În sensul celor semnalate mai sus, doresc să mă refer la Codul fiscal propus spre analiză publică de către Guvernul PSD-PC-PUNR. Graba cu care a fost aruncat pe piaţă - înainte de data anunţată de PNL pentru finalizarea programului propriu de guvernare, fără studiu de impact, fără să fie foarte clar explicat de unde vor apărea cele 16 miliarde lei lipsă în încasări - dovedeşte componenta electorală, de confruntare politică a iniţiativei PSD. Dar nu pot să nu constat că noul comportament politic generat de apariţia preşedintelui Iohannis a obligat confruntarea politică, până acum derulată în planul vorbelor, să se plaseze la alt plan, şi anume al faptelor. Dacă noul Cod fiscal va fi cu adevărat promovat de PSD şi se va dovedi viabil, ca politician responsabil, salut acest demers de scădere a poverii fiscale, chiar dacă multe dintre prevederile sale sunt plagiate din programul PNL... Ar fi bine pentru ţară ca Guvernul, împins de la spate de PNL, care a devenit deja o forţă politică altfel, să facă din Codul fiscal o armă de confruntare politică, folositoare românilor. De meteahna cu plagiatul, nu ne-am propus să-l vindecăm noi, cei de la PNL, pe domnul Victor Ponta, dar în legătură cu micşorarea taxelor şi impozitelor suntem foarte determinaţi şi interesaţi ca acest lucru să se întâmple efectiv.
			Doamna Raluca Surdu: Prin intermediul declaraţiei mele de astăzi doresc să subliniez importanţa votului acordat de plenul reunit al Parlamentului privind desemnarea lui Eduard Hellvig în poziţia de director al Serviciului Român de Informaţii. În primul rând, faptul că nominalizarea făcută de Preşedintele României, Klaus Iohannis, pentru poziţia de director al SRI a întrunit un vot de susţinere atât de consistent, şi anume 498 de voturi dintr-un total de 513 voturi exprimate, reprezintă dovada că nominalizarea lui Eduard Hellvig a fost una oportună şi acceptată aproape unanim de toate partidele parlamentare. În al doilea rând, în contextul geopolitic tensionat actual de la frontierele României, numirea unui director plin în fruntea Serviciul Român de Informaţii este elementul care va oferi şi va asigura partenerilor strategici o doză şi mai mare de stabilitate. Am toată încrederea că domnul Eduard Hellvig va continua procesul de modernizare al SRI, demarat şi implementat cu succes de fostul director George Maior. De asemenea, sunt de părere că noul director al acestui serviciu de informaţii este o persoană care are toate calificările să continue parteneriatele cu valoare operaţională pentru securitatea României şi să promoveze, în cel mai bun mod posibil, interesele de securitate ale ţării noastre în contextul tensiunilor existente chiar în apropierea frontierelor. Nu în ultimul rând, ca parlamentar, consider că una dintre cele mai importante obiective ale noului director al SRI trebuie să fie armonizarea proiectelor legislative, cunoscute de publicul larg drept legile "Big Brother", în concordanţă cu toate prevederile Constituţiei României şi cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români. Ca reprezentant al PNL, precizez că noi, liberalii, vom avea, aşa cum am avut şi până acum, toată disponibilitatea şi toată deschiderea pentru un dialog transparent şi instituţional între Parlament, Guvern, Administraţia Prezidenţială şi serviciile de informaţii, astfel încât să punem bazele unei legislaţii moderne în materie de securitate cibernetică şi nu numai, care să respecte absolut toate drepturile fundamentale ale cetăţenilor din România. Cunoscând principiile şi valorile după care se ghidează noul director al SRI, domnul Eduard Hellvig, îmi exprim convingerea că în cel mai scurt timp posibil vom găsi, în urma consultărilor instituţionale, soluţii optime pentru ca România să aibă o legislaţie modernă în materie de securitate.
			Domnul Victor-Gheorghe Manea: "Avram Iancu, martir şi erou al naţiunii române" Săptămâna trecută, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, iniţiat de domnul Crin Antonescu, senator liberal, prin care i s-a conferit lui Avram Iancu titlul onorific de martir şi erou al naţiunii române. Prin promovarea unor astfel de proiecte de lege, Partidul Naţional Liberal înţelege să cinstească şi să omagieze amintirea eroilor neamului care, prin jertfa lor, au pus bazele şi au consolidat conceptul de naţiune română. Anul 1848, an cunoscut în istorie ca "primăvara popoarelor" sau "primăvara libertăţii", prin tectonica sa socială, va prilejui înmugurirea idealului sacru de eliberare şi a românilor din Transilvania. Aidoma celorlalţi fruntaşi revoluţionari români, Avram Iancu se va dărui plenar, chiar de la început, cauzei revoluţiei, în fapt a Războiului de apărare şi eliberare naţională. Prin fiinţa sa, prin acţiunile sale militare şi discernământul politic, Avram Iancu va întruchipa afirmarea naţionalităţii române. Cultul său eroic, izvorât chiar din volutele revoluţiei, va fi creat şi întreţinut - la fel ca al conducătorilor Răscoalei ţăranilor români din Transilvania, Horea, Cloşca şi Crişan, din 1784-1785, a căror comemorare a avut loc zilele trecute, pe 28 februarie, când s-au împlinit 230 de ani de la tragerea lor pe roată - până în zilele noastre de chiar poporul care i-a recunoscut aceste atribute. Mihai Eminescu îl numea "Împăratul codrilor bătrâni şi a munţilor suri", iar pentru moţi, care îl iubeau atât de mult şi care l-au urmat cu o credinţă nestrămutată, el era "Craiul Munţilor". Depozitar al aspiraţiilor naţionale, numele şi renumele său de legendă va străbate veacurile ca o pildă şi un îndemn al iubirii de patrie.
			Doamna Ioana-Jenica Dumitru: "Creşterea salariilor pentru profesori este un gest de reparaţie socială care nu trebuie să fie izolat" Începând din martie, profesorii beneficiază de o creştere de salariu cu 5%. După reducerea salariilor întregului personal bugetar, inclusiv corpului profesoral, cu 25% în 2010, orice compensaţie ulterioară pare hilară, cel puţin la prima vedere. Totuşi trebuie să marcăm azi nu un gest izolat, politic, de dreptate socială care are loc în aceste zile. Trebuie marcată continuarea unei perioade de redresare socială în România care trebuie continuată până la momentul în care ordinea pe care profesorii, medicii, tinerii, funcţionarii şi restul categoriilor socio-profesionale o merită aici, în ţara lor. De unde am început. Salariile tuturor bugetarilor, inclusiv ale profesorilor, au fost reîntregite la nivelul anterior tăierilor din primăvara anului 2010. Acest moment are loc în 2012. În 2014, doi ani mai târziu, are loc un nou moment important în redresarea financiară a profesorilor din România. Profesorii debutanţi primesc o creştere salarială de 10%. Tot în 2014 avem în faţă un angajament din partea unui Guvern al României, ca până în 2016 profesorii să ajungă la o creştere salarială de 35%. Începutul acestui angajament începe astăzi prin o creştere de 5% la salariu pentru fiecare corp didactic din România. Nu este cu siguranţă de ajuns, dar trebuie să ne gândim foarte bine la ce avem de făcut în continuare. Stabilitatea angajamentelor guvernamentale nu trebuie să ţină de o putere politică sau de un partid. Indiferent care sunt opţiunile electorale un lucru trebuie să primeze: interesul naţional. Obligaţia decidenţilor este clară. Trebuie să continuăm să transferăm creşterea economică în buzunarele românilor. Nu este prima oară când afirm că este foarte important ca măsurile de relaxare fiscală să intre cât mai repede în efect, mai ales având în vedere că numai astfel putem să le dăm românilor din afaceri oxigenul de care au nevoie şi angajaţilor români posibilitatea să câştige bani într-un mediu competitiv şi stabil, pe termen lung. Pactul pe care trebuie să îl stabilim aici, în Parlament, pentru viitorul României nu poate avea la bază interese meschine, de grup, sau argumentaţii politicianiste şi electorale. Românii aşteaptă de la guvernanţii lor soluţii, indiferent de cine sunt aceştia. Caut o certitudine astăzi că lucrurile la care s-a angajat Guvernul Ponta vor fi duse mai departe de următorul Guvern, care va rezulta în urma unui vot general în 2016. În loc să vorbim de alternarea guvernării întainte de alegeri, cred că mai bine ar fi să vorbim despre certitudinea pe care un profesor român trebuie să o aibă, că în 2016 va câştiga cu 35% mai mult decât astăzi. Această certitudine stabilizează un sistem care are nevoie de întărire şi atrage către sine oameni pregătiţi cu vocaţie, care vor da ce au mai bun pentru educaţia copiilor noştri. Fără aceste condiţii nu putem să spunem că facem politică în interesul românilor. Ce se vede astăzi pe scena politică devine jenant. Din partea guvernării avem programe clare, stabilite pe baza încasărilor preconizate, pe baza studiilor de impact şi finanţate, în principal, din creşterea economică, dar din partea opoziţiei avem alternative fantomă care nu vor face decât să dărâme ceea ce se construieşte astăzi. Pentru interesul românilor, pentru interesul celor mulţi şi pentru interesul generaţiilor viitoare trebuie să scăpăm de mitul sau blestemul meşterului Manole. Nu putem la infinit să distrugem într-o noapte ceea ce alţii construiesc timp de 4 ani de guvernare. Trebuie să construim şi să ne consolidăm economic. Trebuie să avem o continuitate a măsurilor pe care ni le însuşim şi să găsim împreună, indiferent de ideologie şi indiferent de care parte a graniţei de putere ne aflăm, soluţii pentru care românii să ne aprecieze şi de care noi să fim mândri. Nu suntem în faţa unui gest electoral izolat, suntem în faţa continuării unei strategii pentru educaţie, o strategie care trebuie să ajute profesorii să îşi redobândească un statut pierdut demult în România.
			Domnul Ioan Balan: "Pe cine mai reprezintă Victor Ponta? Dar PSD?" Nu am întâlnit niciodată un consens atât de larg în legătură cu faptul că Victor Ponta a eşuat lamentabil la guvernare şi că, din punct de vedere politic, nu mai reprezintă pe nimeni. Dacă ne întoarcem în timp, măcar Ion Iliescu îi reprezenta cu succes pe cei care trăiau nostalgia epocii comuniste, iar Adrian Năstase i-a reprezentat cu succes pe baronii locali. Astăzi, Victor Ponta nu mai reprezintă decât eşecul unei întregi generaţii de social democraţi, care prin social-democraţie nu au înţeles decât vacanţe în Dubai, ceasuri şi bijuterii scumpe, limuzine la preţ de apartament de lux şi conturi bancare mai mari decât o tranşă de la FMI. PSD ne-a obişnuit ca în fiecare campanie electorală să se jelească de mila celor cu venituri reduse, să bocească pe seama sărăciei de la sate şi pe umilinţa trăită de pensionari şi să promită că vor instaura dreptatea în România. Ce-i drept, nimeni nu a reuşit până acum să-i detroneze de pe podiumul demagogiei şi manipulării pe foştii sau actualii lideri ai PSD. Mint în programele politice, mint la televiziuni, mint peste tot, încât minciuna face parte din viaţa lor. Să nu uităm că Victor Ponta, cel care până să devină prim-ministru strângea oamenii pe stadioane şi le promitea un standard de viaţă mai bun decât în Elveţia, a reuşit ca în 3 ani de guvernare să dubleze numărul celor care trăiesc în sărăcie cruntă sau în risc real de sărăcie! În viteza bolidului cu care străbate România, Victor Ponta nu reuşeşte să vadă milioanele de români care nu mai reuşesc să-şi plătească facturile pentru utilităţi, care nu mai pot să pună o pâine pe masă sau să-şi trimită copiii la şcoală. Satele româneşti sunt depopulate de tinerii care-şi caută norocul şi un loc de muncă pe la porţile străinilor, şi în loc să creeze măcar 100 de mii de locuri de muncă din milionul promis, Victor Ponta vrea să le ceară românilor plecaţi la muncă în străinătate câte 10 euro pe lună, căci clientela sa de partid este flămândă, iar bugetul public e tot mai mic. Ceea ce-i trebuie unui om politic ca să reuşească, în orice funcţie publică, inclusiv în cea de prim-ministru, este să-şi iubească ţara ca pe casa părintească şi poporul ca pe propria familie. Dacă acest lucru este împlinit, politicile nu au cum să nu reuşească. Din păcate pentru România şi pentru poporul român, România este guvernată de 3 ani de un om şi un partid care-şi dispreţuiesc ţara şi poporul, cărora nu le pasă decât de propria bunăstare şi de afacerile profitabile ale firmelor de partid pe seama banilor publici. Este de datoria opoziţiei să-l trimită definitiv pe Victor Ponta şi Guvern acasă, în cel mai scurt timp. România nu mai poate continua în direcţia greşită în care a fost condusă în ultimii trei ani. Guvernarea PSD nu a adus românilor decât şomaj, preţuri mai mari, facturi uriaşe şi sărăcie.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Un set de măsuri menite să asigure accesul persoanelor cu dizabilităţi la servicii de telefonie şi internet" Săptămâna trecută Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a adoptat decizia care cuprinde un set de măsuri menite să asigure accesul persoanelor cu dizabilităţi la servicii de telefonie şi acces la internet adaptate nevoilor lor specifice şi în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori. Autoritatea a stabilit componenţa pachetelor de servicii de telefonie şi internet destinate persoanelor cu dizabilităţi şi recomandă furnizorilor un anumit tarif pentru fiecare dintre aceste pachete. Astfel, în opt luni de la intrarea în vigoare a acestei decizii, utilizatorii cu dizabilităţi auditive şi/sau de vorbire vor avea la dispoziţie pachete de servicii mobile care vor include cel puţin SMS-uri nelimitate în reţea şi 150 de SMS-uri naţionale la un tarif recomandat de ANCOM, de maximum 4 euro/lună (inclusiv TVA), precum şi trafic lunar la internet mobil de minimum 300 MB, la o viteză maximă de transfer a datelor pentru descărcare de cel puţin 2 Mbps, la un tarif recomandat de 2 euro/lună (inclusiv TVA). De asemenea, aceşti utilizatori vor avea la dispoziţie şi pachete de servicii la punct fix, care să conţină trafic lunar nelimitat la internet, la o viteză maximă de transfer a datelor pentru descărcare de cel puţin 30 Mbps sau, acolo unde nu este tehnic posibil, viteza maximă oferită comercial utilizatorilor-persoane fizice, contra unui tarif maxim recomandat de 7 euro/lună, inclusiv TVA. Totodată, furnizorii de servicii de comunicaţii mobile le vor oferi utilizatorilor finali cu dizabilităţi vizuale pachete care să conţină cel puţin 300 de minute naţionale contra unui tarif maxim recomandat de 2 euro/lună (inclusiv TVA) şi, la cererea utilizatorului, trafic naţional lunar la internet mobil de minimum 300 MB, la o viteză maximă de transfer a datelor pentru descărcare de cel puţin 2 Mbps, contra unui tarif recomandat de maximum 2 euro/lună. Furnizorii de telefonie şi internet fix vor lansa pachete care să conţină cel puţin 350 de minute lunare naţionale contra unui tarif maxim recomandat de 3 euro/lună, inclusiv TVA, şi, la cererea utilizatorului, trafic lunar nelimitat la internet fix contra unui tarif recomandat de maximum 7 euro/lună. În plus faţă de pachetele impuse de ANCOM, operatorii pot oferi şi alte pachete adaptate nevoilor speciale ale utilizatorilor cu dizabilităţi. Autoritatea le impune furnizorilor implementarea şi a altor facilităţi suplimentare pentru utilizatorii cu dizabilităţi în termen de maximum opt luni de la intrarea în vigoare a deciziei. Astfel, aceştia vor avea acces la serviciul de relaţii cu clienţii prin modalităţi specifice adaptate necesităţilor lor, inclusiv prin intermediul SMS pentru utilizatorii cu dizabilităţi auditive, iar utilizatorii cu dizabilităţi vizuale vor putea interoga serviciul de control al costurilor prin intermediul unui mesaj audio. Totodată, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a deciziei, utilizatorii cu dizabilităţi vizuale vor putea primi, la cerere, contractele, facturile nedetaliate şi alte documente prin poştă electronică într-un format care este compatibil cu majoritatea programelor de citire a documentelor. De asemenea, furnizorii de comunicaţii electronice vor trebui să le asigure utilizatorilor cu dizabilităţi, prin intermediul punctelor de lucru unde se oferă servicii de comunicaţii electronice pe bază de abonament, posibilitatea testării gratuite a echipamentelor terminale de comunicaţii electronice pe care aceştia intenţionează să le achiziţioneze, precum şi să le pună la dispoziţie o secţiune specială, accesibilă din ecranul principal al propriei pagini de internet, în care se vor regăsi informaţii necesare utilizatorilor cu dizabilităţi. În România, potrivit datelor furnizate de Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la data de 30 iunie 2014 erau înregistrate 714.891 persoane cu handicap (adulţi şi copii). Decizia luată este de a încuraja persoanele cu dizabilităţi de a folosi serviciile de telefonie şi acces la internet adaptate nevoilor lor specifice în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori. Acum rămâne de văzut dacă aceasta chiar va putea fi implementată în 8 luni şi nu va dura ani, căci am mai văzut măsuri anunţate doar pentru imagine, şi implementarea lor nu s-a făcut nici până în prezent.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Fondul social european - investiţii de aproximativ 5 miliarde de euro în capitalul uman al României" Comisia Europeană a adoptat în data de 25 februarie 2015 Programul operaţional al României intitulat "Capital uman", finanţat din Fondul social european pentru perioada 2014-2020. Fondul social european joacă un rol fundamental în sprijinirea investiţiilor statelor membre în capitalul uman, consolidând astfel competitivitatea economiei europene, în această perioadă de ieşire din criză. În fiecare an, FSE sprijină peste 15 milioane de persoane, ajutându-le să îşi amelioreze competenţele, facilitând integrarea lor pe piaţa muncii, combătând excluziunea socială şi sărăcia şi sporind eficienţa administraţiilor publice. Programul cuprinde 7 axe prioritare, care dispun de următoarele alocări din bugetul UE: Axele prioritare 1 şi 2 sunt dedicate punerii în aplicare a Garanţiei pentru tineret în România, beneficiind de 211 milioane de euro pentru regiunile eligibile pentru Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor (centru, sud-est şi sudul Munteniei) şi de 362 milioane de euro pentru restul ţării. Măsurile vor fi adaptate la profilul tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi care nu urmează niciun program educaţional sau de formare (NEET). Printre aceste măsuri se pot număra consilierea, orientarea, formarea, sprijinul pentru înfiinţarea de întreprinderi şi sprijinul pentru mobilitate, precum şi stimulentele pentru angajatori în vederea creării de locuri de muncă, a instituirii de programe de ucenicie etc. Axa prioritară 3, având ca temă locurile de muncă pentru toţi, dispune de o alocare de 1,1 miliarde de euro din bugetul UE. Această axă vizează sprijinirea accesului la ocuparea forţei de muncă, acordând o atenţie deosebită şomerilor şi persoanelor inactive, şomerilor de lungă durată, lucrătorilor în vârstă, persoanelor cu handicap şi persoanelor cu un nivel mai scăzut de educaţie. Acest lucru va implica, printre altele, îmbunătăţirea competenţelor persoanelor vizate, facilitarea recunoaşterii calificărilor sau a experienţei lor profesionale, sprijinirea mobilităţii forţei de muncă între diferite regiuni din România şi acordarea de asistenţă participanţilor în legătură cu găsirea unui loc de muncă sau înfiinţarea de microîntreprinderi şi IMM-uri. Axa prioritară 4, care dispune de 940 milioane de euro, vizează să promoveze incluziunea socială şi să combată sărăcia. Printre alte acţiuni se vor număra şi o serie de măsuri integrate, care vor ajuta persoanele dezavantajate, inclusiv romii, să aibă acces la piaţa forţei de muncă, prin îmbunătăţirea competenţelor şi sprijinirea spiritului antreprenorial şi a întreprinderilor sociale. Vor fi sprijinite mai multe grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele fără adăpost, persoanele care suferă de diverse dependenţe, victimele violenţei domestice sau ale traficului de persoane, deţinuţii sau foştii infractori, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap. De asemenea, se va acorda un sprijin specific serviciilor sociale, precum asistenţa socială, serviciilor de sănătate şi de îngrijire, inclusiv pentru a sprijini aşa-numita "dezinstituţionalizare" (asistenţă acordată grupurilor de persoane cu nevoi de îngrijire specifice, menită să le permită acestora să trăiască mai independent, în loc să fie instituţionalizate). Axa prioritară 5, care dispune de 201 milioane de euro, sprijină dezvoltarea locală aflată în responsabilitatea comunităţilor. Sunt vizate zonele urbane, oraşe cu peste 20.000 de locuitori, punându-se un accent deosebit pe comunităţile defavorizate. Prin urmare, această măsură va veni în completarea sprijinului pentru zonele rurale şi oraşele mai mici, acordat în cadrul programului de dezvoltare rurală. Axa prioritară 6, care vizează educaţia şi competenţele, va investi 1,2 miliarde de euro pentru sprijinirea educaţiei de a doua şansă a tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi care nu urmează niciun program educaţional sau de formare, pentru reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, pentru îmbunătăţirea accesului la învăţământul terţiar şi a calităţii acestuia, pentru înfiinţarea de stagii şi pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, pentru îmbunătăţirea competenţelor cadrelor didactice, sprijinirea educaţiei antreprenoriale, precum şi a educaţiei şi a formării profesionale, în general, vizând întotdeauna să sporească relevanţa acestora în raport cu cerinţele de pe piaţa muncii. Se acordă o atenţie deosebită persoanelor vulnerabile, cum ar fi romii sau populaţia din mediul rural sau persoanele cu un nivel scăzut de competenţe, de exemplu, prin acordarea de burse de studiu. Axa prioritară 7 dispune de restul de 258 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică în vederea punerii în aplicare a programului. Acest program urmăreşte să investească aproximativ 5 miliarde de euro (din care 4,3 miliarde de euro din bugetul UE) pentru a ajuta cetăţenii români, inclusiv tinerii, să îşi găsească un loc de muncă, să îşi îmbunătăţească nivelul de educaţie şi de competenţe, precum şi pentru a contribui la reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale, la promovarea unor servicii sociale mai bune şi la eficientizarea instituţiilor de pe piaţa muncii. O atenţie deosebită este acordată tinerilor, romilor şi populaţiei din mediul rural. Dar dacă statul român nu va şti să acceseze aceste fonduri, mulţi bani se vor pierde, la fel ca şi în anii trecuţi.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Finalizare Proiect «Mansardarea, renovarea, modernizarea şi dotarea clădirii Grădiniţei Gosen»" Săptămâna ce a trecut am transmis un mesaj de felicitare pentru toţi cei implicaţi în finalizarea Proiectului "Mansardarea, renovarea, modernizarea şi dotarea clădirii grădiniţei Gosen", proiect coordonat de Asociaţia Creştină de Caritate Gosen şi care a beneficiat de finanţare europeană. Ştiu că accesarea fondurilor europene poate fi o adevărată aventură şi că lupta cu birocraţia instituţiilor care se ocupă de acestea este un adevărat test al răbdării. Important este că au reuşit. De acum încolo copiii Grădiniţei Gosen îşi vor petrece timpul într-un spaţiu primitor şi cu toate dotările necesare. Ca fost pedagog, ştiu cât de cruciali sunt anii petrecuţi la grădiniţă, punându-şi puternic amprenta pe dezvoltarea ulterioară a copiilor. Anii de grădiniţă sunt anii în care ei trec printr-o serie de schimbări în plan cognitiv şi afectiv. Îşi fac primii prieteni, socializează, învaţă să facă raţionamente logice mai complexe, pregătindu-se pentru primii ani de şcoală. De aceea, este important ca ei să se simtă cât mai plăcut şi confortabil în orele petrecute la grădiniţă, iar educatorii trebuie să aibă toate dotările ce le sunt necesare pentru formarea lor. Mă bucur, de asemenea, că în colegiul pe care îl reprezint ca deputat există preocuparea asociaţiilor creştine pentru a le oferi copiilor noştri îngrijire şi educaţie de calitate la standarde europene.
			Doamna Claudia Boghicevici: "28 februarie - Ziua protecţiei civile române" Am aniversat la 28 februarie Ziua protecţiei civile din România. Este data la care Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal din 28 februarie 1930, publicat la 23 martie 1933 în Monitorul Oficial al României ca Regulamentul Apărării Pasive contra atacurilor aeriene. Sărbătoarea este un prilej de retrospectivă a activităţilor desfăşurate de-a lungul timpului, în misiunile de salvare a cetăţenilor ameninţaţi de conflagraţii militare, calamităţi naturale şi alte catastrofe. Protecţia civilă este o componentă a apărării naţionale, cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe şi asigură condiţiile necesare supravieţuirii acestora. Protecţia civilă, în România, a fost organizată la 28 februarie1933, sub denumirea de apărare pasivă contra atacurilor aeriene, având ca scop limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului. Organizarea apărării pasive se realizează pe un plan superior, în anul 1939, când este promulgată "Legea pentru apărarea anti-aeriană activă şi pasivă a teritoriului". Ulterior, aceasta este concretizată printr-o serie de decrete ale Guvernului. Începând cu 17 ianuarie 1952 s-a înfiinţat "Apărarea Locală Antiaeriană", devenită în 1978 "Apărarea Civilă". Prin Legea nr. 2/1978 privind apărarea civilă în România se arată că aceasta este parte componentă a sistemului naţional de apărare şi trebuie să asigure pregătirea populaţiei, teritoriului şi economiei pentru desfăşurarea normală a activităţilor economice şi sociale, precum şi pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale de orice natură, sau în alte situaţii speciale. Apoi, Revoluţia din decembrie 1989 a creat condiţii noi perfecţionării activităţii de apărare civilă. România a ratificat prin Decretul nr.224/11.05.1990 Protocoalele adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate. Din iunie 1995, Protecţia civilă - termen nou, conform convenţiilor internaţionale - constituie o componentă importantă de forţe de protecţie destinate desfăşurării acţiunilor de apărare a ţării. Pentru pregătirea personalului de conducere şi a formaţiunilor de specialitate de apărare pasivă, legea prevedea înfiinţarea de centre de instrucţie la nivelul unor ministere, judeţe, municipii şi oraşe, centre care se vor dota cu materiale şi vor funcţiona după normele de instrucţie elaborate de Ministerul Aerului şi Marinei. Totodată, pe linia instruirii populaţiei în legătură cu protecţia individuală sunt elaborate şi difuzate, în mare tiraj, instrucţiuni asupra întrebuinţării măştii contra gazelor-model 1935. Dacă la începutul existenţei sale, Protecţia civilă îndeplinea misiuni exclusiv în caz de conflict armat, în prezent ea acţionează la cutremure, inundaţii, alunecări şi prăbuşiri de teren, incendii masive de pădure, asanarea teritoriului de muniţii rămase neexplodate. Cred că este de datoria noastră, ca reprezentanţi ai cetăţenilor în Parlament, să salutăm profesionalismul celor care activează în acest domeniu şi care pe 28 februarie sunt evidenţiaţi de această zi aniversară.
			Doamna Claudia Boghicevici: "Parteneriatul stat-biserică, priorităţi legislative şi politici publice." În perioada 25-27 februarie 2015 a fost organizat la Sighişoara de către Fundaţia Konrad Adenauer în parteneriat cu Filantropia Sighişoara şi "Lukas Spital" Laslea Simpozionul "Parteneriatul stat-biserică, priorităţi legislative şi politici publice". Cu această dată s-a adoptat o declaraţie prin care toţi cei care au participat au arătat că în faţa suferinţei toţi suntem egali, iar diferenţele confesionale dispar atunci când îşi fac loc suferinţa şi boala. Prin aceasta s-a arătat că există o diversitate foarte mare de organizaţii caritative, filantropice şi diaconice care au rezultate concrete în domeniul social şi medical, dintre care doar o parte se află în relaţii contractuale cu Ministerul Muncii şi cu Ministerul Sănătăţii. Caracterul incomplet al dialogului între mediul asociativ şi autorităţi poate fi compensat printr-o mai bună promovare a organizaţiilor, prin mijloace proprii şi cu ajutorul acelora care au experienţă în atragerea fondurilor publice. Deşi există un cadru legislativ privind consultarea mediului asociativ care activează în domeniile menţionate, autorităţile nu folosesc mijloacele pe care le au pentru a afla posibilul impact al politicilor publice pe care le propun. Acesta este motivul apariţiei unor politici în domeniul social şi medical care nu pot fi puse în aplicare ori sunt aplicate doar parţial. Parteneriatul stat-biserică în domeniul caritativ, filantropic şi diaconic nu se reduce la relaţia dintre autorităţile statului şi cultele religioase acest parteneriat ar trebui să se refere la toţi furnizorii de servicii socio-medicale, prin aplicarea principiului subsidiarităţii şi fără discriminare. Este necesar ca acest parteneriat să includă toate asociaţiile care prestează astfel de servicii, inclusiv cele care se află într-o relaţie strânsă cu un cult religios. Rolul bisericilor şi al asociaţiilor caritative, filantropice şi diaconice este nu numai de a se implica în situaţii generate de calitatea lor de furnizor de servicii socio-medicale, dar şi de a educa şi a preveni prin mijloacele proprii, inclusiv asistenţa spirituală, în vederea reducerii cazurilor de potenţiali beneficiari. Acest obiectiv a fost enunţat şi în Protocolul pentru asistenţă medicală şi spirituală din 2008, încheiat între Patriarhie şi Ministerul Sănătăţii, dar nu s-a urmărit constant punerea sa în aplicare. Poate că acest protocol ar trebui reînnoit de actuala guvernare şi să urmărească şi aplicabilitatea sa. Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prin impunerea obligaţiei ca orice iniţiativă legislativă în domeniul relaţiei stat-biserică să fie adoptată cu consultarea prealabilă a cultelor, a dat rezultate, în sensul asigurării unei stabilităţi legislative. Există un Consiliu Consultativ al Cultelor care se reuneşte periodic şi discută problemele legate de iniţiativele legislative sau politicile publice aflate în dezbaterea publică. Este nevoie de implicarea tuturor cultelor religioase în activitatea acestui organism, prin propunerea de proiecte concrete. Acesta este cadrul în care asistenţa socio-medicală a cultelor şi a asociaţiilor caritative, filantropice şi diaconice poate fi analizată obiectiv şi totodată cadrul în care pot fi iniţiate proiecte de interes comun, interconfesionale. Proiectele de asistenţă socio-medicală necesită punerea în aplicare a "ecumenismului suferinţei", în vederea tratării suferinţelor trupeşti şi sufleteşti.
			Domnul Iulian Vladu: "Şomajul şi lipsa investiţiilor - cartea de vizită a guvernanţei roşii în judeţul Dâmboviţa" Judeţul Dâmboviţa se află pe un nefericit loc 8 într-un clasament naţional al ratei şomajului. Lipsa locurilor de muncă, dublată de lipsa de perspective a dâmboviţenilor de a se angaja în viitorul apropiat, precum şi de lipsa investiţiilor necesare în infrastructură reprezintă cartea de vizită a unei guvernanţe roşii depăşită de timpuri şi de vremuri. De la judeţul cu cea mai mare rată de accesare a fondurilor europene, în mandatul 2008 - 2012, astăzi Dâmboviţa se "mândreşte" cu tăierea celor mai importante investiţii, cu drumuri judeţene finanţate în funcţie de interese politice şi cu peste 7000 de locuri de muncă pierdute în mai puţin de 3 ani. Cele 3 parcuri industriale de la Moreni, Priboiu şi Mija sunt embleme ale incompetenţei administrative şi ale lipsei de viziune a conducerii roşii a judeţului, care nu poate prezenta niciun fel de garanţie în faţa investitorilor. Clientela de partid este marea câştigătoare a încă unui mandat PSD în care anormalul a devenit normal. Peste 50% dintre gospodăriile judeţului nu au apă curentă şi canalizare, abandonul şcolar a atins cote îngrijorătoare, iar speranţa unei vieţi decente a fost înlocuită de politicianismul desuet al liderilor PSD locali. Preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa promitea, la începutul mandatului său, în 2012, locuri de muncă, ba chiar a efectuat vizite "de lucru" prin China, punându-şi la treabă şi colegii, cu toţii fiind focusaţi pe scopul nobil al eliberării cetăţenilor de jugul sărăciei. Iată că "misiunea" sa eşuată în fruntea judeţului Dâmboviţa se apropie de final, iar promisiunile încă se lasă aşteptate. Mult şi bine, după cum se poate observa, atâta vreme cât preocupările administraţiei judeţene sunt orientate în cu totul alte direcţii. PSD Dâmboviţa, în frunte cu preşedintele său, Adrian Ţuţuianu, îşi trăieşte ultimele momente de glorie, într-un judeţ pustiit de sărăcie, dar îngenuncheat de orgolii nemăsurate, de multă incompetenţă şi de o clientelă mult prea agresivă pentru posibilităţile reale ale cetăţenilor.
			Domnul Florin Gheorghe: "Reforma administraţiei publice, uitată în sertare!" De la prima Lege a administraţiei publice postrevoluţionare, adoptată la începutul anilor ’90, discursurile politice şi electorale s-au centrat în jurul termenului reformă. Prin însăşi semnificaţia termenului, a reforma înseamnă a da o cu totul altă formă domeniului administrativ, a schimba în bine un sistem. Din nefericire, reforma administrativă a rămas doar la nivel de discurs, singurele modificări ale sistemului administrativ, mai mari sau mai mici, s-au realizat sub imperiul intereselor personale ale unor oameni politici sau partide politice, şi nu spre interesul administraţiei publice şi al cetăţenilor, care ar trebui să beneficieze de servicii publice mai bune. Vă rog să faceţi un exerciţiu de memorie şi să vă amintiţi cum era structurată şi funcţiona administraţia publică înainte de 1989 şi cum este organizată şi funcţionează astăzi. Veţi sesiza că diferenţele sunt nesemnificative şi că mult promisa reformă administrativă a rămas doar la nivelul discursurilor. La nivel european, Italia, Franţa, Spania şi chiar mare parte din noile state membre dezbat şi încearcă de mulţi ani o simplificare a administraţiei publice, o diminuare a plafoanelor administrative şi o descentralizare de atribuţii şi financiară reală. Unele dintre aceste state deja au flexibilizat administraţia publică, iar nivelul deciziei este tot mai aproape de cetăţean. În România acest proces întârzie indefinit în timp. În ultimii douăzeci de ani, reforma administraţiei publice din România a stat aproape tot timpul sub auspiciile vorbelor lui Caragiale: "Să se revizuiască, primesc... dar să nu se schimbe nimica". Cred că începutul anului 2015 a oferit perspectiva coagulării unui consens politic real asupra unor probleme de interes naţional. Aşa cum partidele politice parlamentare s-au grupat în spatele interesului naţional de a avea o finanţare adecvată a armatei, de a aproba un Masterplan pentru modernizarea infrastructurii, de a crea o politică fiscală stimulativă pentru angajaţi şi angajatori, cred că şi în legătură cu reforma administraţiei partidele politice vor lăsa la o parte atât rivalităţile mai vechi, cât şi orgoliile politice şi vor pune mai presus nevoia României de a avea o administraţie modernizată şi cât mai apropiată de nevoile unui stat membru al Uniunii Europene. Apreciez faptul că partidele politice şi-au propus să elaboreze până în luna iunie un Cod electoral care să elimine anomaliile create în ultimii ani de diferitele modificări ale legilor electorale. Ceea ce se pierde însă din vedere este faptul că alegerile locale din anul 2016 ar fi trebuit organizate pentru structuri administrative deja înnoite, reorganizate în interesul cetăţenilor şi al dezvoltării economice locale. Ştiţi la fel de bine ca mine că mare parte dintre actualii parlamentari au deţinut în trecut funcţii publice alese sau numite în administraţia publică. Nu cred că vom putea spune că disfuncţionalităţile din administraţia publică nu sunt cunoscute în Parlament, de către parlamentari. De asemenea, nu putem spune că nu avem colegi parlamentari care să aibă suficientă expertiză pentru a contribui la reformarea administraţiei publice. Din păcate, însă, constatăm cu toţii că nu se coagulează nici consensul politic în jurul acestei reforme şi nici nu există suficient curaj politic pentru a scoate de la sertar încercările anterioare de a pune în discuţie acest subiect. Nu-mi este teamă să afirm că voi susţine reforma administraţiei din România. Nu voi susţine, în schimb, o reformă de dragul reformei, care să sporească avantajele oamenilor politici sau ale partidelor politice, voi susţine doar o reformă în interesul cetăţenilor şi al modernizării României.
			Domnul Florin Gheorghe: "Comisia Europeană ne scoate la tablă. Lecţia - achiziţiile publice" "Combaterea corupţiei şi a fraudei din domeniul achiziţiilor publice rămâne o provocare pentru România, iar aplicarea deficitară a legislaţiei în acest domeniu conduce la corecţii financiare mari şi la o absorbţie scăzută a fondurilor europene." Aşa ar suna pe scurt cea mai puternică critică pe care experţii Comisiei au cuprins-o în ultimul raport asupra stabilităţii macroeconomice a României, făcut public în 26 februarie 2015. Mass- media din România a încercat, cum este şi firesc, să facă un subiect de presă din acest raport, însă concluziile acestuia erau cunoscute de ani de zile la toate nivelurile administraţiei publice din ţară, centrală sau locală, guvernamental sau parlamentar. Altfel spus, ştim ce ne doare, ştim şi ce se întâmplă dacă lăsăm boala să evolueze, ştim că poate există şi remediu, dar şi un posibil prea târziu şi, cu toate acestea, nu vrem să ne tratăm nici în ruptul capului. Nu trebuie să vă aduc aminte că instituţia publică însărcinată cu verificarea legalităţii utilizării banilor publici, Curtea de Conturi a României, ne spunea acelaşi lucru cu mult timp înaintea Comisiei Europene, şi ne-o tot spune cu ocazia fiecărui raport anual pe care îl dă publicităţii: licitaţii dubioase, atribuiri ilegale, lucrări neexecutate, dar recepţionate şi plătite regeşte, încălcări repetate ale legii şi prejudicii enorme, pe care nu ştiu şi, sincer, nu cred că le va recupera cineva vreodată în integralitate. Vreau doar să vă aduc aminte apelurile mele repetate la consens politic pentru ameliorarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice. Am chiar în procedură legislativă la Parlament mai multe proiecte, la care mulţi colegi reacţionează cu reticenţă, fără măcar să citească ceea ce propun: mai multă transparenţă şi mai multă corectitudine pentru utilizarea banilor pe care românii îi plătesc din propriul buzunar. Văd deja cum mare parte dintre discursurile legate de luptă împotriva risipei banilor publici sunt orientate către prejudicii şi recuperarea acestora. Preşedintele României, prim-ministrul, ministrul finanţelor şi mare parte dintre cei mai importanţi actori instituţionali se concentrează spre acest capitol, spre recuperarea prejudiciilor, dar nu am auzit nicio vorbă din partea nimănui şi nicio preocupare la cum putem să preîntâmpinăm ca prejudiciile să se mai producă, cum să nu mai permitem furtul şi risipa banilor publici. Chiar şi medicul curant îţi spune cu vehemenţă că este mai bine să previi decât să tratezi o boală. Că vrem sau nu vrem să recunoaştem, că vrem sau nu vrem să ne asumăm, mingea este în terenul nostru, al organului legislativ. Cred că am înţeles cu toţii că, aşa cum România are nevoie de un Cod fiscal modernizat, simplificat şi orientat către creşterea economică, şi administraţia publică din România are nevoie, cât mai urgent, de o legislaţie nouă în materia achiziţiilor publice. Ştiţi foarte bine că acolo unde legea nu distinge foarte clar se deschide calea abuzului şi a corupţiei. Mai ştiţi, de asemenea, că O.U.G. nr. 34/2006 a reprezentat o etapă în modernizarea sectorului achiziţiilor, care a adus beneficii importante, dar care astăzi nu mai corespunde întocmai realităţilor. Vă invit, aşadar, la un dialog responsabil în legătură cu utilizarea nu numai a banilor publici naţionali, dar şi a resurselor financiare europene. Sper că fiecare dintre dumneavoastră a înţeles corect mesajul Comisiei, în sensul în care aşteptările noastre pentru atragerea fondurilor europene în exerciţiul financiar 2014-2020 vor fi spulberate, dacă nu vom rezolva problema achiziţiilor publice.
			Domnul Mihai Lupu: "Puterea inversează, din nou, rolurile: Guvernul decide, iar Parlamentul află de la ştiri" Este foarte bine că puterea actuală, reprezentată de PSD şi aliaţii, a readus în prim-plan subiectul necesităţii modificării Constituţiei şi relansarea activităţii comisiei respective din Parlamentul României şi, mai mult decât atât, a anunţat chiar preluarea conducerii acestei comisii şi sper că, de această dată, demersul să nu rămână, din nou, doar la stadiul de scenetă într-un act sau cel mult două, pentru încă un avantaj trecător de imagine. Prin acesta chiar sper ca finalizarea, într-un orizont cât mai apropiat, a proiectului de modificare a legii fundamentale, să fie cu adevărat principalul obiectiv al puterii, în acest sens. Dar cred, totuşi, că este necesar ca, în urma celor întâmplate săptămâna trecută în privinţa aprobării în şedinţa de Guvern a Memorandumului privind Strategia de implementare şi a Masterplanului de transport al României, să le reamintim domnilor guvernanţi ai PSD şi aliaţii, că România are un Parlament în funcţie şi că are şi o Constituţie în vigoare şi că aceasta trebuie respectată, în primul rând de către cei care pretind că guvernează ţara pentru binele ei şi al cetăţenilor, şi nu pentru interesul de partid sau de gaşcă. De ce susţin acest lucru? Deoarece nu cred că este suficient de limpede, pentru o parte din clasa politică, faptul că rolul Parlamentului este acela stipulat în mod explicit în Constituţie, şi anume de a decide din punct de vedere legislativ, fiind "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", precum şi de control al Guvernului, şi nu invers. Parlamentul nu este, domnilor din PSD şi aliaţii, doar o anexă a Guvernului Ponta, Guvern care decide tot şi peste noapte şi apoi îşi mai aminteşte, într-o doară, că poate ar trebui şi Parlamentul să afle de pe la ştiri ceea ce a hotărât Înălţimea Sa Guvernul! Domnilor guvernanţi, cred că ştim foarte bine cu toţii că un astfel de document extrem de important, cum este Masterplanul de transport al României, document care a fost destul de mult întârziat fără niciun motiv clar şi întocmit apoi pe repede înainte şi cam superficial de către Guvernul în funcţie, trebuia, în mod evident, însoţit şi de o Strategie de implementare temeinic discutată şi punctual agreată cu absolut toţi factorii implicaţi, dar, mai ales, aceasta trebuia prezentată în Parlament, în Comisiile pentru transport ale celor două Camere, înainte de a fi adoptată în Guvern, şi în niciun caz după. Strategia de implementare a unui Masterplan reprezintă, domnilor guvernanţi, o prioritizare clară şi eficientă a proiectelor importante pentru ţară şi pentru cetăţenii ei, aprobată prin consens, şi nu un act privat, ascuns în buzunar şi scos apoi pe şest de un guvern pentru a-i fi de folos, ulterior, vreunui baron sau pentru a aduce puncte electorale sau mediatice în palmaresul personal al vreunui ministru sau premier în funcţie!
			Domnul Vasile Varga: "Guvernul Ponta a deschis cutia Pandorei prin O.U.G. nr.55/2014. Este datoria Parlamentului României să sancţioneze traseismul politic" Jocul dublu al PSD nu mai convinge pe nimeni, oricât de mult ar încerca domnul Valeriu Zgonea, preşedinte al Camerei Deputaţilor, să pozeze într-un luptător împotriva traseismului politic. Alături de colegii săi parlamentari din Grupul Social Democrat şi din arcul puterii, Domnia Sa nu face decât să ignore prevederile constituţionale şi să permită perpetuarea unei situaţii absurde la nivel local. Voinţa PSD de a nu respecta şi de a nu pune în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale este un atentat la adresa statului de drept, un atac pe care PNL, prin parlamentarii săi, îl sancţionează permanent atât în comisii, cât şi în plen şi în spaţiul public. Partidul Naţional Liberal a cerut ferm, a venit cu amendamente concrete, ca toţi consilierii locali şi judeţeni, toţi primarii şi preşedinţii de consiliu judeţean care au profitat de prevederile unui act neconstituţional - O.U.G. nr.55/2014, să îşi piardă mandatele. Doar în acest fel, aşa cum a cerut şi CCR, va fi respectat şi reinstaurat votul dat de cetăţeni la alegerile locale din 2012. Prin modul în care a ales să controleze - de fapt, să confişte - dezbaterea Legii de respingere a O.U.G. nr.55/2014 privind migraţia aleşilor locali, parlamentarii puterii au arătat, din nou, că sunt sclavii unor interese politice mai presus de conştiinţa lor politică, de responsabilitate şi decenţă, mai presus de lege. După adoptarea la Camera Deputaţilor a unei legi de respingere a O.U.G. nr.55/2014 cu o formă lipsită de conţinut şi mai ales de sancţiuni, PNL a anunţat că va continua lupta la Senat. Colegii liberali din această Cameră decizională se vor mobiliza pentru a pune capăt acestui teatru ieftin în care PSD nu face decât să distragă atenţia publică cu aspecte nesemnificative, în speranţa că românii nu vor vedea modul în care legile şi prevederile constituţionale sunt călcate în picioare. Cu speranţe aproape nule ca majoritatea parlamentară a PSD să se trezească la realitate şi să susţină sancţionarea traseismului politic prin prevederi care să ducă la pierdea mandatelor pentru beneficiarii O.U.G. nr.55/2014, Partidul Naţional Liberal este pregătit să sesizeze din nou Curtea Constituţională cu privire la un abuz continuu. Supremaţia legilor în vigoare nu poate fi negociată de nicio forţă efemeră în politica noastră, de niciun partid, majoritar sau minoritar, de niciun Guvern care se vrea democratic şi european. După ce Victor Ponta şi miniştrii săi au deschis cutia Pandorei privind traseismul politic, este responsabilitatea Parlamentului României de a restabili ordinea de drept, de a impune sancţiuni aspre, astfel încât viitorul să nu ne aducă o nouă ordonanţă a migraţiei politice, indiferent de formula guvernamentală sau de interesele electorale de moment.
			Domnul Mihai-Aurel Donţu: "O lege liberală care va face curăţenie pe piaţa falselor promoţii" Miercuri, 25 februarie, s-a adoptat în Camera Deputaţilor, for decizional, un proiect de lege care prevede ca produsele aflate la comercializare cu preţ redus cu trei zile înainte de expirarea datei de valabilitate să fie expuse de comercianţi pe rafturi speciale. Este vorba despre o iniţiativă aparţinând parlamentarilor liberali printre care mă număr şi eu, iniţiativă care va face curăţenie pe piaţa falselor promoţii cu care românii sunt păcăliţi în magazine. Cu un venit sub media europeană, consumatorul român este, de multe ori, victima comercianţilor care speculează atragerea cumpărătorilor prin preţuri reduse, fără a se preciza motivul real pentru care se aplică promoţia şi care are, în fapt, legătură cu termenul de expirare a produselor. Din acest motiv, în cadrul Grupului parlamentar al PNL a fost luată decizia de a sprijini un act normativ depus de deputaţii liberali pentru ca această metodă de înşelare a clientului să fie eliminată, prin obligativitatea de a comercializa separat, cu preţ redus, pe rafturi speciale din magazine, produsele aproape expirate. "Produsele aflate la comercializare cu preţ redus/oferte promoţionale cu 3 zile înainte de expirarea datei durabilităţii minime/ datei limită de consum aferente produselor alimentare sau a termenului de valabilitate se sortează şi se expun pe rafturi sau în standuri, delimitate vizibil, cu informarea corectă, completă şi precisă a consumatorilor", prevede proiectul de lege adoptat printr-un vot covârşitor în Camera Deputaţilor. Legea rafturilor pentru produse aproape expirate aşteaptă promulgarea Preşedintelui Klaus Iohannis pentru a intra în vigoare cât mai repede, în această primăvară. Actul normativ reprezintă un sprijin pe care PNL îl acordă atât autorităţilor de control al comerţului alimentar şi nonalimentar, cât mai ales cetăţenilor care au dreptul la o informare corectă care să le permită să ia o decizie în cunoştinţă de cauză când doresc să cumpere un anumit produs. În calitate de deputat al Partidului Naţional Liberal voi continua, alături de colegii mei parlamentari, să susţin drepturile consumatorilor români prin legi care să protejeze siguranţa alimentară şi să ofere instituţiilor abilitate cadrul legal necesar pentru a-şi face treaba şi pentru a sancţiona orice abatere de la un mod corect de a face comerţ în România.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Klaus Iohannis, un preşedinte care serveşte interesele cetăţenilor atât în ţară, cât şi pe plan extern" "Eu propun o altfel de politică, fără scandaluri, show-uri. Nu aşa se face politică şi am spus de atâtea ori că voi colabora instituţional, corect, cu orice guvern. Preşedintele nu este ales să distreze oamenii! Angajamentul meu este să schimb modul în care se face politică azi în România. Avem nevoie de o schimbare totală: altfel de preşedinte, altfel de parlament, alt guvern şi alţi oameni în funcţii de demnitate publică", declara Klaus Iohannis la începutul mandatului său de preşedinte al României. Astăzi, la trei luni de la câştigarea alegerilor prezidenţiale, avem în sfârşit, datorită Preşedintelui Klaus Iohannis, o politică externă coerentă, care serveşte interesele tuturor cetăţenilor şi ale României. O demonstrează primirea excelentă făcută preşedintelui Iohannis de către preşedintele Joachim Gauck şi cancelarul Angela Merkel. Acest lucru vorbeşte de la sine despre parcursul ascendent al relaţiei cu Germania, după alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Preşedintele Iohannis a primit public confirmarea încrederii de care se bucură din partea liderilor de la Berlin, parteneri esenţiali de dialog ai României în Europa. Mai mult, Klaus Iohannis a obţinut de la cancelarul german promisiunea unei mai mari deschideri faţă de aderarea României la Schengen şi implicarea în negocierile pe această temă cu alte state europene care au arătat aceleaşi rezerve. E un început bun, un moment care arată că România are, în acest moment, o deschidere politică la Berlin (şi nu numai) cum nu a mai avut din anii ’90 încoace. În sfârşit, rolul României în Europa se schimbă, iar ţara noastră devine un actor important în regiune. Graţie politicii externe asumate de Preşedintele Klaus Iohannis - mai creativă, mai transparentă şi mai activă - ţara noastră îşi valorifică astăzi oportunităţi, consolidează relaţii şi, nu în ultimul rând, ne face mai bine auziţi în lume. Este un câştig în primul rând pentru propriii cetăţeni, dar şi pentru partenerii europeni, pentru investitorii străini şi imaginea ţării. Acelaşi lucru se poate spune şi despre vizita efectuată în Franţa, după multă vreme în care relaţiile dintre cele două ţări au fost mai degrabă reci, în ultimii zece ani puţine fiind momentele în care dialogul a funcţionat, în ciuda parteneriatului strategic existent între Paris şi Bucureşti. Iar perspectivele sunt de-a dreptul îmbucurătoare. De asemenea, prezenţa Preşedintelui Iohannis la Chişinău a fost văzută de jurnalişti şi de lumea academică din Moldova drept un argument în plus că ţara noastră susţine dezvoltarea Republicii Moldova. Vizita a fost caracterizată ca fiind una de bun augur pentru relaţiile de viitor dintre cele două state. Şi nu numai politica externă este importantă pentru actualul preşedinte al României. Pe plan intern, Domnia Sa şi-a propus să înlocuiască scandalul cu dialogul, să depăşească logica permanentului conflict şi să construiască reguli durabile. Sunt convins că doar aşa putem să avem instituţii eficiente şi solide, care lucrează pentru oameni. Aşa cum am spus de nenumărate ori, avem nevoie de o schimbare de conduită, de mentalitate şi de atitudine, în principal din partea oamenilor politici, pentru a arăta că semnificaţia votului din 16 noiembrie 2014 a fost pe deplin înţeleasă. Iar România are acum un preşedinte care poate să impună o altfel de politică, o politică bazată pe bun-simţ, pe echilibru şi decenţă în raport cu forţele politice interne şi cu partenerii externi, orientată spre programe şi proiecte. Doar aşa putem ajunge la acea prosperitate şi stabilitate care i-ar face şi pe românii plecaţi să se întoarcă într-o zi acasă, alături de cei dragi. Iar modul lui Klaus Iohannis de a face o altfel de politică este apreciat, conform ultimelor sondaje, de 75% dintre cetăţeni. Acesta reprezintă un semnal puternic pentru întreaga clasă politică.
			Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu: "PNL a corectat aberaţiile Guvernului Ponta în privinţa învăţământului dual" Cred că ar trebui să fie clar, odată pentru totdeauna, pentru întreaga clasă politică, fie că se află la putere, fie în opoziţie, că viitorul ţării noastre şi, implicit, al fiecăruia dintre noi depinde, într-o foarte mare măsură, de calitatea şi stabilitatea învăţământului românesc, precum şi de eficienţa acestuia. Până în prezent, sistemul de educaţie din România şi întreaga legislaţie din domeniu s-au confruntat, în toată perioada postrevoluţie, cu cele mai multe probleme, cu o mulţime de schimbări majore decise peste noapte, cu tot felul de invenţii legislative, care s-au dovedit ulterior a fi doar aberaţii sau năstruşnicii legislative, toate acestea nefăcând altceva decât să bulverseze şi să frâneze, în mod sistematic, destinul a generaţii întregi de elevi şi profesori. Noi, liberalii, am înţeles foarte bine acest aspect nefast cu care a tot avut de-a face învăţământul românesc şi ne-am decis să nu mai lăsăm niciodată la voia întâmplării schimbările legislative din acest domeniu. În acest sens, am dovedit săptămâna trecută, în Parlamentul României, că interesele de casă ale puterii nu mai pot fi puse în practică aşa cum s-a obişnuit, pe şest, fără niciun fel de dezbatere, eventual pe muteşte, prin adoptare tacită, astfel încât controversata O.U.G. nr.94/2014 să-şi poată pună în aplicare efectele aşa cum a fost ea elaborată de către Guvernul Ponta. Astfel, noi, parlamentarii PNL, am reuşit să deturnăm intenţia Guvernului Ponta de a promova alte aberaţii în învăţământ prin această ordonanţă de urgenţă, insistând în plenul Camerei Deputaţilor pentru introducerea pe ordinea de zi pentru dezbatere a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei şi întocmirea raportului acestui proiect, cu modificări, în regim de urgenţă, în Comisia pentru învăţământ, comisie ale cărei lucrări fuseseră de mai multe ori boicotate de către reprezentanţii puterii, în scopul tergiversării dezbaterilor acestei ordonanţe. Prin amendamentele propuse de către noi, parlamentarii liberali, şi adoptate atât în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, al cărei vicepreşedinte sunt, cât şi în plen, am reuşit anularea discriminărilor care ar fi fost introduse în rândul cadrelor universitare cu şi fără doctorat, dar şi corectarea aberaţiilor Guvernului Ponta în privinţa învăţământului dual. Referitor la învăţământul dual, prin amendamentele noastre liberale am introdus în lege unele modificări importante, şi anume faptul că acest tip de învăţământ se va desfăşura pe bază de contract de tip formare profesională, că pregătirea prin învăţământul profesional în sistem dual se va realiza pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sau pe baza standardelor ocupaţionale aprobate de Autoritatea Naţională pentru Calificări, cu avizul structurilor de parteneriat social din domeniul de activitate corespunzător calificării, sau că modul de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale va fi reglementat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, prin metodologie specifică, în parteneriat cu operatorii economici, precum şi altele. Consider că prin demersul nostru liberal, şi anume de a forţa puterea să pună în dezbatere O.U.G. nr.94/2014 înainte de termenul de trecere tacită a acesteia, dar şi prin adoptarea amendamentelor noastre, am reuşit repurtarea unei victorii importante pentru elevii din comunităţile sărace, care ar fi fost din nou obstrucţionaţi de o nouă încrengătură birocratică, să aibă acces la învăţământul de tip profesional, dar şi a unei victorii certe împotriva unei alte discriminări, a profesorilor universitari.
			Domnul Varol Amet: "Numan Çelebi Cihan, una dintre cele mai semnificative figuri ale poporului tătar" Vineri, pe data de 27 februarie, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România în colaborare cu Muftiatul Cultului Musulman din România au comemorat în toate geamiile din judeţul Constanţa o mare personalitate a poporului tătar, eroul Numan Çelebi Cihan. Întregul program dedicat acestei personalităţi a constat într-o serie de slujbe religioase ţinute simultan în toate geamiile din Constanţa şi prelegeri despre viaţa şi remarcabila activitate pe care acesta a întreprins-o pe parcursul vieţii. Numan Çelebi Cihan a trăit între anii 1885 - 1918, fiind un politician tătar de renume, muftiu al tătarilor crimeeni, avocat şi totodată scriitor. Acesta este cunoscut ca primul preşedinte în timpul scurtei existenţe a Republicii Populare Crimeea proclamată pe data de 26 noiembrie 1917, dar şi ca mare compozitor al poemului "Ant Etkenmen", care mai târziu avea să devină imnul tătarilor crimeeni. Numan Çelebi Cihan s-a născut în satul Büyük Sonaq (Crimeea) unde şi-a petrecut întreaga copilărie, fiind trimis ulterior de către tatăl lui, în 1908, să studieze dreptul la Constantinopol, aflat la acea vreme sub dominaţia Imperiului Otoman. Pe parcursul studiilor s-a remarcat ca fiind un elev cu un potenţial mare, reuşind ca în această perioadă să publice şi primele sale lucrări literare: "Lumina aurie" şi "Colecţie de poeme". După finalizarea Facultăţii de Drept, se reîntorce în Crimeea unde se implică în mişcările liberalilor, fiind selectat reprezentant al Peninsulei Crimeea în cadrul Congreselor de Partid ale Tătarilor Crimeeni. Acesta a fost cel mai popular delegat al acestei organizaţii datorită implicării de care a dat dovadă deşi era la o vârsta fragedă, dar şi a pregătirii şi educaţiei dobândite în urma studiilor efectuate la Istanbul. Ca repercusiune a activităţii sale politice intense şi a luptei asidue duse împotriva tuturor pentru a face Crimeea o republică autonomă, după pătrunderea forţelor bolşevice în Crimeea, acesta este arestat şi închis în Sevastopol, iar pe data de 23 februrie 1918 este asasinat, corpul lui fiind aruncat în mare. Numan Çelebi Cihan a fost un om politic excepţional, scriitor şi conducător care a rămas în memoria tătarilor de pretutindeni, iar în ciuda scurtei sale existenţe a reuşit să realizeze tot ceea ce azi ne defineşte pe noi ca popor şi ne face mândri că suntem tătari.
			Doamna Camelia-Margareta Bogdănici: "Gânduri şi urări cu ocazia Mărţişorului" Cu prilejul zilei de 1 martie adresez românilor şi, în special, ieşenilor mei sincere urări de sănătate şi bucurie. În acelaşi timp, doresc să urez tuturor colegilor o primăvară parlamentară cu multe iniţiative legislative în avantajul cetăţenilor! Îmi exprim speranţa ca Mărţişorul din acest an să vestească o perioadă de linişte pe scena politică şi consens în ceea ce priveşte materializarea proiectelor majore pentru România. Menţionez aici necesitatea elaborării şi adoptării cât mai repede a unei legi a sănătăţii moderne, care să fie în acord cu standardele ţărilor occidentale. Şi pentru că se apropie 8 martie - Ziua Internaţională a Femeii, urez tuturor femeilor din mediul rural şi urban sănătate, putere de muncă şi determinare în tot ceea ce realizează! Luna martie este luna femeilor, a florilor şi a cadourilor, este perioada în care trebuie să sărbătorim curajul şi voinţa acestor fiinţe speciale. Mai ales în această lună, femeia trebuie să fie în centrul atenţiei tuturor. Consider că, deşi s-au făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, încă mai este nevoie ca femeile să fie susţinute şi promovate, ţinându-se seama de competenţe, în cât mai multe funcţii de conducere şi reprezentare. Nu trebuie să uităm nici de femeile abuzate, categorie vulnerabilă faţă de care suntem datori să găsim cele mai bune soluţii pentru îmbunătăţirea condiţiei lor. Cred cu tărie că drepturile tuturor femeilor trebuie respectate şi promovate în orice situaţie.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: "Rata abandonului şcolar prematur în Regiunea Nord-Vest" Prin această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă asupra abandonului şcolar prematur în cele şase judeţe din Regiunea de Nord - Vest, care este de aproape 16%, în scădere faţă de media naţională, dar mai mare decât la nivel naţional. Analizând perioada 2009-2013, statisticienii au stabilit că rata abandonului şcolar prematur a avut o evoluţie ascendentă în perioada 2011-2013, ajungând la finalul acestei perioade la 17% în rândul populaţiei şcolare masculine şi de 14,8% în rândul celei feminine. Motivele principale din cauza cărora se ajunge la abandon şcolar sunt: lipsa resurselor materiale şi financiare, plecarea unuia dintre părinţi la muncă în străinătate şi neimplicarea părinţilor în viaţa şcolară a copiilor. Pe lângă dezavantajele la nivel de individ, abandonul şcolar prematur limitează creşterea economică şi competitivitatea; economiile moderne bazate pe înalte tehnologii au nevoie de personal calificat, iar cei care abandonează vor fi, cel mai probabil, în situaţia de a fi asistaţi social, suprasolicitând resursele statului. Cred că ar trebui îmbunătăţit accesul egal la educaţie de înaltă calitate de la vârste fragede, trebuie introduse măsuri menite să garanteze participarea tuturor copiilor la orele de curs. Reducerea numărului de tineri care renunţă prematur la studii constituie unul dintre cele cinci obiective fundamentale ale strategiei Uniunii Europene de stimulare a creşterii economice şi creare de locuri de muncă.
			Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie: "Situaţia funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică - Serviciul de Control în Sănătate Publică Cluj" Prin această declaraţie politică doresc să vin în sprijinul funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică - Serviciul de Control în Sănătate Publică Cluj, şi să aduc la cunoştinţă un aspect inechitabil privind salarizarea acestora în raport cu salarizarea personalului contractual din cadrul aceleiaşi instituţii. În sectorul public, principiul "la muncă egală, salariu egal" este strâns legat de principiul prestabilirii salariilor din autorităţile şi instituţiile publice prin lege. El constituie o excepţie de la principiul negocierii, dar la rândul sau se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare. Legea-cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice proclamă principiul "la muncă de valoare egală, salariu egal", în sensul că în sectorul public munca poate fi egală deoarece funcţia/postul sunt identice sau pot fi de valoare egală. În cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene există o mare diferenţă de salarizare între funcţionarii publici, respectiv personalul Serviciului de Control în Sănătate Publică (inspecţia sanitară de stat) şi personalul contractual, angajaţi care au aceeaşi pregătire profesională şi aceeaşi vechime în muncă (medici, asistenţi, etc.). Astfel: medic primar igienă din cadrul personalului contractual are un salariu brut de 3739 lei; inspector superior clasa 59 (funcţionar public), cu specialitate medic primar igienă, cu aceeaşi vechime, are un salariu brut de 3034 lei; asistent principal igienă din cadrul personalului contractual are un salariu brut de 2286 lei; asistent inspector din cadrul Serviciului de Control în Sănătate Publică (funcţionar public), cu aceeaşi specialitate şi vechime are un salariu brut de 1667 lei. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispoziţiile legale în materie, şi anume art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Instituirea unor astfel de salarii în favoarea numai a unor categorii de cadre medicale conduce la aplicarea unui tratament diferenţiat care rezidă într-o inegalitate şi a unui tratament diferit în ceea ce priveşte drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiaşi profesii. De asemenea, în cadrul aceleiaşi clase 59 - funcţionar public, inspector superior există discrepanţă la salarizare. Cei care au fost în această clasă înainte de aplicarea legii salarizării unice au un salariu de 3034 lei, pe când cei care au avansat după aplicarea aceleiaşi legi au un salariu de 2459 lei, în condiţiile în care au aceeaşi pregătire - studii superioare, aceeaşi vechime şi îndeplinesc aceleaşi atribuţii. În acelaşi timp, personalul din cadrul Serviciului de Control în Sănătate Publică - DSP Cluj (funcţionari publici) are o responsabilitate mai mare şi este supus anumitor riscuri, având în vedere că intră în contact cu tot felul de persoane în activitatea de control şi aplică sancţiuni contravenţionale. Angajatorii sunt obligaţi să asigure egalitatea între angajaţi, în cadrul raporturilor de muncă. Ei sunt obligaţi să respecte normele care reglementează aceste principii. Normele de interzicere a discriminării au caracter de protecţie, deci nu vor putea fi folosite niciodată pentru a atrage un regim juridic dezavantajos pentru o parte din salariaţi, a căror protecţie se urmăreşte. Faţă de situaţia existentă, vă invit să analizaţi cele expuse şi să încercăm, împreună, să găsim o soluţie pentru corectarea acestui aspect inechitabil pe care vi l-am adus la cunoştinţă.
			Domnul Constantin Avram: "Este încătuşarea antidotul corupţiei la nivel înalt?" Întotdeauna am fost adeptul bunei înţelegeri, al soluţiilor negociate între două părţi aflate în conflict, refuzând măsurile de constrângere aplicate oricărui cetăţean român, mai puţin acelor cetăţeni care, prin faptele lor, sunt adevărate pericole sociale. Într-o ţară în care, iată, aproape zi de zi DNA sau DIICOT arestează pe cineva, presa, sub motivul informării opiniei publice, face dezvăluiri, analizează, cercetează, investighează pe oricine, în orice faptă, Parchetul General sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse unui adevărat tir cu cauze de corupţie sau evaziune fiscală, ce necesită soluţionări finale, am fi tentaţi să credem că suntem contemporani cu "deschiderea unui front anticorupţie" care nu se va închide curând. Desigur, pentru fiecare caz în parte abordările sunt dintre cele mai diverse, uneori marcate de partizanat politic, dar metodele prin care instituţiile abilitate ale statului caută adevărul sunt în unele cazuri menite de a aduce şi mai mult atingere demnităţii umane! În acest context social tensionat, marcat de derularea etapelor judiciare în dosarele Microsoft sau Gala Bute, al căror obiect este în principal Elena Udrea (fostul ministru al dezvoltării şi turismului), încerc să înţeleg sau să desluşesc, mai exact, motivele pentru care unei persoane i se pun cătuşele, după obţinerea de către procurori a măsurii de arestare preventivă pentru fapte consumate cu 3-4 ani în urmă! Nu înţeleg de ce această măsură, care este una de excepţie, este folosită uzual, devenind aproape o regulă, de vreme ce în nenumărate situaţii instanţele superioare au respins foarte multe cereri de arestare preventivă. Dacă persoanele respective nu reprezintă un pericol social real şi iminent, dacă aceştia nu pot influenţa martorii în cauzele respective, mă întreb de ce nu pot fi cercetate în libertate?! Şi care sunt motivele pentru care, în general, anchetatorii nu au întotdeauna ca prioritate recuperarea prejudiciilor constatate sau măcar aplicarea imediată a sechestrului pe conturi sau avere? Este adevărat, nu sunt un om cu pregătire juridică minimă, dar pot observa că mecanismele acestor măsuri nu sunt deloc articulate, nu au întotdeauna o succesiune cu efect logic. Pentru că în mai toate situaţiile, asistăm la o avalanşă de denunţuri ale persoanelor deja arestate, în cauze în care nu s-au consumat toate etapele procedurale. Şi mă întreb, în acelaşi timp, cât de credibile pot fi denunţurile unor persoane pentru care s-au ars toate etapele procedurale, având ca efect arestarea preventivă, în dauna unei alte persoane care este în fazele preliminare ale acestor proceduri?! Totuşi, cu toţii suntem convinşi că aceste proceduri preliminare sunt menite a stopa corupţia la nivel înalt şi a descuraja evaziunea fiscală sau orice alte fapte antisociale, deşi în cazurile unor persoane politice cu funcţii ministeriale s-au desfăşurat adevărate spectacole mediatice, care evident le vor distruge cariera politică şi relaţiile sociale interpersonale. Şi dacă, după consumarea unor astfel de spectacole mediatice având ca obiect o persoană publică, o instanţă finală pronunţă nevinovăţia acestor persoane printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, mă întreb cine repară imaginea publică a acestor persoane care au fost târâte prin tribunale, prin aresturi preventive, prin arest la domiciliu etc.? Răspunsul este clar: nimeni! Pentru că deşi persoana respectivă are un drept constituţional numit "dreptul la propria imagine", nu sunt stabilite răspunderi pentru magistraţi în aceste situaţii cu efect final de erori judiciare. Şi amintesc aici numai cazurile Mona Muscă, Paul Păcuraru sau Teodor Atanasiu. Se poate ca analizând tot ceea ce se întâmplă să ne conducă la concluzia că societatea românească are mare nevoie de o lege a răspunderii magistraţilor. Este momentul în care cadrul juridic penal trebuie echilibrat de unul al răspunderilor acelora care îndeplinesc şi pun în practică măsurile punitive în cauzele penale.
			Domnul Constantin Avram: "Credinţa, izvor de identitate naţională" Vreme de câteva săptămâni, pe fondul campaniei de arestări şi încuviinţări ale cercetării penale ale unor persoane de prim rang din politica românească, în spaţiul public se dezbate aprins (exact în Postul Paştelui la creştini şi parcă la comandă) vechea temă a predării religiei în şcoli. Această temă a părut dezbătută şi acceptată în perioada anilor 2000, dar se pare că acest accept mut al predării religiei în şcoli capătă noi valenţe sociale, mai ales după campania furibundă a unor posturi TV împotriva comportamentului şi educaţiei religioase a tinerei generaţii. Au apărut nedumeriri privitoare la raportul între bisericile construite şi şcoli sau spitale, evident raportul fiind favorabil construcţiei bisericilor! Doresc să subliniez că cel mai elementar calcul statistic arată că numărul de biserici construite este mai mare tocmai ca un răspuns la oprimarea din timpul comunismului, dar şi pentru că numărul credincioşilor practicanţi este oricând mai mare decât al bolnavilor din spitale sau al elevilor ce urmează cursurile şcolare şi educaţionale în diferite stadii. Chiar şi la cea mai simplă percepţie, cred că este mai îmbucurător faptul că sunt mai mulţi credincioşi la slujbă în biserici, decât bolnavi în unităţile spitaliceşti. Personal, cred că predarea religiei în şcoli este o treaptă în educaţia elevilor, cu efect exclusiv benefic pentru societatea românească şi conturează un comportament de solidaritate, de compasiune, de întrajutorare, de înţelegere a aproapelui tău, fie el elev sau bolnav din spital. Un coleg deputat propunea chiar înlocuirea acestei discipline, religia, cu educaţia civică, adică, altfel spus, ce nu pot rezolva valorile creştine prin solidaritate, blândeţe, întrajutorare şi cum se spune în popor "prin frica de Dumnezeu", se poate rezolva prin măsuri punitive asupra individului, de către un altul! Ştim cu toţii că într-o societate dezbinată de diferite interese, biserica creştină, şi nu numai, a avut un rol deosebit în stabilitatea şi unitatea unei naţiuni. În mod firesc mă întreb de ce oare atâta insistenţă pe acest subiect, dacă s-a ajuns până acolo încât se recomandă casele de marcat într-o biserică?! Unele voci spun că acest fapt ar diminua presiunile Secretariatului pentru Culte asupra bugetului de stat. O mai mare prostie nu am mai auzit de mult, dacă ne uităm la sumele infime alocate cultelor în bugetul de stat al României. A, că este nevoie de întărirea rolului social al Bisericii, sunt de acord, că implicarea socială a acesteia trebuie să devină mai evidentă, iar sunt de acord, că Biserica trebuie să aibă mai multă grijă de persoanele cu handicap sau de copiii fără părinţi, iar sunt de acord! Dar că în fiecare an, atât în Postul Paştelui, cât şi în Postul Crăciunului să se găsească persoane specializate în aruncarea cu noroi în Biserică nu mai pot înţelege decât că acestea practică aceste campanii de denigrare a Bisericii creştine în schimbul unor eventuale simbrii sau a unor alte avantaje materiale. Ce mă surprinde neplăcut este şi reacţia destul de târzie a reprezentanţilor Bisericii la asemenea atacuri periodice, deşi aş putea înţelege că Biserica construieşte răspunsuri la aşa ceva tocmai în registrul valorilor umane pe care le propovăduieşte şi le pune în practică. Biserica, trebuie să fie în continuare un factor de echilibru social, un factor de diminuare a tensiunilor sociale, un factor de stabilitate a naţiunii române. Aceste deziderate nu pot fi atinse decât prin menţinerea religiei ca disciplină în şcoli, evident, în mod opţional.
			Domnul Constantin Avram: "Majoritatea constituţională primează în faţa majorităţilor conjuncturale" Ştiu că, în democraţiile consolidate, majorităţile parlamentare care sprijină sau nu un guvern sunt date de votul popular exclusiv. În România, de la o vreme, s-a tot discutat de schimbarea acestor majorităţi prin alte procedee decât cele ale unui scrutin direct, prin alegeri anticipate sau la termen, adică prin transferul unor deputaţi sau senatori de la un partid la un altul. Sau, cum se mai spune în limba populară, prin traseism politic, iar odată pus în practică ar putea să ducă la căderea guvernului. De la începutul acestei sesiuni parlamentare asistăm cu toţii la un efort concentrat şi concertat al liderilor PNL, de a îndeplini dorinţa Preşedintelui României de a avea propriul Guvern. Se discută cu fiecare deputat sau senator în parte, se fac diverse oferte, se fac promisiuni legate de conservarea mandatelor, se regrupează forţele politice în Parlament, în vederea schimbării actualei majorităţi ce sprijină Guvernul Victor Ponta. Eu cred că acest lucru nu se poate întâmpla, chiar dacă opoziţia va depune moţiune de cenzură. Mă bazez pe faptul că, chiar dacă la Senat majoritatea este fragilă, la Camera Deputaţilor aceasta este una deja consolidată, iar tentativele de până acum ale opoziţiei de a racola deputaţi nu au dat roadele scontate, iar pentru căderea unui guvern este nevoie de o majoritate parlamentară solidă, ceea ce până acum nu s-a conturat. Dar, dincolo de aceste majorităţi parlamentare dorite de unii, actualul Guvern Ponta a avut câteva reuşite notabile în plan economic şi social. Aş aminti aici creşterea economică înregistrată la nivelul Uniunii Europene, corectarea salariilor şi a pensiilor diminuate de Guvernul Boc, reducerea TVA-ului la produsele de panificaţie, reducerea CAS-ului la angajat şi angajator, ca să amintesc numai câteva din măsurile economice şi fiscale cu impact social. Ca să nu mai vorbim de sprijinul dat justiţiei pentru clarificarea marilor cazuri de corupţie, şi de plata tuturor obligaţiilor statului, rezultate din hotărâri judecătoreşti naţionale sau de la CEDO. Deci Guvernul Ponta "are nişte realizări", aşa cum spunea un coleg de-al meu, deputat din opoziţie, deci nu se întrezăreşte o dorinţă acerbă de a fi schimbat, chiar dacă presiunea pe acest demers este în continuă creştere. Noi, cei de la PC, ca partid al arcului guvernamental, ne-am propus să ducem mandatul dat de cetăţeni până la capăt, tocmai pentru a participa direct la punerea în practică a programului de guvernare al USL, din 2012. Este o datorie morală faţă de cei care ne-au încredinţat, prin votul lor, exerciţiul puterii. Şi dacă ţinem seama şi de contextul regional, total nefavorabil, generat de criza din Ucraina, atunci chiar că asta ne mai lipseşte: o criză guvernamentală! Aşa că sfătuiesc opoziţia să mai aştepte până la dărâmarea Guvernului!
			Domnul Constantin Galan: "Examenul maturităţii" Potrivit calendarului stabilit de Ministerul Educaţiei, simularea probelor scrise ale examenului de bacalaureat pentru elevii claselor a XI-a şi a XII-a, din anul şcolar 2014-2015, începe luni cu proba Limba şi literatura română. Simularea pentru bacalaureat la clasa a XII-a este organizată cu scopul de a familiariza elevii cu rigorile unei evaluări naţionale, respectiv a unui examen de bacalaureat naţional, dar şi pentru a optimiza rezultatele obţinute de către elevi la finalul studiilor liceale. Anul trecut, un număr de aproximativ 165.000 de absolvenţi au susţinut bacalaureatul. Sunt incluşi aici şi tinerii care nu au promovat anii precedenţi. Mai exact, din anul 2011 au rămas fără diplomă de bacalaureat 90.000 de tineri. În 2014, din rezultatele prezentate de către Ministerul Educaţiei aflăm că, la nivel naţional, au promovat bacalaureatul cu 3% mai mulţi absolvenţi decât în 2013. Însă nu putem privi aceste date fără să luăm în calcul că aproximativ un sfert dintre elevii claselor a XII-a nu s-au înscris anul trecut la examenul de bacalaureat. Sunt 44.000 de elevi care nu au dat testul maturităţii, dublu faţă de 2013. Profesorii români consideră că elevii din ziua de azi sunt mai puţin preocupaţi de şcoală şi mai puţin pregătiţi decât cei din generaţiile anterioare. Interesul scăzut al elevilor faţă de şcoală este cauzat de influenţa societăţii şi de mijloacele de comunicare în masă la care elevii sunt expuşi. O altă cauză o constituie nesupravegherea copiilor şi neimplicarea familiei în educaţia copiilor, urmată de structura materiei şcolare, care este mult prea stufoasă, şi de lipsa motivaţiei. Ne întrebăm cu toţii ce este de făcut pentru a putea creşte procentul de promovabilitate a ceea ce reprezintă examenul maturităţii? Cred că este necesară modificarea Legii educaţiei, precum şi o rescriere a manualelor şcolare. În acest sens, cred că este de datoria întregii clase politice actuale şi a Ministerului Educaţiei în a căuta şi a găsi soluţii pentru ca generaţiile următoare de absolvenţi să obţină rezultate mai bune la bacalaureat.
			Domnul Ion Diniţă: "Bugetele localităţilor, datoare pentru plata chiriilor" Există o neconcordanţă flagrantă între două hotărâri ale Guvernului României referitoare la stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor retrocedate care au aparţinut cultelor religioase din România. Astfel, potrivit Hotărârii nr. 244/2004 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri, inclusiv care au aparţinut cultelor religioase din România, chiria lunară pentru unităţi şi instituţii de învăţământ de stat (grădiniţe, şcoli, licee, şcoli profesionale, instituţii de învăţământ superior) a fost stabilită la 1.000 lei vechi/mp de suprafaţă a terenului, inclusiv terenul de sub construcţie. Potrivit HG nr. 1886/2006, chiria lunară a imobilelor ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat a fost stabilită la 2 RON, respectiv 20.000 lei vechi, ceea ce reprezintă o majorare cu 20% faţă de chiria stabilită anterior. Noul cuantum al chiriilor lunare pentru imobilele retrocedate provoacă un deranj financiar major primăriilor care au în subordine instituţii publice aflate în astfel de situaţii. Spre exemplu, mai multe primării din judeţul Braşov trebuie să achite anual sute de miliarde lei vechi pentru chiriile clădirilor, sume ce reprezintă, în unele cazuri, jumătate din bugetul anual al localităţilor. În aceste condiţii, localităţile se află în situaţia de a nu mai putea supravieţui din punct de vedere financiar din cauza chiriilor excesive pe care mai multe instituţii publice aflate în situaţia de restituire trebuie să le achite proprietarilor. În prezent, majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale se confruntă cu mari greutăţi financiare, fondurile existente din taxele şi impozitele locale fiind utilizate pentru finanţarea activităţilor de strictă necesitate. În condiţiile în care nu au bani pentru investiţii şi alocă jumătate din buget pentru chiriile imobilelor retrocedate, oraşele mici sunt condamnate la faliment, resursele de revigorare financiară fiind inexistente. Având în vedere aspectele expuse, trebuie să aflăm poziţia Ministerului Finanţelor faţă de aceste situaţii intolerabile, respectiv dacă se vor lua măsuri concrete în scopul de a evita consecinţele dramatice ale plăţii chiriilor respective pentru primării.
			Domnul Ion Diniţă: "Învestirea Guvernului moldovean, un nou pas spre Europa" În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, dar şi de român, salut cu bucurie instalarea noului guvern al Republicii Moldova, eveniment petrecut recent la Chişinău. Este de remarcat faptul că noul Executiv moldovean, condus de prim-ministrul Chiril Gaburici, a fost deja confirmat la nivel european, la doar câteva zile după depunerea jurământului în faţa Preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Parlamentul ţării noastre surori a reconfirmat astfel, prin votarea acestui Guvern proeuropean, că Moldova va continua stabilitatea economică şi politică mult dorită, în vederea integrării definitive în structurile europene şi nord-atlantice. Să ne reamintim că Republica Moldova a semnat anul trecut Acordul de asociere la Uniunea Europeană, iar în partea a doua a acestui an urmează să depună cererea propriu-zisă de aderare. Primul-ministru moldovean, Chiril Gaburici, a definit principiile asumate de noul guvern de la Chişinău, care va avea ca obiective primordiale asigurarea continuităţii proceselor de democratizare, reformare şi integrare europeană. De asemenea, consolidarea statului de drept va fi o prioritate absolută pentru cabinetul moldovean, iar eliminarea neajunsurilor care împiedică buna funcţionare a mediului de afaceri va fi un alt obiectiv. Nu în ultimul rând, Guvernul moldovean promite că va continua în mod accentuat lupta cu corupţia, deoarece un mediu politic, social şi economic sănătos, de nivel european, trebuie ferit de acte de imoralitate instituţională. După cum era de aşteptat, numirea premierului moldovean Chiril Gaburici şi învestirea noului Guvern de la Chişinău a fost primită cu căldură de oficialii europeni. Întreaga Uniune Europeană aşteaptă cu interes continuarea cooperării cu Chişinăul şi punerea rapidă în aplicare, în interesul cetăţenilor moldoveni, a Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Un Guvern stabil, cu o agendă clară de reforme, va fi crucial în sensul intensificării acţiunilor de integrare europeană a Moldovei. Există un consens major de încredere la nivel european că noul Executiv moldovean va intensifica eforturile în realizarea reformelor-cheie, în special pe cele din justiţie şi finanţe. În acelaşi timp, Uniunea Europeană şi-a reafirmat sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, care are un statut special pentru regiunea transnistreană, precum şi pentru intensificarea eforturilor de soluţionare pe cale paşnică a conflictului transnistrean. În acest context, este imperios necesar ca România să păstreze legăturile extrem de strânse şi solide cu vecinii şi fraţii noştri, mai exact să continue susţinerea acordată pe palierele socioeconomice şi de management operaţional, în aşa fel încât Republica Moldova să ducă la bun sfârşit cu succes realizarea asocierii politice şi integrării economice cu Uniunea Europeană.
			Doamna Maria Dragomir: "În România nu trebuie admise plăţi în altă monedă decât moneda naţională, leul!" Tot scandalul care a cuprins România, în ultima vreme, scandal declanşat de situaţia împrumuturilor cetăţenilor români în franci elveţieni, nu a avut altă consecinţă - cu excepţia dramei celor care trec prin această situaţie foarte grea - decât să evidenţieze că România are, în acest moment, o mare problemă. Evoluţia cursurilor altor monede decât cea naţională, de la euro la dolar, iar acum, francul elveţian, acutizează o situaţie extrem de gravă, pe care guvernanţii şi conducătorii financiari ai României în ultimii 25 de ani au tot tolerat-o. Să nu uităm, în primii ani de după 1989, atunci când înfloriseră consignaţiile pe tot cuprinsul patriei, iar unele dintre ele afişau preţurile în... dolari, a fost dată o hotărâre de guvern prin care s-a interzis plata în România în altă monedă decât moneda naţională. În acel moment oamenii care aveau lei (şi erau mulţi, în acei primi ani) nu au mai avut probleme pentru a-şi procura cele pe care le doreau, în valută. Nu am urmărit, nu am avut ocazia să văd ce se întâmplă în logica acestei hotărâri de guvern în zona băncilor comerciale. Acum, însă, când cetăţenii se plâng de situaţia dezastruoasă în care au ajuns, se vede tot mai clar că atunci, în 1990, nu s-au luat măsurile până la capăt. Pentru că, să nu uităm, acum vorbim despre situaţia francului elveţian, dar într-o situaţie asemănătoare s-au aflat nu cei câteva zeci de mii care au făcut împrumuturi în franci elveţieni, ci milioane de români care s-au împrumutat în euro. Nu a fost atât de acută trecerea, dar să nu uităm că, acum câţiva ani, euro era 3,1 lei, iar astăzi bate 4,5 lei, o creştere mai spectaculoasă decât francul elveţian, în acest moment. Mergând şi mai departe pe logica acestei realităţi, este firesc să ne referim şi la o altă situaţie extrem de gravă, aceea a facturilor calculate în euro. Chiar aşa, de 25 de ani, Guvernele României, Banca Naţională, guvernatorul BNR nu au realizat aberaţia acestei situaţii?! Cum, de ce să fie emise facturile la telefonia mobilă, de exemplu, în euro, atât timp cât moneda de plată în România este leul?! La fel trebuia emisă o lege încă de atunci - lege care există în multe alte ţări - prin care se interzice realizarea unui împrumut, de pe teritoriul României, în altă monedă decât moneda naţională, leul. Este treaba băncii să-şi calculeze dobânzile, să-şi aranjeze contractele, să urmărească toate cursurile, leu-euro, leu-dolar, leu-franc elveţian, dar nu să ajungem în situaţia inacceptabilă, din acest moment, când un reprezentant al Băncii Naţionale a României (!) să spună, textual: "dacă am aplica măsuri de denominare, unele bănci ar fi în situaţia de a da faliment". Adică să nu dea băncile faliment, să dea cetăţeanul român. El poate! Situaţia este inadmisibilă şi, repetăm, nu este vorba numai despre împrumuturile emise în valută, este vorba despre toate facturile emise în România. Se impune, de urgenţă, o lege sau două prin care să se reglementeze aceste două situaţii inadmisibile: Interzicerea acordării oricărui împrumut, pe teritoriul României, în altă monedă decât moneda naţională. Dacă pe teritoriul României toate plăţile se fac în lei, atunci toate facturile să fie emise în lei. Este o situaţie extrem de importantă, pentru că ea poate afecta (şi afectează!) viaţa multor români.
			Domnul Dumitru Niculescu: "De ce să ne împrumutăm, când putem accesa fondurile europene?!" Pe agenda şedinţei de guvern din data de 25 februarie 2015 s-a aflat un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La prima vedere, poate pare un lucru bun: iată, investim în educaţie. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm aceşti bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deşi am putea să facem aceleaşi lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, din fondurile ce rămân necheltuite în acest exerciţiu bugetar sau din noile programe operaţionale. Proiectul privind învăţământul secundar îşi propune să scadă numărul celor ce abandonează în primul an de facultate. În acest scop, 75% din bani se vor duce către licee, fiind eligibile aproximativ 80% dintre acestea, cele cu rezultate mai slabe. Acestea pot primi granturi pentru educaţie remedială (pregătirea elevilor cu rezultate slabe), activităţi extracurriculare şi îmbunătăţirea bazei materiale (laboratoare). Restul de 25% din banii împrumutaţi vor merge la universităţi, pentru programe de atragere a studenţilor şi de îmbunătăţire a condiţiilor din primul an. Sunt eligibile toate universităţile, inclusiv cele particulare. Beneficiarii finali vizaţi sunt tinerii din grupuri vulnerabile, incluzând: familii sărace, din mediul rural, situaţii familiale dificile, romi etc. Pentru aceste scopuri nobile România împrumută 200 de milioane de euro de la Banca Mondială. Declaraţia politică actuală are însă un alt scop, acela de a evidenţia alternativa la împrumutul pentru implementarea proiectului, şi anume fondurile europene. În Acordul de Parteneriat România-UE, una din nevoile de dezvoltare identificate în domeniul educaţiei este, deloc surprinzător, "îmbunătăţirea accesului la învăţământul terţiar şi susţinerea participării la acesta". Corespunzător acestei nevoi, în Programul Operaţional Capital Uman există mai multe acţiuni grupate sub titlul "Îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii învăţământului terţiar, precum şi a accesului şi participării la acesta". Toate componentele proiectului finanţat din banii împrumutaţi îşi găsesc locul aici. Ar fi suficient ca Autoritatea de Management să deschidă liniile de finanţare, iar beneficiarii enumeraţi, licee şi universităţi, să facă propuneri de proiecte. Există chiar şi bani de asistenţă tehnică, prin care ar putea fi sprijiniţi să scrie şi să implementeze aceste proiecte. Şi atunci, de ce trebuie să ne împrumutăm? Nu am cum să răspund cu certitudine la această întrebare. Pot însă solicita nişte răspunsuri.
			Domnul Scarlat Iriza: "Reforma politică" La aproape patru luni de la pierderea dramatică a alegerilor prezidenţiale, Partidul Social Democrat şi Guvernul Ponta 4 se agaţă cu disperare de putere. Sfidând orice logică, PSD refuză să-şi înnoiască structurile, să abordeze un alt gen de politică şi merge din greşeală în greşeală. Mai mult, nu s-a făcut nicio analiză a eşecului din 16 noiembrie, vinovaţii de pierderea alegerilor aflându-se şi acum la conducerea ţării şi a partidului. Cei care au îndrăznit să le ceară să facă un pas înapoi au fost executaţi, cei care i-au criticat, au fost marginalizaţi. Tandemul Ponta - Dragnea este hotărât să rămână de neclintit, chiar dacă asta ar putea însemna scufundarea celei mai importante structuri politice din România. PSD se zbate între viaţă şi moarte, agonie, criză de timp şi renaştere. Limitarea numărului de mandate ale şefilor de consilii judeţene, revenirea la alegerile în două tururi de scrutin, excluderea celor cu probleme de dosar chiar din stadiul de urmărire penală, separarea funcţiei politice de cea administrativă sau pierderea calităţii de ordonator principal de credite, adică renunţarea la controlul banilor sunt încercări tardive de a convinge un electorat dezamăgit şi sătul de promisiuni neonorate - despre acceptarea acestora în rândul baronilor PSD nici nu mai poate fi vorba. Prin urmare, este momentul unei decizii. Ponta trebuie să plece. Oamenii au cerut asta prin votul lor, iar noi nu putem închide ochii la nesfârşit. Consiliul Naţional al PSD din această lună este locul în care trebuie tranşată situaţia. Orice încercare de consolidare a poziţiei lui Victor Ponta poate avea repercusiuni politice şi sociale pentru anul 2016. În calitatea mea de deputat independent, poziţie dobândită după mai bine de 15 ani de susţinere a politicii de stânga, nu pot asista cu nepăsare la distrugerea credibilităţii PSD. Un eventual eşec la alegerile de anul viitor este fără doar şi poate echivalent cu dispariţia de pe eşichierul politic al formaţiunii în care am crezut, am activat, am muncit.
			Domnul Miron Alexandru Smarandache: "România poate deveni independentă energetic" Omenirea se confruntă azi cu provocări imense în ceea ce priveşte energia şi mediul înconjurător. Din acest motiv, Comisia Europeană a lansat Fondul pentru eficienţa energiei globale şi a energiei din surse regenerabile. Diminuarea rezervelor recuperabile de hidrocarburi fosile, dar şi criza petrolului din ultimii ani au creat premisele favorabile abordării altor surse pentru obţinerea de combustibili. În prezent, sursele de energie folosite sunt petrolul, gazele naturale şi cărbunii, compuşii radioactivi sau alte surse (soare, căderi de apă, vântul, mareele), care permit obţinerea de lucru mecanic şi căldură. Întreaga Europă are însă preocupări majore în găsirea unor surse alternative de energie. Din fericire, în acest context România are rezerve imense pentru surse alternative precum energia hidrotermală, eoliană sau nucleară. În prezent, ponderea energiei produse din resurse regenerabile este de aproximativ 29% din totalul energiei consumate, cea mai mare parte fiind produsă pe baza resurselor hidro în unităţi de mare putere. Gradul de valorificare a resurselor regenerabile de energie este însă destul de redus, ca urmare a costurilor de investiţii ridicate. Resursele regenerabile de energie ar putea duce la scăderea efortului financiar pentru achiziţionarea surselor de energie, referindu-ne aici la cărbune, gaz, petrol. Guvernul are în vedere identificarea unei soluţii pentru un mix optim de surse de energie pentru consum, asigurând o reducere a celor poluante, respectiv cele pe cărbune, pe fondul creşterii consumului din surse regenerabile care ar asigura nevoile populaţiei în siguranţă şi la un preţ convenabil. Pot fi luate în discuţie energia nucleară, energia eoliană, prezentă în zone precum coasta Mării Negre, depresiunile Moldovei, zona Semenic şi, nu în ultimul rând, cea obţinută din biocarburanţi. Biocarburanţii se obţin din materii prime regenerabile (biomasă), care înglobează orice material regenerabil de natură organică din agricultură, piscicultură, silvicultură, deşeuri municipale şi orăşeneşti, din hârtie, carton, deşeuri lemnoase, deşeuri din grădini etc. Bioetanolul, biodiesel-ul şi biogazul sunt principalii biocarburanţi pe care unele ţări europene îi folosesc din ce în ce mai mult ca surse de energie alternativă. În consecinţă, trebuie readuse în prim-plan programele de realizare de investiţii în noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile eoliene, hidroenergetice, solare, a biomasei, biocarburanţilor, şi a resurselor geotermale. În acest context, sunt de salutat eforturile guvernanţilor de a atrage investitori în domeniu, iar faptul că există resurse nefolosite constituie un motiv de încurajare că România ar putea fi, nu peste mult timp, independentă din punct de vedere energetic.
			Doamna Cornelia Negruţ: "Religia în şcoli, dimineaţa de după noapte a copiilor noştri!" Rar mi-a fost dat să văd o dezbatere publică mai sterilă şi mai inutilă decât cea referitoare la religia în şcoli. Religia în şcoli e asemenea dimineţii după noapte, asemenea glasului mamei în poarta destinului său, asemenea anotimpurilor, succesiunii lor. E asemenea vieţii ce-o trăim în fiecare zi, e plenitudinea din respiraţia vieţii! Din nefericire, învăţământul nostru a uitat să formuleze acest lucru, respectiv să facă în aşa fel încât această disciplină să nu fie considerată o disciplină la modul propriu al cuvântului. Responsabilii educaţiei naţionale ar fi trebuit să facă ca religia în şcoli să fie înţeleasă în firescul existenţei copiilor noştri. Cu alte cuvinte, să facă parte din autenticul vieţii lor. Religia nu e o disciplină asemenea oricărei alte discipline. E unică în toate. Cum poţi să formulezi acest lucru fără a-l gândi altfel decât în mod normal? În zilele noastre însă, normalitatea noastră în anormalitatea ei formulează sentinţe, judecăţi de valoare, ierarhii minimaliste, dezbateri şi discuţii inutile. Normalitatea noastră uită să ne ducă pe noi, pe fiecare dintre noi, în sublimul destinului, ca fiinţe ce trebuie să-l trăim, nu să ne fie trăit. Cum să oferim copiilor noştri neşansa asta a noastră, a celor care nu am avut această oportunitate de a învăţa despre Dumnezeu în şcoală? Cum să ne îngăduim această anomalie? Am trăit-o noi, iar acum ce facem, predăm ştafeta neputinţei noastre? Împărţim religia pe tarabele neverosimilului? Păcat că avem tendinţa nefastă de a uita totul cu prea mare repeziciune. Uităm de atâtea cupluri care se fereau să se cunune în biserici de teama sistemului, de teamă, de fundamentala teamă. Dacă atunci le-ar fi spus cineva că în alte timpuri copiii lor vor avea şansa de a pune pe băncile lor manualul de religie, cu siguranţă viaţa lor de odinioară ar fi părut altfel... Uităm totul, uităm să ne îngăduim pe noi înşine, până la urmă, sub tot ce Dumnezeu ne-a oferit cu atâta iubire. Decizia Curţii Constituţionale de a obliga părinţii să îşi înscrie copiii la ora de religie şi, implicit, predarea acesteia cu consimţământul aferent are, pe lângă ilarul ei, şi o parte bună. Mă refer la faptul că foarte mulţi părinţi, de obicei ocupaţi, vor avea astfel şansa de a veni la şcoală până în 6 martie pentru a depune cererea respectivă şi, implicit, pentru a se interesa de modul în care copiii lor se implică în procesul de învăţământ. Deşi este greu de crezut, mai există totuşi părinţi care nu dau cu anii pe la şcoală, din comoditate, din lipsa timpului, sau chiar din dezinteres pentru soarta copilului. Acum însă, odată cu depunerea acestei cereri, aceşti părinţi au ocazia de a-şi dovedi bunele intenţii, de a-şi demonstra lor înşişi că nu sunt părinţi doar cu numele... Din păcate, am auzit că există şi părinţi care se opun ca odraslele lor să participe la ora de religie. Este dreptul lor, conferit de o democraţie încă incipientă, interpretabilă în stil dâmboviţean, şi destul de greu de înţeles, pentru unii. Aceşti părinţi trebuie însă să aibă grijă de copiii lor în ora de religie pe care nu o vor. Şcoala nu îşi asumă această atribuţie, şi cred că procedează corect. Şi atunci, să nu ne mai mirăm că elevii care nu vor frecventa ora de religie vor ajunge pe străzi şi vor învăţa alte lucruri decât credinţa în Dumnezeu, miturile adevărate, buna-purtare şi buna-cuviinţă. De ce? Pentru că aşa vor părinţii lor! Religia în şcoli nu trebuia să fie nici obiect de discuţii, nici subiect de controverse. Religia este ca Soarele pentru Pământ. Sunt convinsă că mulţi dintre noi, cei care nu am avut această ocazie, am fi fost fericiţi să învăţăm religia în şcolile comuniste, inclusiv unii responsabili din politică. Poate astfel ar fi fost evitate multe din lucrurile petrecute acum, şi în politică, şi în societate...
			Doamna Cornelia Negruţ: "Să salvăm valorile simbolice ale satelor maramureşene!" Maramureşul este o oază a patrimoniului cultural naţional, prin numărul impresionant de aşezări care păstrează încă intacte casele din lemn tradiţionale, de sute de ani. Există o serie de comune cunoscute nu numai în România, ci şi în lume, din cauza valorii patrimoniului lor arhaic. Cu toate acestea, comunităţile care deţin aceste case vechi din lemn au fost populate haotic în ultima perioadă cu construcţii aşa-zis moderne, care contrastează desuet cu tradiţionalele imobile de odinioară. Până acum, autorităţile locale şi judeţene nu au identificat soluţiile de stopare a proliferării acestor construcţii noi şi dezordonate, iar cele făcute din lemn vechi, care dăinuiesc în Maramureş de sute de ani, îşi pierd astfel din strălucire şi originalitate. Consider că arhitectura tradiţională a acestor adevărate muzee în aer liber din satele maramureşene trebuie păstrată şi salvată în faţa noilor imobile, ridicate fără nicio armonizare cu cele vechi, care l-au făcut inclusiv pe moştenitorul coroanei britanice să-şi cumpere o casă de acest fel, în satul Breb. La această situaţie delicată s-a ajuns şi din cauza faptului că mai multe comune din judeţul Maramureş nu şi-au actualizat Planurile Urbanistice Generale (PUG), fapt ce a determinat apariţia unor construcţii care contrastează flagrant cu cele existente până acum. Autorităţile judeţene au constatat extinderea aprobării ridicării unor imobile de locuit sau cu altă destinaţie, care nu ţin cont de estetica arhitectonică a zonei. Pe de altă parte însă, o serie de edili ai localităţilor rămase fără PUG-uri se plâng de faptul că nu au resursele financiare pentru a întocmi documentaţia aferentă. În opinia mea, statul român şi ministerele de resort care veghează la bunul mers al lucrurilor în ceea ce priveşte arhitectura României trebuie să limiteze construcţia unor imobile fără nicio legătură cu cele tradiţionale, mai ales în aşezările incluse în patrimoniul cultural naţional. În mod special Maramureşul are nevoie de o astfel de intervenţie a statului, deoarece, în caz contrar, există pericolul pierderii unui patrimoniu inestimabil.
			Doamna Ana Birchall: "România, printre ultimele ţări din lume în ceea ce priveşte promovarea femeilor în politică" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre prezenţa femeilor pe scena politică din România şi necesitatea egalităţii de şanse într-o societate democratică din Uniunea Europeană la începutul secolului XXI. Într-un studiu recent dat publicităţii s-a constatat că pe anumite segmente femeile sunt mai bine reprezentate în legislativele din ţări ca Afganistan (27,7%), Cuba (48,9%), Ecuador (41,6%), Nicaragua (42,4%), Mozambic (39,2%), decât în ţări cu o bogată tradiţie democratică ca SUA (24,2%), Franţa (26,2%) sau alte state din Europa. Chiar dacă o parte din aceste ţări au specificate prin Constituţie sau prin legea electorală un anumit număr de locuri ocupate în Legislativ de către femei, diferenţele sunt totuşi semnificative şi nasc anumite semne de întrebare. Evident vă întrebaţi, poate, unde se află România în această statistică? Răspunsul este unul cât se poate de trist, şi anume: România şi al său procent de 13,5% se află în coada acestui clasament, alături de Rusia 13,6%, sub ţări ca Mozambic (39,2%), Cuba (48,9%), Somalia (13,8%), Guineea-Bissau (13,7%), Coreea de Nord (16,3%) sau Afganistan (27,7%). Este inadmisibil ca o ţară din Uniunea Europeană, o democraţie autentică să se afle din acest punct de vedere sub anumite dictaturi sau ţări din Extremul Orient în ceea ce priveşte promovarea femeilor în politică şi egalitatea de şanse. România a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani în ce priveşte implementarea unei legislaţii menite să asigure egalitatea de şanse la toate nivelurile sociale şi în adoptarea unei legislaţii mai bune pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice. Convenţia de la Istanbul, care a intrat în vigoare la 1 august 2014 şi care combate fenomenul violenţei împotriva femeilor, este un proiect care trebuie ratificat urgent şi de Parlamentul României, pe drumul acesta anevoios al egalizării de şanse între femei şi bărbaţi. Pe lângă aceste progrese vizibile, am considerat că avem nevoie în peisajul legislativ românesc de o lege specifică care să vorbească despre egalitate de şanse. Astfel, propunerea legislativă privind modificarea legii egalităţii de şanse pe care eu am iniţiat-o în primăvara anului 2013, adoptată în toamnă de către Senat şi în curs de adoptare la Camera Deputaţilor, introduce în legislaţie principiile UE în materie de egalitate de gen, fie că vorbim de eliminarea discriminării din sistemul de muncă prin plata egală pentru munca de valoare egală, fie că vorbim de asigurarea şanselor egale la promovare în viaţa politică sau socială. Se va introduce în legislaţie principiul, prezent şi în directivele europene, plăţii egale pentru munca de valoare egală. Acest principiu va avea ca efect eliminarea cazurilor de discriminare salarială în funcţie de gen din societatea românească. Nu este corect ca femeile să câştige un salariu lunar net cu 8% mai mic în medie decât bărbaţii, iar diferenţele în unele sectoare, cum este cel al activităţilor administrative sau transporturile aeriene, să ajungă chiar de peste 25%. Armonizarea legislaţiei europene cu cea românească în materie de egalitate de gen, prevăzută în propunerea legislativă iniţiată de mine şi semnată de 81 colege şi colegi parlamentari, mai presupune obligativitatea pentru angajatori de a asigura egalitatea de şanse în cadrul relaţiilor de muncă. Discriminarea în privinţa accesului la instruirea şi formarea profesională este interzisă la fel ca orice altă discriminare pe bază de gen la locul de muncă. Consider că trebuie să depunem toate eforturile pentru a asigura un mediu echitabil şi şanse egale în societate pentru femei şi bărbaţi. Acesta este principalul motiv pentru care am ales să iniţiez această propunere legislativă. Femeile din România au nevoie, fără îndoială, de reglementările acestei iniţiative legislative pentru a beneficia de aceleaşi şanse de promovare ca bărbaţii şi pentru a beneficia de principiul european al plăţii egale pentru munca de valoare egală. Aşa cum am spus de fiecare dată când am avut ocazia, cercetările de la nivel european ne arată că femeile au devenit principalele victime ale crizei economico-financiare din ultimii ani. Din păcate, femeile sunt încă discriminate în faţa bărbaţilor când vine vorba de salarizare, de promovare în funcţii de conducere, de găsirea unui loc de muncă sau de păstrarea locului de muncă deţinut. Observăm încă destule cazuri de discriminare inclusiv atunci când vorbim despre promovarea femeilor în funcţii de decizie sau în politică, aşa cum arată studiul pe care l-am prezentat în deschiderea declaraţiei mele politice de astăzi. Vă invit, stimate colege şi stimaţi colegi, să sprijiniţi proiectul meu legislativ şi orice proiect care vizează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Împreună putem arăta lumii că acel indice de 13,5% al prezenţei femeilor în viaţa politică din România este doar unul de conjunctură şi că facem eforturi reale pentru depăşirea acestui vid de democraţie atât la nivel legislativ, cât mai ales la nivel de mentalitate. Aşa cum am mai declarat şi cu alte ocazii, cred cu tărie în potenţialul femeilor din România. Nu am acceptat niciodată ca o femeie să fie promovată doar pentru că este femeie, dar niciodată nu voi accepta ca o femeie să fie pedepsită şi să nu i se acorde aceleaşi şanse, doar pentru că este femeie! Avem nevoie să încurajăm şi să sprijinim implicarea femeilor în viaţa publică, în politică, fie că vorbim de implicare la nivel local, judeţean sau naţional. Partidele politice au o datorie să sprijine promovarea femeilor în viaţa politică. Femeile din România sunt tenace, puternice, dând dovadă de expertiză, seriozitate şi profesionalism greu de egalat în domeniile lor de activitate. Este nevoie doar ca ele să fie sprijinite, încurajate, promovate şi recunoscute la adevărata lor valoare.
			Doamna Ana Birchall: "Reducerea TVA închide cercul măsurilor reparatorii, după politicile de austeritate ale guvernării Băsescu-Boc" În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre reforma fiscală asumată de guvern, şi, punctual, despre planul de reducere a taxei pe valoare adăugată de la 24% la 20% la 1 ianuarie 2016 şi la 18% în 2018. Este o măsură care extinde seria de decizii menite să crească nivelul de trai al oamenilor, o reformă fiscală al cărei obiectiv este să ofere deopotrivă populaţiei şi întreprinzătorilor privaţi motive legitime de optimism. Fapte, nu vorbe! În 2010, România intra într-una din cele mai nefaste etape post-1989, românii fiind obligaţi să suporte o nouă curbă de sacrificiu ca urmare a modului în care a fost gestionată guvernarea în acea perioadă. Salariile bugetarilor au fost tăiate, pensiile au fost reduse, mii de societăţi comerciale au fost închise, şomajul a urcat vertiginos, toate programele cu fonduri europene au fost blocate din cauza suspiciunilor de corupţie, iar investitorii ne-au ocolit. Ca ţară membră UE, în loc să vedem bunăstare şi progres, guvernarea Băsescu-Boc a adus românilor sărăcie şi un trai tot mai greu, cu un ruşinos 7% absorbţie a fondurilor europene. Acestea sunt fapte, realităţi pe care nimeni nu le poate nega şi care au dus la sărăcirea românilor. Din 2012 încoace şi până astăzi, în aproape trei ani de zile, România a fost adusă treptat pe o traiectorie pozitivă. Salariile bugetarilor au fost reîntregite, drepturile pensionarilor au fost redate şi indexate cu rata inflaţiei, iar investitorii străini se reorientează către România. După toate măsurile greşite adoptate în 2010, una singură rămăsese a fi reparată - creşterea TVA de la 19% la 24%. Iată că reforma fiscală asumată de Guvernul Ponta, în acord cu aşteptările românilor, închide cercul măsurilor reparatorii promise. Prin scăderea TVA la 20% începând cu anul 2016, iar ulterior la 18%, începând cu 1 ianuarie 2018, Guvernul stimulează în mod direct creşterea economică. Măsura de reducere a TVA va avea un impact direct în îmbunătăţirea competitivităţii economiei româneşti, fiindcă stimulează consumul, generează noi locuri de muncă, creează un climat favorabil afacerilor şi extinderii investiţiilor. Probabil că vor fi colegi din opoziţie care vor întreba de ce scăderea TVA nu s-a materializat mai devreme. Le voi răspunde că această măsură nu putea fi lăsată la mâna hazardului, aşa cum s-a practicat în trecut când TVA-ul a fost crescut, practic, peste noapte! Reducerea TVA presupune studii de impact, presupune ca ţara să fie pe deplin stabilizată macroeconomic, aşa cum se întâmplă acum, şi implică o asumare responsabilă astfel încât tot ceea ce s-a construit în aceşti ultimi trei ani să nu se năruie. Reducerea TVA cu patru puncte procentuale începând cu 1 ianuarie 2016 este aşadar un nou balon de oxigen pentru economie. Însă măsura este posibilă fiindcă înregistrăm performanţe cu adevărat importante în combaterea evaziunii fiscale şi pentru că parametrii macroeconomici actuali, atinşi prin eforturi susţinute de către Cabinetul Ponta, ne permit să operaţionalizăm scăderea taxei pe valoare adăugată. La momentul actual, cota TVA din România ne plasează pe locul 5 în UE, doar Ungaria, Danemarca, Croaţia şi Suedia având niveluri mai mari ale aceste taxe. Odată cu 1 ianuarie 2016, aplicarea TVA de 20% va însemna revenirea la nivelul mediu al taxei, existent în Uniune. Datele statistice ne arată că majorarea TVA adoptată în 2010 a fost unul dintre vectorii care au condus la creşterea fraudei fiscale. Dacă acest indicator era de 3,4% din PIB în 2010, aceasta a ajuns la 6,3% din PIB în 2012, respectiv 5,7% în 2013. În aceste zile, pe scena politică asistăm la un adevărat paradox. Guvernul PSD propune măsuri ce vizează tăieri de taxe şi reducerea fiscalităţii, iar PNL, care îşi revendică titulatura de formaţiune de dreapta, contestă reforma fiscală. Este o abordare lipsită de onestitate prin care colegii liberali se aşază contra intereselor şi aşteptărilor românilor. Prin critici care nu au niciun temei, prin opoziţie de dragul opoziţiei, prin susţinerea unor cauze care nu pot fi argumentate în niciun fel, colegii liberali nu vor face altceva decât să se discrediteze în faţa electoratului. Cred că a sosit timpul să renunţăm la conflictele politice artificiale şi să ne concentrăm în direcţia sprijinirii economiei şi creşterii nivelului de trai al românilor. Reforma fiscală poate să devină motorul creşterii economice şi creării de noi locuri de muncă în România, nu doar în 2016, dar şi în următorii patru ani. Pe teme prioritare, conflictele şi dezbaterile politicianiste, abordările populiste nu-şi au locul. Când putem schimba în bine viaţa oamenilor, nimeni nu are dreptul să găsească subterfugii pentru a se eschiva!
			Doamna Valeria-Diana Schelean: "Noul PNL este pregătit să preia guvernarea" Prezentarea de către liderii noului PNL a proiectului programului de guvernare "Guvernarea liberală a României" reprezintă un reper politic esenţial în schimbarea de formulă politică anunţată de votul din 16 noiembrie. Proiectul preşedintelui Iohannis, "România lucrului bine făcut", trebuie pus în aplicare cât mai curând şi la nivel guvernamental, tocmai pentru a arăta că politica intră într-o eră a responsabilităţii şi eficienţei. Băltirea într-o situaţie politică suboptimă, în care Victor Ponta rămâne la guvernare doar pentru a se menţine preşedinte al PSD, neagă consecinţele profunde ale votului din 16 noiembrie şi aduce asupra României spectrul unei decredibilizării totale a partinicului. Noi, liberalii, suntem obligaţi să demonstrăm că se poate şi altfel. Că există o alternativă la populismul şi lipsa de imaginaţie care domnesc la Palatul Victoria. Că România are nevoie de mai mult decât de un premier care-şi maschează frica şi lipsa de idei refugiindu-se când în buncărul de la MApN, când pe Facebook, Twitter sau Instagram. Am acceptat şi acceptăm ideea că fiecare zi care trece cu Ponta la Palatul Victoria este o zi irosită pentru România. Costurile de oportunitate sunt deja prea mari. România este blocată de ambiţia menţinerii la putere a unui partid încolţit, care i-a dispreţuit pe români, blocându-le votul, şi care nu are niciun respect pentru statul de drept. Victor Ponta, aşa cum bine ne-a obişnuit, este adeptul unui dublu discurs, lăudând DNA, dar, în acelaşi timp, trasând limite inacceptabile activităţii acestei instituţii, insinuând că aceasta nu-l poate viza pe el, pentru că ar genera schimbarea guvernării. Noul PNL a spus imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale că nu îşi doreşte puterea de dragul puterii, că obiectivele economice şi sociale şi posibilitatea de a le realiza ghidează acţiunea sa politică. "Venim la guvernare când suntem pregătiţi şi când oamenii pot vedea foarte clar ce vrem să facem pentru ei în educaţie, sănătate, justiţie sau economie", au spus de fiecare dată liderii noştri. Nu puţini au fost cei care au criticat atitudinea PNL. S-a vorbit despre teama asumării guvernării sau despre un calcul cinic. Nu vor să vină acum la guvernare pentru a nu-şi compromite şansele pentru 2016, au spus unii. Dar românii au înţeles că puterea trebuie să se predea în faţa responsabilităţii, că nu îţi poţi asuma guvernarea decât atunci când ai mijloacele pentru a o gestiona în spiritul unui interes public astăzi privatizat de gruparea din jurul premierului. Rezultatele recente ale sondajelor de opinie o dovedesc: suntem cel mai important partid al României, speranţa unui salt calitativ în gestionarea treburilor publice ale ţării. Lansarea programul de guvernare de către Vasile Blaga, Cătălin Predoiu şi Alina Gorghiu transmite un mesaj de forţă pentru o Românie care speră într-o schimbare adevărată: perioada de căutare s-a încheiat. În comisiile de specialitate ale partidului, opţiunile au fost cristalizate pentru fiecare domeniu, experţi din mediul de afaceri, sindicate şi societate civilă au fost consultaţi, iar proiectele au fost definitivate. Din punct de vedere al proiectului de guvernare, al conţinutului şi al unui rezervor de politicieni care să asigure ducerea la îndeplinire a angajamentelor noastre, PNL este gata să preia responsabilitatea schimbării României prin schimbarea titularului de la Palatul Victoria. Proiectul nostru se află de sâmbătă în dezbatere publică şi la el sunt invitaţi să contribuie toţi cei care trăiesc în spiritul schimbării de direcţie politică aduse de votul din 16 noiembrie. Pregătim concretizarea politică, prin depunerea unei moţiuni de cenzură. Şansele sunt în favoarea noastră, căci şi în Parlament se înţelege că epoca dinozaurilor guvernamentali ai PSD nu mai poate continua. Avem un Guvern tot mai fricos şi mai nerealist, care îşi negociază doar alungarea de la putere. Trăind numai din şi pentru imagine, premierul caută să transforme bătălia agăţării de putere într-o bătălie pentru un proiect de Cod fiscal considerat nesustenabil de specialişti. România este pregătită pentru un parteneriat politic la guvernare între preşedintele Iohannis şi noul PNL. Guvernarea PSD trebuie trimisă cât mai rapid în istorie pentru ca noi, liberalii, să arătăm că se poate guverna cu onestitate şi competenţă.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Cel mai nou Raport de ţară pentru România al Comisiei Europene arată că politica fiscală a ţării noastre este lipsită de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică, în timp ce gradul de colectare a TVA rămâne un motiv de îngrijorare. Nimic nou, am putea spune! Nimic nou pentru o ţară "teleguvernată", cu un guvern condus de un premier care este interesat să puncteze cât se poate de mult la capitolul imagine, care nu are nicio viziune pe termen lung, iar politicile pe care le promovează sunt incoerente. Tot în acest raport se arată îngrijorarea Comisiei Europene legată de gradul de colectare a TVA şi conformarea la plata TVA, de reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 5%, fără găsirea resurselor care să acopere pierderile de venituri bugetare, de lipsa de pregătire a proiectelor finanţate local, precum şi de absorbţia foarte scăzută a fondurilor UE şi de nivelul ridicat al veniturilor nedeclarate. Alte aspecte negative evidenţiate de raport sunt programul de restructurare a creditelor persoanelor cu venituri mici sau medii, introdus în iunie 2014, care ar putea avea un impact nedorit asupra disciplinei creditelor. Şi munca nedeclarată şi declararea unor venituri sub nivelul lor real influenţează negativ veniturile fiscale (cifrele Consiliului Fiscal pe anul 2013 arată că în România erau 1,5 milioane de angajaţi la negru, iar evaziunea fiscală din munca la negru a fost de 4 miliarde de euro). Putem vorbi astfel de încă o confirmare a celor susţinute de PNL şi a motivului pentru care am ieşit de la guvernare: politicile Guvernului Ponta dăunează grav României! Aceeaşi situaţie precum cea prezentată de Raportul CE se va perpetua şi prin punerea în aplicare a noului Cod fiscal. Unul dintre cele mai devastatoare efecte ale crizei economice a fost restrângerea clasei de mijloc. Dacă facem o comparaţie cu ţări din UE, vedem că, în timp ce în Germania peste 50% din populaţie aparţine clasei de mijloc, în România doar cca 10% dintre cetăţeni se încadrează în această categorie. Pentru a crea o clasă de mijloc puternică este nevoie de stimularea antreprenoriatului şi iniţiativei, care la rândul său implică încurajarea firmelor mici şi mijlocii. Guvernul se pare că nu a luat în calcul acest aspect deoarece anumite propuneri din proiectul de Cod fiscal prezentat de Guvern, analizate împreună, arată că fiscalitatea pentru micile afaceri va fi mult mai împovărătoare: impozitarea microîntreprinderilor în funcţie de salariaţi, introducerea contribuţiilor la toate veniturile PFA şi impozitarea mai mare a sediilor de firme înregistrate acasă. Este numai unul dintre aspectele negative ale "glumei fiscale" propuse de un guvern care încearcă să se ascundă în spatele statisticilor macroeconomice, în timp ce realitatea arată clar că România merge într-o direcţie greşită. Programul de guvernare propus de PNL este un proiect autentic liberal, adresat în primul rând clasei de mijloc şi capitalului autohton, un proiect prin care se doreşte menţinerea macrostabilităţii economice, de la care să pornească asigurarea dezvoltării României. PNL a lansat un program coerent, o viziune de ansamblu, care va schimba realitatea pe care o resimt atât mediul de afaceri, cât şi cetăţenii: în economia ţării noastre nu se mişcă nimic, pentru că Guvernul Ponta dăunează grav României!
			Doamna Liliana Ciobanu: "Pledoarie pentru predarea religiei în şcoli!" Dezbaterile din ultima perioadă referitoare la predarea religiei în şcoli au omis, în opinia mea, chintesenţa acestui subiect artificial creat: copiii noştri au nevoie de religie, ca de aer aş putea spune! Poate părea o exagerare, la prima vedere, dar, având în vedere actualul context social şi moral în care trăiesc copiii noştri, sunt de părere că religia în şcoli este absolut necesară dezvoltării armonioase a tinerei generaţii. Nu doresc să comentez decizia Curţii Constituţionale de a consfinţi participarea elevilor la ora de religie exclusiv de acordul părinţilor în acest sens. Actele normative trebuie respectate şi puse în aplicare, fără excepţie! Vreau însă să mă refer la dezvoltarea libertăţii de conştiinţă în România, într-un moment destul de tensionat, atât pe plan intern, cât şi extern. Este neîndoielnic că generaţia actuală de tineri şi copii are nevoie de religie! Elevii au nevoie de modele, de expresia divinităţii transpusă în viaţa de zi cu zi, ceea ce înseamnă virtuţi, valori şi principii sănătoase oferite de exemplele creştine, precum credinţa, toleranţa, răbdarea, bunul-simţ, conştiinţa civică, răspunderea, iubirea pentru sine şi aproapele tău, dezvoltarea interpersonală şi multe altele. În spectrul distorsionat al lumii de azi, dependente mai mult de tablete, telefoane, internet şi cuceririle tehnologiei, preceptele religioase ar aduce acest echilibru absolut necesar în viaţa şi educaţia copiilor noştri. Aş mai aminti că 25 de state din Uniunea Europeană au obligatorie religia în şcoli, dar şi realitatea conform căreia predarea acesteia constituie un element esenţial în formarea sănătoasă a tinerilor. Când afirm cu tărie despre realitatea intrinsecă a nevoii de religie în şcoli mă refer la o serie de circumstanţe cu valoare de adevăr, existente în prezent, care macină societatea românească. Judeţul Giurgiu, spre exemplu, se află pe locurile fruntaşe în ţară, atât la capitolul depopulare, cât şi din punctul de vedere al numărului locuitorilor plecaţi la muncă în străinătate. Evident, are şi foarte mulţi copii lăsaţi în urmă, în grija bunicilor, a altor rude sau cunoştinţe, copii care merg la şcoală în fiecare zi sub spectrul dorului de părinţii lor plecaţi să le asigure un viitor. Or, aceşti copii deja traumatizaţi de soartă şi de destin au nevoie de ora de religie, au nevoie de credinţă, de speranţă, de încurajare. Iar astfel de sentimente se învaţă cel mai uşor la ora de religie, mai ales că nu există un sondaj privitor la participarea copiilor la slujbele religioase de duminică, din biserici. Pe de altă parte, ora de religie ajută într-un procent însemnat şi la menţinerea copiilor la şcoală, respectiv la frecventarea acesteia, deoarece o altă problemă încă nerezolvată de după 1989 se referă la incidenţa abandonului şcolar. Iată doar câteva motive pentru care susţin că este fundamental ca părinţii care nu şi-au înscris copiii până acum la ora de religie, să o facă! Mai au timp până la sfârşitul acestei săptămâni, până în 6 martie inclusiv! Nu vorbim de un moft, ci de o dovadă de normalitate într-o societate în care de multe ori asistăm la inversarea ierarhiilor şi la transformarea normalităţii în anormalitate! Copiii noştri au nevoie să înveţe, să crească şi să se dezvolte în spiritul credinţei şi al iubirii faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Formarea lor duhovnicească şi intelectuală este vitală pentru ca România viitoare să aibă o şansă, să reuşim să ieşim din marasmul şi controversele dăunătoare ale ultimilor ani! Legătura cu Dumnezeu trebuie învăţată de toţi românii, cu deosebire de cei mici! Este şansa neavută de mulţi dintre noi, iar acum, în loc să o destabilizăm, e mult mai simplu să o luăm ca atare, ca parte din educaţia copiilor noştri!...
			Domnul Nuţu Fonta: "Ajutând Moldova, ne ajutăm implicit pe noi!" Noul Guvern al Republicii Moldova s-a format cu oarecare greutate, dar trebuie remarcată componenta majoritară pro-europeană care a definit, în final, acest demers politic major. Până la urmă, noul Executiv de la Chişinău, condus de primul-ministru Chiril Gaburici, se află în faţa celei mai dificile perioade de după înfiinţarea acestui stat, deoarece trebuie să depună oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană, în conformitate cu Acordul de asociere semnat în acest sens anul trecut. În contextul definitivării greoaie a Guvernului moldovean, autorităţile statului român sunt obligate să dea dovadă de acelaşi pragmatism ca şi până acum în susţinerea reformelor şi proiectelor pro-europene ale ţării vecine şi înrudite prin istoria comună. România trebuie să îşi ia toate măsurile de prevedere pentru ca Republica Moldova să păstreze parcursul demarat, deoarece o eventuală şi nedorită alunecare a sa înspre est, aspect de luat în seamă cu seriozitate, va înrăutăţi situaţia noastră în contextul delicat geopolitic şi strategic actual. În aceste condiţii, este vital ca România să ajute Moldova şi mai susţinut, deoarece ajutând-o, ne ajutăm, şi practic şi teoretic, pe noi înşine! Este fundamental ca noul Guvern de la Chişinău să simtă şi în perioada următoare sprijinul Bucureştiului, ajutorul nostru, deoarece, dincolo de populaţia românească aflată peste Prut şi de originile noastre comune, situaţia contextuală actuală îndeamnă la prudenţă şi chiar la condescendenţă reciprocă. Cu alte cuvinte, România trebuie să contribuie determinant la percepţia cetăţenilor moldoveni şi a conducerii acestora cu privire la importanţa redimensionării identităţii lor etnice, naţionale şi culturale, sub generoasa umbrelă a Uniunii Europene. Consider că evenimentele recente din estul României şi Moldovei sunt de natură să ne apropie şi mai mult! În ciuda Acordului de pace semnat la Minsk, în estul Ucrainei continuă să fie un război în toată regula, zilnic mor sute de oameni nevinovaţi, iar expansiunea rusească, mascată sub tot felul de subterfugii jenante şi impardonabile, nu se va opri curând. În acest timp, liderul opoziţiei de la Moscova, Boris Nemţov, este ucis în plin centrul capitalei, la doi paşi de Kremlin, într-o zonă supravegheată şi păzită cu cerbicie. Pe de altă parte, graniţele noastre terestre şi maritime sunt din ce în ce mai hăituite de aparatura militară rusă, de avioane şi submarine, fapt care nu ne este tocmai confortabil. Iată tot atâtea motive de reconfirmare a imprevizibilităţii estice, o zonă destructurată psihic, moral şi teritorial, un teritoriu unde orice se poate întâmpla, şi vorbim de un spaţiu aflat la doar 1.000 de kilometri de Bucureşti!... Astfel, misiunea României de a uşura în toate felurile posibile o integrare cât mai rapidă a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un deziderat la fel de important, dacă nu chiar mai important pentru noi şi politica noastră externă. Avem nevoie de predictibilitate, de iniţiative noi, de construcţii comune, de protecţia succeselor obţinute până acum împreună, deoarece trăim într-o perioadă în care, mai mult ca oricând, toată lumea verifică şi conjugă la pozitiv expresia "facem ce trebuie să facem...". Faptul că Republica Moldova se repliază din mers trendului evenimentelor ce o înconjoară şi ne înconjoară nu este deloc de mirare! Specialiştii în geopolitică vorbesc pe şleau despre o disipare, o diluare a procesului de europenizare a Republicii Moldova, devenit dintr-o dată deloc ireversibil. Aşadar, Moldova nu opreşte reformele aşteptate de Europa în vederea integrării, ci doar le încetineşte, într-un mod care să fie plăcut ochiului marii puteri de la Răsărit. În consecinţă, România are nevoie de o atenţie sporită vis-ŕ-vis de acţiunile viitoare ale Moldovei, precum şi de, cum spuneam, intensificarea pârghiilor prin care putem contribui la continuarea parcursului ei european. Încercările de supravieţuire ale Moldovei nu sunt nici blamabile, nici supuse vreunui reproş capital! Amplasarea sa în actualul context nefericit din est o obligă la o poziţie repliabilă în orice moment, în funcţie de evoluţiile care-i pot afecta integritatea şi viitorul. Aşteptăm deci o reacţie promptă şi viabilă a autorităţilor române, a preşedintelui şi a ministrului afacerilor externe, în aşa fel încât să reuşim o trecere constructivă şi antrenantă de la vorbe la fapte, de la vizite de protocol şi întâlniri diplomatice la lucruri concrete, la date vizibile, în scopul creşterii nivelului de atractivitate europeană a Republicii Moldova.
			Domnul Victor Paul Dobre: Ordonanţa nr.55/2014, prin care PSD a suspendat aplicarea unei legi timp de 45 de zile şi a dat liber migraţiei politice a aleşilor locali de la o formaţiune politică la alta, fără a-şi pierde mandatul, a fost declarată neconstituţională de judecătorii Curţii Constituţionale. În decizia publicată în ianuarie, judecătorii CCR au stabilit că situaţia reglementată de Executiv prin O.U.G. nr. 55/2014 n-a fost una extraordinară şi că scopul real al acesteia a fost de a orienta aleşii locali într-o anumită direcţie politică, pentru constituirea de noi majorităţi politice pe plan local şi pentru a-i crea un avantaj electoral candidatului PSD la alegerile prezidenţiale. Deşi declarată neconstituţională, Partidul Social Democrat a respins punerea în acord a legii de respingere cu decizia Curţii Constituţionale. Deputaţii PNL au solicitat, prin amendamente depuse, ca toţi aleşii locali care au trecut la un alt partid să-şi piardă mandatele, iar sumele privind indemnizaţiile încasate de aceştia să fie recuperate. PSD a respins toate amendamentele, nefiind interesat nici de această dată de a respecta decizia CCR şi Constituţia României. Mai mult, în Comisia juridică, singurul amendament care a trecut a fost cel al PSD, care prevedea că "toate efectele juridice, politice sau de altă natură produse ca urmare a exprimării opţiunii de către primari, consilieri ca urmare a Ordonanţei nr.55 se păstrează în integralitate." Este încă o dovadă a duplicităţii partidului de guvernământ, care nu a înţeles nimic din lecţia înfrângerii la alegerile prezidenţiale şi care doreşte în continuare să controleze liniştit administraţia publică locală, prin nerespectarea statului de drept. Partidul Naţional Liberal va sesiza Curtea Constituţională dacă acest amendament va fi menţinut de actuala majoritate parlamentară din plenul Senatului şi în forma finală a legii de respingere a O.U.G. nr.55/2014 privind migraţia aleşilor locali. Guvernul are obligaţia de a elabora prevederi legale care să ajute dezvoltarea comunităţilor locale, şi nu a urma interese politicianiste, în defavoarea cetăţenilor. Noi, deputaţii PNL, vom rămâne vigilenţi, ca de fiecare dată, şi vom sancţiona abuzurile acestei guvernări!
			Doamna Viorica Marcu: "Cine apără proprietarii de terenuri de speciile de faună de interes cinegetic?" S-a votat în Camera Deputaţilor Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, care are menirea de a asigura o protecţie mai eficientă faunei cinegetice. Se pune întrebarea, cine va apăra proprietarii de terenuri de distrugerile provocate de speciile de faună de interes cinegetic în condiţiile în care prezenta formă a actului normativ are ingerinţe în dreptul de proprietate asupra terenurilor, chiar presupune şi dreptul de a-l folosi liber, fără acceptul proprietarilor? Prevederile actului normativ, în forma în care a fost votat, încalcă dreptul de proprietate privată - art. 4 alin (1) - care prevede că: "Nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul altuia fără a avea asupra sa autorizaţia de vânătoare, care acordă un drept de servitute vânătorului, în condiţiile prezentei legi, la vânatul localizat pe respectiva proprietate". Ba, mai mult, proprietarilor de păşuni şi păduri li se stabilesc şi noi obligaţii: - să permită amplasarea gratuită a instalaţiilor vânătoreşti temporare (art. 15 alin. (72)); - să nu deranjeze exemplarele de faună nici măcar în scopul fotografierii sau filmării. Legea nr. 406/2007, modificată aşa cum a fost votată în Camera Deputaţilor, asigură o protecţie mai eficientă pentru fauna cinegetică, deci apără vânatul şi trasează obligaţii suplimentare proprietarilor de teren din zona fondurilor cinegetice. Este normal ca legiuitorul să creeze un echilibru - o lege care să apere vânatul, o bogăţie de altfel pentru ţara noastră -, dar să apere şi fermierii, proprietarii de teren cu suprafeţe mai mari sau mai mici, de distrugerile inevitabile pe care le produc exemplarele din specia de faună sălbatică de interes cinegetic. Dar cine apără proprietăţile oamenilor, cine apară culturile şi animalele domestice de distrugerile produse de animalele sălbatice, dar mai ales cine îi despăgubeşte pe aceştia? În consecinţă, mă aştept ca parlamentarii să ia în discuţie şi modificarea H.G. nr.1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 406/2007. Din păcate, H.G. nr. 1.679/2008 nu se raportează la realităţile României, ba, mai mult, creează cadrul legislativ prin care proprietarii de terenuri din aproprierea pădurilor să mai fie păgubiţi încă o dată, după ce oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Mă refer aici la cei care au curajul să sesizeze distrugerea culturilor la primărie. După ce este parcursă procedura stabilită de H.G. nr.1.679/2008, ajung tot la judecătorie (drumuri la instanţă, cheltuieli cu avocaţi, etc.) şi de regulă pierd, deci mai cheltuiesc nişte bani să îşi caute dreptatea, dar pagubele rămân, pentru că oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Doresc să atrag atenţia asupra acestui lucru şi vreau să îmbunătăţim actul normativ mai sus menţionat prin simplificarea modalităţilor de despăgubire pentru fermierul care trăieşte din ceea ce cultivă el pe hectarul lui de pământ. Este necesar să punem la dispoziţia fermierilor drepturi şi modalităţi eficiente şi rapide pentru a nu le îngreuna situaţia, pentru a-i încuraja şi susţine prin mijloacele legale necesare nu doar pentru a supravieţui, ci chiar pentru a se dezvolta.
			Doamna Neviser Zaharcu: "Să ne ferim copiii de pericolele de pe internet!" În săptămâna în care toată România omagiază femeia, aş fi vrut să mă refer astăzi la condiţia femeii din politica românească. Mi s-a părut însă un subiect extrem de delicat în contextul actual, dar, în acelaşi timp, mai puţin important decât soarta viitoarei generaţii... Realitatea ne arată, din păcate, că tot mai mulţi dintre copiii noştri sunt expuşi unui pericol constant şi zilnic, care se manifestă din ce în ce mai accentuat, direct proporţional cu noile cuceriri ale tehnologiei. Un recent studiu al Organizaţiei "Salvaţi Copiii" România relevă cifre îngrijorătoare pentru societatea românească, şi implicit pentru autorităţi. Astfel, aproximativ 45% dintre copii afirmă ca au fost afectaţi emoţional sau jigniţi în spaţiul virtual, 22% au văzut sau primit mesaje cu caracter sexual, iar la 42% dintre ei li s-a trimis personal un mesaj sau o imagine cu conţinut explicit, 8% că li s-a cerut să vorbească despre acte sexuale şi 5% că li s-a solicitat o fotografie sau o înregistrare video în care să îşi arate părţile intime. Aceste cifre alarmante probează procentul ridicat de hărţuire a copiilor noştri în mediul on-line, cu atât mai mult cu cât a crescut în ultimii doi ani numărul celor mici care susţin că au avut cel puţin o experienţă neplăcută în acest spaţiu virtual. Sunt date extrem de relevante pentru ca atât autorităţile, cât şi mai ales părinţii să sporească exponenţial gradul de protecţie al copiilor în faţa pericolelor de acest gen. Specialiştii susţin că un copil traumatizat din acest punct de vedere, fie doar pentru o clipă, poate rămâne cu sechele greu de înlăturat în viitor, care-i marchează nu numai copilăria, ci şi viaţa ulterioară de adult. Din această perspectivă, utilizarea internetului şi tehnologiilor informaţionale de ultimă oră în mediul şcolar trebuie, în opinia mea, mult mai atent analizată şi propagată. Mai trebuie remarcat că avem o dezbatere exagerată pe tema utilităţii religiei în şcoli, dar când vine vorba despre folosirea internetului, nu avem nicio problemă, fapt care nu este tocmai în regulă! Cred că educaţia copiilor trebuie ferită, cel puţin în spaţiile de învăţământ, de folosirea, uneori în exces şi fără discernământ, a unor telefoane inteligente şi a altor mijloace audio-video, care nu au nicio legătură cu orele de curs. Au fost incredibile imaginile difuzate zilele trecute de televiziuni, cu acel elev de liceu care-şi sfida realmente profesoara de la catedră, înjurând-o şi ascultând manele, în timpul orelor! Nu sunt de părere că astfel de cazuri trebuie tolerate, iar faptul că elevul respectiv nu a fost sancţionat trebuie să ne pună pe gânduri. Consider că responsabilii pentru destinele învăţământului românesc trebuie să facă o distincţie clară între digitalizarea resurselor în procesul educaţional şi folosirea în exces a internetului la ore! Mai ales elevii din clasele mici trebuie protejaţi cât se poate în incinta unităţilor de învăţământ de acţiuni care îi pot pune în pericol din punctul de vedere al expunerii lor la pericolele de pe internet. Avem nevoie şi de o pregătire mai concludentă a cadrelor didactice în acest sens, pentru ca ele să fie capabile să evite apariţia unor situaţii potenţial periculoase pentru elevi. Mai departe, părinţii trebuie să vegheze la rândul lor la păzirea copiilor de tentaţiile internetului, cu atât mai mult cu cât există tendinţa modernă de a ignora adevăratele necesităţi ale copilului, dar şi de a-i satisface cele mai năstruşnice mofturi.
			Doamna Neviser Zaharcu: "Elevi eminenţi la Liceul de Arte «George Georgescu» Tulcea!" Am avut onoarea de a participa recent la un regal muzical, oferit de tineri interpreţi ai Liceului de Arte "George Georgescu" Tulcea, cu participarea unor colegi ai lor de Colegiului Naţional de Arte "Dinu Lipatti" din Capitală, sub genericul "Ambasadorii Muzicii!", în organizarea Fundaţiei Culturale "Remember Enescu". A fost realmente un regal muzical, oferit de tineri liceeni extraordinari, animaţi de pasiuni muzicale profunde, poate peste aptitudinile vârstei lor, pasionaţi şi extrem de talentaţi. A fost un concert superb, care mi-a dat încredere că Tulcea va continua să fie un izvor de talente pentru viitor, iar aceşti tineri minunaţi vor reuşi, sunt sigură, să ducă mai departe tradiţia culturală dobrogeană peste veacuri. De altfel, Liceul de Arte "George Georgescu" este o emblemă a oraşului şi judeţului Tulcea, fiind singura unitate de învăţământ artistic din această parte a ţării, înfiinţată în anul 1958. Singularitatea Liceului de Arte în peisajul şcolii tulcene face din acesta furnizorul unic al dublei educaţii, artistice şi generale. În politica sa educaţională, Liceul de Arte are în centru elevul, care este susţinut şi încurajat în a-şi forma deprinderi şi a asimila cât mai multe cunoştinţe - pe de o parte - şi de a face performanţă, pe de altă parte. Ambele direcţii se referă atât la pregătirea vocaţională, cât şi la cea generală. Valorile respectate şi promovate de şcoală converg către un învăţământ de calitate atât vocaţional, cât şi general, susţinut de un corp profesoral bine pregătit şi cu experienţă. Prin toate acestea, şcoala speră să satisfacă aşteptările diverselor grupuri de interes, intern şi extern: elevi, părinţi, comunitate. Activitatea elevilor Liceului de Arte, este cunoscută la nivelul comunităţii, prin numeroasele manifestări artistice la care participă aceştia (concerte, recitaluri, spectacole, expoziţii). Mulţumesc domnului director al Liceului de Arte "George Georgescu", prof. Traian Oancea, precum şi amfitrionilor şi organizatorilor acestui spectacol de excepţie, profesorii Rodica Raican, Mihaela Tomescu, Magdalena Ursu, Lăcrămioara Chiriţă, Corina Stepanschi, Ştefan Chiriţă, Monica Micula, Roxana Maria Lupu, şi, nu în ultimul rând, admirabililor şi tinerilor interpreţi, adevăraţi virtuozi ai pianului, viorilor şi celorlalte instrumente dificile ale muzicii clasice! Vă mulţumesc şi vă respect pentru tot ceea ce faceţi pentru Tulcea!
			Domnul Daniel Iane: "Crearea locurilor de muncă, ultima grijă a premierului Ponta" În condiţiile în care toate statisticile ne arată că recesiunea economiei româneşti se adânceşte, iar numărul celor care nu au un loc de muncă este în continuă creştere, nu pot să nu abordez astăzi situaţia celor care vor avea cel mai mult de suferit din cauza politicilor păguboase ale guvernului Ponta, a celor care se află în şomaj şi pentru care nu se întrevede nicio măsură benefică care să-i scoată din acest dezastru, ultima grijă a acestui guvern fiind crearea de locuri de muncă. Conform ultimelor evaluări internaţionale şi a datelor Eurostat, ţara noastră se situează pe primul loc în UE în ceea ce priveşte reducerea locurilor de muncă. Potrivit raportului anual al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în ceea ce priveşte şomajul, abia de acum înainte urmează să ne confruntăm cu partea cea mai gravă a crizei. Cu toate acestea, Guvernul condus de Victor Ponta nu a adoptat niciun fel de măsură pentru a ameliora această situaţie, iar din această cauză, deşi populaţia activă a României este de 9.302.000 persoane, populaţia ocupată este doar de 8.678.000 persoane. Astfel, rata şomajului a ajuns la 6,5%, la nivelul lunii ianuarie 2015, conform datelor oficiale furnizate de INS. Datele sunt extrem de îngrijorătoare, deoarece vorbim de aproximativ 600.000 de români care neavând un loc de muncă se află în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele şi de a mai duce un trai decent. Pentru aceştia, la ora actuală sunt disponibile doar 15.651 locuri de muncă. Iată că realitatea ne prezintă un guvern inert, blocat într-o lume paralelă celei în care trăieşte România cotidiană. Domnule Ponta, efortul guvernului pe care îl conduceţi trebuia orientat către resorbirea şomajului, în principal prin crearea de locuri de muncă. O prioritate în acest context trebuia să fie lupta împotriva şomajului de lungă durată şi evitarea pe cât posibil a şomajului tinerilor, care riscă astfel să iasă din sistem, aducând perspectiva unei grave crize sociale, cu consecinţe imprevizibile. Dumneavoastră însă aţi ales să staţi paralizat luni în şir şi nu aţi adoptat niciun fel de politică care să ajute economia, agenţii economici sau cetăţenii acestei ţări. Cu greu şi la presiunea noastră aţi aprobat reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, dar nu aţi susţinut alte măsuri care să aducă o fiscalitate mai redusă, pentru o economie de piaţă adevărată şi sănătoasă. Reducerea taxelor, în pofida reducerii încasărilor la buget, era o măsură absolut necesară de relaxare atât pentru agenţii economici, cât şi pentru cetăţeni, pentru consumatori. Este o măsură care s-a aplicat în toate ţările din Europa pentru a stimula consumul, pentru a reda încrederea consumatorilor, în aşa fel încât să se dea un impuls activităţii economice şi să se producă relansarea. Dumneavoastră însă, domnule Ponta, aţi introdus 36 de noi impozite şi măsuri care au dus la majorarea impozitelor existente, deşi s-a demonstrat că a pune taxe mai mari pe o economie care se contractă determină micşorarea şi mai puternică a veniturilor la buget, cu toate dificultăţile care decurg din aceasta. Care este strategia statului de monitorizare a şomajului şi de redactare cu prioritate de politici de reconversie profesională care să ajute şomerii în găsirea unui loc de muncă ? În momentul de faţă, deşi este foarte târziu, nu se vede niciun plan coerent care să ajute această categorie să treacă peste perioada dificilă în care se află. V-aţi asumat, domnule Ponta, integrarea pe piaţa muncii prin dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi de ocupare durabilă a forţei de muncă. V-aţi asumat, de asemenea, crearea unui cadru instituţional stimulativ, un mediu economic necesar creării de locuri de muncă şi reducerea ratei şomajului sub 5%. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat, starea de ineficienţă impusă de guvernul dumneavoastră ducând la imobilitate dăunătoare.
			Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: "PSD îi tratează cu cinism şi în bătaie de joc pe foştii deţinuţi politici" Simţind că pierd puterea, liderii PSD vin cu o nouă şmecherie. După ce în campaniile electorale Victor Ponta şi PSD au promis de toate pentru toţi, au dat chiar şi legi care să le întărească promisiunile, dar nu le-au bugetat şi aplicat niciodată, pentru că nu aveau acest lucru în intenţie, acum vin şi prorogă termenul de aplicare pentru perioada în care PSD nu va mai fi la guvernare. Cu această şmecherie PSD a venit şi în faţa foştilor deţinuţi politici. În cadrul şedinţei Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor de săptămâna trecută a fost dezbătut proiectul Guvernului care vizează mărirea indemnizaţiilor foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti. Vorbim despre un proiect al Guvernului promovat încă din luna noiembrie a anului 2014, în campanie electorală, înainte de a fi adoptat bugetul României, proiect care viza dublarea acestor indemnizaţii de la începutul anului 2015. Dar, pentru că era doar o promisiune electorală cu haină de lege, nu a fost luată în considerare de PSD pentru alocarea bugetară. Acum, când PSD şi Victor Ponta ştiu că pleacă în opoziţie, continuă şmecheria, dând dovadă de mult cinism, prin aruncarea unei fărâme de speranţă foştilor deţinuţi politici şi propunând amânarea termenului, urmând ca indemnizaţiile acestora să fie majorate începând cu 1 iulie 2015. Prea târziu, însă, pentru majoritatea foştilor deţinuţi politici ale căror pensii sunt de 10 ori mai mici decât cele ale torţionarilor lor. Conform datelor statistice, în anul 2009 numărul beneficiarilor acestui decret era de 63.259, în 2010 erau 62.178, în 2012 erau 55.901, iar în 2013 mai erau 54.378. Vorbim despre cinism şi bătaie de joc, în condiţiile în care cifrele îi arată clar doamnei Rovana Plumb, domnului Victor Ponta şi tuturor, că în decembrie 2013 au murit 325 de deţinuţi politici, în ianuarie 2014 - 400. Câţi oameni mor cu această speranţă din noiembrie 2014, de când s-a dat legea, până în iulie, când zic acum doamna Plumb şi domnul Ponta că o vor aplica?! Partidul Naţional Liberal consideră că, în aceste condiţii, când numărul beneficiarilor acestui decret-lege este în continuă scădere, chiar şi data de 1 iulie a acestui an este foarte îndepărtată pentru aceste persoane în vârstă ale căror venituri sunt foarte mici în raport cu suferinţele îndurate. Facem apel la Guvernul Ponta şi la parlamentarii majorităţii controlate de PSD să renunţe la a mai amăgi românii cu proiecte de lege pe care apoi le sucesc cum vor în Parlament şi cărora le amână aplicarea. PSD şi Victor Ponta trebuie să îşi respecte cuvântul dat în faţa foştilor deţinuţi politici, cărora le datorează, conform proiectului legislativ, mărirea indemnizaţiei la care aceşti oameni au dreptul ca o minimă compensaţie pentru teroarea şi chinurile îndurate în groaznicele temniţe ale regimului comunist.
			Doamna Cristina-Ancuţa Pocora: "Victor Ponta şi PSD se pregătesc de opoziţie şi colecţionează panglici!" PSD se pregăteşte de opoziţie, iar toate acţiunile Guvernului condus de Victor Ponta demonstrează clar acest plan. Chiar în ziua în care sora sa a fost chemată la DNA într-un dosar de corupţie, Victor Ponta se prefăcea că subiectul nu există şi tăia vesel o panglică. Dacă ascultăm ceea ce spune PSD, trebuie să avem în vedere ambele feţe ale acestui partid. Pe de o parte, avem abordarea lui Victor Ponta, cea oficială, de la televizor, falsă şi mincinoasă, iar de cealaltă parte vedem în continuare modul tradiţional de acţiune al PSD, din care se remarcă obstrucţionarea cu orice preţ a justiţiei, direcţionarea banului public către clientela şi firmele de casă şi alte şmecherii politicianiste cu care PSD încearcă să acapareze şi să controleze toate instituţiile statului. Astăzi, Victor Ponta se comportă ca un şofer de autobuz cu cauciucurile sparte, cu rezervorul gol, cu direcţia stricată şi fără frâne, care însă vinde bilete şi îi asigură pe călători că îi va duce în siguranţă şi repede la destinaţie. Strategia PSD se poate vedea limpede în toate acţiunile sale, şi, analizând numai ultima săptămână, putem vedea clar care sunt tehnicile pe care PSD le foloseşte. În primul rând, în loc să acţioneze, să facă lucruri pentru oameni, PSD, în frunte cu Victor Ponta, îşi construieşte o platformă de discurs pentru opoziţie, o platformă cu care să poată spune, atunci când nu va mai fi la guvernare, că ei au guvernat bine, că doreau să facă lucruri bune pentru oameni, dar au fost schimbaţi. Aici se încadrează proiectul noului Codul fiscal prezentat, o platformă electorală cu multe lucruri bune şi de dorit, dar pe care a lansat-o în această perioadă tocmai Victor Ponta, care aflat la guvernare de peste 2 ani şi jumătate a sugrumat economia, a păcălit mediul de afaceri şi cetăţenii şi acum încearcă să îi păcălească iar. Victor Ponta are majoritate în Parlament, iar dacă doreşte să treacă Codul fiscal să o facă! În al doilea rând, sunt legi al căror termen de intrare în vigoare este amânat sau al căror termen de aplicare este lăsat moştenire pentru următoarea guvernare pentru că PSD a fost doar în campanie electorală în acest timp. De exemplu, indemnizaţia deţinuţilor politici a fost promisă de PSD în campanie, dată lege de Guvern, nebugetată, şi acum amânată până în luna iulie. În al treilea rând, vedem din partea PSD tergiversarea dezbaterilor, lucru care poate arăta în mod clar ce face Guvernul condus de Victor Ponta. Este binecunoscut exemplul amânării solicitării PNL de înfiinţare a unei Comisii de anchetă pentru verificarea modului în care au fost folosiţi banii publici din Fondul de rezervă al Guvernului în 2013 şi 2014. Un alt exemplu de tergiversare este chiar numirea directorului SRI. Mai mult, o altă tehnică folosită de PSD este adoptarea tacită a legilor în primă cameră, iar aici există nenumărate exemple, printre cele mai recente numărându-se O.U.G. nr.86 din 2014, referitoare la desfiinţarea Inspecţiei Muncii şi a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Tacit şi-ar fi dorit să treacă atât O.U.G. nr.55/2014, cât şi Ordonanţa plagiatului lui Ponta, dacă PNL nu ar fi insistat să fie dezbătute. În numai o săptămână, PSD ne-a dezvăluit toate tehnicile politicianiste, incorecte şi chiar ilegale pe care le foloseşte, una dintre ele fiind şi blocarea actului de justiţie. Minciunea, şmecheria, demagogia PSD s-au văzut la votul privind solicitarea DNA de arestare preventivă a deputatului Elena Udrea. Public, PSD susţine că sunt mari luptători pentru independenţa justiţiei, când, în realitate, cele 118 voturi împotrivă ne-au dovedit încă o dată caracterul duplicitar, demagogia şi minciuna marca PSD, care şi-a mobilizat deputaţii în încercarea de a bloca cererea venită din partea justiţiei. Un lucru este clar, în aceste momente Victor Ponta nu mai guvernează, nu se mai ocupă de România, ci face ultimele pregătiri pentru opoziţie - bagă oameni de partid în toate structurile de stat, de la educaţie la zona de control, acaparează tot ce mai poate, şi îşi pregăteşte platforma politică, discursul cu care să seducă.
			Domnul Constantin Adăscăliţei: "Pentru susţinerea agriculturii ecologice în România" Săptămâna trecută, pe 24 februarie a fost sărbătorit Dragobetele, această zi devenind o veritabilă zi a îndrăgostiţilor care vor să îşi sărbătorească româneşte sentimentele pentru persoana iubită. Puţină lume ştie însă că această sărbătoare are rădăcini străvechi pe teritoriul spaţiului carpatic, dinainte chiar de epoca creştină, iar semnificaţia primordială o reprezenta venirea primăverii şi începerea anului agricol. Cu toţii am susţinut faptul că agricultura românească este un domeniu strategic, iar guvernul a demonstrat prin măsurile sale că a înţeles acest lucru, şi agricultura a devenit o prioritate a actualei coaliţii de guvernare. Ultimii trei ani au adus cu ei creşterea suprafeţelor de teren lucrate, îmbogăţirea parcului tehnologic şi de utilaje, creşterea absorbţiei de fonduri europene şi producţii record, ce au contribuit nemijlocit la creşterea PIB. Astăzi, odată cu începerea campaniei agricole de primăvară, doresc să supun atenţiei dumneavoastră una din nişele importante ale acestui sector, şi anume agricultura ecologică sau, în termeni europeni - "agricultura organică" sau "agricultura biologică." Acest tip de agricultură este de fapt un sistem de producţie al cărui rol principal este acela de a produce o hrană mai curată, care să nu afecteze organismul uman, în deplină armonie cu mediul înconjurător, care trebuie protejat şi conservat. Conform Codex-ului european, agricultura organică este acel "management de producţie care ameliorează şi promovează sănătatea agro-ecosistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solurilor." Acelaşi text prevede că se pot utiliza toate metodele agronomice, biologice şi mecanice, însă fără folosirea materialelor sintetice, în speţă orice substanţe chimice destinate protejării sau dopării producţiei agricole. Îmbrăţişarea acestei filozofii de producţie nu a fost şi nu este uşoară, mai ales că în cei 50 ani de comunism accentul a fost pus pe o producţie cât mai mare, depăşirea planurilor etc., iar de protejarea mediului nici nu se punea problema. Din păcate şi astăzi, când majoritatea terenurilor lucrate sunt arendate, dacă îndemni un mare fermier să lucreze ecologic, îţi va răspunde că datorită concurenţei şi bursei internaţionale de preţuri, care permite o marjă minimă de profit, dumnealui va prefera culturi intensive, modificate genetic, săturate de pesticide şi îngrăşăminte, dar cu producţii duble faţă de culturile prietenoase cu mediul. Un exemplu din practică - 1 hectar de grâu cultivat fără folosirea compuşilor chimici poate produce între 3-3,5 tone, în timp ce prin metoda intensivă producţia ajunge şi la 6 tone. Ce nu realizează însă arendaşii care vor să îşi maximizeze profiturile este că în timp, fauna de microorganisme care fac terenul fertil este distrusă, iar calitatea solului scade până la sterilitate. Astfel a luat naştere dezbaterea privind obiectivele economice ale agriculturii eco, şi anume să permită un nivel decent de câştiguri celor ce o practică şi nu în ultimul rând să permită o producţie cantitativă suficientă populaţiei care se hrăneşte. Legiuitorul european a gândit pe etape realizarea acestor obiective. Pe termen scurt, prin Politica Agricolă Comună se doreşte ca suprafaţa cultivată bio să depăşească 10% din suprafaţa totală. Prevederile PAC au făcut ca agricultura bio să crească de la an la an, însă avem destule cazuri în UE în care fermierii s-au întors la agricultura convenţională, întrucât cea biologică nu le putea acoperi cheltuielile. De asemenea, sprijinul oferit de stat era insuficient. Analizând piaţa produselor bio din România, aceasta a avut o creştere de la an la an, însă din păcate doar în cazul exploataţiilor mici şi rareori mijlocii, în general pe legume-fructe, ceaiuri sau plante medicinale. Specialiştii ne declară că avem peste 1 million de hectare de păşune care dacă s-ar certifica ne-ar situa pe unul din primele trei locuri în UE în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată bio. Din această situaţie rezultă clar două probleme: încă nu am convins marii fermieri să practice agricultura ecologică la scară largă, iar a doua - se simte nevoia unor compensaţii mai mari, care să ajute fermierul la acoperirea costurilor de producţie. Noul PNDR 2014-2020 aduce schimbări pozitive în acest domeniu. Odată cu introducerea unui pachet de sprijin pentru pajiştile certificate ecologic se vor obţine produse animale de calitate, care vor putea fi valorificate corespunzător. Fermierii înregistraţi în sistemul de agricultură ecologică vor primi subvenţii mărite, de exemplu 500 euro/hectar /an pentru legume sau 620 euro/hectar/an pentru livezi. Îmi doresc, dragi colegi, ca în viitor, performanţa agriculturii noastre să fie apreciată mai mult prin indicatori calitativi şi de protecţie a mediului, şi mai puţin prin indicatori cantitativi, dar dăunători pe termen lung.
			Domnul Andrei-Valentin Sava: "Uciderea liderului opoziţiei ruse trage noi semnale de alarmă asupra regimului de la Kremlin şi provoacă statele democratice la a-şi afirma mai articulat principiile şi valorile" Iată că Rusia devine din nou un subiect de discuţie pe scena internaţională. Nici de această dată nu este vorba de ceva pozitiv. Liderul opoziţiei din Rusia, Boris Nemţov, a fost asasinat în plină stradă în cursul săptămânii trecute. Acesta era recunoscut în interiorul ţării ca unul dintre cei mai activi critici ai regimului preşedintelui Vladimir Putin. El urma să conducă un amplu marş de protest împotriva acestuia la Kremlin. Boris Nemţov era caracterizat de către cei care l-au cunoscut ca fiind "Un om foarte deschis (...). A fost un far pentru mişcarea de opoziţie, pentru că ştia foarte bine ce face, avea experienţă şi curaj. Oriunde mergea, era primit." Se pare că în Rusia nu era chiar oriunde primit. În timp ce pentru unii acest om era un exemplu, pentru alţii a devenit un real pericol, astfel încât s-a dat ordin de eliminare completă a sa. Într-un interviu dat anterior pentru o publicaţie rusă, Nemţov a recunoscut temerea sa, dar mai ales a apropiaţilor săi, începând cu mama sa şi continuând cu ceilalţi lideri ai opoziţiei, că va fi omorât de către actuala putere. Aceste evenimente ne arată că Rusia este un fost stat totalitar în care metehnele represiunii nu au fost pe deplin abolite. Un alt lider al opoziţiei care a fost închis timp de 10 ani, Mihail Hodorkovski, susţine că Rusia este tributară tendinţelor unor lideri autoritari precum a fost Brejnev sau precum este acum Vladimir Putin. De altfel, el a afirmat că detenţia sa a fost o pedeapsă pentru că i s-a opus acestuia din urmă. Motivele şi speculaţiile referitoare la scopul uciderii lui Boris Nemţov ne fac să ne îngrijorăm şi mai mult. Afirmaţiile potrivit cărora acesta a fost ucis deoarece ar fi urmat să publice un raport despre prezenţa trupelor ruse în estul Ucrainei, venite tocmai de la Elmar Brok, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, sunt extrem de grave. Chiar şi dacă pot fi considerate doar speculaţii, ele îşi păstrează gravitatea. O lume în care preţul exprimării unor critici sau al respingerii unei ordini economice sau politice este chiar propria viaţă este o lume fără viitor. Menţinerea unor pârghii alternative de control asupra celor care se află la putere este cheia regimurilor democratice. Se pare că acolo unde aceste pârghii nu există, îşi fac loc puterea abuzivă, teroarea şi opresiunea. Regimurile democratice au limitele lor, însă ele nu permit sub nicio formă ororile care apar în statele în care valorile democraţiei lipsesc. În regimurile nedemocratice, modelele de reducere la tăcere a celor care aleg să nu se supună unei ordini impuse autoritar nu par a fi foarte variate, fie că este vorba de Statul Islamic, fie că este vorba de Coreea de Nord, fie că este vorba de Rusia. În aceste medii, eliminarea adversarului prin atentat devine deja o metodă consacrată pentru a opri divergenţa şi opoziţia faţă de o anumită ordine a lucrurilor. Odată cu blamarea publică a fenomenului descris, noi, cei care credem în principiile şi valorile unei lumi democratice, trebuie să realizăm un exerciţiu mai amplu şi riguros de evaluare a mijloacelor prin care să reuşim cu adevărat să inspirăm mai mult de acum încolo şi să reprezentăm un model demn de urmat, în defavoarea unor modele care generează eliminarea fizică, teroarea. În acelaşi timp, trebuie să salutăm atitudinea lăudabilă a celor care au avut curajul să participe la marşul de duminică de la Kremlin. Marşul ce ar fi trebuit să fie condus de Boris Nemţov s-a transformat într-un marş de comemorare a acestuia. 70.000 de oameni şi-au exprimat indignarea faţă de metodele opresive practicate în Rusia. România şi celelalte state europene trebuie să fie alături de ei şi de toţi cei care nu se lasă intimidaţi şi luptă până la capăt pentru libertate.
			Domnul Mihai Weber: "Masterplanul de Transport - un punct prioritar în agenda de lucru a Guvernului Ponta" Varianta finală a Masterplanului General de Transport a fost aprobată, urmând ca negocierile cu Comisia Europeană să se desfăşoare între 9 - 13 martie. Potrivit ministrului transporturilor Ioan Rus, acest proiect prevede construirea a 1.300 de km de autostradă până în 2030, precum şi a 1.878 km de drumuri expres, 2.854 de drumuri trans regio, 293 km de drumuri euro trans şi 67 de variante de ocolire. Ca şi autostrăzi propuse spre construire se numeră: autostrada Sibiu - Făgăraş, Sibiu - Piteşti, Bacău - Paşcani, Târgu Neamţ - Iaşi - Ungheni şi Târgu Mureş - Târgu Neamţ. În proiect este prevăzută şi construirea unei autostrăzi în jurul Bucureştiului, precum şi un drum expres între autostrada Bucureşti - Ploieşti şi aeroportul Henri Coandă. În ceea ce priveşte sectorul rutier, investiţia se va ridica la 26,5 mld euro, jumătate din suma respectivă fiind repartizată pentru construirea autostrăzilor. Pentru sectorul feroviar, vor fi distribuite fonduri pentru reabilitarea unor coridoare feroviare (3.219 km), a unor căi ferate cu potenţial economic (1.131 km), electrificarea tuturor sectoarelor de pe reţeaua TEN - T core (425 km) şi dezvoltarea unor sectoare de cale ferată de mare viteză (peste 1.000 km). Investiţii în valoare de 2 miliarde de euro se doresc a fi făcute şi în sectorul naval, în vederea construirii a 752 km de căi navigabile, precum şi pentru modernizarea a 12 porturi. De altfel, sunt propuse spre modernizare un număr de 14 aeroporturi, investiţia necesară pentru realizarea acestui obiectiv având o valoare de 558 milioane euro. În mod vizibil, acest proiect este o măsură importantă, realizarea acesteia ducând în mod sigur la dezvoltarea infrastructurii României, la creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti, având un impact pozitiv şi pe piaţa muncii, fiind create noi locuri de muncă, existând de altfel şi posibilitatea întoarcerii în ţară a românilor plecaţi să muncească în străinătate. România are nevoie de această schimbare. Fiecare măsură luată de actualul Guvern, fiecare proiect nou reprezintă un pas spre creşterea standardelor de viaţă ale tuturor românilor şi implicit un pas spre dezvoltarea ţării.
			Domnul Laurenţiu Nistor: "Reforma electorală nu mai poate fi amânată pentru încă un ciclu electoral" Anul viitor este un an electoral. Românii îşi vor alege primarii, Consiliile Judeţene şi un nou Parlament. Rezultatele alegerilor locale şi generale din 2012 au demonstrat că o reformă electorală este absolut necesară în România. Diferenţa este că avem acum o idee clară despre cum trebuie să fie această reformă pentru ca lucrurile să meargă într-o direcţie bună, dincolo de orice speculaţii teoretice şi ipoteze mai mult sau mai puţin fanteziste. Comisia parlamentară de Cod electoral a avansat semnificativ în ultimele săptămâni şi a stabilit prin consens principiile care stau la baza noilor alegeri locale - vot direct, într-un singur tur pentru primari, vot pe listă pentru preşedinţii de Consilii Judeţene, vot pe liste pentru consilierii locali şi judeţeni. Din experienţa de până acum a rezultat că o reglementare utilă ar putea fi şi limitarea mandatelor primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene la cel mult două consecutiv, alături de iniţiativa ca alegerile să fie organizate de Autoritatea Electorală Permanentă. Toate aceste priorităţi, susţinute de informatizarea sistemului de votare, vor însemna paşi concreţi către un sistem electoral corect şi modern. De asemenea, din punctul de vedere al Partidului Social Democrat, motivul principal pentru care varianta unui singur tur de scrutin a fost susţinută se bazează pe constatarea că în al doilea tur de scrutin apare votul negativ, care distorsionează de fapt opţiunea iniţială a electoratului - exprimată direct în cadrul primului tur de scrutin. Tot în cadrul Comisiei de Cod electoral s-a căzut de acord în unanimitate că avem nevoie de o modalitate strictă de evidenţă a cetăţenilor români din străinătate, pentru a evita ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 2009 şi 2014. Desigur, până la stabilirea formei definitive a pachetului de legi electorale mai este încă mult de muncă. Importante sunt buna- credinţă politică şi determinarea de a duce la bun sfârşit integral şi în timp util legile Codului electoral, într-un climat de transparenţă instituţională şi control democratic. Este dreptul oamenilor să ştie ce se întâmplă cu votul lor. Este responsabilitatea noastră să îi informăm, facilitând accesul cetăţeanului la informaţie. Numai aşa Parlamentul României va deveni ceea ce este menit să fie: puterea legislativă - cea mai importantă putere într-un stat de drept.
			Doamna Natalia-Elena Intotero: "Legea finanţării partidelor - o reformă electorală obligatorie" Esenţa democraţiei constă în dreptul fiecăruia de a alege şi a fi ales. Dar tot acest proces electoral trebuie să fie corect, şi cel mai sensibil aspect din această perspectivă a fost mereu cel al finanţării partidelor politice. În forma sa actuală, Legea privind finanţarea partidelor nu asigură transparenţa necesară pentru a înlătura dubiile din percepţia publică referitoare mai ales la sursele de finanţare din perioada campaniilor electorale. Şi de aceea Partidul Social Democrat a decis să se implice cu seriozitate în definirea noului set de principii care stabilesc cadrul legal al finanţării formaţiunilor politice în România. În elaborarea noii legislaţii de finanţare a partidelor politice, s-a ţinut cont şi de recomandările Grupului Statelor împotriva Corupţiei. În litera şi spiritul reglementărilor europene, partidele nu vor mai primi sedii de la stat şi toate donaţiile vor fi făcute prin sistemul bancar şi înregistrate în contabilitate. Tot pentru controlul eficient al finanţării, se vor limita cheltuielile de campanie electorală atât în ceea ce priveşte suma, cât şi categoriile de cheltuieli, şi nu se vor acorda niciun fel de bani în avans de la bugetul de stat. Finanţarea se va face nediscriminatoriu pentru fiecare candidat. Noul proiect de lege va include toate recomandările europene ce prevăd o transparentizare totală a modului de finanţare - campaniile electorale să poată fi iniţiate doar din fonduri publice şi în mod egal, astfel încât să nu mai apară în campanii finanţări private. O altă modificare pe care o consider în acelaşi timp semnificativă şi necesară este crearea unui cadru permisiv pentru depunerea candidaturii din punct de vedere al listelor de susţinători. Nu în ultimul rând, o schimbare esenţială faţă de actuala lege va fi stipularea unui pachet de sancţiuni dure, administrative şi penale, care să descurajeze ideea de a finanţa ocult partidele politice. Dacă dorim să recâştigăm încrederea oamenilor, să nu mai fim criticaţi de opinia publică şi să continuăm parcursul pozitiv al României, atunci trebuie să luăm măsuri concrete prin care să schimbăm anumite percepţii publice. Noua lege a finanţării partidelor este o etapă necesară în acest proces. Vă invit, stimaţi colegi, să demonstrăm împreună că votul pe care l-am primit în noiembrie 2012 nu a fost irosit. Să demonstrăm împreună că suntem cu adevărat promotorii intereselor oamenilor care ne-au delegat să îi reprezentăm în cel mai înalt for al ţării pentru binele lor, pentru viitorul României.
			Domnul Daniel Tudorache: "Întâlnirea preşedintelui Klaus Iohannis cu Angela Merkel" Aşa cum ştim cu toţii, preşedintele Klaus Iohannis s-a întâlnit, joi, la Berlin, cu cancelarul Angela Merkel în prima sa vizită oficială în Germania. Printre subiectele abordate de cei doi lideri politici s-a numărat aderarea României la spaţiul Schengen. Temele de discuţie au fost variate şi au vizat subiecte de interes precum relaţia României cu Germania, conflictul din estul Ucrainei şi chiar situaţia Republicii Moldova. Această primă vizită oficială de la preluarea mandatului a avut ca scop clar întărirea relaţiilor dintre România şi Germania. Acest punct reprezintă o prioritate în politica externă a noului preşedinte. În ceea ce priveşte aderarea României la spaţiul Schengen, preşedintele a pus accentul pe importanţa unui sprijin din partea Germaniei, sprijin care să permită identificarea unei soluţii care să determine avansarea spre realizarea acestui obiectiv. În timp ce cancelarul german a abordat o atitudine evazivă referitor la această chestiune, între argumentele considerate ca fiind convingătoare, invocate de către Iohannis, a fost menţionat atât ultimul raport MCV, dar şi "capacitatea şi contribuţia deja demonstrată de România la asigurarea securităţii frontierei externe a Uniunii." Atât liderul de la Berlin, cât şi preşedintele Klaus Iohannis au discutat deschis despre relaţia strânsă dintre România şi Germania şi au concluzionat că Germania nu e doar principalul partener economic/comercial al României, dar şi unul dintre cei mai importanţi parteneri de dialog în interiorul Uniunii Europene. Poziţionarea României după izbucnirea conflictului din Ucraina a reprezentat o altă discuţie importantă în cadrul întâlnirii de la Berlin. A fost stabilit faptul că România şi Germania vor avea o agendă comună şi de reţinut este faptul că România "se găseşte într-o situaţie care iese în evidenţă." Această vizită la Berlin este considerată a fi cea mai importantă deplasare externă a preşedintelui României la început de mandat şi poate fi văzută fie ca o simplă tatonare reciprocă, fie ca un potenţial câştig politic.
			Domnul Ionel Arsene: În declaraţia politică de săptămâna aceasta voi face referire la necesitatea direcţionării activităţii politice în plan local, conform nevoilor de dezvoltare ale comunităţii. Ca preşedinte al unei organizaţii de partid judeţene consider că este necesar ca activitatea politică la nivel judeţean să reflecte cât mai fidel nevoile de dezvoltare ale comunităţilor, păstrând, totodată, şi o raportare la agenda publică naţională. Astfel, în urma unei analize pe care am realizat-o împreună cu colegii mei de la PSD Neamţ am decis să demarăm o campanie de consultări publice pentru identificarea priorităţilor de investiţii şi dezvoltare ale Neamţului. Este de datoria noastră să fim întotdeauna la curent cu nevoile celor pe care îi reprezentăm şi să găsim cele mai bune soluţii pentru a pune în aplicare proiectele şi măsurile de care ei au nevoie. Consider că prin consultări publice realizate cu participarea reprezentanţilor societăţii civile din Neamţ, ai administraţiei locale şi judeţene, ai sindicatelor şi organizaţiilor oamenilor de afaceri, putem identifica şi stabili o agendă de dezvoltare a judeţului Neamţ. Această agendă va permite cetăţenilor o evaluare corectă a activităţii noastre, dar şi să identifice care sunt acele organizaţii politice ce se împotrivesc punerii ei în aplicare. Totodată, PSD Neamţ va încerca să obţină un consens politic, la nivel judeţean, pentru susţinerea proiectelor importante pentru judeţ. Nu rivalitatea politică trebuie să fie principala ocupaţie a politicienilor, ci interesul public. De aceea, sunt sigur că celelalte organizaţii politice din judeţul Neamţ vor fi de acord cu iniţiativa noastră şi o vor sprijini, pentru binele nemţenilor. Pentru organizaţia pe care o conduc, pentru mine şi colegii mei este foarte important ca activitatea noastră să fie orientată conform unor obiective măsurabile în raport cu nevoile reale ale cetăţenilor. Cunoaştem foarte bine potenţialul judeţului nostru, al oamenilor de aici şi credem că o agendă de dezvoltare va facilita o creştere echilibrată şi durabilă pentru Neamţ.
			Domnul Radu Babuş: "Securitatea României" La început de mileniu, lumea a intrat într-o nouă fază de evoluţie, marcată de coexistenţa şi confruntarea unor tendinţe pozitive majore cu altele care generează riscuri şi ameninţări. Vechea ordine mondială, bazată pe logica bipolară - caracterizată de rivalitate şi capacitate de anihilare reciprocă a unor state şi blocuri politico-militare - a dispărut, iar tranziţia postbipolară s-a încheiat, în timp ce germenii construcţiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupă un loc tot mai important în cadrul preocupărilor comunităţii internaţionale. La nivel global, lumea continuă să rămână puternic conflictuală. Motoarele conflictelor operează atât în domeniul accesului la resurse, la mecanismele de distribuţie a acestora şi la pieţe de desfacere, cât şi în cel al diferenţelor identitare de natură civică, etnică, religioasă, culturală sau ideologică. Probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusă, în timp ce conflictele regionale şi cele interne pot fi mai frecvente, iar efectul lor - direct sau cumulat - tinde să devină tot mai greu de controlat. Mediul de securitate internaţional se află într-o rapidă schimbare. Unele schimbări sunt lineare şi previzibile, fie că decurg din evoluţia obiectivă a mediului de securitate, fie că sunt rezultatul unor strategii şi programe. Altele au caracter surprinzător, seismic sau de discontinuitate strategică şi sunt însoţite de o doză de incertitudine semnificativă ca natură, amploare şi durată. Proliferararea noilor riscuri şi ameninţări amplifică aspectele de insecuritate ale mediului global, astfel că, în perspectiva următorilor 10-15 ani, ordinea mondială va arăta sensibil diferit, în condiţiile în care noua dinamică a relaţiilor internaţionale favorizează eforturile comunităţii euroatlantice care vizează construcţia unui nou echilibru internaţional, capabil să asigure expansiunea şi consolidarea libertăţii şi democraţiei. În acest context, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale a României sunt percepute în primul rând din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene. În aceste condiţii, deşi pericolul unui război clasic, al unor agresiuni militare convenţionale este foarte puţin probabil, neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera vulnerabilităţi majore la adresa securităţii naţionale şi a capacităţii de acţiune pentru îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate. Se înscriu, de asemenea, în această categorie, riscurile şi ameninţările ce privesc securitatea şi apărarea frontierelor, în condiţiile în care segmente importante ale graniţelor României constituie o parte importantă a frontierei terestre estice a celor două organizaţii. În acelaşi timp, însă, o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură militară şi non-militară, inclusiv cele ce se manifestă sub forma agresiunilor psihologice, informaţionale sau informatice tind să sporească sub raportul gradului de pericol şi al probabilităţii de producere şi pot afecta grav starea de securitate a cetăţenilor români, a statului român sau a organizaţiilor din care România face parte. Ele sunt generate preponderent de mediul internaţional, dar şi - într-o anumită măsură - de cel intern. Pericolul creat de astfel de evoluţii negative poate fi substanţial potenţat în cazul asocierii lor, îndeosebi în condiţiile în care graniţele dintre ameninţările globale şi cele regionale, precum şi între cele externe sau interne, tind să devină tot mai difuze. În condiţiile accelerării proceselor globale şi ale dezvoltării tehnologice, când distanţele geografice devin tot mai puţin relevante, apariţia unor asemenea fenomene negative trebuie descoperită oportun - indiferent de locul unde se produc, iar evaluarea lor trebuie făcută prin prisma caracterului indivizibil al securităţii globale. În acest context, contracararea lor fermă şi eficientă - inclusiv la distanţe mari faţă de graniţele naţionale - devine o exigenţă majoră a unei guvernări responsabile.
			Doamna Elena Cătălina Ştefănescu: Obiectul declaraţiei: Modificarea legislaţiei în domeniul siguranţai alimentare Alimentaţia publică, deşi un subiect de o seriozitate şi importanţă crucială, nu primeşte atenţia cuvenită din partea autorităţilor şi opiniei publice. Interesul presei şi al societăţii este trezit doar atunci când ne confruntăm cu cazuri deosebit de grave precum cel al cărnii expirate pe punctul de a fi trimisă spre comercializare. Alimentele pe care populaţia le consumă zi de zi pot reprezenta adevărate pericole pentru sănătatea publică, deşi titlurile ziarelor ocolesc de cele mai multe ori problematica. Un exemplu în acest sens îl reprezintă alimentele cu un conţinut ridicat de nitriţi, un conservant care în cantităţi mari poate pune în pericol sănătatea consumatorilor pe termen lung. Aceste alimente sunt cu atât mai periculoase cu cât ele au un termen de valabilitate foarte mare, de până la 5 ani, ceea ce face ca producătorii să se orienteze spre acest tip de produse pentru a maximiza profitul. Mai mult, aceste alimente sunt comercializate la preţuri mult mai reduse decât alte alimente, iar familiile cu venituri mici preferă să facă rabat de la calitate. Legislaţia în domeniul siguranţei alimentare şi lista ingredientelor nocive este clar definită, însă specialiştii atrag atenţia că efectele substanţelor nocive asupra sănătăţii publice ar trebui să determine o modificare a legislaţiei în acest sens. Astfel, consider că este necesar ca populaţia să fie consultată şi informată cu privire la substanţele nocive din alimente. Mai mult, o dezbatere tehnică, la care să participe medici, specialişti în alimentaţie publică, decidenţi politici, nutriţionişti şi reprezentanţi ai pacienţilor, este necesară. Consider că este nevoie ca legislaţia în domeniul siguranţei alimentare să fie analizată atent şi aliniată la standardele europene, iar acest lucru nu se poate face decât prin organizarea de dezbateri publice, transparente, care să aibă în centru interesul consumatorului şi nu doar pe cel al producătorilor.
			Domnul Erland Cocei: Fiscalitatea excesivă reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă mediul de afaceri în România, fiind consecinţa lipsei de viziune economică şi a măsurilor fundamentate eronat de Guvernul Ponta. În loc să creeze condiţii legislative pentru atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă, Guvernul Ponta s-a îndreptat prin politicile sale împotriva mediului de afaceri, căruia i-a administrat taxe şi impozite noi. Amintesc în acest sens două dintre măsurile fiscale aberante ale Guvernului PSD - introducerea impozitului pe construcţii speciale şi majorarea accizei la carburant - ambele cu consecinţe negative asupra relansării economice a României şi nivelului de trai al cetăţenilor. Pe parcursul anului 2014, PNL a încercat cu argumente economice să determine Guvernul Ponta să renunţe la cele două măsuri de fiscalitate excesivă. Mai mult, am depus şi susţinut în Parlament iniţiative legislative pentru eliminarea lor, însă forţa argumentelor noastre nu a putut înfrânge forţa votului pe bandă rulantă exercitat de aleşii majorităţii parlamentare. În loc să accepte realitatea economică care a demonstrat eşecul celor două propuneri, Guvernul Ponta le-a menţinut şi pentru 2015, previzionând în bugetul pe acest an fonduri din încasarea lor, indiferent de preţul economic plătit de mediul de afaceri şi de cetăţeni. Numai că, analizând noua propunere de Cod fiscal, am constatat că cele două măsuri sunt eliminate începând cu 2016. Iată, deci, că se poate şi că în ceasul al 13-lea, Guvernul PSD a înţeles raţiunea argumentelor PNL! Totuşi, nu pot să nu remarc modul neprofesionist, inconsecvent şi populist în care Guvernul Ponta tratează cadrul fiscal-bugetar din România. La ce bun să "aperi" timp de un an două măsuri care au reprezentat o povară suplimentară pusă pe umerii oamenilor de afaceri şi care n-au adus nimic bun economiei româneşti şi cui a folosit încăpăţânarea Guvernului? Sunt întrebări la care îl invit pe şeful Guvernului, Victor Ponta, să reflecteze, iar cel mai bun şi aşteptat răspuns economic pe care poate să-l ofere este propria demisie din fruntea Guvernului!
			Doamna Raluca Turcan: "PSD-ul s-a săturat de plagiatul lui Ponta. Sau joacă teatru?" La Camera Deputaţilor, parlamentarii PSD au votat pentru scoaterea articolelor care permiteau renunţarea unilaterală la titlurile ştiinţifice din O.U.G. nr.94/2014. PSD-ul fie vrea să scape de Victor Ponta, fie a făcut un joc de imagine pentru a scăpa de scandalul plagiatului. Eu cred cu convingere că PSD joacă teatru. PSD aplică tehnica din ordonanţa migratorilor. A dat ordonanţa de urgenţă, dar fără urgenţă reală în fond, principalul beneficiar fiind chiar premierul Victor Ponta. Ordonanţa ajunge cu greu în Parlament, şi pentru că mizeria creată e prea mare, este corectată, dar efectele au fost produse. Concluzia: Victor Ponta rămâne beneficiar, cu onoarea plagiatului "reperată". Aceasta este politica PSD: clientelism, arbitrariu, interes personal. Ruşine! Reamintesc că Ordonanţa de urgenţă nr.94/2014 este şi legea care: introduce o serie de discriminări în rândul cadrelor didactice universitare cu şi fără doctorat; premiază şi politizează ARACIS pentru faptul că nu a fost în stare să organizeze alegeri în ultimii ani; îngenunchează învăţământul profesional de tip dual. Am reuşit să trecem o serie de amendamente care rezolvă problemele create de ordonanţa pentru învăţământul dual. Să sperăm că la Senat, doamna Andronescu va menţine măcar progresele în materie de învăţământ profesional.
			Doamna Raluca Turcan: "PNL a reuşit să corecteze ordonanţa de urgenţă care îngenunchea învăţământul dual din România" Săptămâna trecută, am reuşit în Camera Deputatilor să impunem amendamente de corectare a Ordonanţei de urgenţă nr.94/2014, una din ordonanţele distructive pentru sistemul de educaţie. Amendamentele vizau funcţionarea învăţământului dual şi titlurile ştiinţifice. Am dat astfel un semnal pozitiv marilor centre în care funcţionează sistemul dual de învăţământ profesional din România, mai exact în Braşov, Sibiu, Alba, Făgăraş şi Timişoara, care îşi pot desfăşura în continuare activitatea cu susţinere din partea statului român şi nu cu sabotaj. Această ordonanţă încorseta învăţământul profesional dual în nişte reguli inutile şi îndoielnice pentru buna-credinţă a statului român. Creştea birocraţia din sistem şi scădea spre zero şansele elevilor din comunităţile sărace să urmeze cursurile unei şcoli profesionale. Toate propunerile făcute de premierul Ponta erau distructive şi scopul clar era să desfiinţeze aceste şcoli! România are nevoie de absolvenţi bine calificaţi pe piaţa muncii, iar această ordonanţă a PSD obliga mediul privat să plătească salarii elevilor, să ceară aprobări de la mai multe instituţii şi consilii, limita învăţământul dual la doi ani. Din aceste considerente, efortul făcut de PNL a fost susţinut pentru a corecta această ordonanţă a Guvernului Ponta. În plus, statisticile nu ne sunt favorabile deloc: unul din patru tineri este şomer, iar 16% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani nu studiază şi nici nu urmează niciun curs de formare profesională. Aceste cifre ne spun clar: avem mare nevoie de învăţământ dual! Pentru a creşte competitivitatea şi profesionalizarea absolvenţilor români, atelierele şcolilor trebuie să fie dotate cu echipamente moderne, nu din anii 70. Statul român nu-şi permite să facă o astfel de investiţie şi fiecare generaţie care intră într-un astfel de sistem se îndepărtează de piaţa muncii. Victor Ponta, prin Ordonanţa nr.94, împiedică mediul privat să susţină învăţământul profesional, adică exact pe cei care pot susţine astfel de laboratoare moderne, pentru că tot ei vor fi beneficiarii acestei forţe de muncă. Absolvenţii acestor tipuri de şcoli se angajează în proporţie de peste 98%. Amendamentele impuse de PNL au vizat următoarele aspecte: Învăţământul dual să se poată desfăşura pe bază de contract de tip formare profesională, nu aşa cum prevedea ordonanţa ca elevul să aibă obligatoriu un contract de muncă şi antreprenorii să fie obligaţi să plătească un salariu elevului. PNL consideră că pentru atragerea investitorilor ai nevoie de forţă de muncă bine calificată şi infrastructură, nu de taxări şi birocratizări inutile. Învăţământul de tip dual poate începe, graţie PNL, imediat după absolvirea gimnaziului şi nu aşa cum prevedea ordonanţa, după învăţământul obligatoriu. Conform O.U.G. nr.94/2014 elevii, după absolvirea clasei a VIII-a, trebuiau să urmeze o altă formă de învăţământ încă doi ani, de exemplu, un liceu, iar apoi, după învăţământul obligatoriu să abandoneze liceul şi să intre în sistemul profesional de tip dual. Risipă de timp, resurse şi chiar de candidaţi. Din anul şcolar 2014-2015, graţie PNL, şcoala profesională se întinde pe durata a 3 ani, şi nu a 2 ani, cum era până de curând. O.U.G. nr.94/2014 stabilea ca termen de finalizare a învăţământului dual vârsta de 18 ani, limitându-se astfel durata şcolii profesionale la 2 ani, durată insuficientă pentru pregătirea în meserii cu grad mai ridicat de complexitate. Trecerea acestor amendamente poate fi considerată o prima victorie de parcurs a PNL în creşterea standardelor de performanţă şi calitate în educaţie. Prin urmare, PNL solicită Senatului şi doamnei Andronescu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ din Senat, să nu blocheze această lege şi să susţină amendamentele PNL. PSD este cel care a omorât învăţământul profesional din România. Prin LEN, am reînfiinţat învăţământul profesional şi l-am gândit ca o alternativă pentru deprinderea unei meserii şi nu ca o cameră a refuzaţilor. Astfel, dacă în anul şcolar 2012-2013 doar 11.368 de elevi alegeau şcoala profesională, anul acesta, numărul lor s-a triplat, a ajuns la 35.740. Pentru anul şcolar viitor era estimată cifra de 50.000 de elevi. Dacă Ordonanţa PSD rămâne fără corecturile făcute de noi, numărul de locuri pentru învăţământul profesional va scădea dramatic!
			Doamna Raluca Turcan: "Viziunea PSD asupra sistemului bugetar pune administraţia publică locală pe butuci" Săptămâna trecută am asistat la greve ale angajaţilor din primării şi consilii judeţene, în întreaga ţară, în semn de protest pentru salariile mici ale acestora. Guvernul Ponta, prin O.U.G. nr.83/2014 a nedreptăţit angajaţii administraţiei publice locale. Salariile bugetarilor au fost îngheţate la nivelul de la finele anului 2014, cu unele excepţii (profesorii şi angajaţii din sănătate). Prin această ordonanţă a fost interzisă în mod expres acordarea tichetelor de masă, primelor şi a altor bonificaţii. Valoarea de referinţă din Legea salarizării bugetarilor, pe baza cărora sunt calculate salariile acestora, este la fel ca cea din anul 2014, de 600 lei. Salariile sunt extrem de mici, sunt angajaţi cu studii superioare, care după o lună de muncă pleacă acasă cu 650 de lei, în condiţiile în care valoarea coşului minim de consum este de aproximativ 1000 de lei. Încă o dată Guvernul PSD şi Victor Ponta ne demonstrează că performanţa, echitatea şi calitatea din administraţia publică locală nu stau la baza principiilor de guvernare PSD. Alocările bugetare inechitabile care au păgubit administraţiile publice locale performante şi au determinat îngheţarea salariilor funcţionarilor publici generează blocajul funcţionării administaţiei publice locale. Cei mai afectaţi sunt angajaţii din primării şi din consiliile judeţene, care au cel mai scăzut nivel de salarizare din întregul sector bugetar. PNL solicită modificarea articolelor cu privire la îngheţarea salariilor bugetarilor şi la acordarea tichetelor de masă. PNL solicită aplicarea Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pe principii de echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală.
			Domnul George Ionescu: "Ziua internaţională a femeii" În fiecare an pe data de 8 martie se sărbătoreşte Ziua internaţională a femeii ca omagiu adus femeilor din întreaga lume. Această zi a fost stabilită după Primul Război Mondial şi a fost sărbătorită pentru prima dată pe 8 martie 1975 de către Adunarea Generală ONU, anul 1975 fiind proclamat Anul internaţional al femeilor şi perioada 1976-1985 a fost declarată ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii. Totuşi, procesul de emancipare a femeii nu s-a încheiat, ele continuând să demonstreze pentru drepturi egale cât şi pentru dreptul de vot. Femeile au reuşit să demonstreze în timp că pot fi capabile să se ocupe de treburile casei, de creşterea şi educarea copiilor, cât şi că ar putea fi foarte buni conducători la locul de muncă, reuşind astfel să scape de imaginea creată despre acestea de către bărbaţi, devenind egale cu aceştia nu numai în faţa legii, cât şi în activităţi. În ţara noastră semnificaţia zilei de 8 martie nu este dată doar de celebrarea Zilei femeii, ci la această dată se sărbătoreşte şi Ziua mamei, aceasta fiind sărbătorită încă de pe vremea zeilor din Olimp. Această zi este o zi dedicată femeilor din întreaga lume, o zi în care femeia este în centrul atenţiei şi este sărbătorită de copii, de soţi sau de prieteni şi este o ocazie pentru fiecare de a aduce bucurii cât şi simboluri de apreciere pentru reprezentantele sexului frumos. Urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor un sincer şi călduros La mulţi ani!
			Domnul Radu Bogdan Ţîmpău: Prin intervenţia mea de astăzi de la tribuna Parlamentului doresc să trag un semnal de alarmă în legătură cu situaţia dificilă în care se găseşte Complexul Energetic Hunedoara, situaţie care generează tensiuni sociale în zonă şi provoacă teamă în rândul angajaţilor privind siguranţa locului lor de muncă. Lipsa de implicare a Guvernului, începând cu premierul Victor Ponta, continuând cu miniştrii pentru Energie şi cu conducerea acestui complex, provoacă mari prejudicii acestei entităţi economice şi pune serios sub semnul întrebării capacitatea celor responsabili să ofere o perspectivă reală de redresare economică. Este suficient să aruncăm o privire asupra indicatorilor tehnico-economici şi financiari pentru a realiza că pentru Complexul Energetic Hunedoara timpul se scurge în defavoarea sa, fiind la un pas de prăpastie. Astfel, numai anul trecut au fost înregistrate pierderi de peste 304 milioane lei. Datoriile apasă şi ele greu pe soarta acestui complex, atingând la finalul lunii noiembrie a anului trecut cifra de 880 de milioane lei. Din aceste debite, 200 de milioane reprezintă numai datorii ale complexului către furnizorii de materii prime şi materiale, neplata lor antrenând sistarea furnizării acestor materiale de bază pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii. S-a ajuns în situaţia în care parteneriatele de afaceri sunt compromise, societatea fiind astfel ameninţată cu acţiuni în instanţă pentru recuperarea sumelor restante. Îngrijorător este faptul că un asemenea blocaj în furnizare are repercusiuni şi asupra securităţii în muncă, existând rapoarte ale inspecţiei muncii prin care se atrage atenţia în legătură cu pericolul unor accidente iminente de muncă care atentează la viaţa angajaţilor, în special a celor care muncesc în subteran. Tabloul este completat în mod nefericit de incapacitatea factorilor de răspundere de a rezolva situatia tehnică la Electrocentrale Deva, în ceea ce priveşte conformarea la condiţiile de mediu pentru cele 6 grupuri energetice. Situaţia stă în felul următor - Grupul energetic nr.1 - este retras din exploatare urmând a fi dezafectat; Grupul energetic nr.2 - mai are un număr de 2000 ore de funcţionare (dar nu poate depăşi data de 31.12.2015, după această dată fiind retras din exploatare); Grupul energetic nr. 3 - a fost reabilitat, este grupul de bază, cu el se asigură şi serviciile de sistem, dar pentru conformare la condiţiile de mediu sunt necesare măsuri pentru desulfurare gaze arse, pentru reabilitare arzătoare cu NOx redus şi pentru reabilitare electrofiltre; Grupul 4 necesită şi el lucrări de reabilitare asemănătoare celor pentru Grupul 3, împreună cu care mai poate funcţiona până în 2018 fără încadrarea în noile condiţii de mediu, iar pentru Grupul nr.5 şi 6 se impun aceleaşi măsuri pentru rezolvarea condiţiilor de mediu până în 2020. De ani de zile aceste termene sunt cunoscute, dar factorii guvernamentali au închis ochii, tratând cu indolenţă şi iresponsabilitate o situaţie care s-a agravat şi care nu mai suportă amânare. Este un lanţ al slăbiciunilor, al corupţiei şi al incompetenţei care antrenează, din păcate, dezastrul şi ameninţă securitatea sistemului energetic naţional, precum şi soarta celor 6403 de angajaţi ai Complexului Energetic Hunedoara, împreună cu familiile lor. În faţa acestor realităţi, chem toţi factorii responsabili la acţiune. A constata degradarea, de la zi la zi, a situaţiei Complexului Energetic Hunedoara fără a face nimic concret pentru viabilizarea lui reprezintă un act de subminare a economiei locale a judeţului Hunedoara şi, mai departe, a economiei naţionale. S-a ajuns într-o situaţie limită, într-un punct critic, în care măsurile sunt tardive şi costurile imense. Locuitorii judeţului Hunedoara şi angajaţii complexului aşteaptă în continuare soluţii. Vorbele candidatului Victor Ponta, din campania electorală pentru prezidenţiale, sunau frumos: "facem eforturi uriaşe pentru că trebuie să salvăm aceste companii care produc energie termo. România are un uriaş avantaj având toate tipurile de energie, hidro, nucleară, regenerabilă şi termo. Nu vorbesc aici despre salvarea locurilor de muncă, care e esenţială. Vorbesc despre nevoia noastră de a fi independenţi energetic, or, pentru asta avem nevoie de energie termo. Prin toate măsurile pe care le-am luat încercăm să-i aducem pe o perspectivă clară de viitor, de retehnologizare şi de încadrare în nişte preţuri competitive. N-o să fie niciodată preţul de la energia produsă la Hunedoara egal cu preţul de la morişca de vânt. E imposibil, dar să reuşeşti să păstrezi un loc pe piaţă pentru toate cele patru tipuri de energie este un obiectiv fundamental pentru independenţa energetică a României". dar, ... necredibil, din păcate, ... pentru că, astăzi, auzim din gura colegilor de Guvern ai domnului Ponta, domnul Bogdan Chiriţoiu şi domnul ministru Andrei Gerea, că România trebuie să închidă până în 2018 toate capacităţile energetice neprofitabile, anul limită până la care se pot acorda subvenţii. Aceste recente declaraţii sunt o formă voalată prin care aţi ales, stimaţi guvernanţi, să anunţaţi sfârşitul Complexului Energetic Hunedoara? Prima măsură pe care ar trebui să o luaţi pentru a da o şansă la relansare Complexului Energetic Hunedoara este să opriţi jaful şi căpuşarea lui de către firme de casă ale PSD-ului, lucru pentru care veţi avea cu siguranţă suport din partea oamenilor cinstiţi din Hunedoara care îşi doresc să muncească în continuare în sistemul energetic şi minier românesc, pentru că asta fac din generaţie în generaţie şi o fac bine.
			Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru: "Economia României pusă pe butuci. Comisia Europeană reacţionează." Comisia Europeană a decis în cursul săptămânii trecute includerea României în procedura de dezechilibru macroeconomic. Această procedură este un mecanism de supraveghere şi de aplicare a normelor al cărui obiectiv este preîntâmpinarea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice în cadrul UE. Altfel spus, Comisia Europeană consideră că România necesită o atenţie specială, existând riscul ca dezechilibrele înregistrate de ţara noastră la nivel macroeconomic să aibă efect şi asupra celorlalte state membre. Raportul de ţară prezentat de Comisia Europeană este unul dezastruos pentru România. Acesta demonstrează că neîncrederea pe care o înregistrează actualul guvern în ţară se extinde şi în afara graniţelor. Şi, dacă în ţară mai există posturi de televiziune unde să-şi poată susţine un discurs manipulator pentru care să fie aplaudat, Victor Ponta nu a reuşit să fie la fel de convingător şi în faţa oficialilor europeni. Practic, toate măsurile economice majore implementate de actuala putere în cursul anului 2014 şi cu care domnul Ponta s-a lăudat ori de câte ori i s-a ivit ocazia, văzute prin ochii reprezentanţilor Comisiei Europene, conturează în fapt o politică lipsită de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică. Victor Ponta, în calitate de prim-ministru, a picat testul competenţei în faţa europenilor. Comisia Europeană atrage atenţia asupra gradului scăzut de colectare a TVA, asupra noilor taxe introduse fără o dezbatere reală cu mediul de afaceri şi cu termene de implementare scurte, asupra gradului scăzut de absorbţie a fondurilor europene, asupra proiectelor finanţate fără o strategie şi pregătire prealabilă, asupra stimulentelor acordate fără o acoperire în bugetul de stat. Domnul Ponta tace mâlc când vine vorba de un astfel de raport, dar aceste teme nu sunt noi, nu-i aşa? Şi cu atât mai puţin pentru domnul Ponta care duce o politică economică de izolare pe piaţa europeană şi pentru care interesul personal şi de partid sunt mai presus de regulile jocului stabilite la nivel european. Acţiunile oficialilor europeni care vor renunţa la anumite beneficii acordate României erau previzibile şi vin ca răspuns la o politică fiscală ciudată implementată de Guvernul Ponta în ultimii 3 ani, la o politică mincinoasă, iresponsabilă şi populistă. Lista eşecurilor este lungă, iar aceasta va costa milioane de euro pe care cu siguranţă nici domnul prim-ministru nici ministrul de finanţe nu le vor plăti.
			Domnul Liviu Harbuz: "Votul din Parlament arată că directorul SRI Eduard Hellvig poate fi garantul stabilităţii instituţiei" Noul director al SRI, domnul Eduard Hellvig, a primit girul a 498 de parlamentari pentru a ocupa această funcţie, semn că instituţia se bucură de o largă recunoaştere şi apreciere, la fel ca şi cel nominalizat de preşedintele Iohannis ca şef al SRI. Printre alte consecinţe în plan public, intern şi extern, votul copleşitor spulberă acuzaţiile despre evenimentele din 2012, de la suspendarea preşedintelui, formula "lovitură de stat" fluturată în spaţiul public de cei din PDL, parte acum din noul PNL fiind superfluă. Se dovedeşte că vremea scandalurilor publice, a scenariilor lansate cu orice preţ şi orice risc a trecut, odată cu "regizorii". Instituţia prestigioasă, cu recunoaştere internaţională, remarcată pentru transparenţă şi eficienţă, îndeosebi în contextul parteneriatului NATO, are nevoie de pârghiile legislative pe care noi, parlamentarii, suntem datori să i le punem la dispoziţie noului director Eduard Hellvig. Interesele de securitate ale României, în contextul internaţional şi regional tensionat, vor ţine cont, am siguranţa, de parteneriatele strategice cu SUA, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Apartenenţa României, inclusiv prin structurile de informaţii, la NATO şi Uniunea Europeană va fi reconfirmată de directorul SRI, domnul Hellvig, care va continua pe linie de informaţii aceste parteneriate cu o valoare operaţională importantă pentru securitatea României. De altfel, recomandarea făcută de fostul director al SRI, domnul George Maior, elimină până şi dubiul celor 15 care au votat împotriva numirii noului director: Hellvig va găsi în SRI o instituţie profesionistă, neutră şi independentă politic, capabilă să facă faţă provocărilor externe şi unor vulnerabilităţi interne cu care se confruntă acum România.
			Domnul Liviu Harbuz: "Un pas mic pentru Guvernul Ponta, dar uriaş pentru bunăstarea românilor. Codul fiscal poate fi motorul creşterii economice şi creării de locuri de muncă." Avem la dispoziţie câteva luni în care să dezbatem şi să amendăm Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. Efectele măsurilor luate până acum de Guvernul Ponta arată că filozofia în domeniul fiscal şi economic este corectă şi eficientă. Ea dă rezultate, România înregistrând trei ani consecutivi de creştere economică. Noi, PSD, am luat măsuri de stimulare a mediului economic - am redus CAS la angajator, am plătit pensii şi salarii restante, deci am mărit consumul şi ridicat nivelul de trai, am anulat impozitul pe profitul reinvestit. Paşi mici pentru un salt economic mare. Vom mări gradul de absorbţie a fondurile europene, astfel că mai ales tinerii îşi vor găsi un loc de muncă, fie cei de acasă ori cei care se vor întoarce acasă. Codul fiscal poate fi motorul creşterii economice şi creării de locuri de muncă, arată studiile noastre. Şi nu doar în 2016, dar şi în următorii 4 ani. Spre disperarea celor din opoziţie, care bat apa în piuă, evidenţa se cere subliniată şi spre ştiinţa unor liberali sau PDL-işti camuflaţi: măsurile luate de Guvernul Ponta asigură şi anul acesta creşteri salariale cadrelor didactice. Conform acordului încheiat cu sindicatele din educaţie, la finalul anului 2016 se va ajunge la o creştere medie de 35% pentru fiecare profesor. Se poate, deoarece avem încasări mai mari la buget, realizate de fisc, iar presiunea titlurilor executorii de plătit a scăzut, la fel şi nivelul cofinanţărilor la proiectele europene, iar creşterea economică atinge 12 miliarde de lei anual. În aceste condiţii, Guvernul Ponta propune scăderi masive de taxe şi impozite, prevăzute în noul Cod fiscal, sustenabile printr-o abordare liberală a economiei. În timp ce PNL nu vrea reducerea cotei unice, Guvernul Ponta propune ca, din 2019, cota unică să scadă la 14%. PNL doreşte să o menţină la 16%. PNL nu susţine reducerea TVA la alimente, dar PSD va extinde aplicarea unui TVA redus şi la alte produse. În ianuarie 2015, rata şomajului, de 6,5%, a ajuns la minimul istoric din ultimii 5 ani. În comparaţie, media UE este în jur de 10%, iar în zona euro de peste 11%. Aceste date confirmă drumul bun pe care este România. Doar prin pachetul privind reforma fiscală se estimează că în 2016 vor fi create mai mult de 325 de mii de noi locuri de muncă. Agitaţia sterilă a celor care, sub regimul Băsescu, au luat măsuri ce au provocat concedierea a 700.000 de români în doi ani arată neputinţa lor. Pentru liniştea lor şi mulţumirea românilor, Executivul vrea un nou acord cu FMI şi Comisia Europeană, dar mai flexibil, inclusiv relaxarea condiţiilor asumate de România în MTO - obiectivul bugetar pe termen mediu, astfel ca Ministerul Transporturilor să aibă mai mulţi bani pentru autostrăzi. Faţă de suferinţa provocată de guvernările PDL-iştilor îmbrăcaţi acum în PNL-işti, aş putea spune ca Neil Armstrong: un pas uriaş pentru români spre o viaţă decentă şi condiţii civilizate de trai.
			Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: "Neajunsurile învăţământului, condamnate de ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Ponta" Rapoartele de activitate prezentate recent de inspectoratele şcolare judeţene dezvăluie o parte din neajunsurile cu care se confruntă învăţământul românesc: dotarea minimă a cabinetelor şi laboratoarelor şcolare, acolo unde ele nu au fost transformate în săli de clasă, din lipsă de spaţiu; suportarea achiziţionării sau confecţionării dotărilor din laboratoare de către cadrele didactice; tehnică IT uzată, înlocuită parţial în puţine laboratoare; lipsa licenţelor de ultimă generaţie care complică situaţia disciplinelor TIC; creşterea numărului de elevi într-o clasă la 40, în timp de numărul calculatoarelor într-un laborator de informatică a rămas la 25; lipsa completă a laboratoarelor de chimie, biologie sau fizică în unele şcoli; fond de carte învechit şi uzat în biblioteci; săli de sport improprii, nedotate corespunzător cu materiale didactice. La aceste probleme se adaugă şi cazurile în care actul educaţional se desfăşoară "pe propria răspundere" a cadrelor didactice ce fac eforturi substanţiale pentru a primi copiii în şcoli, fiind puşi chiar în situaţia de a amenaja săli de clasă în imobile proprietate personală. Mii de copii învaţă în şcoli fără autorizaţie sanitară, iar alte sute, majoritatea din familii defavorizate, nici nu mai ajung vreodată într-o sală de clasă, rămân nealfabetizaţi, fără vreo şansă la o viaţă mai bună. În directă legătură cu una din problemele semnalate în raportările cadrelor didactice, şi anume existenţa unor dotări minime, depăşite moral şi fizic, în liceele cu învăţământ profesional şi tehnic unde activitatea de clasă se bazează pe componenta practică se află poziţia PNL privind învăţământul dual. Săptămâna trecută, în Camera Deputaţilor, prin eforturile parlamentarilor PNL, s-a reuşit corectarea O.U.G. nr. 94/2014 prin impunerea unor amendamente care vizau funcţionarea învăţământului dual. Ordonanţa creştea birocraţia din sistem şi scădea spre zero şansele elevilor din comunităţile sărace să urmeze cursurile unei şcoli profesionale, intenţia Guvernului fiind clară, de a desfiinţa aceste şcoli. Concret, mediul privat era obligat să plătească salarii elevilor, să ceară aprobări de la mai multe instituţii şi consilii, iar învăţământul dual era limitat la doi ani. Ignorând practic statisticile - unul din patru tineri este şomer, iar 16% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani nu studiază şi nici nu urmează niciun curs de formare profesională - Guvernul Ponta a dorit să împiedice mediul privat să susţină învăţământul profesional, adică exact cei care pot suporta modernizarea laboratoarelor de specialitate, şi care, ulterior, ar fi devenit beneficiarii direcţi ai acestei forţe de muncă. Amendamentele impuse de PNL au vizat următoarele aspecte: Învăţământul dual să se poată desfăşura pe bază de contract de tip formare profesională, nu aşa cum prevedea ordonanţa ca elevul să aibă obligatoriu un contract de muncă şi antreprenorii să fie obligaţi să plătească un salariu elevului. PNL consideră că pentru atragerea investitorilor ai nevoie de forţă de muncă bine calificată şi infrastructură, nu de taxări şi birocratizări inutile. Învăţământul de tip dual poate începe, graţie PNL, imediat după absolvirea gimnaziului şi nu aşa cum prevedea ordonanţa, după învăţământul obligatoriu. Conform O.U.G. nr.94/2014 elevii, după absolvirea clasei a VIII-a, trebuiau să urmeze o altă formă de învăţământ încă doi ani, de exemplu, un liceu, iar apoi, după "învăţământul obligatoriu", să abandoneze liceul şi să intre în sistemul profesional de tip dual. Risipă de timp, resurse şi chiar de candidaţi. Tot la iniţiativa PNL, din anul şcolar 2014-2015, şcoala profesională se întinde pe durata a 3, şi nu a 2 ani, cum era până de curând. O.U.G.-ul nr.94/2014 stabilea ca termen de finalizare a învăţământului dual vârsta de 18 ani, limitându-se astfel durata şcolii profesionale la 2 ani, durată insuficientă pentru pregătirea în meserii cu grad mai ridicat de complexitate. Aş vrea să amintesc şi faptul că prin Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 a fost reînfiinţat învăţământul profesional omorât de PSD, acesta fiind gândit ca o alternativă pentru deprinderea unei meserii. Astfel, dacă în anul şcolar 2012-2013 doar 11.368 de elevi alegeau şcoala profesională, anul acesta numărul lor s-a triplat, a ajuns la 35.740. Pentru anul şcolar viitor era estimată cifra de 50.000 de elevi. În aceste condiţii, amendamentele PNL la O.U.G. nr. 94/2014 devin vitale pentru salvarea învăţământului profesional de care tinerii români au mare nevoie.
			Domnul Ioan Cupşa: "Programul de guvernare al PNL constituie premisele dezvoltării şi stabilităţii economice şi sociale ale României" În contextul în care Comisia Europeană a susţinut recent, în Raportul de ţară pentru România pe anul 2015, că politica fiscală a României este lipsită de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică, precum şi faptul că ţara noastră a intrat în procedura de dezechilibru macroeconomic - o confirmare a criticilor făcute guvernului de către majoritatea analiştilor economici - PNL şi-a lansat programul de guvernare, program care constituie o viziune de ansamblu asupra vieţii economico-sociale, nu o simplă reţetă fiscală. Prin acest document PNL îşi doreşte să consolideze macrostabilitatea economică, premisă care să asigure dezvoltarea României. Trebuie să precizez că este un program liberal pentru România, autentic liberal, un program al dreptei româneşti. Dar cui se adresează acest program, stimaţi colegi? Proiectul PNL, punând accent pe educaţie, cercetare, sănătate şi pe echilibru demografic, sprijină în mod evident clasa de mijloc şi capitalul autohton, cărora vrea să le dea consistenţă şi forţă. Sintetizând cu privire la măsurile de natură fiscală, administrativă şi economică, trebuie să punctăm şi câteva dintre obiectivele şi direcţiile pe care se bazează programul de guvernare al PNL, anume: stimularea capitalului autohton; înlăturarea barierelor administrative şi simplificarea legilor, pentru a face afacerile mai uşor de demarat şi condus; stimularea domeniilor cu mare potenţial: agricultura şi industria alimentară, industria energetică, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiile, industriile creative; recuperarea rămânerilor în urmă în domeniul infrastructurii şi al fondurilor europene; relaxarea politicii fiscale cu păstrare echilibrelor macroeconomice. În ceea ce priveşte măsurile de natură fiscală trebuie subliniat: eliminarea din Codul fiscal, până la 31 decembrie 2016, a taxei asupra construcţiilor speciale ("taxa pe stâlp") şi a supraaccizei la carburanţi; plafonarea contribuţiilor sociale la 3 salarii medii brute pe economie pentru profesiile liberale; readucerea nivelului TVA la 19% de la 1 ianuarie 2016; introducerea taxării inverse a TVA pentru carne, precum şi pregătirea unui nou sistem fiscal care să fie introdus în România din anul 2017. Precizăm că reaşezarea sistemului fiscal din România se va realiza prin definirea a două categorii principale de impozite şi taxe: naţionale şi locale. Totodată, sistemul fiscal naţional se va redimensiona şi reaşeza prin generalizarea cotei unice de 16%. Prin acest program, care este deschis oricăror idei pozitive propuse de mediul de afaceri, societatea civilă sau alţi actori politici, se doreşte, prin soluţii viabile, concretizarea proiectului de ţară "România lucrului bine făcut", proiectul câştigător al domnului preşedinte Klaus Iohannis şi al PNL. În contextul unei instabilităţi politice în apropierea graniţelor ţării noastre, sunt convins că România trebuie să reprezinte un factor de stabilitate din punct de vedere economic şi social, premisele realizării acestui deziderat regăsindu-se în conţinutul programului de guvernare al PNL.
			Domnul Dumitru Chiriţă: "Accesul la justiţie, prioritate naţională" În conformitate cu prevederile Constituţiei României, art. 1 alin. (4), "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale". Din păcate, în realitate, situaţia a devenit dramatică din cauza faptului că unele puteri în stat exercită în mod abuziv funcţiile şi competenţele celorlalte, încălcând democraţia constituţională. Astfel, puterea executivă exercită competenţe în domeniul legislativ, iar puterea legislativă împiedică funcţionarea în mod legal a puterii judecătoreşti. Totodată, constatăm cu tristeţe că puterea legislativă şi executivă si-au dat mâna şi au blocat împreună funcţionarea în termeni rezonabili a instanţelor. Instanţele judecătoreşti sunt blocate, în principal, ca urmare a nealocării resurselor financiare şi umane care să permită funcţionarea acestora în condiţii normale. Situaţia dramatică din instanţele judecătoreşti a condus la prejudicierea intereselor a câtorva milioane de români şi zeci de mii de firme, care nu reuşesc să obţină dreptatea într-un termen rezonabil. Astfel, un justiţiabil reuşeşte, în cel mai bun caz, să obţină o hotărâre finală nu mai devreme de câţiva ani. În acelaşi timp, judecătorii şi grefierii sunt sufocaţi de numărul mare de dosare pe care trebuie să le rezolve, existând totodată riscul ca hotărârile să fie eronate. În vederea corectării de urgenţă a situaţiei dramatice din instanţele judecătoreşti şi pentru a veni în întâmpinarea milioanelor de cetăţeni şi firme se impune cel puţin adoptarea următoarelor măsuri: Numirea în funcţia de judecător la nivelul oricărei instanţe trebuie să se facă pe bază de examen sau concurs, după caz, indiferent dacă a mai ocupat anterior funcţia de judecător la alte instanţe judecătoreşti similare sau deţine funcţia de procuror. Creşterea semnificativă a numărului de judecători şi grefieri la toate nivelurile. Stabilirea unui număr maxim de dosare care trebuie soluţionate de completele de judecată, pentru a asigura rezolvarea acestora cu celeritate şi pentru o mai bună analiză a conţinutului lor. Creşterea semnificativă a bugetelor instanţelor judecătoreşti pentru a finanţa cheltuielile cu personalul şi cheltuielile pentru dotări şi sedii. Îmi exprim speranţa că politicienii din România vor înţelege că instanţele judecătoreşti trebuie susţinute cu resurse financiare şi umane pentru a-şi putea desfăşura activitatea în condiţii de legalitate şi celeritate.
			Domnul Daniel Florea: "4 martie - Ziua mondială a luptei împotriva exploatării sexuale" În fiecare an, pe 4 martie, cu ocazia Zilei mondiale a luptei împotriva exploatării sexuale, ne este readusă în atenţie această problemă ce devine din ce în ce mai gravă, deşi statele şi organizaţiile internaţionale caută soluţii şi iau măsuri. Este ziua în care revenim asupra discuţiilor referitoare la pericolul pe care îl reprezintă actele de violenţă, abuzul şi exploatarea sexuală în întreaga societate, dar mai ales asupra copiilor, deoarece aceştia sunt cei mai expuşi, neputându-se apăra. Când vorbim despre exploatare, ne referim în primul rând la traficul de fiinţe umane, exploatare sexuală, pornografie infantilă, muncă forţată, cerşetorie, unde victimele sunt obligate, prin bătaie şi ameninţări, şantaj şi lipsire de libertate, să se prostitueze, să cerşească, să fure, să muncească din greu în construcţii sau în agricultură în beneficiul traficantului. O importanţă crucială în lupta împotriva acestui fenomen o are prevenţia - informarea persoanelor vulnerabile, în speţă copiii şi tinerii de către toate autorităţile de stat, dar şi ONG-uri şi asociaţii. Deşi au fost organizate trei congrese mondiale privind exploatarea sexuală a copiilor (Stockholm 1996, Yokohama 2001 şi Rio de Janeiro 2008), Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 150 de milioane de fete şi 73 de milioane de băieţi cu vârsta de până la 18 ani au fost forţaţi să aibă relaţii sexuale, iar mulţi dintre aceştia au fost exploataţi. UNICEF a dat publicităţii un studiu din care reiese că industria sexului exploatează circa 2 milioane de copii în fiecare an, iar mai mult de un milion de imagini, reprezentând între 10.000 - 20.000 de copii victime ale abuzului, circulă în spaţiul virtual. Dintre aceşti copii, foarte puţini sunt identificaţi, restul rămânând anonimi. Copiii abandonaţi, copiii străzii sau copiii din familii dezorganizate sunt printre victimele abuzului şi exploatării sexuale. Deşi Europa a adoptat la 25 octombrie 2007, la Lanzarote, Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, cifrele arată că aproximativ unul din cinci copii din Europa ajunge să devină victima unui act de violenţă sexuală. Acest fenomen negativ se poate manifesta sub diverse forme: incest sau abuz sexual, pornografie, prostituţie, agresiune din partea unui alt copil sau adult. România a semnat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale la 25 octombrie 2007 şi a ratificat-o prin Legea nr. 252/2010. De asemenea, încă din 2004 a adoptat printr-o hotărâre de Guvern Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale. Eforturile depuse de ţara noastră şi rezultatele obţinute sunt apreciate, dar acestea trebuie continuate pentru că nu ne putem opri până la stoparea exploatării sexuale sau de altă natură a copiilor, a semenilor noştri.
			Domnul Daniel Florea: "Ziua protecţiei civile" Anual, la 28 februarie, se sărbătoreşte Ziua Protecţiei Civile din România, eveniment care ne oferă ocazia de a rememora momentul istoric care a consfinţit înfiinţarea Apărării Pasive din România, prin înaltul Decret Regal nr.468 din 28 februarie 1933, având ca scop să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene. Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la "apărare pasivă" la "apărare locală antiaeriană" în 1952, apoi "apărare civilă" în 1978 şi "protecţie civilă" în 1996. Schimbările produse în societatea românească în perioada 1996-2004 au dus şi la schimbări în domeniul protecţiei civile, prin elaborarea Legii nr.481/2004 care este în concordanţă cu principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu. Tot în această perioadă se sărbătoreşte şi Ziua internaţională a protecţiei civile, la flecare 1 martie, începând din 1972, în urma unei rezoluţii a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale, care a apărut după prima conflagraţie mondială ca o necesitate în asigurarea protecţiei forţelor necombatante, şi şi-a extins domeniul de activitate odată cu folosirea armelor de distrugere în masă cu efecte distrugătoare nu numai asupra militarilor, dar şi asupra populaţiei civile. Protecţia civilă reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi informare publică, planificare, organizate şi realizate potrivit legii, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturarea operativă a urmărilor acestora şi asigurarea condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate. Astfel, dintre atribuţiile protecţiei civile se pot enumera: identificarea riscurilor existente în diferite zone; informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă şi regulile de comportare; organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă; alarmarea populaţiei despre iminenţa pericolului; înlăturarea efectelor negative ale dezastrelor şi asanarea teritoriului de muniţie rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate. Măsurile de protecţie civilă trebuie să se realizeze din timp, la diferite niveluri organizatorice, zone, localităţi, de către toate organismele cu responsabilităţi stabilite de lege. Coordonarea realizării acestor măsuri se face de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al fiecărui judeţ, prin Serviciul de Protecţie Civilă. Iar pentru că la data de 4 martie se vor împlini 38 de ani de la ultimul cutremur devastator care lovea România, unde protecţia civilă a jucat un rol deosebit de important, trebuie marcat faptul că, în condiţiile existenţei riscului producerii unor dezastre, cutremure, inundaţii, alunecări de teren, accidente diverse, epidemii etc, cetăţeanul are dreptul la protecţie, care trebuie să-i fie asigurată de oameni competenţi. O populaţie bine pregătită va fi mai puţin luată prin surprindere de un eveniment inopinat, va acţiona cu mai multă precizie şi promptitudine şi va reveni mai repede la starea de normalitate. Oamenii sunt resursa cea mai de preţ a unei ţări şi valorează mai mult decât terenul şi bunurile materiale la un loc. Oamenii sunt cei care reconstruiesc teritoriul afectat şi de aceea este important ca aceştia să se simtă în siguranţă. Acum, la moment aniversar, gândurile noastre ar trebui să se îndrepte spre cei care acţionând sub deviza "Cu viaţa mea apăr viaţa", se găsesc permanent în slujba cetăţenilor pentru a-i preveni, ocroti, salva şi ajuta să învingă stihiile naturii sau orice pericole majore. În acelaşi timp, trebuie să îndemnăm spre progres, spre o mai bună informare a cetăţeanului. Executarea corectă a exerciţiilor de protecţie civilă ar duce, în cazul unei situaţii de urgenţă, la reducerea stării de teamă, nesiguranţă şi panică a oamenilor, la creşterea încrederii şi respectului faţă de autorităţi. La mulţi ani tuturor celor care acţionează în organisme care îndeplinesc măsuri de protecţie civilă!
			Domnul Daniel Florea: "Proiecte de succes ale Guvernului României" Atributele fostelor guvernări sunt din păcate cele mai grele din istoria postdecembristă, din punctul de vedere al efectelor provocate de prea mult diletantism, incompetenţă crasă şi corupţie masivă. Românii au putut simţi pe propria lor piele ce înseamnă cea mai slabă şi incapabilă guvernare din istorie: un coşmar cumplit, alimentat de crize peste crize, minciuni nesfârşite şi sărăcie lucie! Eforturile actualului guvern de a readuce România pe linia de plutire, în rândul ţărilor europene, după derapajele economice şi politice din ultimii ani ce au dus la o cruntă sărăcire a populaţiei, au fost şi sunt în continuare mai mult decât dificile. În ultimii 25 de ani, evaziunea fiscală a reprezentat o problemă semnificativă pentru Guvernul României, indiferent de perioada de guvernare la care facem referire. Taxele prea mari, precum şi birocraţia excesivă, lipsa de transparenţă sau corupţia, au condus deopotrivă la o propagare a fenomenului evazionist, până la punctul în care această infracţiune să devină o adevărată ameninţare a securităţii şi stabilităţii economice a ţării. Consecinţele produse la nivel macroeconomic au fost cu atât mai grave cu cât, după 2010, acest fenomen s-a derulat concomitent cu criza economică. Bugetul a fost hipervulnerabilizat de acţiunile evazioniste, motiv pentru care măsura implicării statului, prin crearea unor structuri interinstituţional-operative, antievazioniste, a venit de la sine, într-un mod firesc. Aşa cum se arată în raportul anual al Comisiei Europene, măsurile adoptate în ultimii 3 ani au generat efecte pozitive, reuşind să imprime o direcţie corectă reformei fiscale. Fie că vorbim de o reducere a numărului de taxe - prin comasare sau eliminare, fie că este vorba de o creştere a transparenţei prin informatizarea graduală din ce în ce mai eficientă a sistemului de colectare, progresele semnificative pot fi observate cu uşurinţă. Cu toate acestea, direcţia corectă a acestor acţiuni trebuie continuată şi consolidată prin implementarea unui pachet complet şi complex de decizii complementare. Astfel, după reducerea CAS-ului prin care s-a dorit încurajarea creşterii numărului de locuri de muncă fiscalízate, recunoscute de sistem, prin ieşirea unui număr de afaceri din zona gri a ilegalităţii, începând cu 1 martie, inspectorii Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală vor putea dispune suspendarea activităţii şi sigilarea spaţiului în cazul operatorilor economici care nu emit bon fiscal. Eficienţa strategiei de conformare fiscală a fost periclitată până acum de lipsa unor măsuri coercitive eficiente, cu accent deosebit pe prevenţie, însă realitatea ne demonstrează că avem încasări mai mari şi că se simt banii pe care îi recuperăm. Din ei putem acoperi o parte importantă din planul de relaxare fiscală, iar printr-un efort comun, mai puţină evaziune înseamnă mai mulţi bani la buget! Consider că este momentul ca, după atâţia ani de disensiuni politice, atunci când este vorba de interesul naţional, să avem o voce unică, să aducem la cunoştinţa opiniei publice internaţionale şi a factorilor de decizie europeni realizările României din ultimii ani, precum şi faptul că, la nivel instituţional, există voinţă politică, precum şi realizări care ne îndreptăţesc să fim parteneri egali cu celelalte ţări membre.
			Domnul Daniel Florea: "Program de guvernare cu formă, dar fără fond" Un recent sondaj de opinie relevă faptul că, în ciuda votului de încredere dat la prezidenţiale, alegătorii nu ar acorda acelaşi vot unui posibil guvern de dreapta. Astfel, 41% dintre alegători susţin că actualul Guvern trebuie să rămână la guvernare. Cu toate acestea, noul Partidul Naţional Liberal vine şi propune un guvern cu formă, dar fără consistenţă şi fără fond. Copreşedinţii Partidului Naţional Liberal Alina Gorghiu şi Vasile Blaga şi prim-vicepreşedintele PNL Cătălin Predoiu au ieşit la rampă prezentând spre dezbatere publică şi internă programul de guvernare al PNL. Destul de ambiguu în punctele sale esenţiale, programul de guvernare al liberalilor lasă mult de dorit. Ca să acuzi actualul Guvern că este lipsit de viziune politică, mi se pare a fi o încercare nereuşită de a abate atenţia de la numeroasele greşeli de fond existente în documentul prezentat drept o alternativă responsabilă la măsurile de relaxare fiscală propuse de actualul Guvern. De fapt, unele măsuri propuse sunt de-a dreptul amuzante, hilare şi mă refer aici la păstrarea impozitului pe dividende la 16%, deşi actualul Guvern urmăreşte eliminarea acestui impozit prin proiectul noului Cod fiscal, având ca argument eliminarea dublei impuneri economice, la nivelul companiei şi acţionarilor. În ceea ce priveşte impozitarea microîntreprinderilor, se propune scăderea impozitării prin implementarea unei cote de impozitare diferenţiate, în funcţie de numărul de salariaţi, în timp ce PNL îşi doreşte un 16% pe venit. Şi în ceea ce priveşte CAS-ul, liberalii vor 16% la angajat şi 16% la angajator, deşi acum avem 15,8% la angajator şi 10,5% la angajat, iar în prezent se doreşte scăderea din 2017, prin proiectul de Cod fiscal care stipulează scăderea CAS atât la angajat, de la 10,5% la 7,5%, cât şi la angajator, de la 15,8% la 13,5%. Măsurile de relaxare fiscală cuprinse în viitorul program de guvernare al Partidului Naţional Liberal nu aduc nimic în plus faţă de cele cuprinse în actualul Cod fiscal aflat în dezbatere publică. Dar nu doar că nu aduc nimic în plus, ci modificările propuse sunt în detrimentul cetăţeanului, neavantajându-1 cu nimic. Acestea sunt politicile de dreapta care au împins România în pragul falimentului şi care abia acum începe să-şi revină după şocurile guvernărilor Boc şi MRU, despre care liberalii nu vor să vorbească şi pe care le maschează sub forma unor politici sociale. Să nu uităm faptul că în acest nou partid - Partidul Naţional Liberal sunt înregimentaţi cei care, în 2010, au fost de acord cu tăierea salariilor cu 25% şi creşterea TVA-ului, iar astăzi, acelaşi partid ne propune un prim-ministru desemnat în persoana domnului Cătălin Predoiu, cel care a semnat cu mâna sa această măsură aberantă. Asistăm însă la fluturarea marii realizări a Partidului Naţional Liberal, prezentarea planului său de guvernare compus din promisiuni, planuri incoerente şi completă lipsă de viziune.
			Domnul Daniel Florea: "Independenţa energetică" România deţine resurse de gaze şi petrol şi are un potenţial ridicat în energia eoliană, ceea ce ar putea transforma ţara într-un jucător important pe piaţa de profil din Europa, însă necesitatea reformelor la scară largă şi investiţiile sunt factori importanţi pentru a dezvolta această industrie. Desigur, alinierea preţurilor trebuie făcută treptat şi trebuie identificaţi şi sprijiniţi consumatorii vulnerabili. Totodată, Comisia Europeană ne-a solicitat reorganizare legislativă pentru a ne alinia normelor Uniunii Europene în privinţa preţurilor la energie. Există o piaţă largă şi putem profita de ea pentru a ne pune în concordanţă cu normele UE şi în acelaşi timp pentru a exploata resursele pe care le deţinem. Uniunea Europeană este cel mai mare importator de energie din lume, importă circa 50% din necesarul de energie, iar proiecţia este de 70% la orizontul 2030. Asigurarea securităţii energetice este un obiectiv prioritar al Uniunii Europene, accentuat mai ales după "crizele gazului" determinate de conflictul comercial, politic şi militar dintre Federaţia Rusă şi Ucraina din ultimul timp. Evenimentele petrecute în politica externă a ultimului an ne determină să ne gândim tot mai accentuat la independenţa economică a României ca fiind de o importanţă majoră pentru dezvoltarea economiei în viitor. Fără a renunţa la relaţiile comerciale cu Federaţia Rusă, ca partener de tradiţie pe piaţa energetică, Europa, în general, şi România, în special, trebuie să se orienteze şi să se preocupe pentru a găsi soluţii energetice la provocările viitoare. În toamna anului trecut, între reprezentanţii Complexului Energetic Oltenia şi cei ai China Huadian Engineering s-a semnat un acord în baza căruia se va înfiinţa o companie cu capital mixt pentru construcţia unui nou grup energetic, de 500 MW, la termocentrala Rovinari, o investiţie de circa un miliard de dolari. Proiectele energetice convenite cu investitori chinezi, la Rovinari, Tarniţa, Mintia şi grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă, însumează investiţii de 7 miliarde de dolari şi vor contribui la consacrarea României ca exportator de energie în regiune. Unităţile 3 şi 4 ale Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă sunt considerate obiective investiţionale strategice, la fel ca dezvoltarea centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşeşti. Astfel, premierul Victor Ponta a afirmat că România poate să devină independentă energetic în maximum zece ani, inclusiv în urma exploatării resurselor de gaze şi de ţiţei din Marea Neagră. Aflate în discuţie şi propuse spre închidere de către reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi cei ai Comisiei Europene, cele două complexuri energetice Hunedoara şi Oltenia nu vor fi închise. Decizia Guvernului României, inclusiv a premierului Victor Ponta vizavi de nesemnarea actelor adiţionale cu FMI cu privire la închiderea celor două complexuri Hunedoara şi Oltenia, este fermă, indiferent de presiunile externe. În România, o altă modalitate de a obţine independenţa energetică este reducerea consumului de energie, iar aici avem exemplul programelor deja demarate, precum reabilitarea termică a blocurilor sau aşa-numita "revoluţie verde", ilustrată de investiţiile masive în producţia de biogaz şi energie eoliană. Astfel, constant se dezvoltă noi metode de producere a energiei. Montarea de panouri solare, arderea deşeurilor într-un cadru controlat pentru a obţine energie sunt alte soluţii alternative. Acestea sunt vitale pentru ţări cu resurse reduse, dar şi un mod benefic de a reduce poluarea. Trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este necesară şi se poate baza pe resurse inepuizabile, cum ar fi apa sau soarele. Educarea populaţiei, precum şi implementarea de programe de genul "Casa Verde" ne poate duce în direcţia dorită. Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.
			Domnul Marian Enache: "Spitalul din Bicaz, un succes neîncheiat" Declaraţia politică se referă la impactul pe care spitalul de la Bicaz îl are asupra populaţiei din zonă şi la măsurile necesare pentru a creşte performanţele acestuia. În data de 11 noiembrie 2014 a fost redeschis spitalul de la Bicaz, după mai mult de trei ani de la data la care fusese lăsat fără finanţare. A fost o perioadă foarte grea pentru populaţia din zona Bicaz şi Valea Muntelui, care a fost nevoită să caute alte centre medicale aflate la distanţe mult mai mari, situaţiile fiind uneori dramatice. Redeschiderea spitalului de la Bicaz trebuie să fie calificată drept un succes. În raza de acoperire a acestuia intră peste 50.000 de persoane. Din 11 noiembrie şi până în prezent, spitalul a fost deseori ocupat aproape în întregime, fapt ce dovedeşte mai mult ca orice altceva nevoia pentru servicii medicale de calitate care există în această zonă. În acest interval au fost găsite cadre medicale competente pentru a acoperi posturile şi o nouă conducere va fi stabilită prin concurs în viitorul apropiat. Investiţiile necesare pentru redeschiderea spitalului de la Bicaz au fost semnificative. Importanţa acordată de executiv acestei probleme a fost subliniată şi prin prezenţa la festivitatea de deschidere a domnului ministru al sănătăţii, Nicolae Bănicioiu. Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat acest sector al sănătăţii în ultimii ani a fost lipsa de fonduri. Spitale şi-au închis porţile, medici şi asistente au ales să părăsească ţara din cauza salariilor mici şi a condiţiilor improprii de muncă, echipamentele sunt uzate fizic şi moral. Aceste probleme sunt cunoscute. Din păcate, aceste probleme se fac simţite şi în ceea ce priveşte spitalul de la Bicaz. În ciuda investiţiei iniţiale importante pentru deschiderea sa, spitalul încă suferă la capitolul dotare, infrastructură şi chiar resurse umane. Conducerea provizorie a spitalului a realizat o listă de necesităţi care a fost transmisă Consiliului Local şi Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ. În cadrul acestei liste sunt incluse elemente referitoare la: Infrastructură: sunt necesare reparaţii la acoperişul clădirii, acesta fiind deteriorat şi existând riscul să cedeze, precum şi schimbarea reţelei electrice şi a conductelor de apă. - Aparatură: din păcate, aici intervin cele mai mari probleme. O mare parte a dotării tehnice, uzată atât din punct de vedere fizic cât şi moral, unele echipamente fiind utilizate chiar şi în cadrul fostului spital de la Bicaz. Cele mai mari investiţii sunt necesare la Compartimentul recuperare medicală. Acesta nu s-a regăsit în vechea structură a spitalului şi de aceea trebuie dotat de la zero. Aparatura care s-a folosit în regim de ambulatoriu pentru recuperare este veche şi depăşită din punct de vedere tehnic. Printre echipamentele ce sunt necesare se numără: o masă de operaţie pentru Secţia de chirurgie, un ventilator pentru secţia de Pediatrie, un ecocardiograf pentru Secţia de cardiologie, un aparat de anestezie cu monitor şi altele. După cum se poate observa, această listă conţine elemente medicale de bază, strict necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii. Problemele din sistemul de sănătate sunt evidente şi reforma acestui sistem se realizează în mod continuu de ani de zile cu rezultate încă nesatisfăcătoare. Nevoile şi cerinţele populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea nu pot fi rezolvate în condiţiile actuale. Modernizarea şi retehnologizarea reprezintă necesităţi, nu doar pentru spitalul de la Bicaz, ci pentru majoritatea spitalelor de stat din România. Este nevoie să se găsească fonduri pentru asigurarea unei infrastructuri adecvate. În momentul în care aceste fonduri vor exista, se va rezolva şi problema resurselor umane din acest sector, cadrele medicale putând fi încurajate să realizeze cariere de succes în ţară. Redeschiderea spitalului de la Bicaz a reprezentat un succes. Oamenii care sunt acum ajutaţi acolo pot depune mărturie pentru acest fapt. Dar acest succes poate fi unul trecător dacă nu sunt asigurate condiţiile adecvate. Este nevoie atât de un sprijin local, dar, în acelaşi timp, cerem Guvernului României şi Ministerului Sănătăţii să se implice în mod concret pentru rezolvarea problemelor rămase în aşteptare la Spitalul din oraşul Bicaz.
			Doamna Violeta Tudorie: "1-8 martie, respect pentru femeile din România" Acum, la început de martie, am intrat în săptămâna dedicată domnişoarelor şi doamnelor. Întâi martie şi respectiv 8 martie sunt zile în care medităm la/şi sărbătorim condiţia femeii. Am dorit mai mult decât altădată să fac o declaraţie în cinstea acestor zile, deoarece femeile din ţara noastră se dovedesc nu numai generoase şi mai tolerante, cum le ştiam până acum, ci şi persoane de succes şi chiar mai curajoase decât bărbaţii, care, după cum s-a spus recent, când ar fi cazul să exprime o poziţie neechivocă, "se ascund pe sub mese". Duminica trecută, tenismena noastră, Simona Halep, a repurtat o prestigioasă victorie în turneul din Dubai, ne-a oferit un spectacol magnific şi înălţător. Am scris această declaraţie cu gândul la ea, după ce am văzut finala din Dubai şi cu modestie aş vrea să i-o dedic. În statele care se bucură de un regim democratic, femeile şi-au câştigat drepturi egale cu ale bărbaţilor, dar condiţia femeii este tot timpul supusă unor riscuri şi discriminări. Din acest motiv, în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională. Mai târziu a fost fixată data de 8 martie ca Ziua Internaţională a Femeii, dar procesul de emancipare a femeii nu a fost încheiat. O etapă importantă din istoria luptei femeilor pentru drepturi şi şanse egale, precum şi pentru instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976-1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii. Femeile din ţara noastră sunt dedicate profesiei şi familiei, în multe domenii femeile contribuie cel mai mult la realizarea unor servicii de înaltă competenţă şi la producerea unor bunuri de larg consum. Eu apreciez că şi femeile din politica românească şi din Parlament fac o figură onorabilă în a promova şi apăra interesele alegătorilor, valorile naţionale şi europene. Cred că pentru contribuţia lor la bunul mers al treburilor şi pentru dezvoltarea României, femeile din ţara noastră merită tot respectul cetăţenilor săi: al bărbaţilor, al copiilor şi al celor maturi. Le felicit şi le doresc mult succes, sănătate şi fericire!
			Domnul Neculai Răţoi: "România, deasupra Germaniei şi Marii Britanii" După cum v-am obişnuit deja, o să scot iarăşi în evidenţă un domeniu în care românii nu mai sunt codaşii Europei, ci, dimpotrivă, se află în top. Căci de prea multe ori auzim doar lucrurile rele despre ţara noastră şi despre acest popor, trecând însă cu vinovăţie sub tăcere lucrurile bune de care avem parte. Dacă nu câştigă vreun meci naţionala de fotbal, echipa de gimnastică sau cea de tenis, nu auzim mai nimic de bine... Vreau să aduc în atenţie faptul că România se află peste Germania sau Marea Britanie într-un top care ne face cinste. Dacă România este, aşa cum arătam mai sus, la foarte multe capitole, la coada clasamentului, excelăm şi suntem chiar peste nemţi ori britanici la capitolul viteză de internet! Astfel, potrivit ultimelor date, ţara noastră se află în top 5 ţări din Europa cu viteză bună la internet. Lituania este pe prima poziţie, dar Germania - liderul economic al Europei, nici nu se află în acest clasament! Deşi anul trecut România era abia pe locul 23 în topul ţărilor cu o acoperire mare la internetul prin fibră optică, lucrurile au avansat rapid, iar în acest an ne aflăm pe locul 5. Surpriza este oferită de ţările dezvoltate: Franţa, Germania sau Marea Britanie sunt depăşite de ţări ca Bulgaria, Ungaria, România... Este explicabil, astfel, de ce din România au ieşit, în ultimele două decenii, copii şi tineri cu rezultate excepţionale la concursurile de informatică internaţionale. Românii, popor cu o curiozitate nativă deosebită, cu o mare apetenţă pentru noutăţi şi informaţii, au fost mai mult decât receptivi la capitolul informatică şi inteligenţă artificială, astfel că acest domeniu a avut o prioritate deosebită. Astăzi, aproape că nu se concepe ca un copil să nu aibă un calculator, o tabletă ori măcar un telefon conectat la internet. Până şi în cele mai izolate cătune tot găseşti o conexiune la internet, fie ea şi doar prin telefon. Astfel nu este de mirare că mai ales conexiunile fixe, care folosesc cablul terestru din fibră optică, sunt preferatele românilor, întrucât au o viteză foarte mare de transmisie a datelor, putându-se, de exemplu, să se vadă un film online în timp real, ca şi când l-ai vedea la televizor. Este de mirare însă că mari firme de software nu au venit deja să investească în România, întrucât avem şi infrastructura, şi forţa de muncă înalt calificată pentru a putea face afaceri de anvergură, pentru a avea şi noi un "Silicon Valley" românesc. Ar fi astfel o posibilitate de a opri hemoragia de creiere către ţările dezvoltate, având totodată şansa de a beneficia de inteligenţa copiilor noştri la noi acasă.
			Domnul Vasile Popeangă: "Opriţi odată distrugerea Institutului Cantacuzino!" Zeci de angajaţi ai Institutului Cantacuzino din Bucureşti au protestat, miercurea trecută, pentru că nu şi-au luat salariile integral pe luna decembrie a anului 2014. Această unitate de elită a producătorilor de medicamente români, care protejează imunitatea fiziologică a cetăţenilor acestei ţări, este, de câţiva ani buni, într-o situaţie deplorabilă, existând chiar bănuieli destul de grave referitor la faptul că se urmăreşte, în realitate, omorârea sa. Institutul Cantacuzino, care se numără printre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume, şi-a început declinul în februarie 2010, după ce Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie. Ne amintim chiar că s-a reuşit contaminarea unui număr fantastic de mare de doze de vaccin, tot ca să nu poată fi folosit şi să se prăbuşească de tot încrederea în produsele institutului. După cum tot aşa ar trebui să ne reamintim şi ce ar însemna lipsa acestuia: import de vaccinuri care, nefiind făcute special pentru români, ne trezim că avem parte de tot soiul de efecte secundare, care mai de care mai neplăcute şi mai periculoase - putem aduce ca exemplu aici cazul în care Ministerul Sănătăţii a fost obligat să oprească vaccinarea cu BCG, acel vaccin antituberculos de import, în anul 2012. Iată doar un singur exemplu în care incompetenţa a ucis un vaccin bun românesc, doar ca să importăm altul străin, scump şi cu efecte adverse. Anul trecut s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă Institutul Cantacuzino ar trece de la Ministerul Sănătăţii la cel al Educaţiei, sperându-se că se vor termina veşnicele probleme care se încăpăţânează să reziste aici. Bineînţeles, eterna pasare a pisicii nu a dat rezultate, pentru că soluţia nu era mutarea de la un minister la altul, ci colaborarea între cele două! Parcă doreşte cineva să rămânem cu senzaţia că se urmăreşte de către industria pharma îngroparea cu orice preţ a institutului, ca să se dea undă verde cumpărării de produse şi mai puţin eficiente, şi mult mai scumpe. Dovadă stă însuşi faptul că, deşi există o lege încă din anul 2009, medicamentele se vând şi astăzi cu peste 20-25% mai mult decât ar trebui în mod normal, adică în deplină concordanţă cu prevederile europene din domeniu. Deci, după ce că nu avem destui bani ca să ne acoperim toate găurile, cum se spune, trebuie să mai avem şi o "hemoragie" financiară care să scoată din ţară un fluviu de euro! De parcă am fi o ţară de nababi! Dorim să ne lăudăm că suntem pricepuţi? Atunci trebuie să oprim odată distrugerea Institutului Cantacuzino!
			Domnul Petru Movilă: "Noul Cod fiscal ne transformă în cobaii unui premier megaloman" Graba cu care PSD ameninţă că va adopta noua formă a Codului fiscal ne face curioşi să citim proiectul pe care aceştia îl laudă de ceva vreme. La o primă citire, fără prea multe calcule sofisticate, Codul fiscal arată promiţător. Însă, la o analiză riguroasă, ochiul unui specialist constată că documentul are multe prevederi bune, dar, mai important, prevederi care anulează efectul acestora. Adică, într-o notă mai comică, Guvernul Ponta vrea să ne păcălească ca pe nişte copii cărora le dă acadele, care, mai apoi, în timp, ne trimit direct la dentist. Poate cel mai grav lucru care se întrevede din analiza Codului fiscal este atacul pe care Guvernul l-a dat asupra IMM-urilor, firmele mici şi mijlocii care se chinuiesc să supravieţuiască. Penalizarea celor care nu au angajaţi sau au doar unul singur nu face altceva decât să atace baza economiei româneşti. Impozitul forfetar pe care PSD l-a blamat cu forţă în timpul Guvernării Boc, acum este reintrodus şi amplificat de către această penalizare a celor care nu sunt împovăraţi de impozitele şi taxele care se plătesc pentru angajaţi. În plus, conform unor articole ticluite într-un mare fel, contribuabilii vor fi întotdeauna obligaţi să plătească, pe principiul că Fiscul are întotdeauna dreptate. Actualul Cod fiscal, minimalizează drepturile contribuabililor şi conferă puteri sporite Fiscului, ceea ce, evident, va duce la un număr crescut de abuzuri din partea acestei instituţii. Astfel, pentru că întotdeauna la îndemână sunt contribuabilii corecţi şi nu evazioniştii, este mai uşor să aduci bani în plus la buget de la cei pe care ştii unde să-i găseşti. Dezechilibrele între drepturile contribuabililor şi cele ale statului, prin instituţiile din subordine, sunt accentuate, ceea ce nu ajută deloc la dezvoltarea spiritului antreprenorial. Da, sigur, măsurile de relaxare fiscală şi de scădere a accizelor sună întotdeauna bine. Însă, ar trebui să ne ridice câteva semne de întrebare faptul că noua variantă a Codului fiscal nu arată şi partea care trebuie să ne îngrijoreze, respectiv afectarea exerciţiului bugetar. România nu-şi poate permite luxul de a promova relaxarea fiscală. Corect ar fi fost mai întâi să vedem propuneri care să întărească stabilitatea legii fiscale, administrarea corectă a fondurilor statului, reducerea şi prevenirea evaziunii. Mai apoi, stimaţi colegi, ne puteam relaxa. Cred că un Cod fiscal care să aibă un impact corect asupra economiei trebuie să îmbine reducerea taxelor pentru angajaţi, să ia în calcul menţinerea şi/sau reducerea cheltuielilor publice şi să ţină cont de ceea ce face BNR. Nu este uşor, dar nimeni nu-şi închipuie că sarcina unui ministru al finanţelor este uşoară. Aşteptările sunt mari, mai ales de la un Guvern care nu face altceva decât să se laude că este cel mai competent şi că nimeni nu putea propune un cod fiscal mai bun ca al lui. Rezultatele se vor vedea în viitorul apropiat. Între timp, să ne rugăm să nu devenim cobaii unui prim-ministru megaloman.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 10,20.