Ana Birchall
Ana Birchall
Ședința Camerei Deputaților din 25 octombrie 2016
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.152/31-10-2016
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2019
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 25-10-2016 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 octombrie 2016

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Ana Birchall

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.11 Ana Birchall - "Pledoarie pentru eradicarea sărăciei";  

Video in format Flash/IOS

Doamna Ana Birchall:

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi pornește de la un element contextual, respectiv decizia Organizației Națiunilor Unite, din urmă cu aproximativ două decenii, de a proclama data de 17 octombrie drept Ziua internațională de combatere a sărăciei.

Flagelul sărăciei face victime pe întreg mapamondul, chiar dacă trebuie să recunoaștem că disparitățile sunt imense atunci când în balanță sunt puse state din lumea occidentală cu cele din lumea a treia.

Din păcate, România nu a reușit să eradicheze sărăcia, iar statisticile ne arată foarte limpede că ocupăm un loc deloc privilegiat în interiorul Uniunii Europene.

Conform celor mai recente date oferite de Banca Mondială, sărăcia absolută afectează aproximativ 25% din populația României, în contextul în care conceptul de sărăcie absolută definește acele persoane care nu-și permit un coș de consum lunar de minimum 300 RON/persoană.

Acest calcul cuprinde, pe lângă alimentație, și cheltuielile precum cele cu încălzirea, apa și alte servicii de subzistență. Deși poate părea neverosimil că în secolul XXI, într-o țară a Uniunii Europene și NATO, vorbim cu preocupare despre asemenea teme, trebuie să înțelegem că aproape cinci milioane de români se încadrează în această grilă a pauperității.

În mesajul lansat de ONU, în acest an, se vorbește despre "trecerea de la umilință și excludere la participare", astfel că atenția noastră trebuie să se îndrepte și asupra românilor care sunt expuși riscului de excluziune socială.

Acest concept definește categoriile de cetățeni cu venituri mai mici de 60% din venitul mediu național, fie trăiesc în gospodăriile în care munca depusă nu generează mai mult de 20% din același venit mediu.

Date statistice oficiale vorbesc în același context despre faptul că aproximativ jumătate din numărul de copii din România se confruntă cu riscul de sărăcie sau excluziune socială, realitate ce plasează țara noastră într-o poziție profund defavorabilă în peisajul european.

Fenomenul sărăciei este unul extrem de complex, iar eradicarea sa nu reprezintă o opțiune pentru decidenți, ci o obligație fundamentală față de o condiție ce aduce atingere drepturilor omului.

Societatea contemporană tinde să capete o polarizare tot mai severă, astfel că doar câteva procente din populație, ce dețin peste două treimi din bogăția globală, reflectă perfect falia dintre bogați și săraci, alimentând o serie de riscuri ce derivă din această stare de profundă inechitate.

Incapacitatea de a integra comunitățile mai puțin privilegiate reprezintă o problemă evaluată inclusiv sub spectrul securității, având astăzi suficient de multe exemple în Europa cu privire la vulnerabilitățile generate de o proastă gestionare a problemelor sociale.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Doresc cu această ocazie să atrag atenția asupra nevoii de viziune și de politici concrete menite să amelioreze problematica sărăciei în România, inclusiv prin continuarea proiectelor demarate de Partidul Social Democrat în mandatele sale de guvernare.

Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 realizată de PSD a reprezentat un document programatic deosebit de pragmatic prin care PSD și-a asumat măsuri ferme, precum creșterea gradului de ocupare a persoanelor sărace și vulnerabile prin programe ample de activare pe piața muncii, sau promovarea incluziunii sociale a comunităților marginalizate printr-o abordare integrată, concentrată asupra copiilor.

În același context, Partidul Social Democrat a promovat continuu creșterea salariului minim pe economie, încercând astfel să transpună în bugetele familiilor de români statisticile macroeconomice vehiculate cu emfază.

Creșterile economice înregistrate datorită măsurilor promovate de PSD trebuie să se regăsească în buzunarele românilor și nu doar în statisticile macroeconomice.

Sărăcia, doamnelor și domnilor, are implicații extrem de profunde, iar dincolo de îngrădirea accesului categoriilor defavorizate la bunuri și servicii ce țin de normalitate, vă rog să vă gândiți la dramele acelor familii în care copiii cresc cu trauma psihologică de a-și vedea părinții plecați la muncă în afara țării, o dată pe an.

Eu reprezint în Parlamentul României un colegiu din județul Vaslui, înzestrat cu o frumusețe aparte, cu oameni minunați, care, din păcate, se confruntă cu foarte multe probleme. Mulți tineri din aceste zone au ales să plece la muncă în străinătate, lăsându-și familiile acasă, pe frumoasa Vale a Tutovei, în grija rudelor, sau chiar emigrând definitiv în țările în care muncesc.

În această situație, județul Vaslui, mai ales în zona sa rurală, are o populație îmbătrânită, iar din cauza lipsei forței de muncă tinere care să lucreze, de exemplu, pământul, poate fi o zonă care pe viitor să fie în continuare condamnată la sărăcie, să fie o zonă care să aibă în continuare mari probleme.

Tocmai de aceea este nevoie de politici care să sprijine familiile, să ajute tinerii să se întoarcă acasă sau să rămână aici și să-și întemeieze familii, aici, în România, acasă.

Fără politici de repatriere a tinerilor sau de încurajare a planningului familial, riscăm ca anumite zone din România să fie masiv depopulate, iar flagelul sărăciei să se adâncească.

Consider că avem nevoie de un efort comun și susținut al autorităților centrale și locale, care să ajute sistemul privat din județul Vaslui, de exemplu, și din alte zone asemănătoare din România să se dezvolte. În primul rând, prin recunoașterea existenței zonelor defavorizate și în al doilea rând, prin crearea instrumentelor necesare pentru absorbția puternică de fonduri europene, în zonă, cu scopul de a crește comunitățile și de a le face sustenabile.

În acest sens, pot să vă spun că sunt dezamăgită de măsurile luate de actuala guvernare care și-a asumat doar o intervenție sumară și ineficientă pentru sprijinirea zonelor defavorizate: consilierea pe programe europene, deja în desfășurare.

Spuneți-mi și mie, doamnelor și domnilor, dacă această consiliere pe programe deja existente ajută cumva la ridicarea unor zone care sunt defavorizate, dacă ajută cumva la reducerea decalajelor dintre anumite zone din România și zone din România mai dezavantajate și alte zone din Uniunea Europeană?

Răspunsul este evident că nu. Iar mult clamata strategie, măsuri luate antisărăcie sunt de fapt doar frumoase pe hârtie, cu grafice frumos prezentate, dar, în realitate, efectul, ajutorul real, concret, în județe precum Vasluiul, este zero.

În interpelările adresate Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Fondurilor Europene am propus măsuri concrete care să vină în sprijinul zonelor sărace și să contribuie la anularea decalajelor economice, de exemplu: impozit zero pe profitul reinvestit, taxe salariale reduse pentru firmele care au mai mult de 20 de angajați și scăderea TVA-ului la un set de produse și linii de producție specifice din agricultură - măsuri absolut necesare pentru o zonă ca Vasluiul, de exemplu.

De asemenea, trebuie să înțelegem, stimați colegi și stimate colege, că simpla creare de locuri de muncă nu este sinonimă cu eradicarea sărăciei.

Strategia competitivă bazată pe o mână de lucru ieftină și-a arătat limitele, iar această lipsă de imaginație nu mai poate fi promovată la nivel de politică de stat. Prea multe familii din România muncesc până la epuizare, fără să reușească prin veniturile astfel obținute să iasă din zona de sărăcie.

Tocmai de aceea este datoria fiecăruia dintre noi de a face tot ceea ce ne sta în putință pentru a combate sărăcia, întrucât acest flagel aduce atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Cred că trebuie să spargem blestemul paradoxului unei țări bogate, cu cetățeni foarte săraci și să încercăm ca prin politicile noastre să asigurăm bunăstarea unei părți cât mai mari din populație.

Românii trebuie să nu mai fie săraci în România!

Vă mulțumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 12 noiembrie 2019, 15:00
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro