Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 decembrie 2015

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.4	Vasile Popeangă - declaraţie politică având subiectul "Nimeni nu este de neînlocuit";

		Domnul Petru Gabriel Vlase: Domnul Popeangă.
		Domnul Vasile Popeangă: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Nimeni nu este de neînlocuit". Poate că prima lecţie din politică şi din administraţie pe care ar trebui să o înveţe cineva care îşi doreşte să urmeze aceste drumuri ar fi o veche vorbă care ne zice că nimeni nu este de neînlocuit. În vremurile antice, atunci când un general se întorcea în glorie la Roma, era însoţit în timpul procesiunii pe străzile oraşului de un sclav, a cărui îndatorire era să-i amintească faptul că triumful lui nu va dura veşnic: "memento mori", îi şoptea sclavul generalului - "aminteşte-ţi că vei muri". Din păcate, deşi ne lăudăm că genetic suntem urmaşi ai Romei, nu ni s-a transmis, tot genetic, şi această învăţătură care ar trebui încrustată pe uşa oricărui potentat al zilei care trăieşte pe banii statului, adică ai poporului român. Ce vedem în ziua de astăzi? Că deşi ne lăudăm cu civilizaţia şi tehnologia secolului al XXI-lea, cu telefoane celulare, tablete, laptop-uri şi maşini scumpe, am pierdut înţelepciunea Antichităţii. De îndată ce ne vedem căţăraţi pe saunele puterii, uităm şi de unde am plecat, şi ce am promis, şi că vom muri, şi că nimeni nu este de neînlocuit. Ne agăţăm cu mâinile şi cu picioarele de scaunul care ne aduce dulcile avantaje ale puterii: bani, maşini, relaţii, secretare, amabilitate şi invidia restului lumii. Ce dăm în schimb? Cât mai puţin, către deloc. Ne-am specializat nu în a găsi soluţii ca să facem ceva, ci în a găsi scuze, ca să nu facem. Chiar dacă nu există acel şef inventat, el trebuie să fie ţapul ispăşitor pentru oamenii ce consideră că ei nu pot fi înlocuiţi. Dovada că este aşa, toţi acei oameni care se consideră de neînlocuit vin cu căciula în mână în fiecare campanie de alegeri la electoratul pe care l-au minţit vreme de 4-5 ani, ca să le mai dea încă un mandat, de parcă doar ei ar fi singurii ce pot fi parlamentari, primari, consilieri, miniştri sau alte funcţii. Niciunuia dintre aceştia nu le-a trecut vreodată prin cap că atunci când ai responsabilităţi într-un stat trebuie să ai şi calea demisiei deschisă permanent. Bineînţeles, trebuie să ai onoare pentru asta. Dar, cum onoarea nu creează averi, nu interesează pe nimeni! Nimeni nu este de neînlocuit, dar dacă este ceva de neînlocuit, acesta este pământul ţării unde ai văzut pentru întâia oară lumina zilei. Nimeni nu este de neînlocuit, însă ceva poate fi înlocuit la fiecare: răutatea, pizma, indiferenţa, lăcomia, avariţia, ura. Vrem o ţară ca afară, dar nu facem nimic ca să se întâmple aşa. Ce refuzăm cu obstinaţie să pricepem, de parcă ar fi vorba să urnim un munte, este faptul că schimbarea trebuie să înceapă din interiorul fiecăruia dintre noi. Să înlocuim tot ce ne trage pe fiecare înapoi, ca om şi ca naţiune, abia după aceea putem avea curajul să cerem o ţară ca afară. Nimeni nu este de neînlocuit şi până când nu se va pricepe acest lucru, de la vlădică la opincă, ţara aceasta nu va putea înainta decât cu piedici imense, politica nu va merge niciodată pe drumul adevărului, adevăratului interes naţional, nu doar cel clamat şi privatizat, iar administraţia nu va lucra niciodată în interesul cetăţeanului, ci se vor crea permanent caste ce vor lucra numai în interesul lor. Vin alegerile. Ca să mai aibă cineva o şansă pentru a supravieţui în politică şi România să mai aibă un viitor, trebuie învăţat în primul rând un lucru banal, înainte de a ieşi la cerşit de voturi: nimeni nu este de neînlocuit! Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Petru Gabriel Vlase: Mulţumesc.