Vasile Popeangă
Vasile Popeangă
Sittings of the Chamber of Deputies of November 12, 2015
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.205/19-11-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2015 > 12-11-2015 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 12, 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
    1.1 Vasile Popeangă - declarație politică intitulată "Ce s-a înțeles din ieșirea în stradă a românilor";

   

Domnul Ludovic Orban:

    ................................................
Video in format Flash/IOS

Îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Popeangă.

Video in format Flash/IOS

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Ce s-a înțeles din ieșirea în stradă a românilor".

Cu toată toleranța sa, când românul nu mai poate să suporte o situație, își ia inima-n dinți, jalba-n proțap și iese-n stradă, ca durerea sa să nu mai fie mută. Și îi dă glas durerii rezultate nu din ajungerea cuțitului la os, ci din trecerea acestuia chiar dincolo, căci, în vreme ce alții țipă și la o amărâtă de ciupitură de purice, românul are bunul-simț să nu deranjeze pe nimeni până nu-i ajunge sufletul la gură. Dar și atunci, dacă-nu este luat în calcul, se ajunge în situația de a se scrie prin ziarele celei străinătăți că "a explodat mămăliga"!

Din nou, trecând cuțitul iarăși dincolo de os, românii au ieșit în stradă. Dar ce i-a mai împins la acest gest, de data aceasta? Păi... nimic neobișnuit, nimic necunoscut. Multe dintre solicitările unora dintre noi făcute de-a lungul timpului, cei care am vorbit ca Moise-n pustiu sub cupola Parlamentului, au fost strigate în stradă. Căci, deși unii dintre noi, care încă mai ținem legătura cu cei care ne-au ales să îi reprezentăm în legislativul țării, am tras diverse semnale de alarmă de-a lungul timpului, groasa majoritate a celor ce încă își mai închipuie că sunt reprezentanții electoratului și ocupă aceste scaune au preferat să se prefacă puțintel mai șubrezi cu auzul. De ce? Pentru că însemna să înceapă să muncească și în interesul neamului acesta, care acum este în stradă. Pentru că acei ce au preferat să se creadă despre ei că sunt fuduli de urechi aveau alte interese - mai personale, mai de grup, fie el politic, economic ori de altă natură, uitând că scopul prezenței lor în legislativul țării este acela de reprezentare, este acela nu de a le fi lor mai bine, ci țării, acestui popor care le oferă locuri de cinste și avantaje ca să îi slujească din toate puterile lor, așa cum au jurat. În schimb, ce a văzut românul de 26 de ani încoace? Că, imediat cum s-a văzut cu sacii-n căruță, politicianul, în care s-au pus speranțele atât ale alegătorului, cât și ale familiei sale - pe scurt: viitorul acestei țări -, respectivul a-ntors fața-n altă parte, văzându-și de-ale sale, uitând de cel care-l duce-n spate, care-și rupe din bucata de pâine de la gura copilului ca să-i fie alesului cozonacul aproape. Și atunci, disperat și scârbit, un segment de electorat a ieșit în stradă strigând: "Fără parlamentari!". Cu orice preț, chiar acela de a știrbi democrația sau de a experimenta ciudățenii socio-politice, gen democrația directă ori Mișcarea de 5 Stele.

A văzut o țară cum - de când au ieșit oamenii necăjiți în stradă, cele care s-au întâmplat la Clubul Colectiv au fost, în realitate, doar picătura care a umplut paharul, nu motivația principală - maneliștii politici au dat-o imediat cotită, "orientându-se" după cum bate vântul cel nou: "Da, așa-i, gata, nu se mai poate așa, de mâine ne schimbăm, inclusiv cravata. După vechiul principiu "La vremuri noi, tot noi!". Însă strada a fost foarte clară: "Să vină alții, nu tot voi!", lucru ce a zgâriat adânc auzul a tot soiul de parlamentari care într-o societate normală nu ar fi ajuns în legislativ nici măcar în vizită de lucru. Oameni care au ajuns accidental în Parlament, păcălindu-și electoratul. Oameni pe care, în afară de depunerea jurământului, nu i-a auzit nimeni luând cuvântul, deși, ca peste tot, și în circumscripțiile lor electorale colcăie neregulile și problemele. Oameni care s-au bătut cu pumnu-n piept în campanie că au toate soluțiile din lume la toate problemele comunității, după aceea n-au mai dat prin teritoriu nici cât să zică "Bonjour popor!", devenind în schimb candidați la Premiul Nobel în domeniul justificărilor, că nu se poate aia, ailaltă-i imposibilă, că nu ne lasă ăi de sus, că nu-s bani și alte motivații de se tăvăleau pe jos de râs și curcile, numai oamenilor le dădeau lacrimile, regretând amarnic alegerile făcute și jurându-și în barbă că data viitoare nu vor mai repeta aceeași greșeală.

Ați avut de-a lungul timpului, și chiar nu cu mult timp în urmă, posibilitatea să schimbați legile ca să fie bine și pentru România, nu doar pentru aleși, pentru privilegiile așa-zișilor reprezentanți ai nației. Legile electorale sunt o rușine pentru această țară. De ce alegătorul trebuie să aleagă mereu doar ce crede el că este răul cel mai mic, iar după alegeri răul respectiv trece cu arme și bagaje în barca răului mai mare? Cum zice nu alegătorul? Că se dorește asta e clar, a reieșit permanent din strigătul străzii. Ce s-a făcut aici în acest sens? Nimic, pentru că asta ar fi stricat jocurile multora care cred că, în ciuda incompetenței pe care o afișează chiar cu mândrie, se consideră îndreptățiți ca să rămână pe aceste scaune tot restul vieții lor. Dovada? Strada vrea limitarea numărului de mandate ale aleșilor la doar două.

Se știe, tergiversarea e cea mai bună tactică să nu se întâmple nimic; suplimentată cu diversiuni în care clasa politică actuală își poate da doctoratul, și iată cum se reeditează, în varianta
2015, momentul în care cetățeni al căror număr era mai mic decât degetele de la mâini, au aruncat la tomberon voința a 7,4 milioane de români cu drept de vot. Românul iartă, dar nu uită! Deci, dacă acum, în al doisprezecelea ceas, nu se face ceva pentru îndeplinirea fie și a unei părți din cerințele străzii, ghiciți ce se va întâmpla când veți merge din nou la strâns de voturi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 24 january 2020, 1:31
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro