Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 2015

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.65	Cornel-George Comşa - declaraţie politică: - "Importanţa Armatei Române şi a industriei de apărare româneşti";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Cornel-George Comşa: "Importanţa Armatei Române şi a industriei de apărare româneşti" Climatul geopolitic cu care ne confruntăm în Europa acestui secol este unul dintre cele mai instabile din ultimii 47 de ani, iar România nu este nici pe departe pregătită să îi facă faţă. Starea dezastruoasă în care se află dotarea Armatei române este rezultatul direct al deceniului în care am închis ochii şi ne-am prefăcut că această instituţie şi-a pierdut necesitatea şi că poate să supravieţuiască într-o alianţă nord-atlantică atotprotectoare. Creşterea bugetului Armatei la 2% din PIB începând cu 2017 este o măsură care se cerea de foarte mult timp, însă potenţialul pericol este lângă noi în 2015, iar o ţară care se află pe ultimele 10 locuri în ceea ce priveşte investiţia în armată nu îşi poate permite să îl ignore. În contrast cu investiţiile ultimilor ani, Armata Română este formată din profesionişti de cea mai bună calitate, cu cea mai înaltă pregătire. Reprezentanţii americani trimişi în diversele operaţiuni la care GNFOS a participat au afirmat că România are cei mai buni scafandri din zona Mării Negre. Aşadar, aceşti oameni capabili, care au impresionat reprezentanţi ai celui mai bun corp de profil din lume Navy SEALs, suferă din cauza proastei dotări şi a lipsei de fonduri. Niciodată, de la anii precursori celui de Al Doilea Război Mondial, când se acceptau donaţii patriotice pentru înzestrarea armatei, nevoia de a investi în acest sector nu a fost mai mare. Există voci care lasă apărarea ţării în mâinile NATO, considerând că Armata Română nu are nevoie să evolueze, aşteptând ca problemele să fie rezolvate de aliaţii noştri, dar o alianţă se bazează tocmai pe ideea de ajutor reciproc. România este parte a NATO şi trebuie să poată contribui activ cu tehnică militară modernă la eforturile pe care Alianţa Nord-Atlantică le face. Corpul de intervenţie rapidă pe care NATO doreşte să îl instituie în zonă reprezintă într-adevăr un motiv de relativă linişte, însă trebuie să fim conştienţi de faptul că timpul de intervenţie al acestora, cel mai bun timp din lume în momentul de faţă, este de 48 de ore. De asemenea, numărul tancurilor din dotarea Armatei Române a scăzut considerabil şi rapid, în anul 2000 aveam 314 tancuri medii de producţie românească TR-85, pentru ca astăzi numărul lor să ajungă la 50. În momentul de faţă este imperios necesar ca industria de apărare să primească fondurile necesare pentru înzestrare şi dezvoltare. Armamentul românesc este căutat în occident, în vreme ce fabricile noastre de arme suferă reduceri şi angajări de personal necalificat. Un stat iubitor de pace şi stabilitate nu îşi permite să ignore existenţa de personal calificat precum cel din forţele Armatei Române, tocmai în momentele critice ale activităţii sale, oferindu-le în dotare modele din 1963 şi 1986 ale armelor de asalt, promiţând pe viitor dotări cu modele din anul 2000 care ajung târziu şi nu sunt produse în număr suficient. Realitatea ne obligă să acordăm mai multă consideraţie sectorului militar şi producţiei de armament din România. Este important, să privim cu cea mai mare seriozitate acest aspect şi să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra viitorului siguranţei noastre naţionale. Consider că este necesar ca în aceste clipe, când lumea priveşte cu deosebit interes zona Europei de Est, să avem în vedere faptul că legislativul poate deschide drumul spre o apărare naţională care să garanteze atât siguranţa cetăţenilor, cât şi achitarea de atribuţii, ca stat membru NATO.