Camera Deputatilor

Domnul Borbély László:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, am aniversat o dată tristă în istoria orașului Tg.Mureș. Au trecut 14 ani de la evenimentele sângeroase din martie 1990. A fost primul conflict interetnic din zonă, înaintea războiului din Iugoslavia, înainte de Kosovo. A fost o încercare de pogrom născocit de unii, care, după evenimentele din decembrie 1989, și-au simțit clătinându-se poziția lor, poziție care a fost câștigată de multe ori nu datorită competenței. Există un document din 1986, din Arhivele Partidului Comunist, care analizează structura etnică a populației din Tg.Mureș. Pe atunci, erau circa 62% maghiari. Asta îi îngrijora pe unii. Și apare, astfel, în acest material, propunerea ca, pentru a echilibra din punct de vedere etnic orașul, ar fi nevoie să se mute în Tg.Mureș circa 7.200 de familii de români, ceea ce înseamnă circa 21.000 de persoane.

În ianuarie și februarie 1990, au fost valuri de diversiune, în care s-a vehiculat ideea că maghiarii ar dori ruperea Ardealului, că i-ar goni pe copiii români din școală și alte asemenea scorneli. Comunitatea maghiară a răspuns la aceste provocări printr-o manifestare, cred eu, fără precedent în istoria postdecembristă, o manifestare pașnică, o procesiune de circa 100.000 de oameni pe străzile Tg. Mureșului, un șir neîntrerupt de oameni care, fără să scoată un cuvânt, au defilat cu o carte și o lumânare în mână demonstrând pentru apărarea culturii și identității naționale a comunității maghiare. Dar provocările au continuat. Totul a culminat prin agresarea unora care au vrut - horribile dictu - să afișeze, la o farmacie din oraș, și inscripționarea în limba maghiară. A urmat ceea ce se știe: oameni manipulați, mințiți, dirijați. Bilanțul a fost tragic: 6 morți, circa 300 de răniți. Întreaga democrație din România a fost în pericol. Și nu a fost singura diversiune în acea perioadă. Au urmat mineriadele. Naționalismul, cartea etnică au fost câțiva ani o armă eficientă în campaniile electorale, în discursul electoral al mai multor partide politice.

E nevoie de iertare dar ne este mai greu să iertăm. Din fericire, rănile au început să se cicatrizeze. Am ajuns în situația în care unora, mai ales generației tinere, nu le vine să creadă că, din cauza unei inscripții bilingve, două comunități pot să ajungă la conflicte sângeroase. Încetul cu încetul, am ajuns în situația în care avem inscripții bilingve în mai mult de 1.000 de localități și a intrat în cotidian această problemă. Comunitatea maghiară din România are unele instituții proprii, problema retrocedării proprietăților are asigurat cadrul legislativ, chiar dacă s-a întârziat foarte mult. Am devenit mai înțelepți.

Trebuie să fim solidari în a nu îngădui niciodată să se repete martie 1990, nici la Tg. Mureș, nici în altă parte. Astfel, vom putea să păstrăm și să dezvoltăm ceea ce am obținut împreună în acești ani și atunci, poate, peste ani, și uitarea se va așterne peste aceste evenimente atât de dureroase în istoria noastră comună. Așa să fie!

Mulțumesc pentru atenție.