Lazăr Lădariu
Lazăr Lădariu
Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 11-02-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.3 Lazăr Lădariu - recurs la memorie: 7 ani de la înființarea Vetrei Românești;

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu, din partea Grupului parlamentar PUNR, urmează domnul Liviu Spătaru, din partea Grupului parlamentar USD-PD.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Șapte ani s-au petrecut de la entuziasmul general al serii de 8 februarie 1990, abia cuprins atunci în Sala Polivalentă, când nu întâmplător tocmai în Târgu Mureșul unui Ardeal, prin ai cărui munți se aude tânguirea fluierului Iancului și dăinuie durerea testamentului lui, prin ale cărui oase mai troznește roata cea frângându-l pe Horea, se năștea Vatra Românească. Atunci, în acel început de făurar, când ura minoritară a unora împotriva majorității unei țări alunga românii din județele Harghita și Covasna, când, puși în fruntea UDMR, lideri foști comuniști nostalgici au împins orașul de pe Mureș la un pas de război civil, din durere se năștea vatra românilor, viitoarea stâncă de care s-a izbit și s-a spart valul iredentist.

Ce vroiau vatra și vetriștii? În primul rând, unirea românilor risipiți, dintr-o gravă eroare istorică, în două state românești, a celor împrăștiați prin Timocul sârbesc, Macedonia, Grecia, Albania, Bulgaria, Ungaria, Ucraina subcarpatică. Vatra Românească se vroia și se vrea un semnal al redeșteptării naționale, de la crestele Carpaților până în ținutul Herței, ajunsă din păcate azi doar cu ceva peste 2 mii de locuitori, din Insula Șerpilor la Vladivostok, din sudul Basarabiei la Magadan, din Sahalin la Kazahstan, din nordul Bucovinei dincolo de Cercul polar, pe unde au ajuns, cu forța duși, în blestematul an 1940, pentru unica vină că s-au născut români pe pământul lor din totdeauna, ducând cu ei pretutindeni imaginea României mari, cu dorul moșiei celei ștefane. Dacă ei vor număra azi 5-6-7 sau 10-12 milioane, cum susține Sandu Timoc, nu asta are vreo importanță. Dacă te tai la degetul cel mic, te doare întreaga mână. În inima Vetrei Românești de la Târgu Mureș, continuatoarea Astrei, a memorandiștilor și a făuritorilor Unirii la 1 Decembrie 1918 încap toți românii.

Timpul a trecut repede iar visul cel de acum 7 ani al românilor, generat de acel entuziasm general născut de o singură voință și un singur gând, când în cântecele românilor zburau spre înalt caschetele ofițerilor Armatei române, veștnic alături de neam în momentele grele, s-a mai veștejit. Românul uită repede furtuna și nenorocirile. Românii, odinioară uniți și neclintiți în iubirea de neam și de țară, azi și mai dezbinați, abia acum își dau seama că față de 8 ctombrie 1990, când se năștea Vatra, situația nu-i cu mult schimbată.

Singura deosebire, cum spunea domnul doctor Zeno Opriș, președintele Uniunii Vatra Românească, este aceea că suntem mai bătrâni, mai obosiți și uneori mai săraci... și tot atât de umiliți. Un soi de bizantinism păgubos, poate, îi face pe unii să uite vremea când ni se căuta nod în papură, să ignore minilovitura de stat de la Târgu Mureș, vijelia din 20 martie 1990, cele 300 de sate și biserici arse la 1848-1849, cei 40 de mii de români ardeleni uciși atunci, morții de la Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu, Hedin, Aita Seacă, Sighiștel, milionul de frați basarabeni din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să nu ia în seamă obrăznicia neprietenilor care în ultimul timp îi fac vinovați tot pe românii, care, jigniți, umiliți în propria lor țară, nu au mai îngăduit în martie ‘90 insuportabila călcare pe bombeu și, mistificând azi grosolan istoria, transformă călăii în victime. Să uite oare unii chiar atât de repede că uneori istoria se repetă și se rescrie doar cu altă cerneală?

Pentru a se împlini o dorință eminesciană cuprinsă în versurile: "Iar noi codrului ne ținem,/cum am fost, așa rămânem..." va trebui să deschidem uneori mai bine ochii. Nu aș vrea ca afirmația mea să fie luată drept provocare, dar dacă nu ne vom trezi la timp, odată și odată, s-ar putea amarnic să regretăm!

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 20 august 2019, 13:10
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro