Vasile Popeangă
Vasile Popeangă
Ședința Camerei Deputaților din 10 martie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.37/20-03-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 10-03-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 martie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.11 Vasile Popeangă - declarație politică cu titlul "Săraca țară bogată";

   

Domnul Petru Gabriel Vlase:

    ................................................
Video in format Flash/IOS

Domnul deputat Popeangă, vă rog

Video in format Flash/IOS

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Săraca țară bogată".

Am ajuns ca, în plin secol al XXI-lea, să nu știm dacă este mai rău să fii sărac sau să fii bogat! Căci dacă ești sărac, nu te ia nimeni în seamă, iar dacă ești bogat, se-nghesuie care mai de care să te jefuiască! Și peste o țară ca a noastră, cu toate bogățiile posibile: minerale, pedologice, cu munte și mare la doar câteva zeci de kilometri distanță, cu oameni pașnici, creștini crescuți de mici cu Miorița în suflet, naivi cu sufletul mare și brațele mereu deschise, de mii de ani au trecut tot soiul de inși ce au plecat de la noi cu sacii plini de bogățiile acestui popor.

Aici au fost, cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci", cum ne știa o lume și cum ne zugrăvise părintele istoriei, Herodot, spre veșnică memorie. Aurul, sarea, mierea, grânele, animalele se găseau din belșug peste tot, iar astea au atras ochiul lacom al romanilor. După două războaie, romanii au plecat de pe aceste meleaguri cu atâta aur de au salvat Roma de la faliment, dar au băgat-o, în același timp, și în prima criză financiară din lume! Căci să arunci pe piață dintr-odată peste 165 de tone de aur și o cantitate dublă de argint nu e ceva care se întâmplă în fiecare zi... Iată, așadar, că primul mare jaf de care am avut parte nu a fost după 1989, ci acum mai bine de 2.000 de ani.

Au urmat, de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, jafurile făcute de către triburile migratoare și, mai apoi, după stabilizarea populațiilor, jafurile de care am avut "norocul" din partea vecinilor noștri, fie că au fost ei Imperiul Austro-Ungar, Imperiul rus ori Imperiul otoman. Așa a vrut Dumnezeu, să ne pună la granița a trei imperii, care mai de care cu ochii pe jumulit averile altora, căci se știe că e mai ușor să iei cu forța decât să muncești ca să ai. Ducea Rusia lipsă de aur? Ori Turcia? Nicidecum! Dar, când nu le ajungeau haraciurile, tributurile și celelalte dări pe care le-am plătit ca să ne putem vedea liniștiți de coarnele plugului și mai puțin de sabie, își suplimentau voile cu abuzuri, că de, nu-i așa? întotdeauna stăpânii își arată puterea prin abuz și jaf ca să huzurească...

În zilele noastre, abuzul și jaful au rămas în continuare apanajul urmașilor marilor imperii, dar nu numai. Au apărut organisme internaționale care, sub masca grijii, te ajută ca să scapi de fabrici, de aur, de grâne, de animale, de pământuri... Deoarece nu s-au schimbat multe lucruri în istorie, doar că acum războaiele nu se mai duc cu armele-n mâini (nu e civilizat, nu-i așa?), ci cu băncile, cu companiile transnaționale... Ce s-a mai modificat puțin a fost doar sortimentația lucrurilor jefuite. Comparativ cu secole în urmă, acum se caută de zor, pe lângă obișnuitele prăzi, petrol, gaze, uraniu, elemente rare necesare industriilor și tehnologiilor de vârf - electronice, aerospațiale etc. Gazul metan, așa cum ne-o demonstrează de ani și ani Rusia, este o armă mult mai eficientă decât niște atacuri din cel de Al Doilea Război Mondial. La fel petrolul. Deși și pe acesta din urmă îl ardem cu inconștiență în motoare cu randamente minuscule în loc să îl folosim la modul superior, atât cât mai este, pentru mase plastice, cauciucuri, fire și fibre sintetice ori medicamente. Pe de-o parte, se fac războaie pentru resurse, pe de altă parte, acestea se risipesc cu o iresponsabilitate criminală...

Dar ca în ultimii 25 de ani parcă nicicând nu a existat o astfel de hemoragie de bani și resurse ce au părăsit această țară! Un ins supranumit "Drujba lui Dumnezeu" a dat iama-n păduri, alții veniți de-aiurea au făcut și ei jaf în acest domeniu, pentru că la ei în țară n-au voie să taie nici măcar un copăcel, dar au găsit în România satul fără câini. Alt ins a dat buzna-n marmură, una dintre cele mai bune calitativ din Europa. Alții s-au năpustit asupra rafinăriilor și petrolului. Alții au luat în serios zicerea unui premier și au dus industria la fier vechi, după ce, înaintea lor, cu mare și vesel ajutor internațional au pus-o la pământ. Aurul din Apuseni a generat un scandal monstru, de dimensiuni galactice. Insula Șerpilor, cu bogățiile sale, nici nu a ajuns bine iarăși la noi și a fost amanetată altora. Cu tot patriotismul de care poate dispune cineva, ajungi să te gândești dacă nu cumva e mai bine că nu ne-au dat rușii tezaurul înapoi, că cine știe cine l-ar fi făcut dispărut și pe acela. Însă cel mai rău este că toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu existau cozile de topor, români care nu au gândit deloc românește, ci doar cum să-și umple cu nesimțire buzunarele și conturile bancare doar pentru că au ajuns într-un loc de unde au putut fura. Și pentru ca să ia și ei un leu, au permis altora să fure un milion - doar nu dădeau de la ei, dar leul intra în buzunarele proprii.

Lipsa strategiilor, subfinanțarea și devalizarea cercetării în domeniul geologic, exodul creierelor și neputința autorităților de a păstra secrete strategice cu privire la resursele de subsol sunt doar câteva dintre motivele pentru care România, spre deosebire de alte state bogate în zăcăminte, încă se zbate să iasă dintr-o criză economică nerecunoscută, dar omniprezentă. Mai mult, nici viitorul nu sună bine. Actualele redevențe pentru concesiunea resurselor sunt făcute parcă în favoarea companiilor miniere private, în timp ce statul nici măcar nu mai vrea să-și poată permite să exploreze sau să exploateze propriul subsol. Ca un paradox, România este al patrulea stat din Europa la capitolul resurse naturale și pe ultimul loc la capitolul "cum să ne folosim de ele".

Contrar spuselor lui Eminescu, viitor de aur țara noastră n-are. Săraca țară bogată...

Deputat de Gorj, Vasile Popeangă.

Vă mulțumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 9 decembrie 2019, 15:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro