You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 08-04-1997

Sittings of the Chamber of Deputies of April 8, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.15 Viorica Afrăsinei - marcarea unui "moment remarcabil al istoriei române": 90 de ani de la răscoala din 1907;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Viorica Afrăsinei, care este ultima pe lista acestor intervenții de astăzi.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu îngăduința dumneavoastră, vă voi reține atenția câteva minute pentru a-mi face datoria față de țăranii din Flămânzi, care m-au rugat să aduc gândurile lor în Parlamentul României și să vă asigur de respectul lor față de dumneavoastră, față de valorile democrației câștigate prin revoluția din decembrie 1989.

Localnicii din Flămânzii județului Botoșani au comemorat în urmă cu două săptămâni 90 de ani de la Răscoala din 1907. Dincolo de controversele istoricilor, dar mai ales ale politicienilor, 1907 rămâne, prin amploare și forța evenimentului, un moment remarcabil al istoriei române.

Surprinzător și condamnabil este că acest eveniment este din ce în ce mai puțin marcat în plan comemorativ. N-ar trebui uitat că pentru noi, botoșenenii, el se înscrie ca un eveniment aparte, deoarece, pe aceste locuri s-a aprins scânteia răscoalei.

Inițiativa marcării momentului la Flămânzi este notabilă, cu atât mai mult cu cât ea aparține țăranilor din localitate, sprijiniți de câțiva profesori și istorici inimoși ai zonei: Musa Alexandru, Negri Octav, Munteanu Petru, Ionel Bejenaru, cercetător la Muzeul județean, și alți fii ai satului.

Am participat la comemorarea acestui eveniment alături de sutele de oameni ai satelor și am selectat câteva fraze din cuvântările oamenilor locului, care m-au rugat să vi le transmit și dumneavoastră. Spuneau aceștia: "Cunoașterea cauzelor desfășurării reprimării și urmărilor răscoalei nu sunt simple amintiri care pot fi uitate oricând, ci ele sunt realități cu multiple implicații în evoluția societății românești.

Cunoștințele referitoare la răscoală, indiferent cum este privită de unii contemporani, nu pot să aibă decât influențe deosebit de benefice asupra societății actuale. Cele desemnând aspecte negative îi vor împiedica pe contemporani să le repete, iar cele pozitive le vor servi ca model. Comemorarea răscoalei reprezintă mereu un nou prilej de a trage învățături, de a trăi noi emoții și de a forma sentimente și atitudini. Nici o personalitate, nici un partid, nici un guvern sau parlament nu trebuie să încerce să se sustragă judecății celui mai drept Tribunal al lumii - Istoria - deoarece încercarea ar fi sortită eșecului și ar dăuna profund evoluției viitoare. Și, pentru ca acest Tribunal să aibă cât mai puține capete de acuzare, toți acei amintiți trebuie să-și fundamenteze activitatea pe marile lecții ale trecutului, căci foarte puține sunt problemele actuale care să nu-și găsească o rezolvare în consultarea unui eveniment petrecut într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat".

Și mai spuneau țăranii în dulcea lor vorbă moldovenească: "Ni se pare că partidele actuale, neglijând lecția Istoriei, au o atitudine ce marchează prea puțin potențialul politic al țăranilor. Neamului nostru românesc i se oferă iarăși posibilitatea și dreptul de a hotărî asupra propriei sale soarte".

Domnilor colegi parlamentari, oamenii din Flămânzi m-au rugat să vă transmit dumneavoastră, mai ales acelora care sunteți colegi de partid ai domnului prim-ministru Victor Ciorbea, că acțiunea de comemorare a Răscoalei din 1907 a însemnat un moment deosebit al celor din zonă, a fost o acțiune reușită, care a arătat că speranța de mai bine încă nu a murit și că istoria este o mare lecție a viitorului. Oamenii din Flămânzi ne-au rugat să transmitem domnului Victor Ciorbea că nu se așteptau să fie onorați chiar cu prezența domniei sale la aceste evenimente de comemorare, pentru că, desigur, problemele de guvernare sunt foarte grele în astfel de momente, când luăm tranziția de la început, mai ales când nici măcar nu se știe exact calea cea mai adecvată pentru România de azi. Țăranii din Flămânzi s-ar fi așteptat măcar la un mesaj din partea premierului, așa cum doar cu o săptămână în urmă s-au bucurat maghiarii pentru mesajul pe care l-au primit într-o formulare, poate chiar mai mult decât necesară. Întreabă țăranii din Flămânzi: "ce ar trebui să facă pentru a atenționa guvernanții că sunt o clasă socială blajină și credincioasă, care știu îndura mai degrabă nevoia, decât ofensa, jignirea, sau lipsa de considerație?"

Iată de ce încă mai e timp pentru premierul Ciorbea de a transmite un mesaj de răspuns la invitația pe care inimoșii oameni ai satelor i-au făcut-o la Flămânzi în data de 23 martie 1997. Și, cei care i-ați putea transmite acest lucru, poate că n-ați face decât un gest firesc de considerație pentru cei care v-au adresat, prin intervenția mea, această rugăminte.

Vă mulțumesc.