Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 11-02-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Radu Mircea Berceanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Alexandru Konya-Hamar și Miron Mitrea, secretari.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 343 de colegi și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 241; participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 22, iar încă 2 sunt absenți. Cvorumul prevăzut de art. 128 din Regulament este întrunit.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților. Sunt înscriși foarte mulți colegi.

Are cuvântul domnul Acsinte Gaspar, din partea partea Grupului parlamentar PDSR, urmează domnul Vasile Vetișanu, din partea Grupului parlamentar PNȚCD.

 
Acsinte Gaspar - comentariu privind refuzul primului ministru Ciorbea de a demisiona din funcția de primar general al Capitalei;

Aveți cuvântul.

 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți să vă rețin atenția cu o problemă extrem de gravă prin consecințele sale și, mai ales, prin precedentul pe care l-a creat în viața publică românească, după formarea noului Guvern, în decembrie 1996. Mă refer la refuzul primului ministru Ciorbea de a demisiona din funcția de primar general al Capitalei, în care a fost desemnat la alegerile locale care au avut loc în vara anului 1996, refuz aspru sancționat de întreaga presă centrală din București, chiar de publicații apropiate actualei coaliții politice majoritare.

Potrivit prevederilor constituționale și legale, inclusiv dispozițiilor Legii administrației publice locale, domnul Ciorbea era obligat, la data prestării jurământului în calitate de prim ministru - 12 decembrie 1996, să demisioneze din funcția de primar general al Capitalei, urmând ca, în conformitate cu art. 40 alin. 3 din Legea administrației publice locale, Consiliul general al municipiului București să adopte o hotărâre prin care să ia act de demisie și să declare funcția de primar general vacantă, pentru a oferi cadrul legal în care Guvernul să stabilească data alegerilor noului primar general.

În loc să respecte prevederile clare ale Constituției și ale legislației aplicabile administrației publice locale, domnul Ciorbea continuă să exercite ilegal funcția de prim ministru și pe cea de primar general, considerând, în contradicție cu normele în vigoare, că acestea sunt compatibile. Chiar și în ședința din 16 ianuarie 1997 a Consiliului general al municipiului București, domnul Ciorbea a anunțat că cele două funcții sunt compatibile și, ca atare, nu poate fi vorba nici de demisia, nici de suspendarea sa din funcția de primar general.

Ca urmare a acestei flagrante încălcări a Constituției, Consiliul general al muncipiului București a extins ilegalitatea și a adoptat o hotărâre prin care a stabilit că primarul general se află în imposibilitate de a-și exercita mandatul datorită îndatoririlor ce-i revin ca prim ministru. Consiliul general a mai decis ca prerogativele primarului general să fie preluate, pentru o perioadă de 6 luni, de către unul dintre vice primari, la sfârșitul căreia să se organizeze alegeri locale anticipate pentru un nou primar general. Faptul că se recunoaște că pentru soluționarea situației care a apărut la Primăria Minicipiului București se va recurge la alegeri locale anticipate, este o dovadă că atât Consiliul general al muncipiului București, cât și domnul Ciorbea se străduiesc să acopere o ilegalitate, la care adaugă o alta: amânarea din rațiuni politice a alegerilor anticipate.

Prin această hotărâre s-a încălcat prerogativa Guvernului, prevăzută în art. 50 alin. 4 din Legea administrației publice locale, de a stabili el însuși data alegerilor locale, în cazul în care funcția de primar general devine vacantă.

Printr-o asemenea manoperă ilegală, care sfidează principiile democrației constituționale și impune țării și locuitorilor Capitalei un mod de guvernare bazat pe liberul arbitru, pe nesocotirea intenționată a Constituției, se urmărește amânarea alegerilor locale și se creează un precedent extrem de nociv prin implicațiile sale politice și sociale, care încalcă cele mai elementare principii ale statului de drept.

Prin această intervenție am vrut să relev plenului Camerei Deputaților modul în care actuala putere, care a câștigat alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996, nu își respectă angajamentele asumate în programul de guvernare, potrivit cărora întregul proces de conducere social-politică va fi întemeiat pe Constituție și legile țării.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Vetișanu - declarație politică legată de împlinirea a 50 de ani de la abolirea monarhiei în România;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Vasile Vetișanu din partea Grupului parlamentar PNȚCD, urmează domnul Lazăr Lădariu din partea Grupului parlamentar PUNR.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi este o declarație politică și se leagă de împlinirea, în acest an, a 50 de ani, de când, sub amenințarea baionetei sovietice și a haidamacilor comuniști români moscoviți a fost abolită monarhia în România iar Regele Mihai silit să abdice. A urmat perioada tot de 50 de ani de prohibire, de ponegrire și demascare în cel mai deșănțat stil comunist a monarhiei române, uitându-se tradiția ei istorică, strâns legată de momentele hotărâtoare ale neamului, din care, dacă am aminti numai două, cucerirea independenței prin Carol I și întregirea neamului prin Ferdinand, numit "Întregitorul", și ar fi destul. Regimul comunist nu a ținut seama de tradiția istorică, cultivând imaginea cea mai întunecată despre monarhie, începând cu manualul de școală și terminând cu învățământul ideologic, în care monarhia era reprezentată ca ultimul stâlp feudal al țării, jecmănitoare a neamului și străină de interesele acestuia, în timp ce satrapii comuniști își organizau viața în cel mai mare huzur și abuz.

Era de așteptat ca după revoluția de sânge care a înlăturat comunismul, spiritul justițiar să acționeze și în problema monarhiei, astfel încât suveranul, Regele Mihai I, născut în România și cetățean român, să poată veni în țară. Nu s-a întâmplat așa! Regimul de 7 ani, un regim criptocomunist, a lansat încă din 1989 aceeași sperietoare legată de venirea moșierilor și a regelului în țară sub lozinca: "Nu ne vindem țara!" Spaima de adevăr a fost vizibilă timp de 7 ani și din nou istoria României a fost deformată și încorsetată, în timp ce țările din jurul nostru, ca Ungaria și Bulgaria, își căutau un suveran sau îl primeau. Până și rușii dezmorțeau imaginea țarilor lor! La noi, era interzisă orice legătură cu Regele Mihai, mai ales după entuziasta primire făcută acestuia de Paști în Capitala României. Voci înțelepte, ca acea a Înalt Prea Sfințitului Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, a Înalt Prea Sfințitului Pimen al Sucevei și, mai nou, a fostului primar al Iașiului, Simirad, au arătat nedreptățile comise în trecut și au propus invitarea regelui în țară.

Domnilor deputați,

Vrem să se știe în Europa de vest că România a declanșat în 1989 cea mai decisivă luptă, prin jertfele umane, pentru cucerirea libertătii, și democrației umane! Vrem să fim cu adevărat un stat de drept care respectă drepturile fundamentale ale omului! Dorim să intrăm în structurile euroatlantice! Atunci, a sosit momentul să arătăm Europei că știm să respectăm drepturile legitime ale omului și, poate, la nivelul Parlamentului, dacă se impune, să cerem ca Regele Mihai, ca cetățean român, să revină în propria sa țară.

Vă mulțumesc.

(Vociferări, proteste în rândurile opoziției. Aplauze ale membrilor majorității.)

 
Lazăr Lădariu - recurs la memorie: 7 ani de la înființarea Vetrei Românești;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu, din partea Grupului parlamentar PUNR, urmează domnul Liviu Spătaru, din partea Grupului parlamentar USD-PD.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Șapte ani s-au petrecut de la entuziasmul general al serii de 8 februarie 1990, abia cuprins atunci în Sala Polivalentă, când nu întâmplător tocmai în Târgu Mureșul unui Ardeal, prin ai cărui munți se aude tânguirea fluierului Iancului și dăinuie durerea testamentului lui, prin ale cărui oase mai troznește roata cea frângându-l pe Horea, se năștea Vatra Românească. Atunci, în acel început de făurar, când ura minoritară a unora împotriva majorității unei țări alunga românii din județele Harghita și Covasna, când, puși în fruntea UDMR, lideri foști comuniști nostalgici au împins orașul de pe Mureș la un pas de război civil, din durere se năștea vatra românilor, viitoarea stâncă de care s-a izbit și s-a spart valul iredentist.

Ce vroiau vatra și vetriștii? În primul rând, unirea românilor risipiți, dintr-o gravă eroare istorică, în două state românești, a celor împrăștiați prin Timocul sârbesc, Macedonia, Grecia, Albania, Bulgaria, Ungaria, Ucraina subcarpatică. Vatra Românească se vroia și se vrea un semnal al redeșteptării naționale, de la crestele Carpaților până în ținutul Herței, ajunsă din păcate azi doar cu ceva peste 2 mii de locuitori, din Insula Șerpilor la Vladivostok, din sudul Basarabiei la Magadan, din Sahalin la Kazahstan, din nordul Bucovinei dincolo de Cercul polar, pe unde au ajuns, cu forța duși, în blestematul an 1940, pentru unica vină că s-au născut români pe pământul lor din totdeauna, ducând cu ei pretutindeni imaginea României mari, cu dorul moșiei celei ștefane. Dacă ei vor număra azi 5-6-7 sau 10-12 milioane, cum susține Sandu Timoc, nu asta are vreo importanță. Dacă te tai la degetul cel mic, te doare întreaga mână. În inima Vetrei Românești de la Târgu Mureș, continuatoarea Astrei, a memorandiștilor și a făuritorilor Unirii la 1 Decembrie 1918 încap toți românii.

Timpul a trecut repede iar visul cel de acum 7 ani al românilor, generat de acel entuziasm general născut de o singură voință și un singur gând, când în cântecele românilor zburau spre înalt caschetele ofițerilor Armatei române, veștnic alături de neam în momentele grele, s-a mai veștejit. Românul uită repede furtuna și nenorocirile. Românii, odinioară uniți și neclintiți în iubirea de neam și de țară, azi și mai dezbinați, abia acum își dau seama că față de 8 ctombrie 1990, când se năștea Vatra, situația nu-i cu mult schimbată.

Singura deosebire, cum spunea domnul doctor Zeno Opriș, președintele Uniunii Vatra Românească, este aceea că suntem mai bătrâni, mai obosiți și uneori mai săraci... și tot atât de umiliți. Un soi de bizantinism păgubos, poate, îi face pe unii să uite vremea când ni se căuta nod în papură, să ignore minilovitura de stat de la Târgu Mureș, vijelia din 20 martie 1990, cele 300 de sate și biserici arse la 1848-1849, cei 40 de mii de români ardeleni uciși atunci, morții de la Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu, Hedin, Aita Seacă, Sighiștel, milionul de frați basarabeni din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să nu ia în seamă obrăznicia neprietenilor care în ultimul timp îi fac vinovați tot pe românii, care, jigniți, umiliți în propria lor țară, nu au mai îngăduit în martie ‘90 insuportabila călcare pe bombeu și, mistificând azi grosolan istoria, transformă călăii în victime. Să uite oare unii chiar atât de repede că uneori istoria se repetă și se rescrie doar cu altă cerneală?

Pentru a se împlini o dorință eminesciană cuprinsă în versurile: "Iar noi codrului ne ținem,/cum am fost, așa rămânem..." va trebui să deschidem uneori mai bine ochii. Nu aș vrea ca afirmația mea să fie luată drept provocare, dar dacă nu ne vom trezi la timp, odată și odată, s-ar putea amarnic să regretăm!

Vă mulțumesc.

 
Liviu Spătaru - despre înființarea Societății române pentru protecția bunurilor culturale;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Liviu Spătaru, urmează domnul Ilie Neacșu, din partea Grupului parlamentar PRM.

 

Domnul Liviu Spătaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Se împlinesc, în aceste zile, mai exact în data de 16 februarie 1997, 81 de ani de la un fapt pe care avem datoria de conștiință să-l amintim cu orice prilej și pe care istoria neamului ne obligă să-l corectăm cu orice preț: reținerea fără just titlu pe teritoriul rusesc a tezaurului românesc. Nu voi încerca aici și acum să rememorez evenimentele petrecute atunci. Esențial este că, în două etape, una petrecută la începutul lunii februarie a anului 1916, cealaltă în decursul lunii iulie 1917, Banca Națională a României, din îndemnul Guvernului și cu al său consimțământ, a evacuat și depozitat în Cetatea Kremlin imensele valori materiale și spirituale pe care în mod generic le numim tezaurul românesc. Angajamentele luate atunci de guvernul țarist nu au mai fost respectate de bolșevici. Din nefericire, Rusia nu s-a îndepărtat suficient de bolșevism, așa că speranțele noastre de a ne recăpăta tezaurul sunt încă foarte mici. Totuși, oricât de mici ar fi aceste speranțe, avem datoria de a nu uita că rușii ne-au furat o semnificativă parte din istorie și din sufletul românesc și mai avem și datoria de a acționa prin toate mijloacele pentru a redobândi ce este al nostru.

Profit de acest prilej pentru a vă face cunoscut că la sfârșitul anului 1996, mai exact în data de 16 decembrie, a luat ființă Societatea română pentru protecția bunurilor culturale, cu sediul în Reșita deocamdată, dar cu filiale în marile orașe ale țării. Principalul obiectiv al societății este de a promova, în cadrul apărării generale a statului român, a tuturor eforturilor care să garanteze predarea intactă a patrimoniului cultural român generațiilor viitoare. Președinte de onoare al societății este domnul profesor universitar Ionel Cloșcă, iar președinte executiv, juristul Marian Mihăilă, autorul unui volum de mare valoare, unic în literatura română de specialitate, intitulat "Protecția bunurilor culturale în dreptul internațional".

Fac apel la toți aceia care doresc din suflet repatrierea și protejarea valorilor culturale românești să vină alături de noi ca membrii ai Societății române pentru protecția bunurilor culturale! Celor interesați la stau la dispoziție la Grupul parlamentar USD-PD. Vă mulțumesc tuturor pentru atenție.

 
Ilie Neacșu - critici la adresa noii echipe de la conducerea T.V.R;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Ilie Neacșu, din partea Grupului parlamentar PRM, urmează domnul Becsek Garda Dezideriu din partea Grupului parlamentar UDMR.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Fac parte dintre aceia care s-au bucurat la vremea respectivă de debarcarea domnului Dumitru Titus Popa din turnul de fildeș al Televiziunii române. Am crezut atunci că embargoul impus Partidului România Mare privind mediatizarea pe principalul canal al televiziunii naționale a acțiunilor noastre va fi ridicat și noua echipă va privi cu aceiași ochi sau cu aceleași camere de luat vederi întregul spectru politic actual.

Nu a fost să fie așa! Noua echipă, școlită la Washington și sponsorizată de "generosul și dezinteresatul" Sörös, a scos cu totul din programele televiziunii acțiunile politice, culturale, social-creștine ale Partidului România Mare. Duetul Gulea-Mungiu este de departe cea mai bizară pereche de clauni care ar fi făcut cu adevărat carieră, fără nici o sponsorizare sau recomandare politică sub cupola circului! Aș fi crezut că cei doi, plus Anca Toader, fac din neștiință ceea ce fac, dacă măsurile adoptate de cele trei personaje nu ar avea un caracter selectiv, în funcție de poziția și culoarea politică a fiecăruia.

Spre exemplu, în timp ce despre Partidul România Mare nu se scoate un cuvânt pe programele 1 și 2 ale Televiziunii române, ai cărei contribuabili suntem cu toții, indiferent de apartenența politică. Un alt partid parlamentar beneficiază din plin, de 7 ani și mai bine, săptămână de săptămână, de un spațiu de câteva ore bune pe micul ecran, devenit feuda doamnei Alina Mungiu Pippidi și a domnului Stere Gulea. Nu am nimic cu liderii UDMR, pentru că de acest partid politic este vorba. Dimpotrivă, îi felicit pentru modul original cum au reușit să-i îmbrobodească de un cincinal și jumătate pe feseniști și pedeseriști și care în nici două luni au pus șaua pe actuala putere. Mai mult, îl felicit pe prietenul meu, Elek Barna, că are asemenea colegi, care obțin succese și când sunt în opoziție, și când sunt la putere!

Dar învățul are și dezvăț, zice o vorbă românească de duh! Noi nu avem nimic cu emisiunea în limba maghiară, cu prezentarea pe micul ecran a tradițiilor, obiceiurilor, portului maghiarilor din România și din alte părți, noi dorim depolitizarea imediată a acestei emisiuni, devenite tribună de propagandă electorală și politică a UDMR! Și tot aici protestăm pentru faptul că la Departamentul de minorități a fost numit un reprezentant al UDMR, credem că locul acesta revenea Partidei romilor.

Și mai este ceva: să presupunem că după atâta belșug căzut pe capul românilor odată cu schimbarea, aceștia ar dori o altă schimbare și forțele politice naționale ar ajunge și la Cotroceni, și la Palatul Victoria, și la Televiziune, și aici, în Parlament. Atunci, colegii UDMR-iști s-ar trezi descoperiți pe toate flancurile. Ar fi mai bine să le dați o mână de ajutor acum, pentru că, oricâte sinagogi vor intra în grevă, noi vom fi nevoiți să redăm televiziunea națională tuturor românilor și colegilor din UDMR le-ar cădea greu la stomac noul program de mediatizare a partidelor politice, conceput pe baza unui algoritm autohton.

Dar cum, până la Paști, mai e ceva vreme, doresc să avertizez colegial actuala guvernare româno-maghiară că aceasta comite o gravă greșeală dacă își imaginează că va guverna o veșnicie, așa cum credeau și foștii guvernanți. Dacă apelul nostru referitor la atitudinea noii conduceri a TVR nu va avea efectul scontat, Partidul România Mare își rezervă dreptul de a cere membrilor și simpatizanților săi să nu mai cotizeze la bugetul unei televiziuni care nu mai are nimic românesc în ea, renunțând să vizioneze programe care le întorc intestinele pe dos. Mai ales că posturile de televiziune particulare, Antena 1, Pro TV, Tele 7 abc și Amerom 38, realizează și prezintă emisiuni informative și de divertisment mult mai interesante și mult mai ample.

Este sfidător cum Departamentul de informații al Televiziunii Române denaturează și minimalizează tensiunile din Valea Jiului și din alte zone. Ca deputat de Hunedoara, vă informez, stimați colegi, că lucrurile stau cu totul altfel decât se prezintă Stere Gulea, Alina Mungiu și Anca Toader. În orice clipă poate izbucni cea mai păgubitoare explozie socială de până acum! Pușcăria este un domiciliu cu confort sporit față de iadul în care trăiesc zeci de mii, sute de mii de mineri!

Așadar, stimați colegi, faceți o faptă creștinească și trageți-i de mânecă pe cei c are, cu sau fără voia dumneavoastră, s-au trezit peste noapte în fotolii decizionale și nu se știe dacă într-una din zilele viitoare nu ne vom trezi cu vreun demnitar al puterii care să declare că Dumnezeu s-a transferat între timp de la PDSR la CDR. Pentru că a împărți fotolii ministeriale și posturi de prefecți unor oameni săraci cu duhul, nu este o faptă creștină, ci una condamnabilă și dăunătoare pentru țară!

Vă mulțumesc.

(Aplauze ale opoziției.)

 
Becsek Garda Dezideriu - referire la reîmproprietărirea cu păduri a gospodăriilor țăranești;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Becsek Garda din partea UDMR, urmează doamna Hildegard Puwak, din partea Grupului parlamentar PDSR.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Țara noastră se află în fața unei probleme extrem de delicate: cum va suporta populația României sacrificiile cerute pentru înfăptuirea reformei? Cum vom explica alegătorilor noștri că în situația actuală nu putem ține în frâu inflația, șomajul și alte repercusiuni negative ale reformei, fără de care nu se poate restructura economia națională în vederea unei redresări eficiente?

Există însă o portiță prin care avem posibiltatea să satisfacem doleanțele celor din mediul rural, care și-au pus speranța în noua coaliție. Înfăptuirea acelor reforme nu depinde de posibilități financiare, ci de bunăvoința legiuitorilor și a guvernanților. Mă refer în special la modificările necesare care se impun Legii nr. 18/1991, promisiuni prezente, de altfel, în programul electoral al CDR în privința retrocedării pădurilor și izlazurilor proprietarilor de drept.

Insă, reîmproprietărirea cu păduri a gospodăriilor țărănești trebuie înfăptuită cu mare atenție, ca să nu pierdem din vedere tradițiile istorice, socio-economice și juridice ale satelor din țara noastră. Și aici, m-aș referi la pădurile și pășunile stăpânite de răzeși și moșneui în devălmășie, precum și la composesorate.

Ce erau, de fapt, aceste devălmășii și composesorate? Ele reprezentau până la desființarea lor forțătă de regimul comunist averea privată a gospodăriilor țărănești, care datorită condițiilor specifice erau folosite în comun. Cele mai multe devălmășii și composesorate existau în zona Vâlcei, Vrancei, Bucovinei, Munților Apuseni, Maramureșului, depresiunilor din Carpații Orientali și Meridionali.

Devălmășiile și composesoratele își desfășurau activitatea pe baza Legii silvice din anul 1910, apoi, a Legii pentru organizarea cooperației din 28 martie 1929, cu modificările și completările aduse prin legile din 4 aprilie 1930, 7 aprilie 1933, 27 martie 1935. Forul suprem al composesoratului era adunarea generală, care se convoca anual. Ea alegea pentru o perioadă de 3 ani conducerea composesoratului, compusă din președinte, vicepreședinte, casier și un secretar. Fiecare composesorat avea un statut propriu, aprobat de adunarea generală. Statutul reglementa exploatarea în comun a pădurilor și pășunilor, împărțirea veniturilor cuvenite coproprietarilor, stabilirea cantității de material lemnos revenit anual coproprietarilor, repartiza stânele și pășunile pentru creșterea animalelor.

Acum, când discutăm, după 6 ani, despre aplicarea Legii nr. 18/1991, se cuvine a se examina și aspectul semnalat de noi, adică stabilirea dreptului de proprietate privată asupra pădurilor și pășunilor, al membrilor devălmășiilor și composesoratelor, așa cum se prevedea în programul electoral al CDR.

Stimați colegi, nu uitați că tradițiile liberale, social-democrate și țărăniste vă obligă la adoptarea legii în acest sens!

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Au luat cuvântul câte unul din colegii înscriși de la fiecare grup parlamentar. Aș vrea să amintesc că art. 171 din regulament prevede o durată de 3 minute maximă a acestor intervenții și din acest motiv și pentru a da posibilitatea celor vreo 20 de colegi care mai sunt înscriși să poată lua cuvântul, doresc să vă atrag atenția că această chestiune trebuie respectată și de aceea trebuie să vă limitați intervențiile la 3 minute.

 
Hildegard Carola Puwak - relevarea unor inadvertențe între afirmațiile primului ministru și informațiile Comisiei naționale pentru statistică;

Are cuvântul doamna Hildegard Puwak din partea Grupului parlamentar PDSR, urmează domnul Emanoil Barbaresso din partea Grupului parlamentar PNȚCD. 3 minute, doamnă!

 

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu câteva zile, Comisia națională pentru statistica a dat publicității datele care prezintă evoluția economico-socială a României în anul 1996, "Într-o manieră transparentă și corectă", potrivit declarațiilor noului președinte al comisiei, numit în această funcție din partea puterii. Adevărul pe care l-a confirmat Comisia națională pentru statistică în 7 februarie curent, nu mai poate fi infirmat: România se află înscrisă pe o traiectorie corectă de reformă economică și socială.

Demersul domnul Ciorbea la premiera eșuată din 30 ianuarie, realizat în maniera neprofesionistă pe care practic o constatăm zi de zi, a dezinformat populația cu bună știință, nereușind altceva decât să creeze panică și să ridice probleme eventualilor investitori străini. Iată, pe scurt, principalele inadvertențe între spusele domnului Ciorbea și informațiile Comisiei naționale pentru statistică.

În primul rând, creșterea PIB în 1996 față de 1995 cu 3,5% față de 4,1% realizat, susținut de un spor al valorii adăugate din industrie de 8,6%, obținut exclusiv pe seama creșterii producției în ramurile cu o intensivitate mai redusă a consumurilor specifice, ceea ce dovedește încă o dată că acțiunile de restructurare microeconomică au avut efect.

În al doilea rând, domnul Ciorbea susține că principala destinație a producției au fost stocurile. Iată realitatea din comunicatul comisiei: "Producția a avut desfacere, demonstrat de faptul că vânzările de mărfuri către populație au crescut în 1996 cu aproape 8 %, iar investițiile cu aproape 5%. Stocurile fizice de produse finite au fost în scădere, reprezentând la 31 decembrie 1996 sub 5 % din producția anuală".

În al treilea rând, cu obstinație se afirmă de actualul
Executiv că nivelul de trai a scăzut în 1996. Iată, însă, că Buletinul Comisiei Naționale pentru Statistică confirmă evoluția favorabilă a raportului salarii-prețuri și creșterea puterii de cumpărare a populației cu 7,6 % față de 1995. Din păcate, începând cu luna ianuarie, această tendință a fost stopată.

În al patreulea rând, îmi permit să vă reamintesc că domnul Ciorbea anunța că deficitul bugetar consolidat este de 3 ori mai mare decât cel inițial programat, adică 6,6 % din PIB, iar domnul Roman se referea la un nivel de 8-9 %. În fapt, cifrele specialiștilor îi contrazic încă o dată.

În fața unor asemenea discrepanțe evidente, nu putem spune altceva decât că actualii guvernanți dovedesc incompetență și prezintă cu rea credință realitatea pentru a scuza nerealizarea promisiunilor electorale.

În această situație, credem că suntem îndreptățiți să solicităm Executivului, îndeosebi primului ministru, scuze publice pentru dezinformarea populației și a comunității internaționale privind situația economică reală a României.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea opoziției).

 
Dan Emanoil Barbaresso - aducerea la cunoștință a unui grav pericol - alunecările de teren ce amenință comuna Șvinița, județul Mehedinți;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Barbaresso, din parta Grupului parlamentar PNTCD. Urmează domnul Valentin Adrian Iliescu, din partea Grupului parlamentar PUNR.

Trei minute, domnule Barbaresso.

 

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Vin astăzi în față dumneavoastră cu o problemă gravă, care a produs pagube materiale, dar care, în viitor, poate duce și la pierderea de vieți omenești.

Ca deputat de Mehedinți, de la această înaltă tribună, apăr interesele tuturor cetățenilor mehedințeni, indiferent că m-au ales sau nu. De aceea, vă aduc la cunoștință că minoritatea sârbă din comuna Șvinița este grav amenințată de alunecările de teren.

Acești locuitori sârbi din clisura Dunării au fost deportați în Bărăgan. Casele și terenurile agricole, peste 300 de hectare de teren arabil calitatea I le-au fost inundate prin construirea Hidrocentralei Porțile de Fier I și au fost strămutați pe niște dealuri. De aproape două generații ei își reclădesc casele. După ce au fost urgisiți de regimurile totalitare, acum solul pe care și-au construit casele, solide, cu temelii de beton, stâlpi de rezistență, centuri și zidărie de cărămidă, nu de chirpici, pământul, solul alunecă permanent, punându-le în pericol atât gospodăriile, cât și viața.

Prin alunecările de teren, de pe 20 ianuarie 1997, circa 100 de metri din șoseaua de legătură dintre Orșova și Moldova Nouă este distrusă, peste 60 % din construcții, din locuințe sunt grav afectate. Din aceste motive și ținând cont de suferințele din trecut, că fără voia lor au fost strămutați din vechea vatră a satului, că prin hărnicia lor și-au clădit o comună extrem de frumoasă, chiar o comună de tip elvețian - vă rog să o vedeți, aveți ce vedea în România -, că sunt o minoritate națională activă, extrem de civilizată și loială României, solicit ca Guvernul României, toți factorii de răspundere, să analizeze cele relatate de mine și să declare această regiune "zonă de calamitate naturală" și, totodată, să ia măsurile de urgență pentru a limita dezastrul, care, în caz contrariu, se va amplifica. Ținând cont că în curând vine și sezonul ploios, această solicitare a mea este susținută și de următorii deputați: deci, de mine, Emanoil Dan Barbaresso, deputat PNȚCD, Ulpiu Micle Radu, deputat PNȚCD, și domnul deputat de Timiș, Slavomir Gvozdenovici, din partea Uniunii Democrate a Sârbilor și Carașovenilor din România .

Vă mulțumesc.

 
Valentin Adrian Iliescu - despre necesitatea ca Parlamentul să se aplece cu mai multă atenție asupra activității și deciziilor luate de Banca Naționala a României;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul domnul Valentin Adrian Iliescu, din partea Grupului PUNR. Urmează doamna Paula Maria Ivănescu, din partea Grupului USD-PD.

 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți să vă reamintesc prevederile art. 1 din Legea 34 din 1991 privind Statutul Băncii Naționale a României: "Banca Națională a României stabilește și conduce politica monetară și de credit în cadrul politicii economice și financiare a statului cu scopul de a menține stabilitatea monedei naționale". În ciuda acestei prevederi, în ultimii 7 ani, moneda națională s-a devalorizat de 258 de ori, prețurile au crescut de 221 de ori, în condițiile unor creșteri salariale de numai 132 de ori. În aceste condiții, România se află la un nivel al venitului real de 51,9 % față de ianuarie 1990.

Nu aș fi venit în fața domniilor voastre pentru a ridica această problemă dacă de la începutul anului și până în prezent nu am fi asistat la cea mai dramatică prăbușire a monedei naționale în raport cu dolarul din ultimii 7 ani.

Șocul scumpirii benzinei și motorinei din 1 ianuarie 1997 nu a trecut încă și, iată, deși Guvernul nu a finalizat negocierile cu sindicatele pentru adoptarea măsurilor de indexare-compensare a veniturilor în vederea acoperirii creșterii prețurilor și nici a măsurilor de protecție socială, noul val de scumpiri, alinieri, majorări sau liberalizări, se arată din nou la orizont. Ca urmare a devalorizării galopante a leului, în foarte scurt timp noul preț al benzinei va fi de cel puțin 3000 de lei litrul și cel al energiei electrice de 250 de lei/Kw. Moneda națională, leul, a suferit în mai puțin de o lună și jumătate o devalorizare de mai bine de 30 %, în timp ce salariul mediu lunar este acum de 71 de dolari față de 100 cât era în luna decembrie a anului trecut. Toate acestea vor conduce la o și mai accentuată scădere a puterii de cumpărare a populației, la o prăbușire a cererii interne solvabile, fenomen care, coroborat cu impactul nefast al majorării prețurilor la materii prime, materiale, combustibili și energie, va genera închiderea unor capacități de producție și o creștere rapidă a ratei șomajului.

Într-o țară ca România, cu un potențial agricol deosebit, este posibil ca în acest an, datorită creșterii uriașe a prețurilor la combustibil, piese de schimb, substanțe active și servicii pentru agricultură, mulți dintre deținătorii de terenuri agricole să nu le poată cultiva, astfel, România, în loc să-și asigure un necesar de produse agro-alimentare de bună calitate și la un preț accesibil tuturor categoriilor sociale, să nu mai poată să-și asigure securitatea alimentară a populației, redevenind independentă ca în 1991-1992 de importul de produse agro-alimentare de bază.

Sigur, nu putem fi de acord nici cu politica de credite a Băncii Naționale, politică care nu numai că nu a stimulat investițiile, dezvoltarea și, mai ales, retehnologizarea unor capacități de producție, dar a și contribuit la îndatorarea și, dacă vreti, falimentarea unor unități economice în special din zona producției agricole și industriei alimentare.

Nu cred - și probabil și dumneavoastră împărtășiți aceeași părere - că unele dintre măsurile adoptate de Banca Națională a României au contribuit la relansarea reformei, la asanarea mediului economic, ci, dimpotrivă, au accelerat prăbușirea economiei românești. Nu sunt un adversar al sistemului bancar actual și, cu atât mai mult, al Băncii Naționale a României, dar cred că este nevoie ca din perspectiva prerogativelor conferite prin Legea 34/1991, Parlamentul României să se aplece cu mai multă atenție asupra activității și deciziilor luate de Banca Națională a României, inclusiv să-și stabilească punctul de vedere asupra revocării membrilor Consiliului de Administrație al Băncii, pentru că nu suntem și nu vom putea fi părtași, prin indiferență, la situația de acum.

 
Paula Maria Ivănescu - solicitarea comisiilor de specialitate ale Parlamentului de a face investigațiile de rigoare asupra legalității F.M.O.A și a Parchetului General pentru a deschide o anchetă asupra activității acestui fond;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul doamna Paula Maria Ivănescu din parta Grupului parlamentar USD-PD. Urmează domnul Dumitru Bălăeț, din partea Grupului parlamentar PRM.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În circumscripția electorală Prahova, pe care o reprezint în Parlament, am fost sesizată de foarte multe persoane care au fost păgubite de Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri "SAFI".

Cetățenii, care au achiziționat cu bună credință și încredere certificate de investitor, reclamă o fraudă financiară de tip "CARITAS", caracterizând-o astfel din mai multe puncte de vedere, și anume: sumele provenite din vânzarea certificatelor FMOA "SAFI" au fost acordate drept credite unor societăți comerciale, exemplul cel mai frecvent fiind societatea "ELVILA", în condiții mult mai avantajoase decât orice bancă comercială.

Persoanele aflate în conducerea Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri și/sau în conducerea societăților beneficiare de credite, nu au avut absolut nimic de pierdut în urma intervenției Comisiei naționale a valorilor imobiliare din aprilie 1996, singurul afectat fiind micul depunător.

Când ilegalitatea și șmecheria prin care înșelau populația a fost descoperită peste noapte, managerii fondului și ai societății "SAFI" și-au retras capitalul depus înmulțit cu valoarea hiperbolizată, ilegală, din aprilie 1996, îmbogățindu-se ilicit pe seama înșelării bunei credințe a unor oameni săraci.

Acest fapt nu este numai lipsit de moralitate, ci sugerează intenția de înșelăciune în dauna avutului particular.

Sumele pretinse la vânzarea certificatelor de investitor, conform cotațiilor arbitrare și fără legătură cu adevaratul profit și adevăratele lichidități ale fondului, erau de 2 până la 6 ori mai mari decât suma înscrisă, de 50.000 de lei.

După intervenția CNVM, nu numai referirile, dar și restituirile târzii și fragmentate au fost tot timpul la valoarea înscrisă, de 50.000 lei, și nu cea plătită.

Păgubașii, încrezători în virtuțile fondurilor mutuale și în corectitudinea managerilor Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri și "SAFI" au depus în mâinile acestora, în avans, niște sume ce nu aveau în realitate acoperire în afaceri rentabile, realizându-se astfel încă o mare posibilă înșelăciune a populației.

Faptul că nu a fost o voință sinceră de a intra in legalitate din parte diriguitorilor Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri "SAFI", este demonstrat și de mascarada de consultare a investitorilor, din august 1996, prin formulare care au ajuns la destinație după data limită. Chiar și în acest moment este greu sau aproape imposibil să schimbi certificatele de investitor pe acțiuni "ELVILA" sau să recuperezi valoarea certificatelor, cea înscrisă, nu cea plătită efectiv.

Ținând cont că în România există circa 300.000 de persoane păgubite și numai câteva persoane care au realizat câștiguri masive prin acțiuni ce sugerează ilegalități, solicit intervenția comisiilor de specialitate din Parlament, și anume: Comisia pentru industrii și servicii de la Camera Deputaților și Comisia de buget-finanțe de la Senat să facă investigațiile de rigoare asupra legalității activității Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri, precum și audierea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care a avut un comportament diferențiat față de fondurile mutuale înființate până în 1996.

Solicit, de asemenea, Parchetului General să deschidă o anchetă asupra activității Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
Dumitru Bălăeț - precizarea că una din prioritățile actualului Parlament să o constituie Legea funcționarului public;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Dumitru Bălăeț. Urmează domnul Romulus Neagu din parta Grupului parlamentar PDSR.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

După cum vă amintiți, joia trecută, la discuția ordinii de zi a săptămânii în care ne aflăm, domnul vicepreședinte Radu Berceanu mi-a cerut să fac o declarație politică în legătură cu această problemă. Iată, o fac acum, în nume personal, cât și al grupului parlamentar al Partidului România Mare, din care fac parte.

Precizez, în acest sens, următoarea aserțiune: una din prioritățile legislative majore ale actualului Parlament o constituie Legea funcționarului public. Ea trebuie solicitată în mod prioritar și înscrisă cât mai repede și la loc de frunte pe ordinea noastră de zi. De ce acest lucru?

"Pedeserizarea" a fost o floare la ureche pe lângă ceea ce se întâmplă acum cum cu "cederizarea", "pederizarea" și, mai ales, "udemerizarea" după bun plac și la întrecere a aparatului administrativ al țării.

Trebuie să precizez că, pe ansamblu, mulți funcționari publici trăiesc o adevărată dramă, fiindcă nu sunt puși sub ocrotirea legii și a profesionalismului, ci a bunului plac al celor aflați la putere. Or, acesta este un viciu enorm, de care puterea însăși ar trebui să se teamă, căci ea se află, în această privință, ca și în multe altele, în afara statului de drept, despre care se trâmbițează atât.

O măsură preventivă absolut necesară pentru intrarea în legalitate ar fi o bună lege a funcționarului public. Această lege ar trebui să ne precizeze, în primul rând, până unde se poate amesteca un partid aflat la putere în viața aparatului administrativ al unei instituții și, care instituții, și câte.

Domnii de la putere ar trebui să înțeleagă să-și pună chiar ei frâne legislative în acest sens, pentru că altfel totul devine o nebunie. Fiecare postișor e vânat și transformat într-un șir nesfârșit de răzbunări personale și de sinecure politice, de corupție la pătrat, în dauna profesionalismului și a muncii reale.

Legea funcționarului public, tocmai astfel de pericole ar trebui să evite acum. De aici prioritatea ei absolută, dacă nu cumva este deja prea târzie, este post-factum și post-festum.

În aceste condiții, fac următoarele propuneri: până la apariția acestei legi să se sisteze orice înlocuiri din posturile de conducere ale instituțiilor și întreprinderilor, cât și la eșaloanele lor inferioare. Cei ce se simt nedreptățiți în acest sens să aibă dreptul, sub ocrotirea acestei legi, să-i acționeze în judecată pe cei ce săvârșesc abuzuri.

Domnul președinte al Camerei Deputaților, cât și Biroul Permanent al Camerei, să uzeze de întreaga lor autoritate pentru a cere Senatului, unde se zice că se află în momentul actual Legea funcționarului public, ca ea să fie trecută cât mai repede, prin procedurile de rigoare, ca apoi să poată fi înscrisă prioritar și pe ordinea noastră de zi. Sperăm ca noua putere să dea dovadă, în acest sens, de voință și înțelepciune.

Mulțumesc pentru atenție.

 
Romulus Neagu - critici la adresa unor afirmații ale ministrului de interne, Gavril Dejeu;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Romulus Neagu, din partea Grupului parlamentar PDSR. Urmează domnul Barbu Pițigoi, din partea Grupului parlamentar PNTCD.

 

Domnul Romulus Neagu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întors zilele trecute de la Bruxelles, unde avusese întrevederi cu omologul său belgian, domnul Gavril Dejeu, ministrul de interne, a dezaprobat, pe bună dreptate, pe acei români care, în deplasări în străinătate, prin comportamentul lor, strică imaginea României.

Într-adevăr, nu este permis, așa cum remarca și domnul ministru, ca imaginea României peste hotare să fie afectată de faptele iresponsabile ale unora dintre conaționalii noștri. Prin declarațiile sale însă, ca deținător al portofoliului de interne, domnul ministru, departe de a fi îmbunătățit această imagine, a afectat-o și mai mult, ridicând deja semne de întrebare în ce privește politica actualului Guvern față de aplicarea normelor noastre democratice, în consonanță cu normele dreptului internațional, în general, și ale drepturilor omului, în special.

Domnul ministru a afirmat că ministerul pe care îl conduce, "autoritățile române" - cum s-a exprimat domnia sa - preconizează să introducă nici mai mult nici mai puțin decât "o triere și o selecție riguroasă a turiștilor români care doresc să plece în Occident". Cum se va proceda la această triere? Domnul ministru pornește de la premisa, de altfel apusă cu mai bine de 7 ani în urmă, că "toată lumea cere viză din partea noastră - respectiv a Ministerului de Interne - pentru plecarea în străinătate. Nu pleacă peste frontieră cine vrea și cum vrea. Avem mijloace de control".

Eu vreau să atrag atenția, cu toată deferența, că în România, azi, tot românul care se bucură de drepturi civile, are drept la pașaport, iar dacă obține și viza de intrare în țara din Occident pe care dorește să o viziteze trebuie să-și efectueze călătoria fără nici un fel de triere.

În România. statul de drept este, și trebuie să fie și în continuare, o realitate. Declarațiile domnului ministru Dejeu aduc grave prejudicii acestei realități și dau apă la moară tocmai acelora care îl indignează pe domnia sa, respectiv persoanele și grupurile de persoane care se opun integrării României în structurile europene și euro-atlantice.

Pentru că domnul ministru a vorbit de atitudinile responsabile, problema care se pune acum este aceea cât de responsabile sunt declarațiile domniei sale. Fără îndoială că ideea reintroducerii vizei de ieșire din țară este aberantă. În momentul actual se impune întărirea în continuare și nu slăbirea statului de drept, întărirea pazei la frontiere pentru stăvilirea trecerii ilegale a acesteia, delict care s-a cam accentuat în ultimele luni - reprimarea consecventă a crimei organizate și a traficului de droguri.

Domnul ministru trebuie să-și însușească terminologia de specialitate și îndeosebi să-și lămurească concepția. Într-un sector atât de important cum este cel al Ministerului de Interne și în probleme atât de sensibile cum sunt cele ale drepturilor omului, în speță dreptul fiecărui cetățean de a-și părăsi țara și de a se întoarece în țara sa de origine, este nevoie de profesionalism mai mult decât, poate, în alte sectoare.

Diletantismul cu care începem să ne obișnuim într-o serie de domenii ale guvernării din ultimele luni trebuie epurat, și cu cât această epurare și nu alta va avea loc mai curând, cu atât va fi mai bine. Apoi, cred că, pentru repararea stricăciunii aduse imaginii României de declarațiile menționate, e necesar ca Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, să se delimiteze de ele și să-și precizeze pozițiile privind drepturile românilor la pașaport.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Barbu Pițigoi - contrareplică privind acuzațiile aduse Puterii de epurare pe criterii politice;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Barbu Pițigoi. Urmează domnul Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar PUNR.

 

Domnul Barbu Pițigoi:

Stimați colegi,

Se înmulțesc acuzațiile aduse de actuala opoziție legate de așa-zisa "epurare politică". Poate că nu merită dată atenție deosebită acestui fel de atac, cu tentă politică, dacă săptămâna trecută, un distins coleg din circumscripția mea electorală, n-ar fi invocat, de la acest microfon, un imaginar scenariu produs, în opinia domniei sale, în judetul Argeș.

Spunea domnia sa că în amintitul județ s-ar fi trecut la înlocuirea în funcția de decizie din prefectură a titularilor numiți de Guvernul Văcăroiu, cu persoane provenind din rândurile actualei puteri.

Nimic mai neadevărat. Stimate coleg, sunt convins că știți și dumneavoastră, nu a fost schimbat, încă, nici un conducător cu funcție de decizie din direcțiile prefecturii argeșene.

Legat de așa-zisa epurare pe criterii politice, trebuie făcute câteva comentarii. Voi aminti că , recent, un alt distins coleg parlamentar din opoziția actuală, a convocat la comisia din carea făcea parte conducătorii unor societăți comerciale dintr-un anumit sector economic, desigur deficitar, cu scopul de a analiza soluțiile de redresare a situației disperate la care a fost adusă, ca urmare a îndelungatelor guvernări trecute. A fost un fel de ședință de partid. Aș îndrăzni chiar să zic de BOB, deoarece atât distinsul meu coleg, cât și toți directorii convocați, erau membri PDSR numiți de vechea administrație, care a avut grijă să impună la conducerea societăților comerciale numai conducători emanați din partidul aflat atunci la putere, mai vechi sau mai nou racolați în perioadele trecutelor guvernări.

Oare numai PDSR-ul a avut dreptul de a numi conducători? Chiar nu s-au găsit persoane capabile și în rândurile opozanților? Ce ar avea de spus FPS-ul condus atunci de domnul Emil Dima?

În ultima legislatură parlamentară, 1992-1996, Consiliul de Administrație al FPS-ului a numit în Adunările Generale ale Acționarilor, în consiliile de administrație ale societăților comerciale, ori în funcțiile de cenzori ale acestor societăți, persoane provenite exclusiv din rândurile PDSR-ului sau ale aliaților din fostul arc guvernamental. Este cunoscut modul în care președintele FPS, domnul Emil Dima, a făcut aceste numiri, încălcând de multe ori chiar prevederile Legii 58/1991.

Așa, de pildă, au fost numiți oameni fără pregătire profesională de profil, profesori de gimnastică la fabrici textile, sau pur și simplu oameni necalificați, propuși să hotărască destinele unor societăți comerciale numai pe motiv că erau activiști ai PDSR-ului.

La Fabrica textilă "DIVERTEX" din Pitești a fost numit în Adunarea Generală a Acționarilor, domnul Fieraru, secretar executiv PDSR Argeș, fără studii superioare și chiar su studii medii neterminate. Numirea s-a făcut însă motivat, deoarece domnul secretar executiv Fieraru a manevrat în scopul privatizării abuzive a fabricii în favoarea prefectului de Argeș la acea vreme.

De semnalat circulara domnului președinte al UCECOM-ului, domnul Dângă, membru în conducerea PDSR-ului către toate unitățile sale din teritoriu de a sprijini prefecturile în a numi în funcțiile amintite AGA, și Consiliul de Aministrație ori cenzori, membri PDSR.

La județul Mehedinți, lista numirilor operate de FPS a fost discutată în prealabil între fostul director de cadre, Medar, și prefect. Lista cuprindea numai membrii PDSR, fără a consulta pe nimeni, deși Legea 58/1991 prevede că aceste numiri trebuie să fie facute prin concurs public.

Solicitat de-a lungul mai multor ani, domnul Emil Dima a refuzat constant să pună la dispoziția Parlamentului numirile în AGA și consiliile de administrație. Domnul președinte al FPS a refuzat să dea curs acestei solicitări chiar și atunci când a fost chemat la ordine în fața Biroul Permanent al Camerei Deputaților, negând că domnia sa și consiliul pe care îl conduce ar fi subordonat Parlamentului României și nimeni nu a îndrăznit să-i impună să dezvăluie lista numirilor, deoarece acestea erau întocmite aproape în exclusivitate din reprezentanții celor ce guvernau țara la acea vreme.

Schimbarea guvernării a găsit administrația țării la toate nivelele de decizie alcătuită din personalități marcante ale vechilor guvernanți, în majoritatea lor obedienți vechiului regim, înregimentați în partid, implicați în administrarea falimentară pe care vor să o continue sub noua guvernare. Ne întrebăm dacă atunci când aplicau programul Văcăroiu în conducerea treburilor publice, acești factori de decizie, încă în porsturi de conducere, o făceau din convingere sau din oportunism? Dacă acceptau să fie conducători din dorința de a-și păstra funcția cu orice chip, atunci ei lucrau din obligație, fără convingere și întotdeauna legat de vechea concepție de care nu se pot desprinde așa de ușor și mereu obligați a pleca urechea și nu numai la foștii guvernanți, cărora le datorează prezența lor în pozițiile în care s-au cocoțat.

 
Petre Țurlea - comentariu asupra unei probleme de politică externă;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Petre Țurlea. Domnul Tabără a cedat locul domnului Petre Țurlea, sunt din același grup parlamentar, și urmează domnul Moiceanu Constantin, ultimul vorbitor pe ziua de astăzi.

 

Domnul Barbu Pițigoi:

Au vorbit 8 minute. Eu vă mulțumesc pentru întrerupere.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aduc în fața domniilor-voastre o problemă pe care eu, și bănuiesc că și domniile-voastre, o considerați extrem de gravă.

În aprilie 1990 s-a încheiat, după cum știți probabil, un tratat de prietenie cu U.R.S.S., tratat larg contestat de opoziția de atunci, pentru faptul că nu conținea o condamnare explicită a Pactului Ribbentrop-Molotov, în virtutea căruia României i se răpiseră Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herței, și opoziția de atunci avea perfectă dreptate.

Iată ce aflăm dintr-o carte a domnului Adrian Severin, intitulată "Lacrimile dimineții", București, 1995, la pag.153-159: În tratativele cu U.R.S.S., Guvernul Petre Roman i-a fixat ministrului de externe de atunci, domnul Adrian Năstase, trei obiective. Al treilea obiectiv era: "Tratatul să lase cel puțin deschisă calea, dacă nu chiar să creeze un mecanism, pentru rezolvarea problemelor litigioase între România și U.R.S.S., anume retrocedarea teritoriilor românești ocupate prin amenințare cu războiul, în baza ultimatumurilor sovietice din iunie 1940, sprijinite de prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov".

Deci, Guvernul Petre Roman cerea atunci o condamnare explicită a Pactului; domnul Adrian Severin spune în carte că domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase au încheiat tratatul fără a traduce în practică dorința Guvernului. Ca urmare, citez iarăși din aceeași carte, "...dezacordul Guvernului a fost practic unanim. Petre Roman l-a acuzat pe Adrian Năstase de minciună, de duplicitate, de dezinformare permanentă, luând, pe de altă parte, legătura cu președintele Ion Iliescu spre a-l convinge să renunțe la tratat, ceea ce președintele nu a admis".

Atunci, pentru a face tratatul inoperant, deoarece nu era de acord cu el, domnul Adrian Severin l-a boicotat. Iată cum. Citez iarăși din cartea respectivă: "Din acel moment a fost rolul meu, în calitate de ministru pentru relațiile cu Parlamentul, ca, în înțelegere cu primul ministru și cu liderii Opoziției, să fac astfel încât tratatul să nu fie adus niciodată în dezbatere spre a fi ratificat". Într-adevăr așa s-a întâmplat!

Mai știm că în toate campaniile electorale, P.N.Ț.C.D. și P.N.L. au condamnat regimul Iliescu pentru tratatul încheiat în aprilie 1990.

Suntem în 1997, domnul Petre Roman și domnul Adrian Severin sunt adevărații conducători ai României, deși formal mai participă și alții la actul guvernării. (Aplauze din băncile Opoziției.) Aflăm din declarațiile domnului Adrian Severin, acum ministru de externe, că ar trebui să încheiem grabnic Tratatul cu Ucraina, țară care deține teritoriile românești ale Sudului Basarabiei, Insulei Șerpilor, Ținutul Herței și Nordul Bucovinei. Tratatul ar urma să fie orientat doar spre viitor. Nu ar mai avea nici un rost cererea de condamnare a Pactului Molotov-Ribbentrop, România trebuind să renunțe definitiv la ceea ce-i aparține de drept. La fel s-a pronunțat și domnul președinte Emil Constantinescu.

Este o concluzie aici. Toată campania pentru condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, dusă în anii anteriori de partidele aflate azi la putere, a fost mincinoasă. Azi, partidele respective se arată gata a sacrifica drepturile istorice ale României pentru zâmbetul binevoitor al occidentalilor. Zâmbetul nu este însă, doamnelor și domnilor, binevoitor, ci disprețuitor, căci numai dispreț poți avea pentru cei care renunță la drepturile istorice ale țării lor.

Recent, domnul președinte Emil Constantinescu declara: "Românii decid ce trebuie să facem, la ce să renunțăm și la ce nu! "

Dacă domnul președinte așa crede, atunci să-i lăsăm pe români, printr-un referendum, să decidă dacă renunță la drepturile lor istorice asupra provinciilor din Răsărit.

Mulțumesc.

 
Constantin Moiceanu - considerente pe marginea sistemului actual de tranzacționare pe piața de valori mobiliare.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Moiceanu Constantin din partea Grupului U.S.D.-P.S.D.R.

 

Domnul Constantin Moiceanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ca urmare a procesului de privatizare în masă, un număr considerabil de acțiuni așteaptă să fie tranzacționate pe piața de valori mobiliare. În toate țările occidentale, acțiunile societăților care nu sunt cotate la bursă se tranzacționează pe două căi: fie la ghișeu, prin societățile de valori mobiliare, fie prin sistemele electronice care nu se rezumă nicăieri la unul singur.

Procedând după principiul de tristă amintire al economiei centralizate, vechea legislatură a decis ca tranzacționarea tuturor acțiunilor rezultate în urma privatizării în masă să se facă la noi ca nicăieri în altă parte - numai printr-un singur sistem electronic, numit RASDAQ. Acesta conduce la consolidarea unui monopol foarte profitabil, prin protejarea următoarelor organisme: primul organism este Registrul Român al Acționarilor. Pentru a ține evidența acționarilor și a tranzacțiilor pe care aceștia le efectuează cu acțiunile lor, toate societățile privatizate sunt obligate să încheie un contract cu Registrul Român al Acționarilor. Miza afacerii respective este enormă. Fiecare societate trebuie să plătească în medie la Registrul Român al Acționarilor suma de 5 milioane de lei pe an pentru un abonament. Cum sunt circa 6.000 de societăți care fac obiectul privatizării, rezultă, în perspectiva încasărilor anuale, o sumă de 30 de miliarde de lei. Evident, beneficiile respective sunt mai mult decât substanțiale.

Investițiile pentru punerea în funcțiune a Registrul Român al Acționarilor sunt amortizate doar în câteva luni, mergând apoi la beneficii asigurate pe bază de monopol. Precizăm că Registrul Român al Acționarilor este o societate pe acțiuni cu capital privat, având ca acționari 8 bănci românești.

Al doilea organism este Societatea Națională de Compensare, Depozitare și Decontare. Toate acțiunile care urmează să fie tranzacționate trebuie depozitate la această societate. Pompos denumită "națională", Societatea Națională de Depozitare este o societate cu capital privat, deținut în proporție de 83% de Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare. Această asociație este dirijată și controlată de câțiva oameni de afaceri de mare anvergură și cu mare influență. Marele avantaj care decurge pentru ei datorită acestui control este că sunt informați în premieră de toate tranzacțiile care urmează să se facă. Aceasta le permite să se organizeze în așa fel încât să poată cumpăra ce-i interesează în condițiile cele mai rapide și cele mai avantajoase, înainte ca concurența să fie informată.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog să încheiați!

 
 

Domnul Constantin Moiceanu:

Victimele acestui sistem sunt: marea masă a investitorilor, societățile de valori mobiliare care nu intră în grupul limitat al celor ce conduc societățile de valori mobiliare.

În sfârșit, și ultimul, al treilea organism este faimosul RASDAQ. Tranzacționarea tuturor acțiunilor de pe teritoriul național trebuie să se efectueze printr-un ordinator instalat la Centrul Internațional București. Nicăieri în lume, agenții de valori mobiliare nu sunt obligați să-și exercite tranzacțiile de valori mobiliare pe un anumit calculator.

Ca urmare, sistemul RASDAQ nu poate satisface decât un număr limitat de tranzacții, aproximativ unul pe zi din valoarea a ceea ce trebuia să facă.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da. Mulțumim.

 
 

Domnul Constantin Moiceanu:

Mai este puțin.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Vă rog!

 
 

Domnul Constantin Moiceanu:

În acest ritm, trancaționarea acțiunilor rezultate în urma privatizării în masă nu se va putea face decât în 10 ani. O coadă interminabilă de acțiuni așteaptă, deci, să fie soluționată în condiții de monopol de minunantul nostru RASDAQ!

Culmea ironiei este că argumentul de bază pe care îl folosesc cei favorizați de acest sistem este acela că ei caută să protejeze interesele micilor investitori. De fapt, cu acest argument de fațadă se apără niște interese de mari proporții, cu implicații personale.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, vă mulțumesc.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 1:45
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro