Camera Deputatilor

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Capitolul III. Legi organice. Respingeri.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată.

Comisia pentru muncă propune respingerea.

Vot, vă rog.

189 de voturi pentru, 80 de voturi împotrivă, 12 abțineri, un coleg care nu votează. Adoptată.

Domnul Botez, explicarea votului.

Domnul Mihai-Cătălin Botez:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Avem pe masă propunerea de a majora alocațiile pentru copii. Sigur că ne-am dori acest lucru, cu toții ne dorim ca ai noștri copii să beneficieze de niște alocații majorate. Dar haideți să fim responsabili față de bugetul pe care îl administrăm și haideți să fim cu băgare de seamă la modul cum acești bani sunt cheltuiți și să ne asigurăm că banii ajung într-adevăr la copiii noștri pentru rechizite, pentru haine, pentru alimente și pentru tot ceea ce au nevoie.

USR va veni cu o propunere care va reglementa aceste lucruri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Și eu vă mulțumesc.

Doamna Turcan, explicarea votului.

Doamna Raluca Turcan:

Aceasta este o inițiativă a Partidului Național Liberal, de creștere a alocației pentru copii.

Faptul că în momentul de față colectările la buget sunt slabe, investițiile străine sunt la un nivel apocaliptic, aș spune - și nu este un cuvânt exagerat - faptul că la fonduri europene am reușit extraordinara performanță de creștere, de la 0,04 la 0,05 - nu înseamnă că alocațiile pentru copii trebuie să rămână la un nivel la care, pentru foarte multe familii care doresc să-și educe copiii și să le ofere o șansă în viață trebuie să rămână la acest nivel.

Această măsură este doar un pas într-un set de măsuri, absolut necesare, pentru a răspunde la o serie de probleme grave cu care se confruntă România astăzi, dar cu care se va confrunta, în special, peste 5 ani.

Avem sisteme de educație care, teoretic, sunt gratuite. De asemenea, sănătatea este teoretic gratuită. În condițiile în care natalitatea este în scădere, crește speranța de viață, avem mai mulți pensionari, raportat la numărul persoanelor active.

Colectările la buget sunt, așa cum am spus, în scădere față de cele previzionate.

Pentru această stare de fapt, trebuie să ne gândim la ce va oferi România peste 5 ani în privința sistemelor de asistență socială și a sistemelor gratuite. Educația, așa cum am spus, este în momentul de față la o cotă de avarie și multe investiții care se fac în educație sunt lăsate la o parte...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Concluzionați!

Doamna Raluca Turcan:

... și banii sunt irosiți.

Pentru aceasta, trebuie ca alocațiile să crească la un nivel care să stimuleze natalitatea, să fie legate de prezența copiilor la școală, legate de stimularea părinților de a se întoarce în câmpul muncii, pentru a plăti taxe și impozite mai multe la stat, care să fie colectate într-un mod judicios, și statul, cu adevărat, să poată să sprijine sisteme vitale pentru existența societății noastre.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

Doamna Raluca Turcan:

Vă chem să reflectați serios și temeinic la o problemă care ne va măcina peste 5 sau 7 ani. Unde putem ajunge cu acest dispreț care există în momentul de față pentru o educație de calitate, pentru servicii medicale de calitate, pentru investiții durabile care să-ți permită și salarii sustenabile...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc, doamnă deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Vrem cu toții salarii mari, dar trebuie să fie și sustenabile.

Vă mulțumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Turcescu.

Domnul Robert-Nicolae Turcescu:

Mărturisesc că sunt tulburat să văd câtă ipocrizie există în discursul unora dintre colegi.

Am văzut, ceva mai devreme, un coleg care susținea, de dragul copiilor, și spunea că este nevoie... într-adevăr... copiii noștri să aibă de toate, dar în același timp trebuie să ne gândim cu mare grijă la bugetul de stat. Asta este chiar o ipocrizie.

Pe de altă parte, trebuie făcută o corecție necesară. Alocația nu este un drept al părinților, și nu este nici pentru a crește natalitatea și nici pentru a întoarce mamele la serviciu și așa mai departe. Este un drept al copilului. O spun în calitate de părinte. Fetița mea cea mică primește alocație de la stat, dar nu este cazul ca eu să mă plâng de acest lucru.

Copilul meu sau al altuia nu poate însă ieși în stradă nici cu pancarte prin care să înjure Guvernul, nu poate să vină nici în fața Parlamentului. Este adevărat, sunt mici acum, dar, stimați colegi, ar fi trebuit să luăm în serios acest proiect de lege și, doar pentru faptul că niște copii, astăzi, nu pot să strige că ar trebui ca drepturile lor să fie respectate, nu înseamnă că trebuie să ne batem joc de ei.

Ce se mai aude, iarăși, cu un alt drept al copiilor, stipulat tot de o lege, aprobată de Parlamentul României și scrisă negru pe alb, prin care ar fi trebuit să primească 500 de euro la naștere, bani care să fie folosiți pentru educație? Tot un drept al copilului este. Sigur că ei nu pot ieși, cum spuneam, în stradă.

Dar renunțați la ipocrizie, vă rog frumos, stimați colegi!

Acest proiect de lege trebuia votat, trebuia să existe. Era pentru copiii noștri. Vor crește. Într-o zi, vor ieși să protesteze în fața Guvernului! Nu este vorba despre părinți aici, era vorba despre copii.

Am votat împotriva respingerii acestui proiect de lege, pentru că îl consideram necesar.

Vă mulțumesc! (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc și eu.

Continuăm.