Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 decembrie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.235/30-12-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2019
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 22-12-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 decembrie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreședinte al Camerei Deputaților. În partea a doua a ședinței domnul deputat Florin Iordache a fost asistat de domnii deputați Laurențiu Chirvăsuță și Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineața, stimați colegi!

Declar deschisă ședința de astăzi, 22 decembrie 2015, dedicată declarațiilor politice.

 
Tinel Gheorghe - o analiză a anului 2015, din punct de vedere politic;

Pentru început, îl invit pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului PNL, care este foarte matinal, ca întotdeauna.

Vă rog, domnule deputat, deputat de Ialomița.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi care astăzi ați umplut până la refuz sala, ultima zi a sesiunii ordinare din anul 2015 și a anului politic 2015,

Bănuiesc că, domnule președinte, n-o să ne faceți o surpriză ca între Crăciun și Anul Nou să ne chemați pentru cine știe ce sesiune extraordinară. Ferească Dumnezeu!

Pregătisem un text pentru astăzi și nu mă hotărâsem la titlu. Mă gândisem să-i dau titlul, dat fiind faptul că suntem și în preajma sărbătorii Crăciunului, ceva de genul: "De-aș mai duce-o pân’ la toamnă!", dar era cu apropo și imediat am realizat că mulți dintre colegii mei mă vor certa, că ce-i cu titlul ăsta. Și atunci mi-a venit în cap altceva: "Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!" - dar asta dădea satisfacție celor de afară, tot cer ei anticipate, o clasă politică nouă, am zis: nici asta nu se potrivește. "Mă făcu muica oltean" - ei, asta era cu apropo direct, l-am tot certat pe președintele Camerei Deputaților, am zis, domnule, în ajun de Crăciun să nu-l mai cert.

Atunci m-am hotărât, simplu, la a face o analiză a anului 2015, seacă, așa, din punct de vedere politic, fără să ingerez prea mult cu folclorul popular.

Și am să plec în această analiză de la declarațiile președintelui Camerei Deputaților la început de an, care spunea cam așa: vrem să recredibilizăm Parlamentul României, să readucem onoarea, stima, corectitudinea în aula Parlamentului și încrederea între noi și între noi și cetățeni.

Și suntem la sfârșit de an! Ceea ce spunea președintele Camerei s-a întâmplat: încrederea e la piciorul gâștei, n-am văzut parlament mai contestat ca ăsta al nostru, am reușit să-i supărăm pe toți, prin atitudinea și prin comportamentul nostru. Am avut iarăși o marți neagră, am reușit să ne dăm salarii speciale - unii, la vârf, acolo -, pensii speciale - unii, nu la tot poporul, că așa stă bine unui parlament serios. Și a tot curs, au tot curs pomenile electorale...

Dar cel mai grav mi s-a părut însă că Regulamentul Camerei s-a modificat în sensul dorit de președintele Camerei Deputaților: el nu poate fi schimbat decât la propunerea grupului din care face parte. Ei, și cum grupul din care face parte n-o să-l schimbe niciodată, ca să-l schimbi pe Valeriu Zgonea sau pe președintele Camerei trebuie să modifici regulamentul. E o doză de totalitarism, rămasă de pe vremuri, de până în 1989, care s-a transmis, iată, și la vârful conducerii socialiste de după 1989.

Călin Popescu-Tăriceanu parcă nu-și găsește locul, e când cu stânga, când cu dreapta, când la putere, când în opoziție, e în opoziție cu partidul, e la putere în nume personal și ca persoană. E interesant așa, să fii președintele Senatului, al doilea om în stat și să trâmbițezi pe toate posturile că tu ești în opoziție. Adică nu tu, partidul.

Prim-ministrul, ce să mai spun. Extrem de interesant pentru Victor Ponta anul acesta! E ca și cum în cărțile de istorie am citi peste ani cum nu trebuie făcută politica. Să ai la început de an președinția partidului și președinția Guvernului, și la sfârșit de an să nu mai fi nimic, este o doză de masochism în politică, bănuiesc. Altfel, nu pot să înțeleg... Sau o lipsă totală de maturitate.

Cert e că Partidul Social Democrat are o conducere acum "excepțională": unul condamnat în primă fază, Liviu Dragnea, care așteaptă cu înfrigurare verdictul instanței, iar al doilea, secretarul general... Că de obicei așa se întâmplă, secretarul general e cel care sapă la temelia președintelui. Dar ca să nu mai sape la temelia președintelui, secretarul general al partidului a fost ales tot unul care are probleme, așa că el trebuie să stea liniștit, pe craca lui.

Și cu această conducere "excepțională", PSD-ul se pregătește să intre în era sau în epoca Valeriu Zgonea. Să te ții, muică, ce vremuri vor fi de la anul, de pe timpul ăsta, încolo!

Ce a făcut Partidul Național Liberal? Partidul Național Liberal, pe tăcute, așa, l-a dat jos pe Victor Ponta, își definitivează...

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă rog... limitați-vă!

 
 

Domnul Tinel Gheorghe:

...lucrurile începute în 2014...

 
 

Domnul Florin Iordache:

Ați depășit timpul.

 
 

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule președinte,

Termin imediat, că e ultima pe anul acesta și bănuiesc că nu aveți foarte mulți "competitori" în sală...

 
 

Domnul Florin Iordache:

Bun. Dar să respectăm, totuși...

 
 

Domnul Tinel Gheorghe:

Până la ora 10,00, după părerea mea, tot să audiați declarații politice.

Și cred că Partidul Național Liberal e în grafic, e în grafic pentru 2016, pentru locale și pentru parlamentare și îmi permit un pronostic, la anul, pe timpul acesta, Partidul Național Liberal va avea guvern.

Nu pot să închei fără să vă urez la mulți ani, dumneavoastră, domnule președinte, stimați colegi, un an mai bun decât 2015, plin de bucurii și de împliniri politice și personale!

Mulțumesc.

La mulți ani!

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

Și Mama Omida se mai înșală când prevede!

 
Márton Árpád-Francisc - declarație politică privitoare la: statul de drept înseamnă un parlament puternic, ale cărui legi nu pot fi modificate peste noapte cu ordonanțe de urgență;

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Márton Árpád, reprezentantul Grupului UDMR.

Se pregătește domnul Mircea Lubanovici, Grupul PNL.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În data de 15 decembrie, ca de obicei, când nu plouă, m-am dus pe jos la Camera Deputaților. La ieșirea din Parcul Izvor, m-am întâlnit cu un grup de oameni care se pregăteau să protesteze, unii dintre ei erau îmbrăcați ciobănește.

Nu am prea înțeles de ce sunt nemulțumiți, căci urma să dezbatem bugetul de stat. Am trecut printre ei, erau liniștiți. Ajuns la Cameră, am aflat că urmau să protesteze, cică, împotriva unei prevederi legale, în vigoare din 1976, privind numărul câinilor pe care îi pot avea pe lângă animale, și a altei prevederi care a intrat în vigoare în vara care tocmai a trecut și care prevedea că, între 6 decembrie și 24 aprilie, pășunatul este interzis.

Repet, ne aflam în data de 15 decembrie și dezbăteam bugetul de stat, care nu avea nicio prevedere legală în legătură cu activitatea lor.

Cine i-o fi rugat să vină pe la Parlament? Am văzut la televizor că aveau niște probleme cu sumele pe care trebuiau să le primească de la Guvern, deci ar fi trebuit să militeze pentru acele sume poate acolo. Dar ei au venit aici. Au devenit la un moment dat chiar violenți, s-au dus pe la Senat, au încercat să forțeze intrarea în clădire.

Guvernul, repede, deși domnul președinte Klaus Iohannis a dezavuat astfel de practici, a suspendat aplicarea celor două articole.

M-am întors în teritoriu crezând că lucrurile s-au liniștit și am aflat că, din contră, sunt nemulțumiți proprietarii de terenuri, pentru că unii dintre ei au chiar animale în grija acestor ciobani, dar unii dintre ciobani au prostul obicei de a le reda animalele, la începutul iernii, să le îngrijească ei, să le dea de mâncare ei, iar cu animalele cu care rămân ei fac un pășunat, fără să întrebe proprietarii de terenuri, pe terenul altora, adică distrugând semănăturile de toamnă, terenurile pregătite pentru a fi însămânțate... Și se pare că și acest Guvern s-a grăbit, poate ca și altele, cu o astfel de ordonanță de urgență, pentru că a făcut un bine câtorva zeci de mii de oameni și a nemulțumit câteva milioane de proprietari ale căror drepturi, din păcate, sunt nesocotite de unii dintre ciobani.

Eu cred că statul de drept înseamnă, așa cum domnul președinte Klaus Iohannis a spus-o, un parlament puternic, ale cărui legi nu pot fi modificate peste noapte cu ordonanțe de urgență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

 
Mircea Lubanovici - declarație politică cu referire la abuzurile autorităților pentru protecția copilului din Norvegia;

Îl invit pe domnul Mircea Lubanovici.

Se pregătește domnul deputat Virgil Guran.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin declarația de astăzi doresc să vă readuc în atenție situația dramatică cu care se confruntă familia cetățeanului român Marius Bodnariu, stabilit în Regatul Norvegiei, căreia din luna noiembrie i-au fost luați 5 copii, în mod abuziv, de către autoritățile norvegiene, familia fiind acuzată de creștinism radical și îndoctrinarea copiilor.

În calitatea mea de parlamentar al României, reprezentant al românilor din diaspora și de președinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor țării, dar și în calitatea mea de creștin practicant, nu pot să nu condamn comportamentul abuziv al Serviciilor Sociale din Norvegia și să nu constat că abuzul comis de autoritățile norvegiene la adresa minorilor din familia Bodnariu, care intonau un cântec religios în pauza cursurilor de la școală, constituie o încălcare a exercițiului dreptului la libertate de conștiință și libertate religioasă - drepturi fundamentale stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum și în Convenția ONU privitoare la drepturile copilului.

Abuzurile autorităților pentru protecția copilului din Norvegia - "Barnevernet" și ale sistemului judiciar din Norvegia au reușit să afecteze un număr mare de cetățeni de diverse naționalități, cărora le-au fost luați copiii în mod abuziv, sub pretextul respectării interesului superior al copilului. Acțiunile oficialităților norvegiene pentru protecția copilului, ale poliției norvegiene, precum și deciziile instanțelor norvegiene în astfel de cazuri au ajuns să încalce atât Constituția norvegiană, legile interne ale Norvegiei, dar mai ales obligațiile Norvegiei din tratatele europene și internaționale la care această țară este parte.

Aceste violări ale drepturilor omului, ridicate la rang de politică de stat, atât prin sentințele nedrepte date de Curtea Supremă a Norvegiei, cât și prin promovarea de către Ministerul Familiei, Copiilor și Afacerilor Sociale a unei legi care, sub masca propunerii unui standard nou de evaluare a grijii față de copii, restrânge de facto și de jure dreptul părinților naturali asupra educației propriilor copii, au condus, după cum arată chiar statistici din Norvegia, la separarea și darea spre adopție sau internarea în centre de plasament a peste 200.000 de copii în ultimii ani.

În plus, în conformitate cu legislația locală din Norvegia, copiii sunt luați de autorități de la părinții lor fără niciun fel de documente legale ale vreunei instanțe judecătorești, așa cum se întâmplă în toate țările democratice, ci doar în baza hotărârii unei comisii administrative pentru chestiuni familiale, asimilată în Norvegia instanțelor, care dispune dacă copiii luați vor fi dați forțat spre adopție, dacă părinții biologici îi vor mai vedea vreodată sau nu și cât de des au aceștia dreptul să-i viziteze.

Stimați colegi,

Consider că este de datoria noastră, ca reprezentanți ai instituțiilor statului român, să apărăm interesele cetățenilor noștri oriunde s-ar afla ei și ca împreună să facem tot ce ne stă în putință pentru ca această instituție - "Barnevernet" - așa-zisă de protecție a copilului, să returneze copiii luați fără drept familiei Bodnariu, cât mai repede, pentru a repune în drepturi familia și a reduce pe cât posibil traumele emoționale ale copiilor. Cred cu toată convingerea că este datoria noastră, mai presus de orice, să apărăm familia, care este celula de bază în dezvoltarea societății omenești și este prima instituție constituită de Dumnezeu pe pământ.

Doamnelor și domnilor deputați,

În încheiere, doresc să salut implicarea și inițiativa membrilor grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal din Camera Deputaților și Senat, de a înainta Președintelui României o Scrisoare de susținere pentru familia Bodnariu și de a cere ca statul să acționeze la CEDO, și de a solicita, prin mijloacele controlului parlamentar, prim-ministrului României, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Muncii prezentarea măsurilor întreprinse în vederea reunificării familiei Bodnariu.

De asemenea, solicit implicarea fermă a prim-ministrului Dacian Cioloș și a Ministerului Afacerilor Externe nu doar la nivel de monitorizare a cazului, ținând cont de situația actuală, care, în ciuda demersurilor care s-au făcut, este extrem de îngrijorătoare, părinții fiind anunțați că autoritățile norvegiene vor începe procedurile de adopție pentru cei 5 copii, plasați deja de autorități...

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă rog, concluzionați.

 
 

Domnul Mircea Lubanovici:

... măsură care, dacă va fi pusă în aplicare, va face ca procesul de reîntregire a familiei să devină aproape imposibil, ținând cont de precedentele cazuri din Norvegia, când, după ce au fost separați de familiile lor, copiii dați spre adopții altor familii norvegiene nu au mai avut posibilitatea de a mai comunica vreodată cu familiile... părinții lor biologici.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Lubanovici:

Cu gândul la familia Bodnariu, vă urez tuturor Merry Christmas and Happy New Year!

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Virgil Guran - bilanț al activității parlamentare, la sfârșit de an;

Vă reamintesc, aveți 3 minute. Domnul Virgil Guran. Se pregătește domnul deputat Radu Zlati.

 

Domnul Virgil Guran:

Mulțumesc, domnule președinte.

A mai trecut un an de activitate și, ca de obicei, după o anumită perioadă, îți faci un anumit bilanț al activității.

Ne putem uita atât pe site-ul Camerei, cât și în celelalte statistici, pe lângă niște date seci, atâtea luări de cuvânt, atâtea declarații politice, atâtea inițiative legislative, stai să te gândești la eficiența activității noastre. Și, de multe ori, ca parlamentar, ești dezamăgit, văzând că, de multe ori, această muncă nu a fost apreciată așa cum trebuie, nu a fost catalogată la justa valoare și, de fapt, de multe ori, cei care ar trebui să aprecieze asta au persiflat sau chiar au neglijat a înțelege ce ai vrut să faci, ce trebuia să iasă.

Este foarte adevărat că ne uităm în statistici, sunt foarte multe inițiative legislative, dar, din păcate, de multe ori vedem că aceste inițiative vizează ba ziua bărbatului, ba ziua soacrei, a nepotului, a cățelului, a porcului, nu știu, tot felul de zile de genul acesta și, de fapt, foarte puține legi vizează o dezvoltare economică, o bază de la care să plecăm pentru a ajunge la un nivel de trai occidental.

De fiecare dată, în discursuri, în intenții vedem bunăstarea poporului, vedem bunăstarea națiunii, o economie solidă, acționând pe diverse direcții și așa mai departe, vorbe pe care, sincer să fiu, din păcate, din cauza vârstei, le-am auzit și înainte de 1989, numai că era o singură diferență, se mai completa cu "în lumina documentelor de partid și a tezelor tovarășului Nicolae Ceaușescu". Dar, de fapt, când tragem linie vedem că lucrurile acestea nu se realizează.

Personal am avut câteva inițiative, zic eu, bune, dar au venit miniștrii din guvernele trecute, rețineți, din guvernele trecute, așa, și au început să spună că nu e bine, că nu se poate, au trimis secretari de stat, după aceea, directori, am stat de vorbă, de fiecare dată era același text: nu se poate!

Mă întreb: noul Guvern, acum, în februarie, când vom începe, poate să înțeleagă aceste inițiative ale unor oameni care de multe ori muncesc zile, săptămâni și luni pentru a prezenta o idee bună pentru dezvoltarea acestei țări? Mă întreb: acest Guvern va înțelege, va promova prin acel aviz...? Când văd aviz pozitiv, negativ de la Guvern, mai ales când nu presupune fonduri, mă întreb ce rost mai avem noi, dacă tot ce spune un guvern este important, iar ceea ce spune un parlament nu?

În speranța că lucrurile se vor îndrepta și că ne vom apleca spre legi pragmatice și folositoare dezvoltării acestei țări, cred că așteptăm noua sesiune, așteptăm lucruri mai bune.

Vă doresc la mulți ani, sănătate, toate cele bune!

Să dea Dumnezeu să avem un an mai bun în care să luăm hotărâri înțelepte!

Vă mulțumesc.

Deputat PNL, Virgil Guran.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Radu Zlati - declarație politică: Un proiect de țară ratat: educația națională;

Domnul Radu Zlati.

Se pregătește domnul deputat Costel Alexe.

Vă reamintesc, aveți câte 3 minute. Sunt mulți vorbitori, vă rog să ne încadrăm în timp.

 

Domnul Radu Zlati:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Îmi voi refuza tentația de a glosa pe marginea a ceea ce și-ar fi dorit cei pe ale căror oseminte s-a clădit România democratică de azi, cei care au fost sacrificați pe altarul libertății, în acel însângerat Decembrie 1989 pe care îl comemorăm în aceste zile. Dar nu mă pot împiedica să mă gândesc la faptul că, la modul cel mai general, aceștia și-au dorit mai multă libertate, mai multă prosperitate, precum și o viață mai bună pentru ei și pentru cei dragi lor. Or, nici libertatea, acea libertate provenită și inspirată din cunoașterea de sine și a lumii, nici prosperitatea obținută prin efortul personal, nici dezvoltarea durabilă nu pot fi obținute, păstrate și transmise posterității, fără educație.

După intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană, țara noastră nu a mai avut parte de un proiect național, de un țel capabil de a concentra energii, voințe și acțiuni care să întrunească, fie și doar la modul relativ, consensul clasei politice și al societății civile.

Un astfel de proiect, un astfel de scop nobil ar fi putut fi educația națională, dar nu orice fel de educație, ci una care să poată aduce România în elita europeană și mondială, acolo unde credem cu toții că inteligența nativă a poporului român ar putea să ne plaseze, dacă, desigur, ar fi slujită cu decență, onestitate și profesionalism de către diriguitorii destinelor învățământului românesc.

Dar, deși toți decidenții politici admit faptul că cea mai bună investiție pe termen lung este aceea în educație, deși toți oamenii politici marcanți au admis că statul român trebuie să depună eforturi mai susținute pentru dezvoltarea învățământului, deși avem un președinte care a onorat profesia de cadru didactic, deși avem un Guvern format din personalități care au în spate nu o carieră politică, ci una bazată pe cunoaștere și expertiză, ei bine, în ciuda tuturor acestor premise favorabile, România a pierdut încă un an și și-a refuzat tentativa, până și tentativa de a tenta, de a ieși din topul negativ al învățământului european. Cu un buget păstrat la dimensiuni meschine, nimic nu se va putea clădi durabil. Sistemul de învățământ va funcționa, de bine, de rău, mai mult prin inerție și prin sacrificiile umile ale personalului didactic. Dar, la un sfert de secol de la Revoluția din Decembrie și la aproape 100 de ani de la Marea Unire, România nu are un proiect de țară și aproape că nu mai are educație națională. Sau, mai bine zis, comparativ cu statele europene, acum stăm mult mai prost decât în urmă cu 100 de ani.

Am putea plânge, stimați colegi, dacă nu ne-ar fi rușine. Iar de această rușine, toate apele Vavilonului nu ne pot spăla.

Radu Zlati, deputat PNL.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

 
Costel Alexe - declarație politică intitulată 22 decembrie 1989 - 26 de ani fără răspuns;

Domnul deputat Costel Alexe. Se pregătește domnul deputat Daniel Gheorghe.

 

Domnul Costel Alexe:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se cheamă "22 decembrie 1989 - 26 de ani fără răspuns".

Doamnelor și domnilor,

Astăzi comemorăm oficial 26 de ani de la victoria Revoluției Române, mai exact alungarea cuplului de dictatori Elena și Nicolae Ceaușescu. Dintre toate zilele Revoluției, începută la Timișoara și încheiată la București, ziua de 22 decembrie rămâne cea mai marcantă, pentru că ea aduce simbolul Revoluției, și anume libertatea. Pe 22 decembrie 1989, românii au putut să vadă, după aproape jumătate de secol, ce înseamnă libertatea.

Prețul plătit a fost enorm: peste 1.000 de morți și peste 3.500 de răniți, majoritatea tineri, cei mai mulți dintre aceștia, în zilele care au urmat lui 22 decembrie 1989.

De aici, întrebarea firească: cine a produs aceste crime? Cine a ucis cu sânge rece pe acei tineri nevinovați, care au luptat cu mâinile goale? Multe dintre răspunsuri sunt doar intuite. Cei care au luat puterea în acele zile sunt și cei care au avut controlul asupra mașinăriei de forță a armatei, a serviciilor speciale și, deci, a violenței împotriva propriei populații.

După 26 de ani, dosarul revoluției a fost închis, iar peste 40 de plângeri sunt depuse pentru a putea fi redeschis.

Crimele de la revoluție, ca orice astfel de masacru, beneficiază de imprescriptibilitate și, de aceea, din perspectiva dreptului penal, acei vinovați nu se vor putea ascunde la nesfârșit și nu vor putea scăpa.

Dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost redeschis, și un fost președinte, un fost prim-ministru și alți demnitari au fost puși sub acuzare. Este un semn ca brațul justiției poate acționa și după un sfert de secol.

Este vital ca o anchetă temeinică să facă lumină, deoarece, dacă acest lucru se va întâmpla, sunt convins că magistrații vor avea curajul și determinarea necesare și ca alte urgențe ale "procesului condamnării comunismului" să aibă loc: anchete privind abuzurile și crimele Securității, tragerea la răspundere a foștilor demnitari comuniști care au produs abuzuri, investigarea unor evenimente mai puțin cunoscute, dar la fel de importante, precum revolta studenților de la Iași din 1987.

Semnalul dosarului Revoluției din 1989 ar crea indiciile necesare pentru a judeca foarte corect și consecințele politice ale tranziției. Este evident că istoria și dreptatea nu mai pot fi recuperate, dar este foarte posibil ca românii să vadă exact cum arată tabloul preluării puterii, cum ulterior puterea s-a transferat la alți actori și cum mulți au fost păcăliți că eșaloanele 2 și 3 din Partidul Comunist sau Securitate pot readuce România pe drumul democrației și al prosperității.

Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor,

Ca membri ai Parlamentului, cred că trebuie să facem din problematica procesului comunismului o urgență, nu numai din perspectivă legislativă, dar și din datoria de a răspunde, nu doar la fiecare comemorare a lui 1989, la întrebările la care justiția nu a putut răspunde.

Dacă ne uităm în jurul nostru, suntem într-o situație deplorabilă. Poate doar Bulgaria și republica Moldova ne sunt parteneri, însă Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Statele Baltice, cu toții au știut să prioritizeze prin instituții legi bune și curajoase, fonduri alocate și, nu în ultimul rând, persoane oneste, condamnarea reală a comunismului.

Mesajul nostru până acum a fost mereu neclar și nesincer, pentru că societatea a văzut că niciodată nu a fost vreme de așa ceva. Iar atunci când a existat o anumită preocupare, ea a fost distorsionată și utilizată politic.

Sper ca, odată cu anul electoral 2016, având deasupra partidelor un președinte care nu a fost membru al partidului comunist, să reușim să facem, într-un târziu, ordine, cum se spune, și în acest capitol atât de problematic: justiția să aducă vinovații în sala de judecată, să dăm statului și societății legi și instituții bune de care copiii noștri să fie mândri atunci când vor vorbi despre trecut.

Să nu uităm că uneori ce vine după comunism este mai grav și mai periculos decât comunismul însuși!

Costel Alexe, deputat de Iași.

 
Andrei Daniel Gheorghe - o perspectivă în timp asupra celor 26 de ani de la prăbușirea regimului comunist din România și un apel la neuitarea celor căzuți pentru libertate;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Daniel Gheorghe. Se pregătește domnul deputat Aurelian Mihai.

 

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi voi vorbi despre cei 26 de ani care se împlinesc de la prăbușirea regimului comunist în România și de la începutul unui lung proces, un proces traumatizant de democrație, de tranziție la democrație și la societatea liberă, un proces pe care noi nu știm când îl vom încheia. Din păcate, ne gândeam cândva că acest proces de tranziție dintre societatea comunistă și lumea liberă, lumea capitalistă - cum o denumeam noi atunci, în anii ’90 - va fi unul mult mai scurt și unul mult mai sigur. Din păcate, istoria a dovedit că aceste schimbări majore au și cer o mult mai lungă perioadă.

Acum 26 de ani s-a ieșit în stradă și s-a murit pentru libertate. Principalul lucru pe care oamenii de atunci, care au ieșit în stradă, care au scandat împotriva lui Nicolae Ceaușescu și a regimului său și pe care l-au cerut toți acești oameni - mulți dintre ei deveniți martiri, precum s-a întâmplat cu 1.104 români care au murit și s-au jertfit ca noi să fim astăzi liberi - principalul lucru pe care l-au cerut a fost mai multă libertate, mai multă demnitate și înlăturarea unui regim totalitarist, absolut abuziv și total depășit de istorie.

Din păcate, după 26 de ani, sacrificiul acestor oameni, dintre care unii extrem de tineri, chiar și copii au murit atunci la revoluție, riscă să fie uitat. Riscă să fie uitat, deoarece pe jertfa eroilor și a martirilor de la revoluție s-a clădit o societate care mi-e teamă că, de multe ori, are foarte puține în comun cu aspirațiile sincere și curate ale celor care au ieșit în stradă atunci, în decembrie 1989; o societate unde clientelismul, arivismul și oportunismul și-au creat drum liber și au devenit norme de ascensiune socială și norme de ierarhie publică; o societate în care uităm tot mai des valorile fondatoare și o societate în care uităm să ne oglindim în lucrurile care reprezintă cu adevărat rădăcinile noastre și lucrurile care ne definesc pe noi, ca persoane și ca națiune.

Din păcate, cei care au murit acum 26 de ani în conștiința publică de astăzi riscă să fie uitați, la fel cum riscă să fie uitată și tragedia a ceea ce înseamnă totalitarismul, a ceea ce înseamnă regimul represiv și regimul care îngenunchează omul ca persoană și distruge libertatea individuală.

La 26 de ani de la revoluție, astăzi, pe 22 decembrie 2015, ca o paralelă cu 22 decembrie 1989, vedem tot mai mulți români care încearcă să-și regândească schema de valori morale și sociale într-o perspectivă etatistă, dintr-o perspectivă opresivă și dintr-o perspectivă în care instituțiile de forță și instituțiile care au reprezentat principala pârghie a represiunii din decembrie 1989 se încearcă a fi redefinite și revalorizate.

Am uitat tragedia celor 45 de ani de comunism și încercăm acum, sub anumite aspecte care par a fi atrăgătoare, comerciale și sclipitoare, să reedităm toate acele nonvalori care ne-au fost propagate 45 de ani și ne-au fost impuse cu forța de un regim criminal.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionați.

 
 

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

În final, aș dori să mă adresez tuturor celor care suntem aici, să nu-i uităm niciodată pe martirii și pe eroii revoluției, să nu-i uităm pe cei care, în decembrie 1989, au dat o probă de curaj, de eroism și de spirit de sacrificiu în numele națiunii române.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au murit eroic în decembrie 1989 și Dumnezeu să ne ierte pe noi, toți ceilalți care am rămas în urma lor și care nu am dovedit decât lașitate, obediență și teama de a aduce la îndeplinire niște idealuri nobile ale unei revoluții curate și revoluții întemeiate pe dorința de libertate a oamenilor.

Vă mulțumesc.

 
Aurelian Mihai - marcarea sacrificiului pentru viitorul României al martirilor Revoluției din 1989;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Aurelian Mihai și se pregătește domnul deputat Cristian Roman.

 

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, stimați colegi!

Da, au trecut 26 de ani de la Revoluție. Refuz să-mi iau astăzi o cravată, pentru că atunci oamenii au ieșit cu piepturile goale în fața tancurilor, au înfruntat destinul și istoria și, mai mult decât atât, mulți au renunțat la lucrul cel mai de preț - viața, pentru ca noi astăzi să vorbim liber în Parlamentul României. Nu există nicio posibilitate să ne scuzăm, ca oameni politici, pentru faptul că astăzi, la 26 de ani de la acele momente, încă România este o țară săracă, încă România șchiopătează la ceea ce înseamnă nivel de trai și la ceea ce înseamnă dezvoltare.

Privind în urmă la cei 25 de ani înainte de Revoluție și la cei 26 de ani după Revoluție, trebuie să ne convingem că inclusiv acest sistem pe care-l blamăm - și pe bună dreptate îl blamăm - a fost cu mult, cu mult mai eficient din punctul de vedere al industrializării și al dezvoltării, pentru că dacă astăzi vorbim despre o Românie care este săracă - a cărei populație, poate peste 20%, se află în afara țării și vorbesc de populația activă a unei țări sărăcite, în care există companii străine care au capitalizare bursieră mult peste ceea ce înseamnă produsul intern brut al României - nu este decât vina celor care au venit să facă politică și nu au făcut politică. Politica se face cu mult curaj, iar atunci când un om vrea să aducă rezultate și vrea să facă lucruri bune, nimic nu-l poate împiedica. Ce-i lipsește unui om politic pentru a face bine semenilor săi și celor care l-au trimis în Parlament și care au crezut în el? Curajul și dărnicia de a merge pe linia pe care oamenii i-au trasat-o.

Această țară merită mai mult, acest popor merită mai mult, istoria ne aparține, iar viitorul nu trebuie să-l scăpăm din mână. România va avea un viitor, fie că vor unii sau alții să ajungem mult mai săraci decât suntem. Rețineți, România are viitor!

Dumnezeu să-i odihnească pe acei martiri din decembrie 1989. Și încă ceva: s-au chinuit oamenii ani buni după Revoluție cu acel punct 8 de la Timișoara și cu desecretizarea acelor dosare care încă și astăzi, ca fenomen, pot să spun, trenează. Sunt încă multe lucruri de făcut, ne așteaptă un an greu, un an în care sper să avem mai mult curaj, iar Parlamentul să fie Parlament.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Cristian-Constantin Roman - declarație politică intitulată Adevăratul slogan al guvernării PSD - «după noi, potopul»;

Îl invit pe domnul deputat Cristian Roman. Se pregătește domnul deputat Gheorghe Udriște.

 

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am intitulat declarația mea politică "Adevăratul slogan al guvernării PSD - «după noi, potopul»".

Abia acum când PSD nu mai deține controlul guvernării, când nu mai controlează accesul la informațiile financiare ale țării și nu mai ascunde adevărurile dureroase, acum când aparatul de propagandă începe să dea rateuri, încep să se vadă adevăratele rezultate privind modul în care PSD a guvernat această țară vreme de aproape patru ani: minciună, propagandă, laudă de sine și niciun fel de proiect util demarat și dus până la capăt de fosta guvernare. Mai mult, prin exces de promisiuni și măsuri populiste, s-a atentat chiar și la fărâma de stabilitate a economiei, de care cu toții ne aducem aminte cât de greu a fost câștigată.

Șantiere închise, proiecte blocate, autostrăzi fărâmate, combinate închise, licitații trucate și alte "mari realizări" poartă marca înregistrată a PSD. Cu toții au luptat umăr la umăr pentru a împiedica dezvoltarea acestei țări, pentru a împiedica creșterea numărului de angajați din economie și reducerea numărului de șomeri și s-au opus creșterilor salariilor bazate pe o creștere a productivității venite dintr-o economie mai sănătoasă, mai productivă, care poate să plătească salarii mai bune.

Stimați colegi.

Standardul de viață al unui popor nu poate crește din pix. Pentru aceste motive, PSD și Victor Ponta și-au pregătit cu mare atenție ieșirea de la guvernare și pentru acest motiv au promis vrute și nevrute și chiar au legiferat măsuri pentru care știau foarte bine că nu au soluții bugetare.

Sub PSD și Victor Ponta sărăcia a explodat. Nu o spun doar eu sau statistica oficială oferită de Institutul Național de Statistică. Este suficient să mergi prin comunele și satele României și constați imediat că, în loc să progreseze, România și românii sunt mai săraci și mai slab dezvoltați.

Sub guvernarea triumfalistă socialistă, peste 3.000 de școli nu au autorizații de funcționare, zeci de spitale sunt focare de infecție pentru pacienți, benzina este în continuare printre cele mai scumpe din Uniunea Europeană, drumurile naționale și cioturile de autostradă arată ca după bombardamente, iar în mediul de afaceri numărul întreprinderilor scade de la o zi la alta.

Victor Ponta și PSD au considerat vreme de patru ani că propaganda mincinoasă ține de foame și că oamenii nu știu că este ușor să promiți, însă este extrem de greu să faci.

PSD a promis o lege unitară a salarizării în domeniul public, dar a realizat o creștere a inechităților. PSD a promis mii de kilometri de autostradă, dar astăzi buldozerele dărâmă în loc să construiască. PSD și Victor Ponta au promis și cel mai cinstit și cel mai competent Guvern, însă ce fel de miniștri au guvernat România, am constatat cu toții.

Mă mir că Victor Ponta nu l-a plagiat și pe Dan Diaconescu și nu a promis câte 20.000 de euro, poate chiar și mai mult, pentru fiecare român. Ar fi fost în stare, știind că nu el trebuie să onoreze angajamentele și promisiunile.

PSD a guvernat tot timpul după principiul "după noi, potopul", iar situația în care se află acum România demască modul profund incompetent de care a dat dovadă în ultimii patru ani.

Deputat PNL de Botoșani, Cristian Roman.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Gheorghe Udriște - declarație politică cu titlul Bulina roșie și acordul ISU - isterie sau prostie?;

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Udriște. Se pregătește doamna deputat Florica Cherecheș.

 

Domnul Gheorghe Udriște:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Bulina roșie și acordul ISU - isterie sau prostie?"

În box se întâmplă deseori ca unul dintre combatanți, atunci când este copleșit și nu dă semne că își revine, să se dezmeticească în ultimul moment "din pumni".

Cam așa se întâmplă și în zilele noastre. A trebuit să se producă tragedie, să moară oameni ca să ne trezim în sfârșit la realitate și să revenim cu picioarele pe pământ.

Conviețuim cu "bulina roșie" de peste 15 ani. Ne însoțește zi de zi, fie că ne relaxăm pe vreunul dintre marile bulevarde ale Capitalei, fie că avem chiar vreo treabă, fie că mergem la medic sau la cinema, "bulina roșie" ne însoțește și ne urmărește încă de la sfârșitul anilor '90.

Recent i-a trezit din nesimțire și pe cei care ar fi trebuit să știe de când a fost inventată și aplicată "bulina roșie" pe zeci de clădiri, cel puțin în București, care este rolul acesteia, asta în condițiile în care n-a căzut de pe fațada clădirii sau n-a fost îndepărtată cu bună știință.

Și iată că brusc a intervenit "potera" controlorilor și inspectorilor, au închis imobile, la unele doar parterul unde funcționau instituții, lăsând liber accesul locatarilor de la etajele superioare, au închis localuri de alimentație publică, falimentează zeci de mici afaceri și lasă pe drumuri alte zeci de oameni.

Nu știu și nici nu găsesc pe cineva care să-mi explice dacă astfel trebuie să funcționeze lucrurile, dacă aceste decizii sunt bune sau rele, când ne vom opri și ce rămâne de făcut pe mai departe?! Nu pot să nu mă întreb ce au făcut acești responsabili cu viața noastră timp de peste 15 ani?

Și nu s-au dezmeticit bine aceștia din urmă, că și-au revenit "din pumni", asemenea combatanților din meciurile de box, și reorganizații și parareorganizații de la pompieri, actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Este o reală nebunie ce se întâmplă acolo. În timp ce celor cu "bulină roșie" li se dau somații și își trag obloanele, cei de la ISU sunt complet depășiți de situație.

După acțiunea de închidere a numeroase instituții sau localuri, cu bulină roșie sau fără aviz ISU, acum blocajul s-a extins și la noile dezvoltări imobiliare, deoarece nu primesc autorizații de la pompieri sau de la alte instituții. Autoritățile refuză să mai semneze documente. Ultima descoperire, care te lasă pur și simplu perplex, este aceea că metroul din București nu are autorizație ISU.

Frați români, treziți-vă! Facem apel la rațiune. România are nevoie de minți limpezi, de administrații funcționale, cu funcționari mulțumiți de salarii și care își fac treaba după model occidental.

Fac, așadar, apel la autoritățile române să se deștepte, dacă n-au făcut-o încă. Eventual le sugerez să-și dea și cu puțină apă pe față dacă este nevoie, să se uite în oglindă și să purceadă la treabă, cu capul, și nu cu dosul.

Vă mulțumesc.

Deputat Gheorghe Udriște, București.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Florica Cherecheș - declarație politică intitulată În România, Norvegia și peste tot în lume Crăciunul se sărbătorește în familie;

O invit, în continuare, pe doamna deputat Florica Cherecheș.

 

Doamna Florica Cherecheș:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "În România, Norvegia și peste tot în lume Crăciunul se sărbătorește în familie".

De mai bine de o lună, Marius și Ruth Botnariu trăiesc drama separării de cei 5 copii minori ai lor, cel mai mic fiind un sugar, în vârstă de numai 3 luni.

Instituția norvegiană de protecție a copilului, Barnevernet, și agenți ai Poliției norvegiene au dispus această măsură extremă, părinții fiind reținuți și interogați de poliție timp de mai multe ore, iar apoi eliberați, în condițiile în care s-a considerat că nu sunt persoane violente sau periculoase.

Acțiunea a fost generată de o sesizare exprimată de directoarea școlii unora dintre copiii familiei Bodnariu, care ar fi calificat părinții că, adoptând un stil de viață creștină radical, având drept consecință îndoctrinarea copiilor, s-a semnalat, cu titlu de exemplu, faptul că una dintre fetițe ar fi cântat la școală un cântec creștin. Oare cum au putut determina gradul de îndoctrinare a bebelușului de numai 3 luni, și el separat, în mod brutal, de părinții lui? Instituția norvegiană menționată ar fi concluzionat și asupra unei conduite abuzive a părinților asupra copiilor.

Din toate datele disponibile, dar și din cazurile precedente înregistrate în ultimii ani, în special în cazul familiilor de străini stabilite în Norvegia, consider că este vorba de o interpretare abuzivă a principiului, interesul superior al copilului. Este de neînțeles graba cu care autoritățile norvegiene au declanșat procedura adopției internaționale pentru acești copii, confiscându-i pur și simplu, știindu-se că aceștia au rude apropiate care i-ar fi putut găzdui până în momentul în care cazul va fi fost lămurit.

Nu vreau să dau crezare zvonurilor că ar fi vorba, în fapt, de o răpire, dar, ca mamă a patru copii, voi susține întotdeauna că locul în care copilul se dezvoltă armonios este în familie și că doar un motiv foarte serios ar trebui să determine o astfel de măsură radicală.

Din păcate, soților Bodnariu nu li s-au comunicat faptele pentru care le-au fost luați copiii și motivele pentru care frații au fost separați, duși în trei orașe diferite, și nici de ce nu pot să-și viziteze copiii, decât cu mari restricții, sau chiar deloc, în cazul lui Marius, asta, în condițiile în care dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 8, libertatea de conștiință și de religie, art. 9 și interzicerea discriminării, art. 14, sunt garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instrument care a fost ratificat și de Norvegia.

O mulțime de cetățeni s-au solidarizat cu familia Bodnariu, cerând într-o formă sau alta, stoparea abuzului autorităților norvegiene și reunificarea familiei. Sute de cetățeni au protestat în stradă zilele trecute la București, alții au trimis scrisori la Ambasada Norvegiei, au inițiat o petiție online sau au întreprins alte demersuri. Nu putem sta nici noi indiferenți la drama acestei familii și trebuie să luăm atitudine, să condamnăm astfel de practici și să facem tot posibilul ca ele să nu se mai repete.

Alături de un grup de parlamentari, am depus o interpelare adresată Premierului Dacian Cioloș, ministrului afacerilor externe, Lazăr Comănescu și ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, doamna Claudia-Ana Costea, prin care am solicitat să ni se comunice ce măsuri și acțiuni urgente s-au adoptat sau urmează să fie adoptate pe relația cu statul norvegian, pentru a facilita reunificarea familiei Bodnariu cât mai rapid posibil.

Solicităm sprijinul autorităților românești pentru soluționarea grabnică a acestui caz.

Pentru că ne mai despart foarte puține zile de Crăciun, îmi exprim speranța ca inimile autorităților norvegiene să fie sensibilizate de solidaritatea exprimată cu familia Bodnariu, astfel încât Marius și Ruth să-și poată îmbrățișa copiii și să colinde împreună, uitând tot acest coșmar.

Crăciunul se sărbătorește în familie, în România, în Norvegia și peste tot în lume!

Florica Cherecheș, deputat PNL de Oradea.

 
Eleonora-Carmen Hărău - consemnarea câtorva realități ale perioadei de la Revoluția din 1989 și nevoia de schimbare;

Domnul Florin Iordache:

O invit pe doamna deputat Carmen Hărău.

Vă rog, doamnă deputat.

 

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am avut ieri ședință solemnă în legătură cu sărbătorirea a ceea ce noi cu toții numim revoluție, pe drept cuvânt sau în mod fals.

Nu poți să nu te gândești, în această zi, în ziua de ieri, în ziua de astăzi, la ceea ce s-a întâmplat în perioada cuprinsă între 1989 și anul curent. E vorba de 26 de ani, în care sângele vărsat de niște tineri entuziaști în stradă ne-a dat ocazia, oportunitatea, să schimbăm practic trendul, să îmbunătățim practic soluțiile de devenire națională, făcând parte din structurile euro-atlantice.

Însă, stimați colegi, cei 26 de ani au însemnat o perioadă de proastă gestiune a oportunității care ne-a fost atunci deschisă, s-a negociat prost, iar avantajul de a face parte din structurile euro-atlantice s-a transformat, în anumite domenii, în mult prea multe domenii, în opusul lui.

În această perioadă, muncitorul mândru și priceput de mai dinainte, cu tradiție de dinainte, perioada interbelică, s-a transformat în asistat social, în masă politică de manevră.

Structuri de stânga, care au deținut puterea, chiar și atunci când s-au numit a fi de dreapta, când au avut impresia sau au vrut să creeze impresia că sunt de dreapta, au fagocitat pur și simplu clasa muncitoare românească. Există o pleiadă de potentați politici și din zona business-ului în această perioadă care și-au trimis copiii la școală încă din gimnaziu, din liceu, în orice caz, cu intenția clară să-i stabilizeze, să le construiască viața într-o altă parte a lumii și cu semnalul pe care l-au dat în legătură cu preocuparea pentru soarta României, pentru soarta românilor.

Foarte adesea, demnitari aflați în dificultate au preferat să se trateze în străinătate, în timp ce sistemul sanitar de care ei erau responsabili se ducea de râpă. Mult prea adesea am fost în situația de a consuma, practic, de a distruge treptele pentru consum, de a le distruge în sensul consumului, treptele pe care noi trebuia să ne urcăm spre lumină, spre progres. A fost un lucru al cărui preț îl plătim acum, cu salarii minime pe economie absolut indecente, cu un nivel al consumului și cu un nivel de trai de care ne facem cu toții responsabili.

Ce-i de făcut? Păi, e de ascultat, în primul rând, muzica tinerilor acestora care cântă cutremurător: "nu ne-am născut în locul potrivit și vrem o țară ca afară". Trebuie constatat că s-a ridicat un profil de copii care vor să-și facă viața în România și care întreabă revendicativ și dramatic: tată, ce-ai făcut cu viața ta, ce-ai făcut cu țara ta și cu țara mea? Este un lucru peste care se poate trece cu mare dificultate. De trei ani de când sunt în politică, am văzut mult prea adesea lucruri făcute din strict și simplu interes electoral. Dacă nu schimbăm lucrurile noi, cei de aici, din clasa politică, Parlamentul, Executivul, cu toate ramificațiile lui în Executiv, nu merităm locul pe care-l ocupăm și, mai cu seamă, îi pierdem și pe acești tineri frumoși, că frumoasă e tinerețea, și mai ales deștepți și determinați să trăiască în țara lor.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Pădurea nu mai e frate cu românul;

Îl invit pe domnul deputat Ioan Munteanu, deputat de Neamț. Vă rog, domnule deputat, aveți 3 minute.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Pădurea nu mai e frate cu românul".

La ora actuală, situația forestierilor din toată țara este deosebit de tensionată și a depășit cu mult limita suportabilității, atât din punct de vedere economico-financiar, cât și datorită atitudinii celor de la Regia Națională Romsilva București.

În ultimii ani, din domeniul forestier a dispărut un număr foarte mare, în special de firme mari și mijlocii autohtone, această scădere însemnând peste 65% din totalul firmelor care aveau domeniul de activitate în pădure.

În aceste zile se desfășoară sau ar fi trebuit - mai bine zis - să se desfășoare în țară licitațiile de vânzare a masei lemnoase pe picior, licitații la care agenții economici de exploatare forestieră și prelucrare primară a lemnului, adică un număr de peste 5000 de firme, cu mai mult de 250 de mii de angajați își manifestă protestul prin neprezentarea sau nedepunerea de oferte la aceste licitații.

Cauza este una foarte simplă: prețurile de pornire la licitații, impuse de către conducerea RNP Romsilva, au fost stabilite fără consultarea asociațiilor profesionale din domeniul forestier și al prelucrării lemnului, nefiind corelate cu prețurile pieței lemnului sau cu inflația. Mai precis, dacă înainte prețul mediu era undeva până în 200 de lei pe mc, astăzi ajunge și la 600 de lei pe mc. Adică, ca să transpunem în cifre, mai scump decât cheresteaua care se dădea la export. Deci vorbim de buștean, de fapt.

Sunt apreciate ca abuzive unele lucruri cum ar fi, din contract: penalitățile de întârziere prevăzute pentru neplata în termen, neexploatarea și necurățarea parchetului în termen, totalizând peste 75% pe an, ceea ce este cu mult mai mult decât ceea ce percepe o bancă comercială, respectiv de 10% pe an.

Termenul de reziliere a contractului, de cinci zile calendaristice, este exagerat de scurt, având în vedere sfârșitul de săptămână sau sărbătorile legale sau intemperiile;

Pierderea dreptului de proprietate asupra masei lemnoase achitate de către agentul economic și nerecoltate;

Interzicerea posibilității de cesionare a contractului de vânzare-cumpărare în situații independente de voința agentului economic;

Interzicerea dreptului de contestare a lipsurilor calitative și cantitative a masei lemnoase.

Trebuie găsite urgent soluții care să păstreze un just echilibru între nevoia de a proteja fondul forestier și posibilitatea de a oferi materia primă în acest domeniu la un preț corect comparabil cu cel de pe piața europeană. Tradus, ar însemna: cineva vrea să omoare toate societățile comerciale cu capital autohton. Să rămână cei trei-patru mari giganți care stăpânesc astăzi România și să impună un monopol asupra pădurii noastre.

Este un semnal de alarmă pe care-l trag de la microfonul Camerei Deputaților, sperând că guvernanții, Ministerul Mediului, Regia Națională - care, dintr-o dată și-a schimbat atitudinea față de agenți - se vor trezi și vor găsi soluțiile la care m-am referit mai înainte.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat, pentru interesanta problemă ridicată.

 
Florin Gheorghe - declarație politică intitulată În România, salariul minim este un «rău» necesar;

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Florin Gheorghe, PSD.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Florin Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi se intitulează: "În România, salariul minim este un «rău» necesar".

Stimați colegi,

De dinainte de adoptarea Legii bugetului de stat pentru anul 2016 a început o vie dezbatere în societatea românească în legătură cu majorarea salariului minim brut în plată, la 1.200 de lei, începând cu 1 ianuarie 2016.

Am ascultat opiniile economiștilor care se împotrivesc cu înverșunare nu doar majorării salariului minim, ci chiar existenței acestuia, într-o economie liberă. Am ascultat și opiniile specialiștilor în materie fiscală, care spun că efortul bugetar este minim și că cea mai mare parte a creșterilor se întorc tot la buget. Am ascultat și vocile patronatelor, extrem de înverșunate, care spun că o astfel de măsură înseamnă șomaj mai mare și mai multă muncă la negru. Am ascultat și opinia ezitantă a Guvernului, care încă mai calculează și face studii de impact.

Pentru sectorul bugetar majorarea salariului minim se va produce oricum, ca urmare a adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35 din acest an. Bugetul nu suferă dureri prea mari, căci, oricum, prin impozite și taxe, cea mai mare parte a banilor din această majorare se întoarce acolo de unde a plecat, adică la buget, și astfel, efortul este minim.

Se spune că efectele vor fi nocive asupra mediului privat și asupra locurilor de muncă! Se mai poate spune că angajatorii români vor trebui să plătească mai multe contribuții, și acest lucru îi va falimenta. Păi dacă singurul element de competitivitate al angajatorului din România îl reprezintă lefurile mizerabile ale angajaților, credeți-mă că mediul nostru de afaceri chiar are grave probleme și că întreprinzătorii români trebuie să se gândească cu îngrijorare la viitor.

Dacă bugetul de stat poate să susțină această majorare a salariului minim, și mediul de afaceri va trebui să o susțină. România trebuie să se desprindă definitiv de imaginea unei țări în care munca este prost plătită, în care tinerii bine instruiți fug de țara lor pentru a face munca de jos în alte state europene. România trebuie să pună capăt politicilor prin care resursele umane și resursele naturale se pot cumpărare pe bani puțini și pot fi exploatate nediscriminat. Aceasta înseamnă adevărata schimbare, căci vorbe frumoase am auzit destule în ultimele decenii.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Paul Dumbrăvanu - omagierea zilei de 22 decembrie 1989.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu, Grupul PNL.

Aveți trei minute, domnule deputat, vă rog.

 

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi este o zi deosebită pentru istoria României. Astăzi este 22 decembrie, o zi în care foarte mulți tineri, foarte mulți oameni ai acestei țări s-au luptat pentru ceva ce avem noi astăzi, adică libertatea de a spune ceea ce vrem, libertatea de a ne asocia, libertatea de a citi mai mult decât colecția "Cheia", mai mult decât acele cărți care erau cenzurate, și de aceea cel mai important lucru pe care noi trebuie să ni-l amintim este acela de a-i omagia pe aceia care au avut curajul, în această perioadă a anului, în apropierea Crăciunului, să se lupe, să se jertfească pentru noi, pentru noi cei care, după 26 de ani, nu reușim încă să ne găsim o cale.

O cale pentru această țară care ar trebui să fie aceea a decenței, a unui nivel de trai cât mai bun pentru fiecare dintre noi. Eu cred că suntem datori în a lupta în continuare pentru țelurile și idealurile acelor oameni, pentru că ei nu au ieșit în stradă doar pentru ei, ci au ieșit în stradă pentru noi, toți cei care am venit după ei și, cu atât mai important este, cred, să ne gândim din ce în ce mai mult cu ce suntem noi datori față de ei și, în continuare, să realizăm lucrurile pe care ei nu au mai putut să le realizeze.

Vă mulțumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

 
 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 13 noiembrie 2019, 7:10
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro