Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of April 8, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 08-04-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 8, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.45.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea și Alexandru Konya Hamar, secretari.

*

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declar deschisă ședința de astăzi, 8 aprilie l997, a Camerei Deputaților.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților.

 
Neculai Popa - constatarea că actuala putere continuă în mod sfidător și cinic politizarea tuturor structurilor funcționale din economie și administrație;

Domnul deputat Popa Nicolae. Vă rog.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La 5 luni de la alegeri, P.D.S.R. constată cu maximă îngrijorare, alături de întreaga populație, că actuala putere, în loc să se ocupe de onorarea angajamentelor electorale, continuă în mod sfidător și cinic politizarea tuturor structurilor funcționale din economie și din administrație. În acest fel, C.D.R., U.S.D. și U.D.M.R. confirmă pe deplin că acapararea puterii politice și exercitarea ei în folos propriu au reprezentat singura și adevărata miză a alegerilor și nu soarta cetățenilor țării, așa cum în mod demagogic s-a promis.

Procedând în maniera unui regim tipic autotarist, interesați să controleze toate pârghiile și zonele vieții economico-sociale pentru a suprima orice voce critică față de actuala putere, față de actuala stare de lucruri din țară, coaliția guvernamentală a negociat și împărțit tot ceea ce a reprezentat centrul de decizie în administrația publică centrală și locală. Continuând pe aceeași linie antidemocratică, recent au fost repartizate între partidele coaliției majoritare și posturile de conducere din băncile comerciale, instituțiile financiare și regiile autonome ale statului.

Aceste categorii de instituții operează în domenii vitale, deosebit de sensibile, ale economiei, în care profesionalismul și obiectivitatea celor care le administrează, precum și autonomia lor față de puterea politică, sunt condiții esențiale ale bunei funcționări ale acestora și, în consecință, politizarea lor este inacceptabilă.

Prin încălcarea cu brutalitate a prevederilor legislației în domeniul bancar și al regiilor autonome, actuala putere aduce un atac violent asupra principiilor de funcționare a statului de drept, dorind impunerea unei clientele politice care să facă jocul de interese al celor care i-au numit în aceste funcții.

Nu putem să nu ne exprimăm îngrijorarea că acest târg politicianist are loc tocmai acum, când guvernanții s-au angajat față de instituțiile financiare internaționale să privatizeze în ritm accelerat, la prețuri și în condiții care nu răspund intereselor naționale, atât băncile, cât și societățile de asigurări și regiile autonome. Majoritatea acestora reprezintă activele cele mai valoroase ale țării din punct de vedere strategic, dar și al eficienței economice și profitabilității.

Tocmai de aceea, P.D.S.R. nu poate accepta actuala tendință de transfer al unor importante valori naționale, pe criterii pur subiective, în zona de influență a unor cercuri politizate de interese economice.

Putem spune că actuala putere are o anumită coerență în acțiuni, dar din nefericire pentru țară, coerența este utilizată ca liant într-o strategie de distrugere și înstrăinare cu orice preț a tot ceea ce este viabil, eficient și care asigură stabilitatea statului român.

Cum altfel pot fi catalogate intențiile Guvernului de a privatiza băncile, nu prin majorarea obligatorie a capitalului existent, ci prin vânzarea, pur și simplu, a capitalului actual? Aceasta, în condițiile când este unanim recunoscută subcapitalizarea economiei românești, inclusiv a băncilor, și când cursul leului a cunoscut în ultimile luni o depreciere dramatică, fără precedent.

La această măsură, total antieconomică, se adaugă demersurile aberante ale actualei puteri, de privatizare în orice condiții a patrimoniului regiilor autonome, fără delimitarea prealabilă, prin lege, a activelor de interes public și respectiv de interes privat ale statului.

Concomitent, se urmărește modificarea Legii contractului de management, în sensul creării premiselor pentru înlocuirea, fără motive temeinice, a conducerilor regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat. Spre exemplificare, vă informăm, stimați colegi, că din cele 15 regii mari ale Ministerului Industriei, numai 2 erau conduse de membrii P.D.S.R., la celelalte 13 regii conducătorii fiind fără apartenență politică sau aparaținând altor partide. Dintre cele mai mari regii care erau conduse de specialiști fără apartenență politică erau RENEL, PETROM, ROMGAZ, Regia Autonomă a Huilei - Petroșani, Regia Autonomă a Lignitului - Gorj etc.

La aceste acțiuni antidemocratice și antieconomice semnalăm și demersul Executivului în scopul înăspririi și eliminării accesului capitalului autohton la proprietate, prin anularea unor prevederi ale legislației referitoare la privatizarea prin MEBO, PAS și vânzarea în rate către investitorii străini.

Iată de ce politizarea conducerii băncilor comerciale, societăților de asigurări și a regiilor autonome, declanșată de actuala putere apare în mod evident ca un instrument în realizarea unei strategii de transfer netransparent și nedemocratic al deciziei economice și profiturilor unor grupuri de interese private străine de interesul național.

Aceasta va conduce, în scurt timp, la agravarea accelerată a situației economiei, cu consecințe dramatice asupra creșterii masive a șomajului și scăderea drastică a puterii de cumpărare a populației. În aceste condiții, vom asista la polarizarea rapidă și accentuată a societății, cu consecințe sociale imprevizibile.

Ținând seama de considerentele exprimate, Partidul Democrației Sociale din România respinge, cu fermitate, acțiunile antidemocratice și autotariste ale actualei puteri privind politizarea conducerii băncilor, instituțiilor financiare și a regiilor autonome, precum și tendințele de schimbare a legislației, în contradicție cu principiile economice și aspirațiile justificate ale cetățenilor.

P.D.S.R. cere coaliției guvernamentale să-și reconsidere modul de acțiune în aceste domenii, în scopul respectării principiului statului de drept, constituției și apărării interesului național. În caz contrar, întreaga responsabilitate revine actualei puteri, care prin măsuri antieconomice și antisociale preconizate va genera degradarea accelerată a condițiilor de viață ale cetățenilor, cu consecințe grave asupra stabilității interne și credibilității externe.

Se poate afirma deci că, în condițiile împărțirii ciolanului puterii între partidele majorității parlamentare, actualul premier are ca singură soluție împărțirea, către tot mai mulți cetățeni, a "ciorbei săracului".

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - atenționare cu privire la tensionarea relațiilor interetnice, ajunse la cota de alertă;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu din Grupul parlamentar P.U.N.R., urmează domnul deputat Vasile Vetișanu din Grupul parlamentar P.N.T.C.D.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nici nu s-a încheiat bine ciudata săptămână a toleranței mureșene, alt prilej de culpabilizare a românilor de cei cu conștiința vinovăției abandonate, când noi porniri iredentiste, mereu reactualizate după l989, ne oferă alte consecințe evidente ale sfidării Constituției și a legilor țării și, asta tocmai în capitala suferinței românești, cernită de experiența tragică a lui 20 martie l990.

Venită ca un buzdugan al privilegiilor UDMR-iste, pretenția îngrijorătoare ca în 1300 de localități cu populație majoritară de 10% să fie introduse table indicatoare, precum și plăcuțe de străzi și nume de firme bilingve, a stârnit vii reacții. Cei felicitați cu atâta căldură de premierul Ciorbea la 15 martie, nu se sfiesc să alăture absurdei pretenții, într-un scenariu cu finalitate pe termen lung, Universitate la Cluj-Napoca, a doua limbă oficială maghiara, în administrație și justiție, revizuirea Cap. 12 din Legea învățământului.

Nu este întâmplător nici atentatul la siguranța națională și la integritatea teritorială a României din martie 1990, nici recenta obrăznicie bățoasă a slujbașilor RENEL și GAZMETAN - Mureș, plătiți din săracul buget al statului român, care și-au permis să maghiarizeze pe facturi numele românilor din Sângeorgiu de Pădure, învolburând spiritele și așa destul de încinse.

Dacă acum fac ceea ce fac, cum va fi atunci când maghiara ar putea deveni o a doua limbă oficială?

Nu-i întâmplătoare nici uciderea bestială de către bodyguardul Forvath Levente a lt.col. Serban Neagu din Covasna, nici cazul lui Ion Mastan, consilier P.U.N.R. în Consiliul Miercurea-Ciuc, împiedicat, în ciuda deciziei definitive a Curții de Apel din Târgu Mureș, să-și exercite mandatul, batjocorindu-se astfel electoratul românesc.

Nu-i întâmplătoare nici scrisoarea-înjurătură publicată în "Călăuza" hunedoreană de un pui-de-lele, pe nume Kerekeș Atilla, al cărui loc este la balamuc, care ne neagă poporul, limba, rădăcinile ..., salvarea, după el, fiind autonomia teritorială în Harghita și Covasna, apoi în toată Transilvania, iar ca soluție unică federalizarea României.

În sfera acelorași gesturi și comportamente anticonstituționale mărturie a procesului de maghiarizare este și anunțul Primăriei din Târgu Mureș, care condiționează angajarea personalului în posturi publice de cunoașterea "cât mai perfectă a limbii maghiare". Legislația actuală nu prevede astfel de condiții. Codul Muncii, Legea nr. 30/l990, H.G. nr. 281/l993 prevăd angajarea salariaților în administrația publică locală pe principiul competenței, iar potrivit art. 58 din Legea nr. 69/l99l, în raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice locale, se folosește limba română. Clar ca bună ziua.

Ce înseamnă aceasta? Excluderea românilor de la un drept elementar. Discriminare. Apoi, ce lege obligă pe cetățenii români, când - conform art. 13 din Constituție - limba oficială este româna, să cunoască și să vorbească maghiara?

Condiția ilegală, sfidătoare, impusă de domnul primar Fodor Imre, afectează drepturile românilor, le interzice accesul la funcțiile publice în propria lor țară.

Încrezători în drepturile neamului, atragem atenția domnului președinte Constantinescu, domnului premier Ciorbea că, după aceste pretenții alimentate de disprețul legii, se ascunde ceva mai puțin văzut de pe malurile Dâmboviței: o altă regiune Mureș - Autonomă -Maghiară visată de nostalgicii minorității privilegiate din l989 încoace.

Noi nu am tras o alarmă falsă. Tensionarea relațiilor inter-etnice, ajunse la cota de alertă, jocul cu focul devin tot mai periculoase. Redeschiderea cutiei Pandorei, tocmai aici, ar putea oricând duce la repetarea acelui martie negru de la Târgu Mureș, iar consecințele ar fi incalculabile și neprevizibile.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Vetișanu - susținerea unei chemări - apel către Patriarhia Ortodoxă Română în problema concilierii cu Biserica greco-catolică;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetișanu, urmează domnul deputat Mitică Bălăeț.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Incerc să susțin astăzi o chemare-apel către Patriarhia Ortodoxă Română, către prea-fericitul Teoctist, în problema concilierii cu Biserica greco-catolică.

De la această tribună am susținut în 11 martie a.c., ideea de a se crea o punte de trecere și de legătură între cele două biserici, printr-o acțiune care să vină, de data aceasta, de sus în jos, deoarece, timp de 7 ani, din l989 încoace, orice eforturi făcute de jos în sus s-au dovedit zadarnice, lipsite de un rezultat practic.

Spre bucuria tuturor credincioșilor români, în data de 13 martie a.c., la începutul postului mare, prea-fericitul Teoctist, prin Cancelaria Sfântului Sinod, a adresat un apel la reconciliere între cele două biserici, pe care, așa cum se cuvine, le-a numit biserici surori. De atunci, au trecut mai bine de 3 săptămâni, așteptându-se o schimbare efectivă în statutul vieții religioase a celor două biserici, după cerința Sf. Apostol Pavel care, în întâia epistolă către corinteni, 1 versetul 10-12, spunea: "Vă îndemn, fraților, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, ca toți să vorbiți la fel și să nu fie dezbinări între voi, ci să fiți cu totul uniți în același cuget și în aceeași înțelegere".

S-a așteptat deci renunțarea la orice poate învrăjbi și la cultivarea dragostei creștine. Din păcate, încă nu se simte această apropiere creștină, motiv pentru care cerem, din nou, prea-fericitului Teoctist, să intervină cu aceeași dragoste creștină, ca măcar acum, de sfintele Paști, credincioșii Bisericii greco-catolice să poată ține slujba în bisericile existente, nu sub cerul liber sau în alte locuri neadecvate.

A sosit momentul să se treacă de la vorbe la fapte, de la credință la fapte, căci, cum spune evanghelistul, "credința fără fapte este moartă".

Ințelegerea, împăcarea între cele două biserici surori ar constitui un moment de mare semnificație creștină, care ar intra de pe acum ca o componentă în întâmpinarea marelui jubileu creștin al anului 2000. Ar fi o intrare, de fapt, creștină în mileniul trei.

În final, după cele sfinte, îmi exprim indignarea și protestul față de diavolii roșii care, la Plenara Consiliului Național al Partidului Socialist al Muncii din 5 aprilie a.c., au acuzat actuala putere de trădare națională. Acuzatorii sunt foștii prim-miniștri ai regimului de dictatură comunistă, ca Ilie Verdeț și poetul curții ceaușiste, Adrian Păunescu, care, profitând de condițiile democrației, îndrăznesc să vorbească de trădare națională, tocmai ei, susținătorii ideilor care au sacrificat, în 50 de ani de dictatură comunistă, pe cei mai buni fii ai poporului român.

Vă mulțumesc.

 
Mitică Bălăeț - despre cazul Lepșa și imperativele unei politici pronaționale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mitică Bălăeț, se pregătește doamna deputat Daniela Popa.

 

Domnul Mitică Bălăeț:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În ziua de joi, 28 martie a.c., în Piața Centrală din Brașov s-a întâmplat un fapt foarte grav, un semnal de alarmă pentru Parlamentul nostru.

După cum ne-au arătat mijloacele de televiziune, unul dintre colegii noștri, deputatul Sorin Lepșa, secretar al Camerei Deputaților , a fost agresat de mulțimea celor peste 12.000 de oameni adunați acolo. Compasiunea mea pentru domnul Lepșa, pe care îl cunosc și personal ca un om de toată isprava. Mă bucur nespus că este acum printre noi și că, slavă Domnului, este sănătos și nevătămat. Aceasta nu ne scutește pe noi de o judecată a faptului în sine ci, dimpotrivă, ne obligă și mai mult.

Se cuvine să observăm mai întâi că, pe același loc, în Piața Sfatului din Brașov, cu 10 ani în urmă, a fost molestat un primar comunist, de către o mulțime asemănătoare. Mulțimea era și atunci, ca și acum, înfometată, terorizată de niște măsuri antipopulare. Diferența? Aceste măsuri veneau atunci din partea unui regim comunist dictatorial, rupt de realități. Acum, ele vin din partea unei "puteri" țărănisto-usediste-udemeriste, care vrea să aplice economiei noastre naționale o "terapie de șoc", dictată din afara țării, mult mai ruptă de realitățile noastre decât însăși dictatura ceaușistă.

În măsura în care terapia de șoc, aplicată de Occident prin intermediul organismelor sale financiare, F.M.I., Banca Mondială și altele, nu a adus nicăieri decât foamete și distrugeri, în măsura în care acum, după 8 ani de experimentare negativă a acestei terapii de șoc asupra țărilor din Estul Europei, nu înțelegem de ce Guvernul Ciorbea și actuala putere din România mai stăruie să înfăptuiască, atât de zelos, această terapie de șoc, condamnată de înșiși oamenii lucizi ai Occidentului. Iată, cităm, în acest sens, din concluziile unui studiu publicat în revista americană New Left Review (nr. 213/septembrie-octombrie l995) de către cunoscutul economist Peter Gowan: "Din punct de vedere economic, modelul terapiei de șoc a produs o prăbușire economică pe care Sachs (este vorba de cel ce a lansat această teorie) nu a prevăzut-o; o criză fiscală cronică (pe care Sachs a pretins că o va depăși); o performanță inițială a exporturilor care a demonstrat potențialul competitiv al întreprinderilor de stat ( pe care Sachs le-a considerat fără speranță); o explozie a importurilor care a prejudiciat economiile, în loc să le stimuleze redresarea; o prăbușire a investițiilor în locul unei creșteri de investiții; o reducere a consumului, în locul creșterii economice prin export; câteva picături de F.D.I. (este vorba de Fondul de Dezvoltare Industrială) în locul unui potop. Totuși, sistemul profesorului de economie, de constrângeri și stimulente - subliniez - deci de constrângeri și stimulente - pentru a atrage guvernele din est spre terapia de șoc și pentru a le manipula sistemele politice - subliniez încă o dată, a manipula sistemele politice - a fost un remarcabil succes, cel puțin în stadiile inițiale ale programului". Acum nu ne mai aflăm în stadiile inițiale ale programului, ci către sfârșitul său. De aici o anumită grabă, pe care nu o înțelegem, la actualul nostru Guvern.

Având în vedere toate cele de mai sus, nu înțelegem de ce Guvernul Ciorbea și actuala putere din România mai stăruie să înfăptuiască atât de zelos această terapie de șoc, când rezultatele ei negative se văd pretutindeni în jurul nostru: foametea din Bulgaria, războiul civil din Albania, subjugarea economică a țărilor din Grupul de la Vișegrad, uriașele mișcări greviste revendicative din Rusia. Vrea același lucru Guvernul Ciorbea și în România?

Evenimentele din ziua de joi, 28 martie anul acesta, de la Brașov, sunt, în acest sens, un grav semnal de alarmă. Distrugerea zootehniei românești după planul ASAL, inițiat de Banca Mondială și care i-a adus pe oamenii din agricultură în București, constituie un alt semnal de alarmă. Aceste semnale de alarmă se înmulțesc pe zi ce trece.

Sâmbăta trecută, 5 aprilie, am fost în comuna Borcea din marginea Bărăganului: 12.000 de suflete, 8.000 de brațe de muncă, din care cei mai mulți sunt șomerizați în ultimul timp prin distrugerea complexelor zootehnice și a fostelor IAS-uri. Dintre acești șomeri, cei mai mulți sunt fără pământ și cu câte 5-6 guri de copii în casă, cum mi s-a spus. I-am găsit așteptând parcă ceva, în mijlocul comunei. Ți-e și rușine și frică să dai ochii cu ei.

Fiecare dintre noi putem să ne aflăm în situația domnului Lepșa, dacă nu și mai rău ... și chiar Parlamentul nostru, în ansamblu. Iată de ce îi sfătuim pe colegii noștri de la putere, apropo de Piața Sfatului din Brașov, să renunțe de urgență, cât mai este timp, la "terapia de șoc" pentru România, concepută prin cabinetele occidentale în vederea distrugerii economiei noastre naționale, vinderea pământului și colonizarea țării, șomerizarea și înfometarea populației noastre, spre profitul lor, al celor bogați și super-bogați și nesătui până în măduva oaselor.

Să nu uităm niciodată, domnilor, că o populație înfometată și înnebunită de chinuri și de nevoi are totdeauna dreptul moral să se revolte și că aceia aflați la putere, indiferent de culoarea lor politică, indiferent dacă sunt comuniști sau țărăniști, sunt condamnați implicit, fiindcă nu vin în întâmpinarea nevoilor populațiilor pe care pretind că le conduc.

Iată de ce, domnilor de la putere, vă chemăm la o analiză lucidă, cât mai e timp, a rezultatelor nefaste, care deja încep să se vadă, ale drumului greșit pe care ați apucat.

Pe noi ne interesează stabilitatea economică și politică a țării, în primul rând, indiferent de partidele politice care se află la putere. Tot ce se întâmplă astăzi la noi ne arată că "terapia de șoc" nu este o soluție pentru România. După cum subliniază deja oamenii lucizi din Occident (studiul din care am citat mai înainte vi-l putem pune la dispoziție) trebuie să ne bazăm mai mult pe noi înșine, pe revigorarea forțelor capitalului și capitalismului nostru național, pe agricultura noastră, pe industria noastră, atâta câtă este, pe apărarea spiritului lor de competitivitate, fie și numai pentru piața noastră internă, pe dreptul la muncă și la o viața mai bună al acestui popor.

Politica fiecărui partid este obligată în momentul de față să se ridice la imperativele unei politici pronaționale flexibile și inteligente, care fără să se închidă în sine, să filtreze mai bine ceea ce vine rău din afară.

Iată, de ce, domnilor, vă chemăm să veniți alături de noi, oameni și partide, indiferent de culoarea dumneavoastră politică, în Marea Alianță pentru Renașterea Patriei. Vă punem la dispoziție atât chemarea, cât și o adeziune în acest sens. Nu avem prejudecăți. Fiți cu toții bine veniți în gândul și în inima noastră!

 
Daniela Popa - o informare privind evoluția luptei anticorupție în județul Dâmbovița;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Daniela Popa, se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Doamna Daniela Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă informam, exact în urmă cu o săptămână, despre evoluția luptei anticorupție în județul Dâmbovița, aducându-vă la cunoștință aspecte ce au scandalizat întreaga opinie publică locală.

Trecând peste caracterul neconstituțional al Comisiei anticorupție, peste abuzurile și încălcările grave ale legii ce lovesc absolut exemplar numai membrii P.D.S.R., ne punem întrebarea dacă cei chemați să ducă această luptă au verticalitatea profesională și morală necesară.

Un exemplu, în acest sens, poate determina abordarea cu aplomb a discuțiilor despre austeritatea bugetară astfel: domnul Popescu Romeo, președintele Consiliului județean Dâmbovița și președintele Comisiei anticorupție, organizează și conduce o licitație; domnul Irineu Popescu, fratele domniei sale, și deputat P.N.T.C.D., este interesat în câștigarea licitației ca acționar principal la o firmă de construcție. Firește, o și câștigă. Firește, legătura de sânge între frați, funcționează. Firește, frații sunt coloana vertebrală a P.N.T.C.D. Dâmbovița. Firește, sunt nepoții domnului președinte al P.N.T.C.D., Ion Diaconescu. Firește, cu totul întâmplător. Este vorba despre pasajul de la Târgoviște Nord - investiție ce ar urma să coste în jur de 20 miliarde de lei. Câteva zeci de miliarde din austerul nostru buget, vor iriga finanțele austerei familii Popescu și Popescu.

Domnul ministru Traian Băsescu ne liniștea, informând opinia publică despre economiile pe care le face Ministerul Transporturilor. Fiind vorba tocmai despre banii acestui minister, nu cred că ne-a dezinformat Cred însă că nu știa cam cum se înțelege austeritatea la colegii de coaliție ai domniei sale. Pentru detalii, pot anexa și excelente materiale de presă din ziarul "Jurnal de Dâmbovita".

De asemenea, firma condusă de Popescu si Popescu a renovat si Parchetul judetean, pentru o suma minusculă de l,5 miliarde de lei. Este doar o pură întâmplare, ori o legătură mai puțin legală între această renovare și lucrările de renovare a locuinței domnului prim procuror al județului Dâmbovița? Este evident că pentru faptele semnalate nu se pune problema sub aspectul Comisiei anticoruție. În acest caz, nici Comisia anticorupție nu centrează, nici parchetul nu marchează. Cam așa se vede austeritatea bugetară și activitatea Comisiei anticorupție de la Târgoviște.

În încheiere, stimați colegi, vă rog să fiți de acord să prezint domnului Nichita, director la Parchetul General, listele cu alegătorii din județul Dâmbovița, unde P.D.S.R. a câștigat atât alegerile parlamentare, cât și pe cele prezidențiale. Domnul director m-a abordat în urma sesizării înregistrate cu nr. 445/c din 19.03.1997 și a interpelării către procurorul general al României, din data de 24.03.1997, cu solicitarea de a-i prezenta lista cu persoanele care mi-au adus la cunoștință faptele enunțate în interpelare. Or, ca parlamentar, mă informez de la alegători și răspund în fața lor de mandatul pe care mi l-au încredințat. Dându-i domnului Nichita listele cu alegătorii, realizăm, în opinia domniei sale, un principiu de bază al statului de drept, conform căruia anchetați sunt cei care se plâng; eventual, totalitatea alegătorilor din județul Dâmbovița; eventual, înconjurând județul cu sârmă ghimpată.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă.)

 
Petre Țurlea - prezentarea câtorva aspecte ale vieții politice din județele Covasna și Harghita;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea, se pregătește domnul deputat Petre Dugulescu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă expun, în calitate de unic reprezentant al românilor din județele Covasna și Harghita în Parlamentul de la București, mai multe lucruri, fără legătură între ele, dar această lipsă de legătură este doar aparentă.

1. Este vorba în general despre noii pași făcuți spre federalizarea țării. În primul rând, începând cu data de 15 martie l997, în stațiile de cale ferată Sf. Gheorghe și Miercurea Ciuc, trenurile sunt anunțate în limba maghiară. Se încalcă, astfel, art. 13 din Constituție, care spune că singura limbă oficială în România este limba română. S.N.C.F.R., fiind o insituție de stat, este obligatoriu să folosească numai limba oficială a statului, adică cea română.

2. La Miercurea-Ciuc, singurul consilier român, domnul Ioan Mastan, nu este primit la lucrările Consiliului Municipal de către consilierii maghiari, deși Curtea de Apel din Târgu Mureș a hotărât că invalidarea mandatului domniei sale este ilegală. Am mai prezentat o dată acest caz la microfon.

Chiar domnul secretar general al Guvernului, pe data de 24 martie l997, la această tribună a Camerei Deputaților, în legătură cu acest caz, a afirmat: "Până la decizia Curții Supreme de Justiție, în cazul în care recursul în anulare va fi declarat, decizia Curții de Apel din Târgu Mureș, prin care se validează mandatul lui Mastan Ioan, este irevocabilă și trebuie respectată ca atare".

Săptămâna trecută, când am fost la Miercurea-Ciuc, am aflat că toți consilierii maghiari din Miercurea-Ciuc au refuzat decizia Curții de Apel și au declarat: "nu-l vom primi pe domnul Mastan Ioan. Ne asumăm răspunderea".

Se poate așa ceva într-un stat de drept? Și dacă unul dintre partidele aflate la Guvern nu respectă legea, răspunderea nu este colectivă, a tuturor aliaților săi?

3) Săptămâna trecută, în contextul discutării bugetului, am fost la Comisia de cultură pentru a solicita înființarea unui muzeu românesc în Covasna și Harghita. Acum nu există nici unul, în cele două județe existând numai șase muzee maghiare subvenționate de stat.

Cu o vulgară violență, ce m-a surprins, pentru că parlamentarii se presupune a fi intelectuali, mi-a răspuns domnul deputat Márton Árpád. Domnia sa crede cu tărie că nu am dreptul să-i reprezint pe românii din Covasna și Harghita și mi-a dat indicația prețioasă de a nu mai face nici o intervenție pentru acești oameni. Îi răspund domnului cel furios - Márton Árpád - că nu voi asculta indicația prețioasă a domniei sale. Îi voi reprezenta, în continuare, pe românii din Covasna și Harghita, indiferent câți Mártoni vor fi furioși pentru aceasta.

Sper ca aceste câteva lucruri, doar aparent nelegate între ele, să ajungă la cunoștința Guvernului, care, mai devreme sau mai târziu, va răspunde pentru ceea ce a lăsat să se întâmple în timpul său.

În final, vreau să aduc un cuvânt de mulțumire unui maghiar. Este vorba de domnul prefect al județului Harghita. Domnia sa, înțelegând nevoia românilor din Harghita de a vorbi cu un reprezentant al românilor în Parlament, mi-a pus la dispoziție, chiar în incinta prefecturii, o cameră pentru audiențe și a păstrat această decizie și după ce conducerea UDMR l-a criticat pentru ea. Iată că sunt și maghiari cu care ne înțelegem. Îmi fac o datorie din a-i mulțumi.

Și domniilor voastre vă mulțumesc pentru atenție.

 
Petru Dugulescu - denunțarea actelor de barbarie religioasă petrecute pe 30 martie a.c. în comuna Ruginoasa;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Dugulescu. Se pregătește domnul deputat Florea Buga.

 

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Fapte deosebit de grave mă obligă să urc astăzi la această tribună, pentru a denunța acte de barbarie religioasă incompatibile cu gradul de civilizație al unui popor la finele secolului XX. Și aceasta în timp ce Grupul de rugăciune din Parlament, compus din membri senatori și deputați de diferite opinii politice și religioase, pregătește ziua de rugăciune pentru reconciliere națională.

Sub titlul "Război religios", ziarul "Monitorul de Iași" din 3 aprilie a.c. face următoarea descriere a evenimentelor: "Duminică, 30 martie, centrul comunei Ruginoasa a fost teatrul unor manifestări de intoleranță religioasă fără precedent în istoria județului Iași" și a României, adaug eu.

În numele credinței ortodoxe, aproape o mie de oameni au bătut un mic grup de credincioși baptiști. După declarațiile martorilor, pogromul a fost coordonat chiar de autoritățile comunei, începând cu preoții ortodocși, continuând cu directoarea Școlii generale și terminând cu o parte din consilierii locali, totul sub privirile impasibile ale organelor de poliție.

"Ceea ce s-a întâmplat duminică la prânz, în mijlocul uneia din cele mai mari și mai vestite comune din județul Iași, este de neconceput într-o țară din Europa civilizată", spune ziarul. În continuarea articolului, numele preoților instigatori - Petru, Pavel, Gheorghe, Novac și Doroftei din satul vecin Heleșteni, ca și al profesoarei Magda Ungureanu. Victimele erau în număr de nouă persoane care închiriaseră o cameră, pentru a se ruga împreună. Printre acestea, se aflau două fete tinere. Roxana Prisecaru, în vârstă de doar 14 ani, a fost izbită de pământ și călcată în picioare. Citez din același ziar: "Am primit un pumn în cap și am căzut pe un gard. Sora mea, Ramona, a căzut peste mine și au început să ne lovească cu picioarele. Loviturile au continuat cu bestialitate, bărbații strigând "Loviți-ne pe noi, lăsați fetele în pace!".

Același ziar din ziua următoare, 4 aprilie, citează declarația consilierului mitropolitului Daniel: "Atitudinea celor trei preoți a fost binevenită, în spiritul învățăturii creștine, care ne obligă să apărăm credința".

Următoarele întrebări se pun de la sine: cine are interesul ca tocmai în comuna unde președintele Constantinescu și-a lansat campania electorală, lansând proclamația de la Ruginoasa, să declanșeze acțiuni sângeroase, de tip medieval, care să întineze fața țării noastre? Nu cumva aceiași indivizi care până ieri se declarau atei și astăzi se proclamă vajnici apărători ai credinței? Sau, poate, știind că președintele Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, și vicepreședintele Al Gore și mulți alți congresmani americani sunt baptiști, vor să influențeze negativ demersurile noastre de intrare în NATO?

Cum se face că războiul de la Ruginoasa a fost declanșat în ziua de 30 martie, când, în toată lumea catolică și protestantă, se sărbătorea Paștele? Cum se face că intelectualitatea unui sat se prezintă într-o așa stare jalnică de înapoiere culturală, la finele secolului XX? De ce autoritățile civile - primar, șef de post - nu au intervenit să salveze victimele? Ce atitudine au autoritățile ecleziastice locale și cele superioare, sau le convine titlul din ziarul amintit: "Mitropolia binecuvintează războiul de la Ruginoasa"?! Nu cumva acele forțe, care nu s-au resemnat încă să accepte prăbușirea istorică a comunismului, mai încearcă să agite conflicte sociale, etnice, interconfesionale? Cum pot fi percepute asemenea semnale de către opinia publică și oficialitățile din Vest, altfel decât niște mineriade religioase? Cu asemenea exemple și exemplare, dorim să deschidem porțile euroatlantice? Ar fi păcat ca imensele eforturi și speranțele României să se năruie, spre bucuria fățișă sau ascunsă a dușmanilor democrației și reformei.

Art.29 din Constituție alin.2, 3, 4, prevede: "Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și respect reciproc. Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit atributelor proprii, în condițiile legii. În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă". Art.30: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile".

Cerem domnului ministru Dejeu, ministrul de interne, să ordone, de urgență, o anchetă, să publice, cât mai curând, rezultatele și sancțiunile aplicate celor vinovați de sălbăticia evenimentelor de la Ruginoasa, să fie despăgubite moral și material victimele agresiunii. Rugăm, de asemenea, pe domnul președinte Emil Constantinescu să supervizeze ancheta, pentru ca România și prestigiul ei angajat la Ruginoasa să nu sufere.

Vă mulțumesc.

 
Florea Buga - analiză a stării de sănătate a populației la ora actuală; apel pentru mărirea bugetului pentru sănătate;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florea Buga. Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu.

 

Domnul Florea Buga:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceste zile de după începerea discutării bugetului pentru 1997, cap."Sănătate", m-am deplasat în mai multe localități și unități sanitare din sudul țării, pentru a cunoaște realitatea și vă mărturisesc sincer că nimic nu m-a impresionat mai puternic decât scăderea dramatică a nivelului de trai și starea de sănătate a populației. Bătrânii, îndeosebi cei de vârsta a treia, dar și copiii au fost grav loviți, în ultimul timp, de o serie de boli cu destule complicații, pentru tratarea cărora sunt necesare medicamente străine sau românești, pe care nu le pot cumpăra, fiind, la ora actuală, extrem de scumpe.

Am constatat, cu amărăciunea unor medicamente, că pentru a se vindeca numai de gripă, o familie compusă din 4 persoane a cheltuit cu produsele farmaceutice peste 250.000 de lei, iar spitalele arată jalnic, fără cearșafuri, fără paturi, cu aparatură medicală demult depășită, ce poate fi dată la fier vechi. Dar, ce este și mai grav este că nu au medicamentele necesare pentru ameliorarea și vindecarea pacienților, aceștia fiind nevoiți să apeleze, tot mai mult, la serviciile vracilor.

Mergeți, stimați parlamentari, și stați de vorbă cu personalul medical de la sanatorii, dar și cu medicii din spitalele, dispensarele și policlinicile din județe și o să vă convingeți că semnalul de alarmă pe care îl trag astăzi în Camera Deputaților corespunde realității.

O boală deosebit de gravă, care a reizbucnit după cîteva decenii în multe localități, este TBC-ul. Cauza fundamentală o constituie slaba alimentație a populației, lipsa proteinelor și a vitaminelor, care trebuie să provină din carne, lapte, unt și alte produse care, din păcate, sunt deosebit de scumpe, deci tot mai greu de procurat.

Înfometarea poporului și lipsa medicamentelor sunt cele două cauze care favorizează apariția unor astfel de boli. La toate acestea se adaugă prețurile exagerate ale articolelor necesare pentru curățenie, în special săpunul, lipsa apei calde, cantitatea și calitatea apei potabile care, toate la un loc, produc destule victime. De unde să ia oamenii bani pentru alimente și medicamente, când sunt loviți din plin de șomaj, de sărăcie, de boli cardiovasculare, de sifilis, care s-a triplat față de 1987, de tuberculoză, care poate ucide jumătate din cei bolnavi, de boli nevrotice, unele incurabile, când totul este așa de scump și când bugetul pentru sănătate este mai auster decât oricând?! Cândva, în perioada interbelică, în satele și orașele din această zonă, acest flagel a secerat mii de vieți omenești. Celebrul, la vremea lui, doctorul Ulieru, în cartea sa "Însemnările unui medic de plasă", a tras semnalul de alarmă asupra ravagiilor pe care le făcea tuberculoza în rândurile tineretului. Pe crucile lor din cimitire scrie numele, vârsta și ceea ce cutremură pe trecători, "mort de oftică", iar prin grija actualului Guvern va scrie "decedat prin inaniție, precum porcii din complexele FPS-ului". Acest sumbru tablou se va întregi odată cu punerea în practică a intenției Guvernului Ciorbea de a scoate oamenii la pensie la vârsta de 65 de ani, deși statisticile confirmă că media de vârstă a scăzut, în ultimii ani, la bărbați la 65 de ani. Cu alte cuvinte, de la pensie direct la groapă, posibil chiar la una comună, fiind mai puțin costisitoare, după actualii finanțiști.

Este cel mai grav rechizitoriu la adresa guvernelor de atunci, dar și la adresa puterii de astăzi, care se ocupă de primiri fastuoase și deosebit de costisitoare, cu personaje care vin dintr-o neagră istorie pentru români, de modificare a Legii fondului funciar în favoarea grofilor, a Legii învățământului în favoarea ungurimii, de ridicări de imunități pentru intimidarea adevăraților patrioți, în timp ce creșterea morbidității și mortalității este îngrijorătoare. Cu alte cuvinte, țara arde și baba se piaptănă!

Starea de sănătate a poporului român este acum grav amenințată, încât fondul biologic al neamului românesc este pus sub un mare semn de întrebare. Cine își mai permite luxul de a mai avea copii mulți și sănătoși, în condițiile când sărăcia face casă bună cu România? Străbunii noștri, romanii, aveau o vorbă: "Mens sana in corpore sano". Din păcate, avem multe minți sănătoase și inteligente în corpuri foarte bolnave. De aceea, domnilor colegi, atunci când vom vota bugetul pentru 1997, să fim generoși la cap."Sănătate", susținând propunerea Ministerului Sănătății, a Asociației Spitalelor din România, a Societății Naționale de Cruce Roșie de a se aloca cel puțin 4% din PIB, prevedere minimă față de necesar, pentru că, altfel, vom merge încet, dar sigur, la degradarea speciei umane.

Parafrazându-l pe marele prozator Marin Preda, pot spune, în încheiere, ca un avertisment pentru toți: Dacă sănătate nu e, nici Parlament nu mai e. Nu uitați!

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă)

 
Marian Ianculescu - apel către Guvernul României pentru acordarea ajutoarelor necesare familiilor sinistrate din cauza inundațiilor;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marian Ianculescu. Urmează domnul deputat Mihai Drecin.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Condițiile meteorologice recente și actuale au produs și încă mai produc inundații, unele cu consecințe catastrofale asupra așezărilor umane și culturilor agricole. Cel mai grav afectat a fost județul Teleorman: peste 200 gospodării inundate, alte peste 150 au fost evacuate și circa 150 izolate de ape. De asemenea, furia apelor a înecat circa 3.000 de hectare culturi agricole cultivate cu grâu, 200 hectare cu orez, 300 hectare cu legume, drumuri județene distruse și altele.

Cel mai grav lucru este faptul că apele revărsate au inundat atât fântânile oamenilor, cât și grupurile sanitare, crescând astfel pericolul îmbolnăvirilor și apariția chiar a febrei tifoide, cum titra, într-unul din numerele sale, cotidianul "Adevărul". Și, în condițiile acestui sumbru tablou, oamenii încă mai așteaptă ajutoare de la guvernanți, care nici măcar nu au catadicsit să analizeze situațiile grave create într-o ședință de Guvern.

Nu este neapărat nevoie de deplasarea primului-ministru Ciorbea, în cizme, în zonele sinistrate, cum a făcut-o în cazul satului Pârcovaci. Nu cerem acest lucru, pentru că timpul unui prim-ministru este foarte prețios, dar de generat o problemă, la nivelul Guvernului, pentru sensibilizarea factorilor de decizie, considerăm aceasta de maximă urgență. Iată de ce, stimate domnule prim-ministru, facem apel, pe această cale, la Guvernul României, la dumneavoastră personal, pentru o implicare serioasă în această problemă, în vederea acordării ajutoarelor necesare sinistraților. Și acest lucru trebuie făcut cât mai urgent posibil, pe termen scurt, chiar dacă unele ape s-au retras. Au rămas, în schimb, oamenii, cu greutățile lor, care încă mai așteaptă ajutorul legal și din partea Guvernului, nu numai din mila oamenilor sau sponsorizării. De asemenea, programul trebuie completat cu măsuri pe termen mediu și lung, pentru efectuarea de lucrări hidrotehnice și silvice care să prevină, în viitor, efectele unor asemenea fenomene.

Doamnelor și domnilor deputați,

Profit de privilegiul de a mă afla acum la acest microfon și de a face apel la unii colegi din arcul puterii, și mă refer în special la domnul deputat Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, să se potolească și să nu mai incite populația în teritoriu la nesupunere în respectarea legii, împotriva personalului silvic care asigură paza și gospodărirea pădurilor. Populația este încurajată în a incendia pădurile, dacă personalul silvic continuă să efectueze lucrări de exploatare a pădurilor care, "după sfaturi înțelepte", ar urma să fie privatizate.

Atragem atenția că, în conformitate cu prevederile Codului silvic, art.101: "Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, prin incendierea unor păduri, constituie infracțiune de distrugere calificată, care a avut ca urmare un dezastru și se pedepsește potrivit dispozițiilor prevăzute de Codul penal". Și s-ar putea ca, în loc de rezultatele electorale scontate, domnul deputat Vasile Lupu și alții, care procedează altfel, să se aleagă cu altceva, în condițiile unui stat de drept, în care justiția este chemată să-și facă datoria, indiferent de coloratura politică.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă)

 
Mihai Dorin Drecin - despre importanța unei instituții cu certă aură istorică: banca Albina din Sibiu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin. Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am să încerc, în câteva cuvinte, să vorbesc despre o bancă, dar nu despre băncile zilelor noastre.

Peste câteva zile, la 10 aprilie, se împlinesc 125 de ani de la activarea Băncii "Albina" din Sibiu, prima bancă cu capital românesc nu numai din Transilvania, ci din întreg spațiul geografic românesc. Atunci, românii transilvăneni, în dorința de a obține credite, deoarece băncile săsești și maghiare din Transilvania le refuzau aceste credite, au pus mână de la mână și au înființat, datorită efortului unui simplu învățător, Vizarion Roman, Banca "Albina" din Sibiu. Banca "Albina" din Sibiu a devenit, în scurtă vreme, un model de organizare și de muncă pentru toate celelalte încă 150 de bănci și cooperative de credit, pe care românii transilvăneni au reușit să le înființeze până în 1918.

Dacă Vizarion Roman, un simplu învățător, a întemeiat o bancă de credit, urmașul său, avocatul Partenie Cozma a dezvoltat și a consolidat această bancă, fiindu-i director general între 1885 și 1915.

Banca "Albina" din Sibiu a avut, pentru românii transilvăneni, un rol deosebit atât în plan economic, cât și în plan cultural și politic.

În plan economic, Banca "Albina" a sprijinit un proces deosebit de important, și anume transferul proprietății funciare din mâna nobilimii maghiare în mâna burgheziei românești. Această bancă a dat credite țăranului român, meseriașului român, intelectualului român, care nu depășeau, la vremea respectivă, 8 până la 12 %. Cred că ar fi, valoarea acestui credit, un exemplu pentru felul în care și băncile, astăzi, ar trebui să susțină afirmarea cetățeanului care dorește să pună pe picioare o afacere lucrativă și în special pe români.

A sprijinit, apoi, Banca "Albina" din Sibiu și comerțul. A înființat noi bănci și chiar cooperative.

În plan cultural, Banca a dat bani, din așa-numita cotă de cultură și de binefacere, pentru Biserica română, atât cea ortodoxă, cât și greco-catolică. A sponsorizat, ca să folosesc un termen de astăzi, școala românească, care, în vremea aceea, nu era sprijinită de guvernul maghiar. A acordat, apoi, burse elevilor și studenților români. Aș aminti doar că, bunăoară, prin așa-numita "masă a studenților", între 1895 și 1918, la Sibiu au primit ajutoare bănești 1030 de elevi români care, altfel, nu ar fi putut să urmeze școlile din Sibiu. Printre aceștia aș vrea să amintesc doar câțiva: pe Octavian Goga, pe D.D. Roșca, pe Andrei Oțetea, pe Ioan Lupaș, cei care au devenit, apoi, în România Mare, personalități marcante ale științei culturii noastre.

În plan politic, Banca "Albina" din Sibiu a sprijinit, cu discreția necesară, Partidul Național Român, a dat bani, pe care a reușit să-i mascheze în bilanțurile anuale, pentru ca să nu intre în conflict cu autoritățile maghiare. Aș aminti doar atât că în 1918, bunăoară, Banca "Albina" a finanțat consiliul dirigent cu peste 5 milioane de coroane. Banca "Albina" a avut strânse legături cu Regatul României. Partenie Cozma a fost prieten cu Tache Ionescu, cu Emil Costinescu, cu Brătienii. Bucureștiul a înțeles că Banca "Albina" din Sibiu este un veritabil pilon al vieții economice a românilor transilvăneni. Așa se face că în 1912, când sistemul bancar din Austro-Ungaria a intrat într-o criză foarte puternică, prin Banca Națională a României, Banca Agricolă din București a dat un ajutor de 4 milioane de lei, care efectiv a salvat de la faliment întregul sistem bancar românesc din Transilvania.

După 1918, Banca "Albina" rămâne una din cele mai importante bănci ale României Mari. În fruntea ei, avem economiști de certă valoare, ca dr.Ilie Beu, Ioan Vătășanu sau Mihai Veliciu. Ea se va implica, de astă dată, nu numai în domeniul agricol, ci și în comerț, mai ales în afaceri de import-export, în industria hotelieră și chiar în industrie în general.

A fi "albinist", atât până la 1918, cât și după aceea, până când și această bancă a fost naționalizată de regimul comunist, era un titlu de mândrie. "Albinist" însemna muncă, moralitate, cinste.

Reînființarea Băncii "Albina", după 1990, este un semn că buna tradiție poate să revigoreze o instituție cu certă aură istorică națională. Noii conducători trebuie însă să țină cont de cerințele momentului și mai ales ale viitorului. Sperăm să fie așa.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în partea stângă a sălii)

 
Nicolae Leonăchescu - adresarea unui apel tuturor pentru a acorda sectorului de cercetare importanța pe care o merită;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregătește domnul deputat Eugen Nicolicea.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Cu puțin timp în urmă, s-au împlinit două decenii de la catastrofalul cutremur din 4 martie 1977. Acest cutremur a convins factorii de decizie ai timpului că cercetările fundamentale în domenii ca Fizica Pământului, Seismologia, Construcțiile etc. sunt absolut necesare și în țara noastră.

Este necesar un cutremur catastrofal care să amintească periodic factorilor de decizie să nu neglijeze cercetarea științifică și, în mod deosebit, cercetarea fundamentală?

Constatăm cu durere faptul că puterea executivă neglijează în continuare sectorul cercetării științifice, aducându-l la limita desființării. Avem informații conform cărora tematica cercetării, structurile ei organizatorice, cartea științifică și tehnică, forțele umane antrenate și finanțarea sectorului sunt puternic afectate și asta ne va costa foarte mult în viitor.

Colective valoroase de specialiști sunt în destrămare, inclusiv în sectoarele de vârf tehnic și tehnologic, din cauza slabei finanțări.

Multe contracte de cercetare sunt studii de fezabilitate și management fără progres în planul cunoașterii.

Cercetători valoroși, precum și universitari tineri, migrează pe alte meridiane spre a-și asigura viața lor și a familiilor lor, lipsind sectorul științific românesc de un potențial remarcabil.

Dispersia creatorilor români pe arii mari este o realitate; migrația, în continuare, a creierelor este rezultatul unei politici inadecvate, de tip oriental-despotic; aceasta nu realizează faptul că gestionarea superdotaților este o prioritate absolută, în toate epocile, deoarece creatorii inovează pentru ziua de mâine.

Ne-a surprins atitudinea negativă a noului ministru al cercetării și tehnologiei față de Editura Tehnică, instituție care din 1950 asigură apariția cărții tehnice și științifice. Or, cercetarea științifică fundamentală și cea universitară se exprimă prin carte de înaltă ținută și de circulație internațională. Nepăsarea cu iz politic față de cercetările unor colective ne alarmează.

Au fost finanțate cu sume exorbitante așa-zisele cercetări ale infractorului Andrei Hododi, care se oferea să producă un material-minune botezat DURREF, dar am respins sistematic cercetările fundamentale ale lui Gabriel Gheorghe în domeniul protoistoriei românilor, cercetător care nu poate să-și scoată revista "Getica" din lipsa unei surse de finanțare.

Din aceste considerente și în perspectiva votării proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 1997, adresez un apel tuturor ca să acordăm sectorului de cercetare importanța pe care o merită. În cadrul lui, cercetarea științifică fundamentală, inclusiv cea universitară, trebuie să ocupe locul pe care viitorul nostru comun îl impune.

Folosind la maximum această bogăție inestimabilă - fondul creatorilor de mare valoare - și descătușând forțele creatoare ale poporului nostru, putem parcurge o tranziție fără cutremure sociale.

Aceasta este o datorie istorică, pentru că, așa după cum spunea Mircea Eliade: "Mare sau mică, biruită sau victorioasă, o națiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei, ci numai prin ce se gândește, se descoperă și se creează între hotarele ei".

Vă mulțumesc.

 
Eugen Nicolicea - denunțarea unor planuri ce pot duce la dezbinarea țării;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Valul de schimbări din cadrul Ministerului de Interne continuă. Explicațiile domnului ministru Dejeu nu pot să acopere un adevăr dur. Ministerul de Interne este politizat cu scopul clar de a fi transformat într-un organ de represiune.

Așa-zisele tratative cu sindicatele nu au avut alt scop decât amânarea protestelor muncitorilor până când se va încheia restructurarea Ministerului de Interne, pentru ca acesta să poată interveni în forță și să înăbușească orice formă de protest sau de revoltă a electoratului înșelat. De aici și până la instaurarea dictaturii, apel pe care l-am mai făcut la dumneavoastră, într-o țară "albanizată" nu mai este mult. S-ar putea ca toate acestea să facă parte dintr-un plan bine pus la punct, pentru că tulburările pot duce la dezbinarea țării și este din ce în ce mai departe posibilitatea unirii noastre cu Basarabia. Oricum, cu un președinte ales în România cu sprijinul ungurilor și un președinte ales în Moldova cu sprijinul rușilor, unitatea noastră este din ce în ce mai departe.

(Rumoare)

 
Nicolae Ionescu - atitudine împotriva tuturor inițiativelor, actelor și măsurilor luate de actualii guvernanți în favoarea maghiarilor;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Anul acesta, la 19 martie, s-au împlinit 90 de ani de când Parlamentul ungar a votat Legea școalelor, cunoscută în literatura de specialitate și sub denumirea de Legea Aponyi, după numele inițiatorului ei, Albert Aponyi.

Prin acel act de o tristă rezonanță istorică pentru români, s-a avizat direct desființarea școlilor confesionale românești din Transilvania, în vederea forțării procesului de maghiarizare a românilor început după 1867.

După cum se consemnează în numeroase lucrări, în virtutea prevederilor acelei legi draconice pentru români, în Ardeal s-au închis câteva sute de școli, mii și mii de români rămânând fără știință de carte. În Enciclopedia României, ediția l938, vol.I, pag.475, se citează: "Tiranica Lege Aponi a provocat închiderea a 350 de școale românești".

Cum era și firesc, împotriva prevederilor tiranicei legi s-au ridicat în epocă în mod exemplar și cu o dârzenie deosebită mințile luminate ale vremii, cărturari de marcă, profesori și învățători, politicieni patrioți încercând fiecare în parte și toți la un loc să limiteze consecințele nefaste ale încercărilor oficialităților de stat maghiare de desnaționalizare forțată a românilor transilvăneni prin interzicerea accesului lor la învățământ în limba maternă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Poate nu aș fi ridicat acum și aici această pagină de tristă amintire pentru învățământul românesc din Ardeal, pe care a reprezentat-o această lege, dacă ceea ce s-a întâmplat acum 90 de ani n-ar avea unele similitudini și chiar consecințe cu ceea ce se întâmplă astăzi în zona românească intracarpatică, datorită politicii promovate de guvernanți sub impulsul și sub presiunile UDMR.

Este vorba, în ultimă instanță, de limitarea și de îngustarea, sub diferite căi, forme și metode, a accesului la învățătură a fiilor țării de origine română în favoarea celor de etnie maghiară.

Ceea ce ni se pare a fi însă foarte grav este faptul că dacă acum 90 de ani protagoniștii politicii de desnaționalizare a românilor ardeleni prin limitarea accesului lor la învățătură îl reprezentau autoritățile și oficialitățile maghiare care tăiau și spânzurau în Transilvania, aflată în acest timp sub ocupație străină, în prezent ne este dat să asistăm la o situație de-a dreptul răsturnată și total anacronică. Promotorii de azi ai acestei politici sunt oficialitățile guvernamentale românești în rândul cărora UDMR joacă rolul de cal troian.

Astfel, sub ochii noștri echipa guvernamentală, la presiunea și sub șantajul UDMR, a inițiat sau s-a declarat de acord cu unele acte și măsuri cu totul și cu totul neavenite într-un stat românesc, suveran, unitar și independent.

Este vorba, printre altele, de inițierea modificării Legii învățământului în sensul dorit de UDMR, de micșorarea numărului de școli din Ardeal cu limba de predare română în favoarea celor cu predare în limba maghiară; de despărțirea sau de separarea Universității clujene Babeș Bolyai și înființarea unei universități de stat maghiare; de pretențiile UDMR de admitere a inscripțiilor bilingve pe unele instituții de stat, administrative, sociale, școlare și chiar în localitățile cu o populație de 10 la sută etnie maghiară; de trecerea sub tăcere a deciziilor unor consilii locale sau primării de orientare UDMR-istă din județele: Covasna, Harghita, Mureș, de a schimba denumirile unor străzi cu nume românești, cu nume de maghiari; de pasivitatea cu care unii responsabili guvernamentali asistă la distrugerea sau degradarea unor monumente și cimitire ale eroilor români din Ardeal, sau la ștergerea inscripțiilor românești de pe unele insemne memoriale.

La o analiză atentă, a ceea ce se face sau se preconizează a se face în Transilvania în favoarea maghiarilor pare a fi, sau chiar este, plata prețului ascuns sau fățiș al participării UDMR la guvernare.

În ceea ce mă privește, în calitate de deputat, declar deschis și cu toată răspunderea, în nume personal și în numele grupului parlamentar PUNR, că mă voi opune cu toată fermitatea tuturor inițiativelor, actelor și măsurilor luate de actualii guvernanți în favoarea maghiarilor trăitori în Ardealul nostru scump, în defavoarea evidentă a românilor care au fost, sunt și vor fi întotdeauna majoritari în Transilvania.

Ca român și ca om politic, nu voi fi de acord niciodată ca în școala românească, în justiție, în armată, în poliție, în prefecturile și în primăriile din România, să se vorbească în mod oficial într-o altă limbă, ci numai și numai în limba în care vorbim în Parlamentul României, care este limba noastră, "dulce și frumoasă, limba vechilor cazanii".

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - evocarea personalității folcloristului Simion Florea Marian la 90 de ani de la moartea acestuia;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește doamna deputat Viorica Afrăsinei.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă solicit îngăduința să ieșim pentru câteva clipe de sub povara cifrelor neîndestulătoare ale Bugetului de stat pe 1997, apoi să ieșim din sfera disputelor politice, nu totdeauna productive, și apoi să ieșim din sfera atâtor durități sociale printr-un demers de evocare și de comemorare.

La 11 aprilie 1997 se împlinesc 90 de ani de la moartea, și tot în anul 1997, 150 de ani de la nașterea celui mai mare folclorist român născut, format și în plină activitate la Suceava, Simion Florea Marian, confirmând încă o dată zicala cronicarului: "Nasc și la Moldova oameni".

Și acest scriitor, folclorist și mare om de cultură s-a născut într-o familie de țărani, la Ilișești, unde a cunoscut și îndrăgit de mic mirifica lume a satului, acolo unde de fapt s-a născut și veșnicia și unde în voie respiră marea Lege morală a românilor.

A urmat școala în satul natal, apoi Școala poporală și gimnaziul la Suceava, Năsăud și Beiuș. Continuă studiile teologice la Cernăuți, atunci o adevărată capitală culturală a românilor, care astăzi, acum, riscă să fie înstrăinată definitiv printr-un deja proiectat tratat umilitor cu Ucraina.

În perioada studiilor gimnaziale, urmărește cu mare interes conținutul și formele tradiționale de la țară și publică în revista "Familia" culegerea de folclor "O nuntă la Ilișești" - debut. Apoi, volumele: "Poezii poporale din Bucovina", "Balade române culese și corese" și altele.

Interesant este că în timpul studiilor la Năsăud și Beiuș, a străbătut meleagurile Transilvaniei cu marea și semnificativa dorință de a-l întâlni pe legendarul Avram Iancu, dar nu l-a întâlnit niciodată. În schimb, a adunat atâtea cântece și atâta credință populară, încât a născut și a întocmit cea mai frumoasă culegere și publicată în 1900 sub denumirea "Poezii poporale despre Avram Iancu".

După încheierea studiilor este hirotonit, preoțind în satele Poiana Stampei și Voloca și apoi în orașul Siret, unde devine profesor de religie și limba română, promovând și profesând într-o zonă demografic heterogenă, limba română, adică spațiul dăinuirii noastre.

În anul 1881 este primit în rândul membrilor Academiei Române. Cea mai bogată activitate o desfășoară la Suceava. Participă la toate societățile științifice și lucrările consacrate de Simion Florea Marian sărbătorilor, obiceiurilor rituale, ornitologiei și entomologiei, lucrări în care abundă legendele, cântecele, descântecele, colindele, strigăturile, proverbele, ghicitorile, aparțin în egală măsură atât etnografiei, cât și folclorului.

Simion Florea Marian este autorul unei opere unice în folcloristica europeană. A pus bazele etnografiei românești în lucrările: "Nașterea la români", "Nunta la români", "Înmormântarea la români", "Tradițiile populare din Bucovina", "Tradiții românești".

Așadar, Simion Florea Marian rămâne o mică și importantă sferă de lumină în literatura română și europeană și noi suntem datori și onorați în demersul nostru de evocare, de comemorare spre neuitare și prosperarea civilizației noastre sufletești. Știm bine, cultura reprezintă sufletul civilizației noastre.

Vă mulțumesc.

 
Viorica Afrăsinei - marcarea unui moment remarcabil al istoriei române: 90 de ani de la răscoala din 1907;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Viorica Afrăsinei, care este ultima pe lista acestor intervenții de astăzi.

 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu îngăduința dumneavoastră, vă voi reține atenția câteva minute pentru a-mi face datoria față de țăranii din Flămânzi, care m-au rugat să aduc gândurile lor în Parlamentul României și să vă asigur de respectul lor față de dumneavoastră, față de valorile democrației câștigate prin revoluția din decembrie 1989.

Localnicii din Flămânzii județului Botoșani au comemorat în urmă cu două săptămâni 90 de ani de la Răscoala din 1907. Dincolo de controversele istoricilor, dar mai ales ale politicienilor, 1907 rămâne, prin amploare și forța evenimentului, un moment remarcabil al istoriei române.

Surprinzător și condamnabil este că acest eveniment este din ce în ce mai puțin marcat în plan comemorativ. N-ar trebui uitat că pentru noi, botoșenenii, el se înscrie ca un eveniment aparte, deoarece, pe aceste locuri s-a aprins scânteia răscoalei.

Inițiativa marcării momentului la Flămânzi este notabilă, cu atât mai mult cu cât ea aparține țăranilor din localitate, sprijiniți de câțiva profesori și istorici inimoși ai zonei: Musa Alexandru, Negri Octav, Munteanu Petru, Ionel Bejenaru, cercetător la Muzeul județean, și alți fii ai satului.

Am participat la comemorarea acestui eveniment alături de sutele de oameni ai satelor și am selectat câteva fraze din cuvântările oamenilor locului, care m-au rugat să vi le transmit și dumneavoastră. Spuneau aceștia: "Cunoașterea cauzelor desfășurării reprimării și urmărilor răscoalei nu sunt simple amintiri care pot fi uitate oricând, ci ele sunt realități cu multiple implicații în evoluția societății românești.

Cunoștințele referitoare la răscoală, indiferent cum este privită de unii contemporani, nu pot să aibă decât influențe deosebit de benefice asupra societății actuale. Cele desemnând aspecte negative îi vor împiedica pe contemporani să le repete, iar cele pozitive le vor servi ca model. Comemorarea răscoalei reprezintă mereu un nou prilej de a trage învățături, de a trăi noi emoții și de a forma sentimente și atitudini. Nici o personalitate, nici un partid, nici un guvern sau parlament nu trebuie să încerce să se sustragă judecății celui mai drept Tribunal al lumii - Istoria - deoarece încercarea ar fi sortită eșecului și ar dăuna profund evoluției viitoare. Și, pentru ca acest Tribunal să aibă cât mai puține capete de acuzare, toți acei amintiți trebuie să-și fundamenteze activitatea pe marile lecții ale trecutului, căci foarte puține sunt problemele actuale care să nu-și găsească o rezolvare în consultarea unui eveniment petrecut într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat".

Și mai spuneau țăranii în dulcea lor vorbă moldovenească: "Ni se pare că partidele actuale, neglijând lecția Istoriei, au o atitudine ce marchează prea puțin potențialul politic al țăranilor. Neamului nostru românesc i se oferă iarăși posibilitatea și dreptul de a hotărî asupra propriei sale soarte".

Domnilor colegi parlamentari, oamenii din Flămânzi m-au rugat să vă transmit dumneavoastră, mai ales acelora care sunteți colegi de partid ai domnului prim-ministru Victor Ciorbea, că acțiunea de comemorare a Răscoalei din 1907 a însemnat un moment deosebit al celor din zonă, a fost o acțiune reușită, care a arătat că speranța de mai bine încă nu a murit și că istoria este o mare lecție a viitorului. Oamenii din Flămânzi ne-au rugat să transmitem domnului Victor Ciorbea că nu se așteptau să fie onorați chiar cu prezența domniei sale la aceste evenimente de comemorare, pentru că, desigur, problemele de guvernare sunt foarte grele în astfel de momente, când luăm tranziția de la început, mai ales când nici măcar nu se știe exact calea cea mai adecvată pentru România de azi. Țăranii din Flămânzi s-ar fi așteptat măcar la un mesaj din partea premierului, așa cum doar cu o săptămână în urmă s-au bucurat maghiarii pentru mesajul pe care l-au primit într-o formulare, poate chiar mai mult decât necesară. Întreabă țăranii din Flămânzi: "ce ar trebui să facă pentru a atenționa guvernanții că sunt o clasă socială blajină și credincioasă, care știu îndura mai degrabă nevoia, decât ofensa, jignirea, sau lipsa de considerație?"

Iată de ce încă mai e timp pentru premierul Ciorbea de a transmite un mesaj de răspuns la invitația pe care inimoșii oameni ai satelor i-au făcut-o la Flămânzi în data de 23 martie 1997. Și, cei care i-ați putea transmite acest lucru, poate că n-ați face decât un gest firesc de considerație pentru cei care v-au adresat, prin intervenția mea, această rugăminte.

Vă mulțumesc.

 
Sorin Victor Lepșa - replică la unele afirmații ale domnului Mitică Bălăeț.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sorin Lepșa dorește un drept la replică. Vă rog.

 

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Normal, nu aș fi dorit să -i dau nici o replică, dar mă bucur că domnul Mitică Bălăeț nu mai poate de grija altuia, respectiv a mea, dar realitatea infirmă ceea ce Domniei sale, probabil în imaginație, i-ar fi plăcut să se întâmple. Toată intervenția Domniei sale se înscrie în linia partidului pe care-l reprezintă, partid care, prin vocea Domniei sale, folosește aceleași mijloace - minciuna, dezinformarea.

În încheire, doresc să-i aduc aminte (rumoare; vociferări) cum este cu purtarea grijii față de altul. În rest, nu are rost să mai comentez fanteziile domnului deputat, fantezii care poate ar fi bine să fie folosite în alte domenii.

Aș dori să-i aduc aminte o anecdotă. La Radio Erevan un cetățean intreabă: "Este adevărat că lui Ivan i s-a dat o bicicletă?" Radio Erevan răspunde: "Da, este adevărat că Ivan a fost la noi, dar nu i s-a dat. I s-a luat".

(Rumoare; vociferări)

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 23:36
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro