You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2016 > 04-04-2016

Sittings of the Chamber of Deputies of April 4, 2016

22. Dezbaterea moțiunii simple intitulate "Drepturile omului nu sunt un lux!", inițiate de 53 de deputați.  

   

După pauză

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Începem partea a doua a ședinței de astăzi, stimați colegi.

Avem pe ordinea de zi moțiunea simplă inițiată de 53 de deputați.

În temeiul art.190 din regulament, întreb dacă vreunul din semnatari își retrage adeziunea la această moțiune? Nu. Înțeleg că toată lumea își menține adeziunea la această moțiune.

Pentru dezbaterea moțiunii, Biroul permanent și Comitetul liderilor vă propun următoarele: moțiunea simplă va fi citită de unul din semnatari, Guvernului i se rezervă 50 de minute pe care le utilizează la începutul și la finalizarea dezbaterilor; pentru dezbateri s-a luat în calcul câte zece secunde pentru fiecare deputat. Timpul maxim alocat grupurilor parlamentare se prezintă astfel: PSD - 24 de minute, PNL - 19 minute, UNPR - șase minute, ALDE - patru minute, UDMR - trei minute, minoritățile - trei minute, neafiliații - cinci minute.

Dacă sunt obiecții? Nu.

Supun votului aceste propuneri.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? Nu sunt.

Cu unanimitate propunerile au fost adoptate.

Rog liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarul de ședință, la domnul Mircovici lista cu numele deputaților înscriși pentru dezbateri.

Pentru citirea moțiunii de cenzură îi dau cuvântul doamnei deputat Steluța-Gustica Cătăniciu pentru a citi moțiunea.

Vă rog, doamna deputat.

Video in format Flash/IOS

Doamna Steluța-Gustica Cătăniciu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doamnă ministru,

Moțiunea simplă este intitulată la fel de simplu: "Drepturile omului nu sunt un lux!".

Această moțiune simplă supusă dezbaterii Camerei Deputaților este provocată de o afirmație a doamnei ministru Raluca Prună, referitoare la drepturile fundamentale ale omului, afirmație ce obligă Parlamentul României la o atitudine fermă de respingere a unei viziuni despre democrație ce pare să fie însușită, prin tăcerea unanimă a celorlalți membri ai Executivului și prin completa lipsă de reacție a primului-ministru, de întregul Guvern.

Citez: "Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6 din 11 martie 2016 nu restrânge drepturi și libertăți, ci tocmai le face efective. Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic."

Această curioasă și periculoasă declarație a fost făcută pe 14 martie 2016 de ministrul justiției, doamna Raluca Prună.

De atunci, niciun membru al Guvernului, începând cu prim-ministrul Dacian Cioloș, nu și-a arătat surprinderea față de o asemenea declarație. Ceea ce înseamnă că ea reflectă o opinie împărtășită de întregul Executiv. Opinia că puterile constituite în stat au precedență și sunt mai importante decât puterea constituantă, cea a cetățenilor. Drepturile și libertățile acestora din urmă sunt privite de actualul Guvern ca fiind o chestiune ornamentală, de aranjament instituțional, și nu ca un bun inalienabil ce le aparține și pe care statul nu poate face altceva decât să îl respecte și să îl protejeze.

Stimați colegi,

Poate că declarația nu ar trebui să ni se pară surprinzătoare, având în vedere că ministrul justiției a anunțat cu multă mândrie că împărtășește principiile unui mai vechi titular al acestui portofoliu, Monica Macovei, care spunea recent că în România "drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin!". Obișnuită mai degrabă să traducă decât să reflecteze asupra fundamentelor dreptului într-un regim democratic, doamna Prună nu a mai avut timp să aprofundeze gravitatea afirmațiilor europarlamentarului Macovei și a decis să le reia cu propriile sale cuvinte. O circumstanță agravantă, insistăm, o reprezintă asentimentul implicit fața de o asemenea opinie, dat de Guvern in ansamblul său.

Doamna ministru Raluca Prună trebuie să se decidă: este traducătoarea Monicăi Macovei și a altora cu tendințe autoritare și contrare statului de drept sau ministrul justiției independente și imparțiale, al cărei prim rol este acela de a proteja cetățeanul împotriva abuzurilor statului. Din păcate, s-a demonstrat încă o dată că nu este de ajuns să citești și să traduci legislația europeană pentru a înțelege principiile fundamentale ale sistemelor de drept ale națiunilor libere și democratice.

Și pentru că familiaritatea cu textele juridice al Uniunii Europene se pare că nu a folosit la nimic, este potrivit să-1 cităm pe celebrul judecător american Louis Brandeis cu o opinie privind tocmai interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice: "A declara că în administrarea justiției penale scopul scuză mijloacele - a declara că Guvernul poate încălca legea cu scopul de a obține condamnarea unui infractor - ar aduce o teribilă răzbunare. Împotriva acestei doctrine periculoase, Curtea trebuie să se opună cu fermitate".

Ceea ce este mai îngrijorător este faptul că declarația doamnei Prună a venit la câteva zile după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat foarte clar în cauza Popoviciu contra României: "În ceea ce privește libertatea, lupta împotriva corupției nu poate justifica recurgerea la arbitrariu și la nelegalitate în situații în care oamenii sunt privați de libertate". Ar fi timpul ca actualul ministru al justiției să înțeleagă un principiu fundamental al constituționalismului democratic, ce-i rămăsese necunoscut și Monicăi Macovei: toți oamenii sunt nevinovați până când se pronunță o soluție de condamnare definitivă. Acesta este și motivul pentru care drepturile omului sunt esența inalienabilă a statului de drept.

Înainte de a cere reducerea pragului electoral, traducând încă o dată Constituția după viziunea antidemocratică a Monicăi Macovei, a verificat oare doamna Prună ce se întâmplă cu procurorii despre care CEDO spune că au încălcat drepturile fundamentale ale cetățenilor din România? Cum califică ministrul justiției faptul că într-o țară membră a Uniunii Europene, Serviciul Român de Informații a interceptat neconstituțional sute de mii, dacă nu milioane de cetățeni români?

Având în vedere faptul că, în ciuda funcției ocupate astăzi temporar, doamna ministrul Prună rămâne funcționar european, atragem atenția asupra obligației profesionale pe care o are, fie și doar în această din urmă calitate, de a respecta legislația și drepturile prevăzute de Dreptul Uniunii Europene, care primează asupra dreptului intern al statelor membre.

Reamintim doar câteva prevederi din dreptul Uniunii Europene, pe care, probabil, doamna Raluca Prună nu le-a remarcat vreodată sau poate le-a uitat, preocupată fiind să coboare pragul electoral în calitate de agent electoral al Monicăi Macovei. Articolul 6 din Tratatul asupra Uniunii Europene prevede faptul că: "Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care are aceeași valoare juridică precum tratatele - paragraful 1; Uniunea aderă la Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale - paragraful 2; Drepturile fundamentale, așa cum sunt garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și așa cum rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii, ca principii generale - paragraful 3".

Carta drepturilor fundamentale, act juridic obligatoriu pentru statele membre ale Uniunii Europene, cuprinde toate drepturile enunțate în jurisprudența Curții de justiție a Uniunii Europene, precum și drepturile și libertățile consacrate de Convenția europeană a drepturilor omului. Între cele șase mari capitole conținute de această Cartă se numără Libertatea și Justiția. În seria drepturilor circumscrise capitolului Libertății sunt enumerate expres: "dreptul la libertate și la siguranță, respectul vieții private, protecția datelor cu caracter personal". Capitolul Justiție enumeră, între altele, "dreptul la un recurs efectiv și la un tribunal imparțial, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare".

Or, toate drepturile enunțate mai sus de aceste texte pe care se fundamentează Uniunea Europeană sunt ignorate, stimați colegi, de doamna ministru Raluca Prună, atunci când se arată preocupată să apere interesele și privilegiile instituțiilor represive, și nu libertățile inviolabile ale cetățeanului. Ministrul Justiției nu trebuie să fie avocatul necondiționat al unor structuri de putere pe care cetățeanul nu le constituie prin vot, dar care, în România, sunt dotate cu o forță nelimitată și cu o totală lipsă de răspundere politică, administrativă, morală sau penală.

Am făcut această trecere în revistă succintă a drepturilor și libertăților fundamentale enunțate de dreptul Uniunii Europene pentru a evidenția că aceste texte juridice nu apără instituțiile abstracte și coercitive ale statului, nu apără statisticile triumfaliste ale parchetelor anticorupție și nici parteneriatul parchet-instanță, în detrimentul cetățenilor Uniunii Europene și a drepturilor lor fundamentale.

Vrem să afirmăm public faptul că noi, semnatarii prezentei moțiuni, nu ne simțim confortabil știind că Uniunea Europeană este deservită de funcționari care nu împărtășesc valorile și principiile fundamentale ale construcției Europene și care îndeamnă la nerespectarea lor.

Neîndoielnic, declarația ministrului justiției reprezintă un atac grav la adresa principiilor fundamentale ale statului de drept! Nu avem de-a face cu o eroare de comunicare, așa cum au încercat unii să explice neconvingător, ci cu expresia unei mentalități autoritare.

Stimați colegi,

Este adevărat că lupta împotriva corupției trebuie continuată, dar modul în care ea este purtată poate constitui o provocare pentru drepturile omului și poate genera multe întrebări, una dintre ele esențială, la care Parlamentul României, prin votul pe care îl va exprima pentru această moțiune, trebuie să răspundă: Sunt drepturile fundamentale ale omului un lux?

Un important lider european, Președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din Parlamentul European, se referea la declarația doamnei ministru astfel: "Cu privire la declarația ministrului justiției că drepturile civile sunt un lux teoretic, cred că astfel de declarații sunt greșite și îngrijorătoare. Asta pentru că limita dintre democrație și drepturile omului și anumite comportamente autoritare este foarte subțire. În democrațiile europene și din Uniunea Europeană trebuie să se asigure că drepturile omului sunt respectate. Marele test al democrației este cum îi tratezi pe oamenii de care majoritatea populației nu se sinchisește. Nu poți permite ca drepturile omului să fie considerate doar teoretice. Acest fel de limbaj arată faptul că ne deplasăm către un mod de gândire mai autoritarist."

Justiția este funcțională, doamnă ministru, atunci când apără drepturile și libertățile cetățenilor, nu interesele instituțiilor de forță, însă cu un ministru care consideră un lux drepturile fundamentale, justiția nu are cum să funcționeze. Este de neconceput ca într-o țară care se consideră stat de drept, membru al Uniunii Europene, lupta împotriva corupției să fie considerată un obiectiv prioritar și legitim, iar drepturile fundamentale ale omului un lux. Chiar și teoretic.

Declarația ministrului justiției a stârnit reacții indignate nu numai din partea presei libere, atât cât mai este, și a unor lideri naționali și europeni. Mulți cetățeni români, beneficiari ai actului de justiție, s-au revoltat, înțelegând gravitatea acesteia și faptul că ea ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care gândește și operează ministrul justiției. După un sfert de veac de la căderea comunismului, serviciile secrete primesc din nou - printr-un act al Guvernului inițiat de Raluca Prună, promovat de Dacian Cioloș și adoptat de toți membrii Executivului - dreptul de a face acte de cercetare penală. Sistemul judiciar din România nu mai este, în viziunea Guvernului Cioloș, o garanție a drepturilor și libertăților cetățenești, ci un câmp tactic de tip totalitar.

Pentru a nu exista niciun dubiu în ceea ce privește acțiunile anticonstituționale ale ministrului justiției, redăm următorul paragraf din Decizia nr.51 a Curții Constituționale a României din data de 16 februarie 2016. "În examinarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art.142 alin.(l) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speța dedusă controlului de constituționalitate, Curtea apreciază că reglementarea în acest domeniu nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislație infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate."

Nu este deci de mirare că întregul sistem judiciar se află în stare de revoltă.

Asociația Magistraților din România - AMR - a considerat public această ordonanță ca o soluție de avarie ce ignoră cele mai elementare principii ale statului de drept, ca un demers ce contravine, în mod evident, drepturilor și libertăților omului și care îngenunchează din nou România, după 26 de ani de când această țară a plătit prețul democrației cu moartea a peste o mie de persoane.

La rândul ei, Uniunea Națională a Judecătorilor din România condamnă în termeni categorici faptul că Guvernul a acordat Serviciului Român de Informații, printr-o ordonanță de urgență, statutul de "organ special de cercetare penală", atribuind astfel unui serviciu de informații secrete un rol activ în procesul penal, fapt de natură a afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil. Modul în care Guvernul a înțeles să rezolve situația rezultată în urma deciziei Curții Constituționale contravine în mod flagrant art.115 alin. (6) din Constituție, care prevede în mod neechivoc că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

Nu în ultimul rând, Asociația Procurorilor din România a considerat demersul ministrului justiției, concretizat prin Ordonanța de urgență nr.6/11 martie 2016, ca fiind situat în afara Constituției, solicitând Parlamentului României să-și exercite prerogativele constituționale cu celeritate, declanșând procedura de amendare a acestui act normativ.

Stimați colegi,

"Democrația este o formă de guvernământ în care cei liberi sunt la putere", spunea Aristotel. Doamna ministru Raluca Prună a demonstrat prin declarații și conduită că nu este o persoană liberă, că nu este o persoană care gândește liber, că nu vrea ca cetățenii acestei țări să fie oameni liberi, că dorește ca puterea să fie exercitată de personaje obscure și nereprezentative. Prin mandatul doamnei Raluca Prună în fruntea justiției se dovedește că, într-adevăr, ar fi un lux pentru România să aibă un ministru al justiției competent, responsabil și liber.

Votând această moțiune alături de noi, cei care am semnat-o, Camera Deputaților va transmite un semnal serios că drepturile omului nu sunt un lux. Exprimându-și votul în favoarea moțiunii Parlamentul îl va obliga, politic și moral, pe prim-ministru să reacționeze în singurul mod democratic la declarațiile doamnei ministru Raluca Prună. Lipsa de reacție, explicită și fermă, echivalează cu un asentiment dat declarației.

Dacă nu va înțelege singură câtă nesiguranță a generat doamna Prună prin activitatea la Ministerul Justiției ori dacă nu va fi înlăturată neîntârziat de către șeful Guvernului din orice poziție de decizie publică, înseamnă că ministrul justiției nu a făcut altceva decât să dea glas, prin declarația ce a dat titlul acestei moțiuni, precum și formă juridică, prin ordonanța pe care a inițiat-o, unei filosofii despre precaritatea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor ce este împărtășită de întregul Executiv. Vom ști atunci, deopotrivă noi, parlamentarii, și toți cetățenii, că Raluca Prună face parte dintr-un guvern a cărui misiune explicită este aceea de a pune capăt regimului democratic și de a institui puterea discreționară a instituțiilor represive ale statului.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

O invit în continuare la cuvânt pe doamna Raluca Alexandra Prună, ministrul justiției.

Aveți cuvântul, doamnă ministru.

Video in format Flash/IOS

Doamna Raluca Alexandra Prună (ministrul justiției):

Bună ziua!

Doamnelor și domnilor deputați,

În data de 14 martie 2016, am publicat pe pagina unei rețele de socializare următoarea frază: "Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi este un lux teoretic."

Mă aflu azi, în fața dumneavoastră, deoarece un număr de deputați au considerat că afirmația mea ar constitui o amenințare la adresa drepturilor fundamentale.

Vă mulțumesc pentru că îmi dați oportunitatea să vă vorbesc pe această temă.

Care este argumentul pe care l-am folosit? Întrucât este evident pentru orice cititor de bună-credință că fraza incriminată conține un argument. Voi reformula acest argument cât se poate de clar.

Nu este suficient ca drepturile să fie proclamate. În fond, asta fac și statele totalitare. Simpla proclamare a drepturilor, prin Constituție sau prin convenții internaționale, nu este suficientă. Este necesară, dar deloc suficientă.

Drepturile trebuie să fie garantate. De către cine? De către statul care adoptă o constituție care aderă la convenții internaționale, care aderă la tratate precum cele constitutive ale Uniunii Europene.

Drepturile trebuie să mai poată fi exercitate în mod real.

Un stat captiv, un stat slăbit de corupție, de o combatere ineficientă a criminalității, mai ales a celei grave, de incapacitatea de a ține în frâu infracționalitatea, este un stat al drepturilor proclamate, dar care nu pot fi exercitate pe deplin.

Ce vreau să spun cu asta? Cei care au mers într-un club în București în octombrie 2015 sau la o cafea pe bulevardul Voltaire la Paris, în noiembrie 2015, cei care se aflau în Aeroportul Zaventem sau în metroul din Buxelles în martie 2016 aveau cu toții drepturi.

Situația pe care o denunț este de a avea numai un set de legi care afirmă, pur teoretic, drepturi și libertăți, dacă acestea pot fi încălcate prin eludarea sau aplicarea preferențială a legii în favoarea celor puternici și bine conectați.

Corupția, tratamentul preferențial în aplicarea legii, plastic spus, faptul că unii sunt mai egali decât alții sunt o povară pentru cetățeni și istoria recentă ne oferă un argument că legea trebuie aplicată fără excepție, fără rezerve și în mod egal. Numai așa drepturile pot trece pragul teoriei și al declarațiilor pentru a putea fi exercitate, în mod real, de către toți cetățenii țării.

Aceasta este singura interpretare corectă a afirmației mele pe care mi-o asum pe deplin. Resping categoric orice încercare de reformulare trunchiată și orice denaturare a sensului.

Suntem, așadar, de acord, eu, deputații care au semnat moțiunea, cei care nu au semnat-o și, în general, toți cetățenii României, drepturile nu sunt un lux.

Odată clarificat răspunsul afirmației mele, vă propun o formulă mai constructivă: să mutăm accentul discuției și al dezbaterii de la retorică, de la forma fără fond la interesul nostru comun - cetățeanul.

Prioritatea absolută a mandatului meu, cetățeanul acestei țări este centrul politicilor publice pe care l-am gândit pentru sistemul de justiție ca serviciu public. Avem o Constituție care garantează drepturi fundamentale ca dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, dreptul la libertate individuală, dreptul la apărare, dreptul la libera circulație, la viața intimă, familială și privată.

Toate aceste drepturi trebuie ocrotite și garantate în aceeași măsură de către statul român și instituțiile sale, de noi, toți cei aflați în serviciul public.

Doamnelor și domnilor deputați,

E un loc comun faptul că într-o societate democratică drepturile și libertățile fundamentale trebuie protejate. Știm, de asemenea, că libertatea și siguranța sunt două deziderate sociale care adesea nasc tensiuni și dezbateri aprinse atunci când democrațiile sunt chemate să-și definească politici de combatere a criminalității și politici privind securitatea națională.

România nu este singulară în această privință. Fiecare societate trebuie, însă, să caute justa măsură. Noi, ca decidenți din puterea legislativă și din puterea executivă, avem obligația de a defini cu înțelepciune un punct de echilibru. Rolul nostru comun este acela de a construi un spațiu care să permită cetățenilor un trai în siguranță, o viață în care să se poată manifesta liber, să se poată deplasa fără teamă și să poată beneficia de toate garanțiile pe care o societate matură le poate oferi. Nu vreau să ne limităm dreptul efectiv la liberă circulație din frica de a lua avionul sau metroul. Vreau să mergem cu încredere într-un club, pe stradă, la spital, în școli.

Mă veți întreba poate unde e justiția în toate acestea și, în fond, de ce mă preocupă aceste teme? Răspunsul e simplu: justiția și aplicarea legii sunt peste tot. Justiția și aplicarea legii ne apără de hoți, ne țin la adăpost de traficanții de droguri, ne apără de terorism și de crima organizată.

Cred că asta ne dorim cu toții. În fiecare zi așteptăm soluții de la justiție. Când dorim o autorizație și, în mod abuziv, nu o primim, ne adresăm justiției. Când avem o neînțelegere cu un angajator abuziv sau cu un partener de afaceri necinstit, ne adresăm justiției. În cazul cel mai rău, când suntem victima unei infracțiuni, căutăm dreptatea în justiție.

De fiecare dată de la justiție așteptăm un răspuns drept, rapid și previzibil. Din toate aceste motive trebuie să dăm justiției instrumentele de care aceasta are nevoie: legi drepte și predictibile, instituții puternice și corecte, dar și capacitatea de a aplica legea în mod egal tuturor. Mai trebuie să-i dăm justiției resursele de care aceasta are nevoie. Nu în ultimul rând, trebuie să apărăm justiția de atacurile celor care se tem de ea. Într-o societate liberă nu există doar drepturi, după cum nu există doar obligații și știm de la Jean Jacques Rousseau că oamenii pot fi liberi numai sub domnia legii.

Acum, dacă-mi permiteți, câteva cuvinte despre context: Ordonanța de urgență nr. 6 din 11 martie 2016.

Ce prescrie ordonanța? Pune în acord legislația română cu cerințele din Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale, tocmai printr-o garantare mai bună a drepturilor. Drepturi pentru cetățeni, în general, întrucât ordonanța garantează continuitate în combaterea infracționalității, dar drepturi și pentru cei care pot fi subiecte ale Legii penale, întrucât garantează că numai procurorul sau polițistul judiciar sunt cei care pun în executare mandatele de supraveghere tehnică.

Mai exact, ordonanța reține, ca organ de cercetare penală, procurorul și lucrătorul specializat de poliție judiciară. Ordonanța detașează lucrători de poliție judiciară sub autoritatea exclusivă a Parchetelor, tranșând de altfel o chestiune despre care România dezbate de mai bine de 15 ani. În fine, ordonanța instituie un control judecătoresc prin Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra modului de punere în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Ce mai face ordonanța? Creează cadrul legal ca un personal instruit special să pună în aplicare mandatele de supraveghere tehnică pentru infracțiuni de terorism și infracțiuni grave, care pun în pericol siguranța națională. Este vorba în mod limitativ și exclusiv de infracțiunile care se găsesc în titlul 10 din Codul penal. Citez, cu titlu de exemplu: "sunt infracțiuni de trădare, de spionaj, atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul împotriva unei colectivități, compromiterea unor interese de stat.

Eu și echipa mea considerăm că aceasta e soluția optimă, deloc singulară în Uniunea Europeană, pentru a asigura o protecție efectivă a cetățenilor. S-a creat un vid care trebuia acoperit de pe o zi pe alta. Este prea mult? Ca ministru, mă uit în jurul meu la contextul european și răspunsul meu este categoric nu. Nu-mi pot permite riscul unei soluții mai îngăduitoare.

Ordonanța de urgență este acum pe masa Parlamentului. Este la aprecierea Domniilor Voastre, puteți adopta, modifica sau respinge ordonanța.

Guvernul a fost foarte clar și ferm când a adoptat ordonanța și a precizat că a adoptat o soluție de etapă. Guvernul era obligat la acțiune, pentru că orice vid legislativ și procedural ar fi generat efecte asupra eficienței luptei împotriva criminalității. În mod la fel de ferm și de clar, Guvernul a precizat că soluția durabilă va putea fi găsită doar în urma unei dezbateri ample în societate.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cred că nu servește nimănui, în orice caz nu interesului pentru adevăr și pentru o dezbatere publică matură, să purtăm o discuție în termenii caricaturali ai moțiunii simple propuse astăzi.

România este un stat de drept, este membru al Uniunii Europene. România nu este un stat totalitar și nu se află sub controlul poliției politice. Trăim într-o țară în care măsurile preventive, inclusiv mandatele de supraveghere tehnică, toate, sunt dispuse de judecători independenți. Trăim într-o țară în care serviciile de informații se află sub controlul Parlamentului, al dumneavoastră.

Doresc să atrag atenția asupra unui mare pericol: construirea deliberată și constantă de către anumite părți interesate a percepției că instituții ale statului democratic sunt organe represive este și periculoasă, și de natură să erodeze fundamentele statului de drept.

Este rolul nostru comun al puterilor legislativă, executivă și judecătorească să marginalizăm vocile care subminează încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a gestiona treburile publice.

Construirea încrederii începe de la un discurs responsabil și se consolidează prin colaborare și echilibru între puteri.

Sunt adepta dialogului deschis și al soluțiilor constructive. În acest spirit înțeleg să port un dialog permanent cu membrii Parlamentului pentru a promova o agendă ambițioasă a justiției și pentru a permite cetățenilor să-și exercite efectiv toate drepturile.

Doamnelor și domnilor deputați,

Moțiunea simplă nu este instrumentul prin care o ordonanță de urgență poate fi corectată, dacă este nevoie. Nu este nici instrumentul care va da răspunsul la soluția pe care România o va adopta în această materie. Am spus, repet: Parlamentului îi revine acum răspunderea constituțională cu privire la ordonanța de urgență. Stă în puterea Parlamentului să aprobe integral, să modifice sau să respingă Ordonanța de urgență nr. 6/2016.

Reiterez acum invitația către toate părțile interesate de a participa la o dezbatere publică serioasă, de conținut asupra viitorului cadru normativ în materia interceptărilor. Guvernul a anunțat deja demararea dezbaterii în cursul lunii aprilie.

Am făcut o promisiune la audierea din noiembrie 2015: conlucrarea cu Parlamentul nu este numai obligația mea de ministru, ci credința mea că fără dumneavoastră nu pot reuși să dau cetățeanului român un serviciu public de calitate. În acest sens, înțeleg să continui dialogul început cu președintele Camerei, cu președintele Comisiei juridice, cu dumneavoastră pentru promovarea de urgență a proiectelor de lege necesare pentru modificarea Codului de procedură penală, ca urmare a numeroaselor decizii de neconstituționalitate pronunțate de Curtea Constituțională din România.

În acest sens, al conlucrării, am înțeles să fiu și primul ministru al justiției, din ultimii 10 ani, care vine în Parlament, așa cum prevede legea, în mod expres, pentru a vă prezenta, pentru a prezenta forului legislativ Raportul privind activitatea Parchetelor. Am transmis președinților celor două Camere Raportul de activitate al Ministerului Public pe anul 2015 și aștept să-l pot prezenta în fața membrilor Parlamentului.

Împreună cu echipa mea am făcut într-un timp scurt multe lucruri concrete. Un exemplu aleatoriu care ține de laitmotivul acestei moțiuni de drepturi, și anume de drepturile celor condamnați este adoptarea, sub mandatul meu, a Regulamentului de aplicare a Legii executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate - Legea nr. 254/2013 -, regulament care trebuia adoptat cu 24 de luni în urmă, adică în februarie 2014.

Închei spunând că dincolo de conceptele cu care noi, toți, operăm, legi, drepturi, norme, justiție, stat de drept, stau oameni. Cei care ne găsim în serviciul public - dumneavoastră și cu mine - trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a ne face datoria, pentru a garanta cetățenilor, cei care ne-au învestit în mandatele noastre, exercitarea reală a drepturilor lor.

Acesta este crezul meu în slujba căruia îmi pun toată priceperea și experiența și întreaga experiență cu care lucrez. Îmi permit să cred că sunt pe drumul bun.

Vă mulțumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, doamnă ministru.

În continuare, începem dezbaterile.

Din partea Grupului ALDE, o invit pe doamna deputat Steluța-Gustica Cătăniciu.

Vă rog, doamnă deputat.

Video in format Flash/IOS

Doamna Steluța-Gustica Cătăniciu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnă ministru,

Din tot discursul dumneavoastră nu ați convins pe nimeni asupra faptului că declarația a fost o eroare de comunicare. Dimpotrivă, ne-ați demonstrat încă odată că ea nu a fost o eroare de comunicare, ci a fost modul dumneavoastră de a vă raporta la justiția din România.

Dacă dumneavoastră considerați drepturile omului un lux, considerați pe bună dreptate că ele nu sunt necesare, nu toți românii trebuie să beneficieze de lux, chiar și în relația cu justiția, nu-i așa?

Ne-ați apostrofat aici pe noi, câți am fost prezenți în Parlament, spunându-ne că moțiunea noastră simplă, intitulată la fel de simplu, "Drepturile omului nu sunt un lux", este o caricatură.

De fapt, dumneavoastră și Guvernul din care faceți parte, puteți spune orice doriți, puteți face orice doriți, pentru că nu v-ați luat niciun angajament atunci când ați preluat guvernarea. Ați venit la Ministerul Justiției fără un program, fără o strategie, dar, probabil, ați acceptat ceea ce bine definea într-un citat rămas celebru Alvin Toffler: "Dacă nu ai o strategie proprie, atunci ești parte din strategia altcuiva".

Nu, doamnă ministru?

La fel de grav este faptul că ați venit ministru și ați devenit, prin votul Parlamentului, ați devenit ministru al justiției fără a avea nicio motivație încadrabilă în normele elementare ale oricărui manual de managementul resurselor umane.

Ca funcționar european, financiar vă iese cu minus să faceți pe ministrul justiției în România, și atunci de ce o faceți, doamnă ministru? Din dragoste de țară și pentru a face bine României și a reforma justiția ei? Ne cam îndoim, și aceasta doar dacă avem în vedere ce idei proliferați și cât mult bine vreți să faceți sistemului de justiție din România.

Faceți pe ministrul justiției pentru a vă folosi propria țară în mod cinic, ca material didactic, astfel încât în CV-ul dumneavoastră să apară calitatea de ministru, în speranța unei viitoare avansări la Comisia Europeană. Dumneavoastră nu aveți niciun fel de motivație profesională în concordanță cu funcția de ministru al justiției și știți foarte bine că în orice mediu profesional care se respectă nimeni nu recrutează sau numește o persoană a cărei motivație nu concordă cu funcția pe care urmează să o ocupe.

Ce motivație aveți să fiți un bun și responsabil ministru al justiției, când știți că la sfârșitul anului vă întoarceți la funcția bine plătită de la Bruxelles? Evident, nicio motivație și nicio responsabilitate. Indiferent de ce veți face și veți afirma nu răspundeți pentru nimic, în fața nimănui, nici măcar în fața propriei conștiințe. Ceea este la fel de grav este că prin conduita și atitudinea dumneavoastră compromiteți și ideea de funcționar european. În această calitate aveți obligația profesională de a respecta legislația și drepturile prevăzute de dreptul Uniunii Europene în care drepturile omului nu sunt un lux.

Doamnă ministru,

Toate reacțiile generate de întreaga dumneavoastră activitate, de declarațiile dumneavoastră, nu doar ar trebui să vă dea de gândit, ci ar trebui să vă determine să înțelegeți că soluția pentru o justiție independentă care să funcționeze este una singură: demisia dumneavoastră din fruntea Ministerului Justiției, pentru modul în care dumneavoastră înțelegeți să vă raportați la drepturile fundamentale ale omului considerându-le un lux, chiar și teoretic, nu pot exista motivări sau explicații.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

În continuare, domnul deputat Máté Ándras-Levente, Grupul UDMR.

Video in format Flash/IOS

Domnul Máté Ándras-Levente:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnă ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Îmi pare nespus de rău că la un subiect politic așa de important suntem așa de puțini în sală, mai mult, lipsește un partid întreg, dar asta este...sau chiar două partide, n-am vrut să accentuez, dar mi se pare un subiect destul de important.

Și citez și eu: "Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic", spunea doamna ministru, atunci când vorbea despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6 din 11 martie 2016.

Această afirmație, dacă nu e făcută într-un context cu totul și cu totul special ca cel precizat, poate prezenta un adevărat pericol pentru o societate sănătoasă și pentru existența unui stat de drept.

Constituția României, în Capitolul II "Drepturile și libertățile fundamentale", de la art. 22 până la art. 53 enumeră, precizează și garantează drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Nu putem accepta de la nicio persoană, fie ea ministru al justiției, să abordeze în acest mod un subiect atât de sensibil și grav spunând că discuția despre drepturi e un lux teoretic.

Da, suntem de acord că în România lupta împotriva corupției trebuie să continue, dar aceasta nu trebuie să fie politizată și scoasă din context.

Într-un stat de drept nu putem accepta limitarea drepturilor fundamentale, fie doar parțială, fie doar pentru un minut, nici măcar pentru ca o anumită instituție să câștige o atribuție în plus. Atunci când drepturile și libertățile fundamentale sunt desființate, atunci când aceste drepturi sunt considerate drepturi ce pot fi suspendate sau încălcate în mod arbitrar, democrația și statul de drept se desființează, dând naștere la dictatură, anarhie și abuzuri împotriva oamenilor.

Constituția României este o constituție modernă. Nu numai că enumeră, dar și ocrotește aceste drepturi în mai bine de 20 de articole. În plus, tot această Constituție acordă prioritate legislației internaționale, atunci când există neconcordanță între dreptul intern și dreptul extern în ceea ce privește drepturile fundamentale.

Ciuntirea drepturilor fundamentale nu poate fi subiect al unei discuții, deoarece ar însemna sfârșitul unui stat de drept și începerea unei noi ere: o dictatură.

Valorile pe care se întemeiază Uniunea Europeană cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, preluând și dezvoltând drepturile și libertățile fundamentale ale omului din Declarația universală, adoptată în 1948, nu ne permit astfel de derapaje, deoarece, nu-i așa, aparținem clubului țărilor care le respectă.

Doamnă ministru,

Grupul nostru parlamentar a semnat moțiunea simplă pentru a vă da ocazia de a lămuri, de a da explicații necesare vizavi de cele afirmate în legătură cu drepturile fundamentale ale omului și acest lucru trebuie spus aici, în Parlament, de către dumneavoastră ce ați dorit să spuneți și dacă, într-adevăr, această afirmație vizează, așa cum apare pe o rețea de socializare: dreptul e un lux teoretic.

În funcție de ce spuneți de la acest microfon, respectând Parlamentul și dreptul unor deputați de a semna și a iniția o moțiune simplă, vom lua decizia în viitor cum vom proceda la votul final.

Vă mulțumesc mult.

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

Dezbaterile fiind încheiate, invit pe doamna ministru...

A, vă rog. Nu v-ați înscris, domnule deputat.

Nu ați fost în sală, bănuiesc, când am prezentat.

Vă rog.

Video in format Flash/IOS

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință.

Într-adevăr, o moțiune față de un ministru este un mecanism democratic de dezbatere parlamentară și de luare eventuală a unei decizii parlamentare de înlocuire a acelui ministru. Din această perspectivă, demersul inițiat este perfect legitim și el merită respectat, indiferent cum a fost formulat sau justificat.

De asemenea, doamnă ministru, această formulare care a generat moțiunea de față, atunci când este auzită la un post TV sau când este citită poate să dea, în mod legitim, fiori pe șira spinării.

La o interpretare rapidă poate să sune foarte rău, de aceea cred că un ministru care formulează așa lucrurile este foarte bine că ajunge în fața Parlamentului să ofere explicații, să pună fraza respectivă în context, eventual să o reformuleze sau să explice mai clar sensul, iar eu v-am urmărit cu mare atenție și, personal, pe mine m-ați convins.

Ați vrut să spuneți, cel puțin așa înțeleg, că dacă nu avem instituții ale sistemului juridic puternice, atunci drepturile omului sunt amenințate, pentru că nu pot fi cu adevărat protejate.

Dacă acesta este sensul, eu vă dau dreptate și la moțiune anunț că nu voi vota moțiunea.

De asemenea, deși am semnat-o, deși sunt unul dintre semnatari, am semnat-o pentru că, repet, la o primă vedere, formularea poate să genereze o crispare, pe de altă parte, cred că este foarte bine să avem o dezbatere despre drepturile omului și despre echilibrul necesar legislativ pentru a garanta aceste drepturi, desigur, și pe baza unui sistem juridic puternic, dar care să nu încalce drepturile omului.

Așadar, cred că o astfel de dezbatere este foarte utilă. Mă bucur că ea are loc, dar sunt dezolat să văd, din nou, sala de plen cvasigoală, aproape că sunt mai mulți jurnaliști în sală decât deputați, ceea ce este, realmente, extrem, extrem de trist și așa cum am făcut și cu alte ocazii similare, voi face și acum două selfie-uri pentru a prezenta opiniei publice, le voi posta pe Facebook, pentru a prezenta interesul deputaților față de o temă de o maximă importanță pentru dezbaterea publică și dezbaterea democratică din România.

Mulțumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

O rog pe doamna ministru...

Așa înțeleg unii să-și facă... Asta este, din păcate.

Vă rog frumos, domnule Cernea, păstrați solemnitatea ședinței, dacă puteți.

Doamnă ministru, vă rog.

Video in format Flash/IOS

Doamna Raluca Alexandra Prună:

Vă mulțumesc.

Așa cum am spus în alocuțiunea mea, sunt recunoscătoare că am putut vorbi despre drepturile omului în fața Camerei Deputaților. S-a tot citat și citat din nou fraza pe care am spus-o. Eu sper că din aceste repetiții toată lumea, inclusiv cei care ne privesc, cetățenii români, în cazul în care au avut vreo rezervă să înțeleagă faptul că am vorbit despre o discuție despre drepturi ca fiind potențial un lux teoretic, în măsura în care statul este slab, captiv, slăbit din cauza diverselor, să zicem, slăbiciuni: poate fi corupție, poate fi o luptă ineficientă împotriva criminalității, mai ales a celei grave și, așa cum am spus în alocuțiunea mea, sunt, de asemenea, bucuroasă că, în fond, toți suntem de acord: drepturile, în mod categoric, drepturile nu sunt un lux.

Ceea ce statul care trebuie să garanteze și să facă astfel încât drepturile să se poată exercita în mod real este să creeze un cadru și legislativ, și de aplicare a legii, și cu privire la un sistem judiciar care să facă cu putință aplicarea legii fără rezerve, am spus, și în mod egal pentru toată lumea.

Vă mulțumesc și vă asigur de întreaga mea disponibilitate pentru a continua dialogul pentru promovarea unei agende ferme și ambițioase în beneficiul sistemului judiciar din România și, în primul rând, în beneficiul cetățeanului, care este primul dintre noi, noi înșine suntem cetățeni, suntem primii, deci, care avem interesul ca cetățeni să avem în justiție un serviciu public de calitate. Pentru că suntem într-un stat membru, suntem într-un stat de drept și nu există niciun fel de motiv să ne dorim standarde mai puțin ridicate decât în restul Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

Dezbaterile fiind încheiate, exprimarea votului se va face miercuri, în ședința de vot final.

Acestea fiind spuse, stimați colegi, declar ședința închisă.

Vă mulțumesc.

Ne vedem miercuri, în ședința de plen.

   

Ședința s-a încheiat la ora 18,03.