Plen
Ședința Senatului din 7 februarie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.9/16-02-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 07-02-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 7 februarie 2002

3. Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001 pentru ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional și a Memorandumului cu privire la politicile economice și financiare ale Guvernului României în perioada 2001-2002, convenite prin schimb de scrisori între București și Washington, prin scrisoarea din 17 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și a Băncii Naționale a României și răspunsul din 31 octombrie 2001 al Fondului Monetar Internațional

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Întreb dacă din partea Guvernului este prezent reprezentantul la proiectul Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001. (Discuții la masa prezidiului.)

Întreb pe domnii colegi dacă doresc să facă intervenții, întrucât scrisoarea pe care noi am trimis-o prevedea începerea ședinței la ora 9,30. Cred că m-am grăbit eu.

Da, vă rog, domnul senator Paul Păcuraru. Aveți dreptul la o intervenție de 5 minute.

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Mulțumesc, domnule președinte, pentru extinderea intervenției. Eu nu doresc cinci minute. Doresc o singură precizare.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2001, care este, de fapt, poate unul dintre cele mai importante puncte pe care le avem astăzi în discuție pe ordinea de zi, a fost inițial prevăzută să o discutăm în ziua de luni.

Pentru că luni a fost în organizare alegerea Biroului permanent și au apărut aspecte tehnice și pentru că subiectul era foarte important, domnul președinte Nicolae Văcăroiu a solicitat ca, în mod expres, această ordonanță să fie pusă la punctul 1 pe ordinea de zi de astăzi și să fie în mod imperios asigurată prezența domnului ministru al finanțelor.

Solicităm ca, într-adevăr, această cerință să fie respectată, pentru că, pe de o parte, este în curs o negociere și este important să știm ce se întâmplă cu acest subiect la Guvern, pe de altă parte, prezentarea și susținerea ordonanței trebuie să fie făcută, evident, de cel mai abilitat membru al Guvernului.

Deci solicităm ca această discuție la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2001 - îmi pare rău că nu am consumat decât două minute - să fie făcută în prezența domnului ministru al finanțelor.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sunt de acord cu solicitarea dumneavoastră. Dacă-mi permiteți, aș dori să vă și răspund. Scrisoarea către Ministerul Finanțelor Publice a fost înaintată, s-a discutat cu domnul ministru Tănăsescu, dar ora la care noi am precizat că vom lua în dezbatere acest punct din ordinea de zi era 9,30. Am început eu mai repede ședința, în speranța că sunt câteva chestiuni organizatorice. S-a luat legătura imediat la minister. Domnul ministru este în drum spre Senat. De aceea, rugămintea ar fi să nu suspendăm ședința, pentru că ceilalți reprezentanți ai Executivului vor fi invitați la dezbateri în plen în funcție de durata dezbaterilor la acest proiect de lege, de aceea nu i-am chemat pe toți în acest moment și să începem cu acest proiect de lege, întrucât astăzi este ședință de Guvern.

Vă rog, dacă mai sunt și alte probleme organizatorice, acum avem timp disponibil. Vă rog, dacă aveți de ridicat probleme de orice natură... Se scriu în stenogramă, rămân pentru istorie...

Are cuvântul domnul senator Lupoi.

Domnul Mihail Lupoi:

Domnule președinte,

S-a difuzat la Biroul permanent un material pe care cred că l-ați văzut și dumneavoastră în legătură cu Fondul Monetar Internațional și cu criza din Argentina.

Acolo este un punct extrem de dur, ca să mă exprim așa, în care se spune clar că Fondul Monetar Internațional se va transforma în ceva gen A.V.A.B., adică ceva care va gestiona falimentele.

Poate că e util, înainte de a discuta un acord standby cu Fondul Monetar Internațional, domnul ministru al finanțelor să ne explice și nouă puțin. Semnăm un acord cu o instituție care girează falimentul României sau...? Și, mă rog, și al altor țări, nu numai al României.

Deci cunoașteți materialul, nu vreau să dau detalii prea multe, dar cred că domnul ministru al finanțelor ne este dator cu o explicație pe această temă, dat fiind că materialul nu este redactat de Partidul România Mare, ci a fost trimis chiar de Guvern, de un membru al Guvernului.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Am luat măsuri să fie distribuit grupurilor parlamentare.

Sigur că aveți posibilitatea, în timpul dezbaterilor, să puneți o astfel de întrebare domnului ministru Tănăsescu, în cadrul ședinței de astăzi.

Domnul Ștefan Viorel, ceva...? (Discuții la masa prezidiului.)

Domnul președinte Mircea Ionescu-Quintus.

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Poate că ar fi fost mai bine să stau pe scaunul meu, dar noi trebuie să vorbim între noi, așa, colegial. Avem două ședințe de plen pe săptămână: lunea după-amiază și joia dimineața, mai ales ședința de joia dimineața, care este dedicată în întregime dezbaterilor legislative.

Observația este valabilă și pentru grupul nostru parlamentar, și pentru alte grupuri.

Nu știu, ar trebui să găsim ceva și, cât eram în Biroul permanent, tot am încercat, cu diverse stimulente, să-i facem pe colegii și colegele noastre, dar mai ales pe colegii noștri - colegele sunt mai conștiincioase - să înțeleagă că este o datorie, în primul rând față de oamenii care ne-au votat și care știu că majoritatea sau o bună parte din membrii celor două Camere tratează această problemă așa cum dezlegi un joc de cuvinte încrucișate sau nu, după cum ai... Este o datorie! Este o datorie față de oamenii aceștia care urmăresc activitatea noastră.

Dacă am face un apel acum, nici nu știu exact dacă ar corespunde cu înregistrarea electronică. Dar sigur că întotdeauna vorbim față de cei prezenți, și nu față de cei absenți, care, poate, nici nu ne ascultă acum, de prin birouri.

Eu aș ruga Biroul permanent - am făcut cinci ani parte din Biroul permanent și știu că este permanent ocupat de această problemă a prezenței - să încercăm să găsim acea soluție care să ne scutească de observațiile deranjante, mai ales când camerele de luat vederi se îndreaptă mai mult spre locurile libere.

Sigur că este greu să faci apel la cei absenți. Cei prezenți, în general, sunt prezenți, dar poate că este momentul... Suntem la început de sesiune. Mai la sfârșit, mă rog, mai obosim, dar, dacă suntem obosiți din primele zile, mă gândesc ce o să se întâmple pe la sfârșitul lunii iunie!

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Și în legislatura trecută, și în această legislatură, chestiunea prezenței la lucrări, a prezenței la dezbateri în plen și în comisii a fost de mai multe ori analizată în Biroul permanent. Sigur, este o problemă a fiecărui senator, a Senatului, în ansamblu, dar cred că este o problemă, în primul rând, a grupurilor parlamentare.

Voi ridica miercuri această chestiune. Sigur că cel mai ușor este să procedăm administrativ, așa cum am promis de fiecare dată - deși ar fi școlărește -, împotriva colegilor care uită să vină la lucrări, tratând în mod ușuratic dezbaterile din Senat.

Salutăm prezența domnului ministru Mihai Tănăsescu, așa cum, de altfel, Domnia sa a promis. Îl invit la tribuna Senatului, pentru a lua în dezbatere proiectul Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001 pentru ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional și a Memorandumului cu privire la politicile economice și financiare ale Guvernului României în perioada 2001-2002, convenite prin schimb de scrisori între București și Washington, prin scrisoarea din 17 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și a Băncii Naționale a României și răspunsul din 31 octombrie 2001 al Fondului Monetar Internațional.

Îi invit pe colegii noștri din Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Domnule ministru, vă rog să prezentați expunerea de motive la proiectul de lege.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu - ministrul finanțelor publice:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

În primul rând, aș vrea să vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat această posibilitate de a veni astăzi și a prezenta în fața Domniilor voastre acest proiect de lege.

În susținerea proiectului Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001 pentru ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional se prevede foarte clar că România este ferm angajată în colaborarea viitoare cu această instituție financiară internațională.

Datorită îndeplinirii condițiilor stabilite prin memorandum, Consiliul director al Fondului Monetar Internațional a aprobat cererea României, de sprijin financiar, prin acordarea unui credit stand-by de 300 de milioane de drepturi speciale de tragere, respectiv aproximativ 383 de milioane de dolari S.U.A. pe o perioadă de 18 luni, în perioada octombrie 2001 - aprilie 2003.

Împrumutul va fi eliberat în șapte tranșe. Prima tranșă a împrumutului avea ca termen de finalizare data de 15 februarie 2002. Datorită faptului că ea a fost cumpărată în cursul anului 2001, această condiționalitate a fost respectată.

A doua tranșă poate să fie cumpărată de către România până la data de 15 mai 2002. Următoarele tranșe au termen la 15 august 2002, 15 noiembrie 2002,

15 februarie 2003, și respectiv, ultima cumpărare posibilă,

15 aprilie 2003.

Ce prevede, în principal, acest nou agreement, acest stand-by cu Fondul Monetar Internațional?

În primul rând, sunt problemele legate de evoluția bugetului general consolidat, de politica bugetară care urmează să fie aplicată în anul 2002. Aici s-au făcut unele reduceri ale contribuțiilor, așa cum bine știți, prin aprobarea Legii bugetului pe anul în curs, s-a îmbunătățit sistemul de protecție socială, în contextul restructurării economice, printr-un set de măsuri care se conducă la promovarea stabilității sociale și reducerea sărăciei, s-a introdus venitul minim pe economie, s-a declanșat acest proces, al recorelării pensiilor, a crescut alocația pentru copii, concomitent cu o dimensionare a cheltuielilor aferente bugetului pentru susținerea deficitului bugetar.

Deficitul bugetar pe anul în curs, al bugetului general consolidat, a fost stabilit la 3% din produsul intern brut.

Totodată, prin această scrisoare de intenție, prin acest program care a fost aprobat de către Fondul Monetar Internațional, s-au avut în vedere și anumite probleme legate de politica monetară, a cursului de schimb, în principal pentru a atinge acest obiectiv foarte important, și anume obiectivul scăderii ratei inflației și în cursul anului 2002, așa cum ne-am propus, la o rată de circa 22%.

Totodată, s-a avut în vedere întărirea disciplinei financiare în sectorul întreprinderilor de stat, unde se vizează clar o reducere a deficitelor cvasifiscale, în special cele care se regăsesc în sectorul energetic, o limitare a creșterilor salariale la întreprinderile de stat care înregistrează pierderi, creșterea performanței financiare în societățile cu capital de stat.

S-au avut în vedere, de asemenea, unele ajustări de prețuri la sectorul energetic, la electricitate, la energie termică, în așa fel încât societățile respective să-și diminueze pierderile pe care le înregistrează an de an.

Spre informarea dumneavoastră, anul 2001 a făcut ca Societatea "Termoelectrica" să înregistreze o pierdere de peste 13.000 de miliarde, aproximativ 400 milioane dolari.

Sigur, aici, în sectorul energetic, lucrurile trebuie să continue, reforma structurală trebuie să fie accelerată, în așa fel încât, într-o perioadă cât mai scurtă de timp, să se îmbunătățească capacitatea financiară a acestui sector foarte important.

Totodată, în acest acord au fost prevăzute și unele politici de reforme structurale care se bazează pe un program de privatizare și restructurare în sectorul întreprinderilor, care include privatizarea Băncii Comerciale Române până la sfârșitul anului 2002, privatizarea unor întreprinderi importante, cum sunt ALRO, ALPROM, privatizarea unui număr de cel puțin 12 societăți mari până la sfârșitul lunii martie și, sigur, atingerea obiectivelor care au fost avute în vedere din programul PSAL cu Banca Mondială.

Față de datele pe care vi le-am prezentat, a fost întocmit acest proiect de lege pe care îl susținem, cu rugămintea de a fi aprobat în sesiunea dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Îl invit pe domnul președinte Ștefan Viorel să prezinte raportul comisiei noastre, comisie sesizată în fond.

Domnul Ștefan Viorel:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Comisia pentru buget, finanțe și bănci, luând în dezbatere prezentul proiect de lege, a reținut, în principal, parametrii aranjamentului stand-by și ai memorandumului, așa cum au fost prezentați de inițiatori în fața plenului, și vă propune spre dezbatere și adoptare prezentul proiect de lege, în forma adoptată de Camera Deputaților, fără amendamente.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, ne găsim în prezența unui proiect de lege care privește aprobarea unei ordonanțe de urgență, în conformitate cu prevederile regulamentului.

Invit colegii să-și spună punctul de vedere, în numele grupurilor parlamentare.

Din partea Grupului parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist), domnul senator Doru Laurian Bădulescu.

Domnul Doru-Laurian Bădulescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi, avem pe masa de lucru, spre analiză și adoptare, două tratate internaționale, Aranjamentul stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 9/16.II.2002 4 și Memorandumul privind politicile din domeniul economicfinanciar ale Guvernului României pentru anii 20012002.

Se știe că, după negocieri îndelungate și profesioniste, aceste două documente de importanță fundamentală pentru starea și evoluția României au fost convenite prin scrisoarea din 17 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și a Băncii Naționale a României, respectiv răspunsul din 31 octombrie 2001 al Fondului Monetar Internațional. La început de februarie 2002, acestora li se adaugă o scrisoare suplimentară de intenție care se înscrie în procedura standard din relațiile Fondului cu țările membre, ca notificare oficială a unor evoluții înregistrate între momentul primei scrisori de intenție și momentul actual.

În primul rând, stimați colegi, trebuie subliniat faptul că aceste documente, așa cum vă este cunoscut, au fost aprobate prin ordonanță de urgență a Guvernului și au fost aduse imediat la cunoștința opiniei publice, fiind publicate în "Monitorul Oficial", spre deosebire de fostele guvernări cărora le-au trebuit aproape trei ani pentru un gest de transparență asemănător.

Proiectul de lege adus în atenția Senatului României constituie o relansare a relației România - Fondul Monetar Internațional și prin aceasta dobândește o importanță specifică, în condițiile în care România are nevoie de o infuzie financiară cu care Consiliul directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional a fost de acord, aprobând deja prima tranșă de împrumut.

Tranșa a doua, de 53 de milioane dolari, așa cum a arătat și domnul ministru, este programată până la 15 mai 2002.

Ținând seama de importanța deosebită pe care o au domeniile la care se referă proiectul de lege, apreciem că aranjamentul stand-by și memorandumul trebuie să primească puterea legiferării, demonstrând seriozitatea și capacitatea României de a respecta angajamentele asumate.

Atenția pe care o acordăm proiectului Legii privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2001 este sporită și de alte semnificații. Astfel, cele două documente puse pe masa senatorilor, spre analiză și adoptare, sprijină dezideratul României de stabilitate internă, consolidarea revirimentului economic, a credibilității și performanțelor interne și internaționale.

În această ordine de idei, este corect să se constate că proiectul de lege mai sus menționat reliefează mai multe succese și toate în conexiune cu angajamentele cuprinse în ambele documente.

Aș putea cita faptul că, pentru prima dată, România a realizat un ritm de creștere economică de 5,1%, care este cel mai ridicat dintre țările învecinate și dintre țările candidate la admiterea la Uniunea Europeană și la integrarea în NATO.

Succesul este cu atât mai important cu cât el s-a realizat pe fondul recesiunii globale și, pe plan intern, al regresului economic și social sever din perioada 19971999, cu efecte grave pe termen mediu și lung.

Pentru prima dată după decembrie 1989 societatea românească a început un nou an cu bugetul construit, astfel încât să se asigure un deficit de numai 3% din produsul intern brut, aceasta fiind o exigență validată de Fondul Monetar Internațional, o dată cu semnarea aranjamentului stand-by.

Pentru prima dată în viața parlamentară din România post-decembristă, Guvernul, riscând chiar și o moțiune de cenzură, și-a angajat, potrivit Constituției, răspunderea sub formă de declarații de politică generală aprobată de Parlament, care i-a acordat astfel, în continuare, încrederea politică.

Pentru prima dată, relația Executiv - Parlament este restabilită și funcționează eficient, întărind sistemul politic și instituțional al statului de drept, asigurând stabilitatea și coerența actului legislativ.

Tot pentru prima dată, statul român, în raport cu perioadele anterioare, se bucură de cel mai larg și substanțial sprijin internațional.

În aceeași ordine de idei, remarcăm că este primul caz în istoria NATO când un singur stat, România, candidat la integrare, a fost acceptat să participe cu forțe militare la războiul antitero, trimițând în Afganistan detașamente de menținere a păcii.

Consolidarea credibilității României pe plan internațional este materializată și în decizia Consiliului miniștrilor de justiție și ai afacerilor interne ai Uniunii Europene de eliminare a vizelor pentru cetățenii români privind libera circulație în spațiul Schengen.

În consecință, considerăm că proiectul Legii privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2001 trebuie aprobat de Senat. Aprobarea aceasta este în interesul României și-și va produce efectele în următorii doi ani.

Prin noul document legislativ se demonstrează coerență și responsabilitate în îndeplinirea angajamentelor asumate privind o serie de obiective, dintre care aș vrea să menționez doar faptul că principalele obiective macroeconomice pentru această perioadă, inflația coborâtă la 22% până la sfârșitul anului 2002, creșterea economică de 5% în 2002, deficitul contului curent limitat sub 6% din produsul intern brut, creșterea rezervelor oficiale la aproape trei luni de importuri, concentrarea politicilor macroeconomice pe politici fiscale și monetare restrictive, pe o politică salarială prudentă în sectorul bugetar și al întreprinderilor de stat, precum și pe măsuri de reducere a cheltuielilor și a pierderilor cvasifiscale din sectorul energetic și din cel al întreprinderilor de stat, precum și accelerarea privatizării și restructurării, relaxarea graduală a fiscalității, astfel încât, până în 2003, cota aferentă impozitului pe venitul global să se diminueze de la 40% la 28-29%, îmbunătățirea mediului de afaceri, inclusiv a cadrului legal și instituțional destinat investitorilor străini și români.

Aici este locul să remarcăm că, după ce s-a adoptat Legea privind promovarea investițiilor directe, s-a înregistrat, în ultima jumătate a anului trecut, un număr de circa 60 investiții mari și au fost create încă 20.000 de întreprinderi mici și mijlocii; îmbunătățirea solidarității sociale, după ce în 1997-2000 gradul de sărăcie a populației a crescut de la 19% la 43%.

Precizăm că aranjamentul stand-by și memorandumul constituie corpusul proiectului de lege supus ratificării, susțin scăderea gradului de sărăcie prin reducerea șomajului și activarea reorientării forței de muncă; continuarea reformei structurale intensificând procesul de privatizare a sectorului de stat pentru crearea unei economii de piață viabile; atragerea investițiilor străine directe și ajungerea din urmă a altor țări candidate la Uniunea Europeană.

În acest context, se evidențiază privatizarea ALRO,

ALPROM, care trebuie încheiată până în martie 2002.

Stimați colegi,

Chiar și simpla înșiruire a acestor condiții arată cât de complexe și de exigente sunt reglementările cuprinse în aranjamentul stand-by și în memorandumul care, prin noi, pot primi putere de lege.

Senatul este onorat să ia act de o evaluare recentă pe care Comisia Europeană o face în raportul de țară pentru România. Citez: "Eficiența puterii legislative s-a îmbunătățit considerabil" față de situația evidențiată în rapoartele precedente care subliniau că slăbiciunea coaliției de la putere dusese corpul legislativ, citez, "în stare de paralizie".

Astăzi, corpul legislativ revigorat este pregătit să analizeze, în acest forum de dezbatere politică și de decizie legislativă, Aranjamentul stand-by cu Fondul Monetar Internațional și Memorandumul cu privire la politicile economice și financiare ale Guvernului României, în perioada 2001-2002.

Problemele principale din proiectul de lege care este supus spre adoptare sunt stringente și fundamentale pentru starea și evoluția României, pentru atingerea obiectivelor majore ale politicii interne și externe a țării, integrarea în structurile europene și euroatlantice.

Consecvent poziției noastre de a îndeplini programul validat de electoratul care ne-a trimis în Senat, ne exprimăm atitudinea favorabilă adoptării proiectului de lege suspus atenției noastre. Nu uităm lecția Argentinei provocată de tergiversarea reformelor structurale, nu uităm că accesul în condiții rezonabile pe scena Europei și a lumii necesită o politică legislativă coerentă, oportună și eficientă, în care documente cum sunt cele care ne-au reținut atenția... ne rețin atenția astăzi sunt de o importanță aparte.

Totodată, să nu uităm nici faptul că plusul de credibilitate dobândit de România prin programele economice și legislative din anul 2001 a determinat și reducerea riscului de țară, situație confirmată de agențiile internaționale de rating Standard and Poor, Moody’s...

Stimați colegi,

Ieri, la Biroul executiv central al Partidului Social Democrat, s-a transmis un semnal clar că nu se dorește o asemănare cu fosta guvernare la capitolul corupție, acum campania anticorupție fiind declanșată cu amplitudine, în forță.

Astăzi vreau să sper că nu ne vom asemăna cu fosta guvernare nici în ceea ce privește executarea Aranjamentului stand-by cu Fondul Monetar Internațional, în sensul că acordul va fi dus până la capăt, România încasându-și toate tranșele.

Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist) vă propune aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001 privind ratificarea Aranjamentului stand-by România - Fondul Monetar Internațional și a Memorandumului pentru 2001-2002, convins fiind că aceasta va constitui încă un suport favorabil pentru însănătoșirea economiei și a situației financiar-bancare naționale.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Invit la cuvânt pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidul România Mare, domnul senator Mihai Lupoi.

Domnul Mihail Lupoi:

Domnule președinte,

Domnilor senatori,

Domnule ministru,

Aș dori să încep prin a adresa o întrebare antevorbitorului meu și colegului, domnul chestor Bădulescu. Avem o nelămurire în legătură cu îmbunătățirea și aducerea spre firesc a relației Parlament - Guvern.

Considerați că această relație a fost restabilită în coordonatele ei firești prin ordonanțe de urgență, pentru că, practic, după cum vedeți, votăm în continuare ordonanțe de urgență?!

Noi rămânem la părerea ca legile să treacă întâi și să fie discutate în Parlament și apoi aplicate de Guvern.

Deci până când nu se va renunța la acest regim accelerat și abundent de ordonanțe de urgență nu considerăm că există o relație firească între Executiv și Legislativ.

Aș vrea, pentru amuzament, dacă pot să spun așa, un amuzament tragic, să vă fac o socoteală. Aceste 320 milioane de dolari despre care vorbea domnul ministru dacă e să le împărțim în cele 7 tranșe, spre stupefacția noastră, ajungem la o sumă de doi dolari pe cap de locuitor în România, pe care, dacă e atât de important să o obținem din altă parte, propun să o dăm noi, parlamentarii, din leafă, că e suficient de mică și ne putem permite. E ridicolă suma, iar argumentul că un acord cu Fondul Monetar Internațional este un subiect tabu și că semnarea acestui acord ne face credibili în fața comunității internaționale...

Spuneam mai devreme că am să mă folosesc exact de un material redactat de serviciile abilitate și trimis nouă prin intermediul Guvernului. Acest material este în principal o analiză a situației din Argentina, a crizei de acolo, dar care, din păcate, se poate aplica perfect situației financiar-economice din România și, nu uitați, faptul că nu avem aceleași mișcări de stradă nu înseamnă mare lucru, când va exploda mămăliga vă veți cruci... Și nu mai e departe ziua!

În acest material se spune: "măsurile aplicate de Fondul Monetar Internațional au exacerbat tensiunile sociale, conducând la explozia sărăciei din decembrie 2001, soldată cu demisia președintelui Delarua și a Guvernului".

Atenție, domnilor guvernanți!

În legătură cu rolul Fondului Monetar Internațional și cu modalitățile lui de a acționa pe piețele internaționale, pot să vă citesc din același material, de exemplu, influențele asupra activității Fondului Monetar Internațional și a acordurilor cu Fondul Monetar Internațional aplicate în economia argentiniană, care se potrivește și la alte economii unde Fondul Monetar Internațional și-a aplicat minunatele sale planuri. Hazard moral!

Perspectiva creditorilor de a primi fonduri din finanțările de la Fondul Monetar Internațional reduce prudența acestora în ceea ce privește investițiile. În același timp, induce o reacție de așteptare atât a debitorilor, cât și a creditorilor, în ideea obținerii unor sume cât mai mari de la Fondul Monetar Internațional.

Iată ce fel de credibilitate aduce în rândul creditorilor și al investitorilor un acord cu Fondul Monetar Internațional. Materialul este redactat de Guvern, repet.

Un alt punct. Optimism exagerat din partea oficialilor Fondului Monetar Internațional. Reprezentanții Fondului Monetar Internațional au tendința de a ignora experiențele negative ale trecutului, fiind exclusiv preocupați de criza prezentă. Acest lucru afectează obiectivitatea deciziei privind aprobarea de fonduri suplimentare, ceea ce conduce la repetarea acelorași greșeli și agravarea problemelor economice din diverse țări.

Spre sfârșitul materialului se face o sinteză și se spune: "până în prezent au fost propuse trei direcții de modificare a rolului Fondului Monetar Internațional în cadrul acestei arhitecturi". Și această propunere este făcută, nici mai mult nici mai puțin, decât de directorul general adjunct al Fondului Monetar Internațional, Anne Kruger. Se propune transformarea Fondului Monetar Internațional, fiți foarte atenți, rol de curte internațională de faliment, rol propus de Anne Kruger, director general adjunct al Fondului Monetar Internațional. Noul sistem va fi conceput pe modelul mecanismelor privind falimentul din țările dezvoltate, Fondul Monetar Internațional urmând a avea un rol de supervizare și administrare a proceselor de faliment. Noi semnăm deci un acord cu un organism care dorește să devină un administrator de falimente, deci recunoaștem, practic, cu mânuța noastră, ca să mă exprim așa, că suntem în faliment.

Din concluziile preliminare ale acestui material, crizele economice au condus la violențe nu numai în Argentina, dar și în Indonezia, Coreea, Mexic, Brazilia și alte țări, care au făcut obiectul planurilor de ajustare structurală impusă de Fondul Monetar Internațional. Aviz amatorilor!

Fondul Monetar Internațional promovează o separare strictă între politic și economic, dar total în afara preocupărilor legate de consecințele sociale, politice și umanitare ale politicilor și recomandărilor sale.

Această concluzie preliminară vine mănușă pe afirmațiile premierului Năstase, de acum câteva zile, care se văita tocmai de faptul că leafa medie nu mai ajunge nici pentru plata întreținerii. Dependența de Fondul Monetar Internațional poate conduce numai la austeritate temporară și superficială. Este un material, repet, redactat și trimis nouă de Guvern.

Ultimul punct. Calitatea gestiuni corepunzătoare a resurselor interne poate influența semnificativ atragerea resurselor externe.

Iată deci că nu semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internațional cu orice preț este ceea ce ne poate scoate din marasmul economic pe care refuzăm, prin diverse poziții cosmetice, să-l recunoaștem!

Vreau să vă atrag atenția că suma de 320 milioane dolari, în 7 tranșe, este un fel de bătaie de joc, când i se acordă Turciei o suplimentare, deci rețineți, numai o suplimentare, de 16 miliarde dolari. Or, să mă ierte Dumnezeu, mulți dintre dumneavoastră ați fost în Turcia.

Nu cred că Turcia este atât de departe de noi, economic și social, încât să putem vorbi de o asemenea diferență de sume.

În acest context, eu cred că nu e cazul să votăm acordul stand-by, ci să rugăm Guvernul, care a redactat acest material din care v-am citit, și pe domnul ministru de finanțe să reia negocierile cu cei de la Fond și să ne lămurim.

Semnăm administrarea falimentului României sau ieșirea României din marasmul economic?!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Paul Păcuraru.

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Înțeleg stânjeneala și, să spunem, aspectul mai mult decât decent cu care se încearcă susținerea acestui acord. Înțeleg că domnul ministru... de la care așteptam informații reale privind negocierea acordului, privind punctele pentru care Guvernul se bate, în momentul de față, privind corecțiile pe care trebuie să le facă acestui acord, pentru că, așa cum este, pare a fi aproape inacceptabil... și iată că, în loc de acestea, am avut doar o lectură a raportului, a punctului de vedere al Guvernului, atunci când a trimis ordonanța la Parlament, adică am fost în situația de a fi pus în clasa I - în clasa I am învățat toți să citim, domnule ministru - și cred că toată lumea care a intrat în această sală a intrat cu temele făcute, adică cu raportul citit, cu raportul comisiei analizat, cu toate acestea, deci, subliniez, cred că prezența dumneavoastră în sală, în sala Senatului, a fost solicitată pentru argumente de fond pentru acest acord, pentru a prezenta ce se întâmplă în aceste zile la Guvern și în negocierile pe care le faceți, și nu pentru lectura mot-a-mot, cu virgulă și cu punct, a materialului pe care noi îl avem.

Sigur că, trecând acum la discuția pe fond, înțeleg și dificultatea pe care o are partidul de guvernământ în a susține acest acord, pentru că el este în totală contradicție atât cu programul de guvernare, cât și cu angajamentele din campania electorală. Nu veți regăsi nimic din acordul stand-by care să vă susțină elementele care v-au adus la guvernare, și aceste lucruri le cunoașteți cât se poate de bine și sigur că vă împiedică să aveți o discuție pe fond sau vă stânjenesc în a avea o discuție de fond asupra acestui acord. Nu voi reitera acuma, nu cred că este cazul, ce aveți dumneavoastră atât în programul de guvernare, cât și în angajamentele sociale pe care le faceți. Cert este că sunteți într-o dificultate imensă, pentru că există o ruptură flagrantă între ceea ce, pe de o parte, v-a dus spre putere și spre guvernare și ceea ce sunteți obligați, în momentul de față, să întreprindeți, practic, datorită acestui acord.

Voi încerca să spun câteva lucruri pe câteva probleme economice de fond care vizează... care sunt incluse în acest acord și care cu siguranță ar merita o atentă dezbatere.

Succesul economiei românești, începând cu anul 2000-2001, a avut ca bază, dacă nu mă înșel, creșterea exporturilor românești, faptul că s-au depășit 10 miliarde dolari în 2000 la export, faptul că am avut 11 miliarde dolari la export în anul trecut, și, sigur, dacă dorim să avem o creștere economică, se pare că această pârghie este una din cele mai importante.

Din păcate, în condițiile în care exportul a fost pivotul creșterii economice în România, tocmai acest lucru este drămuit astăzi de acest acord, pentru că Fondul Monetar Internațional are în vedere reducerea stimulentelor economice pe care le au exportatorii, eliminarea impozitului pe profit, astăzi diminuat de 5 plus 1%, pentru Fondul România, de 6%, ajungerea spre 10-12% și, până la urmă, nivelarea impozitului pe profit.

Sigur că se poate spune că impozitul pe profit în România nu este foarte mare, dar în condițiile de funcționare a societăților comerciale românești, în condițiile mediului economic intern el este o povară importantă pentru agenții economici.

Cred cu convingere că facilitatea de export introdusă în 1999 a stimulat cu adevărat exporturile, a permis acest nivel important de creștere a exporturilor și că eliminarea acestei facilități va fi în măsură să reducă șansa de relansare economică internă.

Un alt argument legat de acest subiect este totuși deficitul balanței comerciale. România a înregistrat anul trecut un record al deficitului balanței comerciale, în sensul că avem aproape 4,1 miliarde dolari deficit. Este imposibil să avem în vedere, și dumneavoastră știți, cu siguranță, că acest deficit se regăsește în rating-ul de țară, într-o serie de indicatori de analiză, și acest deficit nu poate să depășească, de regulă, 25% din nivelul schimburilor comerciale ale unei țări.

Iată că noi îl avem la 40% și vrem să ne îmbunătățim rating-ul, dar, pe de altă parte, să abordăm sau să drămuim, sau să limităm șansa pe care o avem de relansare economică prin acest mecanism al exportului.

Un alt punct care ridică... este mai mult decât controversat... ridică mai multe probleme decât ne putem imagina... este aspectul privind întreprinderile mici și mijlocii.

A fost o bătălie de lungă durată, domnule ministru, în România, cred că la vremea respectivă erați încă la Washington, atunci când Parlamentul vechi a adoptat Legea întreprinderilor mici și mijlocii, celebra Lege nr. 133/1999 pe care tot noi, tot datorită acelorași funcționari de la Fondul Monetar Internațional, am fost în situația de a o suspenda. A fost pe neplacul tuturor, nimeni nu a dorit suspendarea, pentru că toată lumea înțelegea că întreprinderile mici și mijlocii, dacă vor să fie o șansă de redresare, de relansare economică, trebuie să fie susținute cu adevărat.

Din păcate, și o spun cu sinceritate, cu ministrul liberal în frunte, cu tot, am fost în situația de a le suspenda, de a nu le aplica, și, mă rog, practic, în 1999-2000, întreprinderile mici și mijlocii, care sunt singura șansă de redresare economică în condițiile falimentului industriei de stat, au fost sufocate.

Avem în România în jur de 600.000 de întreprinderi mici și mijlocii. Din aceste 600.000, o jumătate sunt pe pierderi, un sfert sunt pe profit zero, iar un alt sfert este cumva pe pozitiv.

Unul din gesturile bune pe care le-a făcut guvernarea nou-instalată a fost faptul că prima decizie economică pe care a luat-o a fost punerea în aplicare a Legii nr. 133/1999. Și iată acuma suntem în situația să o trimitem, să o expediem, pentru că acordul prevede atât la microîntreprinderi ajustări în ceea ce privește T.V.A.-ul, cât și la întreprinderile mici și mijlocii, eliminarea scutirilor de taxe vamale și de T.V.A. ... la importurile de materii prime...

Se are în vedere... am înțeles că politica care se duce în momentul de față este: "Domnule, nu favorizați întreprinderile mici și mijlocii, pentru că în Occident, în economia de piață, nu sunt favorizate întreprinderile mici și mijlocii." Da, domnule ministru, așa este, este un nivel egal de competiție, de concurență economică. Dar, atenție, că ei sunt după decenii de dezvoltare, iar noi suntem într-o fază de lansare și de punere pe picioare a acestor structuri economice care sunt cele care dau substanță economiei de piață. Suntem, la acest capitol, domnule ministru, exact în situația parcurilor industriale. Am avut o lege bună, a parcurilor industriale, cu facilități pentru operatorii economici. Ce avem în momentul de față?

O lege administrativă a parcurilor industriale, modul în care este construită, deci facilități au doar societățile administrator, operatorii economici din parc nu au nici o facilitate, o să prefere zone defavorizate, o să prefere zone libere, dar nu parcuri industriale.

Deci în loc să facem parcuri industriale, emergente și care să corespundă cerințelor economiei de piață, o să încercăm să facem niște construcții administrative, să vedem ce o ieși din ele, dar încă o șansă ratată. De ce?

Pentru că aceiași funcționari, aceiași comisari ne spun:

"nu este în standardele noastre acordarea de facilități".

Deci dacă nimic nu este în standardul european sau al Fondului Monetar Internațional înseamnă că noi va trebui să ne comparăm cu ei, în condițiile în care, noi, acuma, de fapt, înfiripăm, punem pe picioare elementele unor structuri economice de piață.

Ridică, în egală măsură, probleme, domnule ministru, și poate ne veți răspunde, lista societăților care trebuie privatizate.

Cu siguranță vom fi și am fost, vom fi și în continuare vom susține ideea de privatizare.

Ni se pare însă absolut de neacceptat ideea ca unități economice viabile, dacă nu sunt privatizate, să fie lichidate. Este un absurd al situației aproape de neimaginat, deci demantelăm societățile, eliminăm activitățile auxiliare, anexe, sculării, tot felul de alte lucruri care sunt auxiliare activității economice și rămâne nucleul fiabil, activitatea rentabilă, profitabilă. Și dacă nu reușim să privatizăm, și e posibil să nu reușim să privatizăm, suntem, conform acestui acord, în situația de a le închide. Voi întreba și eu: avem cumva un exces de locuri de muncă? Avem o supraproducție internă care să ne permită să luăm astfel de măsuri? Care este rațiunea, inclusiv a Fondului, care citez: "dorește totuși binele economic al României" sau rațiunea Guvernului ca să accepte o astfel de măsură în program.

În fine, cred că o mare problemă este cea privind elementul de negociere a acordului. Un acord, fie și cu Fondul Monetar Internațional, nu este un lucru bătut în cuie. El trebuie să se miște în funcție de evoluția concretă a economiei. Există parametri variabili în economie.

Există factori conjuncturali, există elemente care intervin în funcție de piața mondială, de piața internă, de evoluția prețurilor, de evoluția... de tot ce se poate pe lumea asta.

A prevedea nenegocierea acordului sau obligativitatea nenegocierii acordului mie mi se pare că este absolut inacceptabil.

Dumneavoastră, ca Guvern, va trebui, pas cu pas, tranșă cu tranșă, să aveți elementele de negociere în mână și capacitatea de a negocia și de a discuta. De fapt asupra acestui element, cu negocierea, a fost o lungă discuție politică în România. Nu vreau să vă aduc aminte ce ne spunea domnul Florin Georgescu, în guvernarea trecută, la fiecare acord stand-by. Nu existau elemente de înălțime - centimetri, milimetri - de la care se negocia cu înalții demnitari ai Fondului Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale în cuvintele domnului Florin Georgescu. Iată însă că sunteți într-o situație mai proastă. Pentru că, cu siguranță, acordul pe care îl negociați în momentul de față este mult mai sever și mult mai strict decât cel pe care îl reușea acea inabilă echipă de negociere a guvernării trecute.

Ridică, de asemenea, un mare semn de întrebare problemele legate de impozitele salariale. Prevederile pe care le aveți în acord, de reducere a impozitului pe salarii pentru salariile mici, absolut de acord cu ele. Sunt categorii care au venituri atât de mici încât trebuie să fie coborâte impozitele pe salarii. Noi și la proiectul de buget am avut o propunere în acest sens. Ce faceți în schimb?

Păi, haideți să ridicăm impozitele mari. Nu pe cale directă, ci pe cale indirectă: coborâm plafonul. În loc să le avem plafonate 40% - cât este impozitul pe salarii pe venituri mari, peste 10 milioane - coborâm plafonul, venim la 5 milioane, la 6, la 7. Pentru că această haiducie fiscală este posibilă; dacă Fondul Monetar Internațional o cere o vom practica și noi. Nu! Mie mi se pare o măsură antimuncă, anticapacitate, anticapacitate profesională! Adică de ce să penalizez... Sigur, trebuie să reduc impozitele la categoriile cu venituri mici și susțin acest lucru, dar sub nici o formă nu putem accepta ideea că cei care prin merit - bănuiesc - au un salariu mai mare obținut prin muncă, prin străduință, prin competență, prin capacitate trebuie să fie permanent penalizați. Este absolut inacceptabil, în opinia mea.

În fine, un alt element de strategie la care, poate, veți reflecta - e de gândit, nu o formulez ca obiecție - e problema privatizării B.C.R.-ului. Nu știu care stat din lume își permite să nu aibă nici o bancă de stat.

Bănuiesc că în contextul ăsta al globalizării, al internaționalizării și așa mai departe, totuși, statele mai există, mai au un viitor și cred că mai au și politici și programe proprii. Care sunt instituțiile financiare prin care statele pot să-și pună în aplicare proiectele, programele, prioritățile economice? Să spunem, vreau să dezvolt un anumit sector, vreau să dau bani, vezi Doamne!, năpăstuitei agriculturi de astăzi și vreau să fac din ea o prioritate națională. Cum fac acest lucru dacă eu nu am o bancă a statului care să mă susțină în politica guvernamentală pe care o fac și care să-mi faciliteze credite cu dobândă subvenționată, să-mi faciliteze anumite politici de care noi avem neapărat nevoie? Sigur, ideea pe care o susțin nu este foarte liberală. Îmi veți spune că este Banca Națională. Nu e bancă comercială. Îmi veți spune că, probabil, rămâne C.E.C.-ul. Este de văzut. Dar ideea că un stat poate să rămână fără o singură bancă comercială de stat care să susțină politica statului respectiv în diverse domenii este un subiect de atentă meditație. Pentru că una este tu, guvern, să ai o bancă pe care să te susții, să-ți faci politicile pe care le ai de făcut și alta este să te duci la Washington, la Paris sau la Viena, la consiliile de administrație ale băncilor străine respective, să încerci să obții o facilitate sau o creditare pentru o politică sectorială pe care vrei s-o dezvolți.

Iată, domnule ministru, nu am epuizat toate discuțiile pe fond care se pot face legat de acest acord.

Dumneavoastră, cu siguranță, vă confruntați cu aceste probleme, ați auzit toate aceste argumente.

Vreau să vă spun că în preambulul întâlnirii de astăzi am discutat cu camerele de comerț, cu Agenția Națională a Exportatorilor și Importatorilor Români, cu Alianța pentru Dezvoltare Economică a României, am discutat cu multe patronate. Vreau să vă spun că acest acord - așa cum îl faceți, așa cum îl semnați - vă pune toată această lume economică în cap, pentru că nimeni nu este de acord. Dincolo de argumentele pe care din rațiuni politice ni le vom aduce unii altora aici în sală, nimeni nu este de acord cu forma în care dumneavoastră semnați acest acord. De răspunsurile pe care le veți da la întrebările puse - pe care sper să nu le transformăm într-o dispută politică, ci într-o analiză temeinică - va depinde, cu siguranță, votul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. În măsura în care nimic nu este de schimbat aici și nu vom face decât o discuție politică, votul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal va fi împotrivă.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea P.N.L.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul senator Aurel Pană.

Domnul Aurel Pană:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor senatori,

Desigur, în dezbaterea generală pentru supunerea la vot a unui document care are o oarecare importanță în construcția politică, economică a unei țări, ar trebui să lăsăm apartenența politică de o parte și să ne aplecăm asupra problemei în mod profesional. Lucrurile ar sta așa într-o societate normală. Lucrurile ar sta așa atunci când o democrație este una în care opoziția este recunoscută și nu este împroșcată mereu cu noroi, crezând că așa trebuie să se facă politica de partidul-stat în România.

Îmi amintesc cu mare neplăcere situația în care eram ca membru al echipei de negociere din fosta guvernare, de "tristă amintire" - cum o subliniază alții. Știu ce înseamnă ore nedormite, nopți nedormite. Știu ce înseamnă să negociezi cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca Mondială. Este un lucru groaznic. Este un lucru cumplit. În același timp, nu uit jocul de-a politica atunci când veneam în comisiile de specialitate. Nu uit faptul că fostul ministru de finanțe - care a fost amintit și de colegul liberal, domnul Florin Georgescu, astăzi președintele Comisiei de finanțe, bănci de la Camera Deputaților... îmi amintesc, și cu plăcere și cu neplăcere, acel joc de-a șoarecele și pisica, permanent, în care dânsul, prin funcția pe care a avut-o și participant... nu era lună din an în care să nu fie la Washington împreună cu guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu - deci știa foarte clar care sunt mecanismele profesionale, fără inducții politice, și care sunt eforturile politice, sacrificiile politice ale partidelor atunci când trebuie să pună în aplicare un acord și se juca de-a șoarecele și pisica cu noi și abia în final, la dezbaterea generală, mai catadicsea, când și când, să ne dea dreptate.

Nu pot să nu îmi amintesc că întreaga campanie electorală în anul 2000 s-a bazat pe "odioasele" acorduri încheiate cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, "instituții de exploatare".

Nu pot să nu amintesc faptul că ne-a spus că "s-a negociat în genunchi". Ceea ce conține astăzi și ceea ce dumneavoastră încercați să vă asumați este o negociere "târâș". Ați trecut dincolo de nivelul de negociere "în genunchi". Este o negociere "târâș"!

Care este singura măsură, după ce un an de zile - 2000 - ați zis să așteptăm, noi nu negociem, noi suntem demni, noi suntem români, noi mergem singuri înainte! Ne amintim și din programul de guvernare. Ne amintim și de intervențiile primului-ministru de câte ori a venit la Parlament, în Camerele reunite. Ne amintim foarte bine de toate aceste lucruri.

Păi, domnilor, singura măsură de reformă pe care ați îndeplinit-o a fost aceea de aliniere a prețurilor la energie. Este singura măsură. Dar atâta timp cât nu a avut efectele economice scontate, pentru că nu s-a mers cu reforma în continuare, inflația în loc să scadă a crescut.

Deci măsura luată a fost pe de o parte antipopulară - și vă meritați oprobriul public pentru asta - iar, pe de altă parte, nu a avut efectul economic scontat de dumneavoastră. Aceasta a fost singura măsură economică.

Dezbatem astăzi două acte normative în domeniul agriculturii. Cât de bine sunt ele armonizate cu ceea ce dumneavoastră negociați zi și noapte cu Fondul Monetar Internațional? Discutăm despre exonerarea de plată a datoriilor către bugetul de stat a fostelor I.A.S.-uri care urmează să fie privatizate. Va veni următoarea ordonanță de modificare a Legii nr. 268/2001 prin care se va anula fondul de dezvoltare al agriculturii. Care sunt interesele noastre de integrare? Cum se armonizează interesele de integrare europeană și necesitatea de creare de fonduri naționale de sprijin direct al economiei - atât cât este permis ajutorul de stat, iar în agricultură este permis; în alte domenii este interzis în Comunitatea Europeană, când noi venim și aducem la nivelul "târâș" - la care mergeți în negocieri - economia națională?

Sunt lucruri la care trebuie să cugetăm cu foarte, foarte multă atenție. Trebuie să... cum să spun eu... dincolo de aspectul profesional și necesitatea umană, de probitatea profesională, eu nu uit că sunt și om politic.

Nu uit că niciodată nu ați fost de acord cu ceea ce s-a încheiat cu Fondul Monetar Internațional și cu Banca

Mondială în 1997-2000.

De aceea și noi astăzi trebuie să vă aducem pe dumneavoastră în fața să vă duceți singuri crucea, singuri să aprobați aceste măsuri care sunt antipopulare, singuri să încercați să le duceți la îndeplinire și singuri să suportați consecințele.

Noi vom vota împotriva aprobării acestei legi. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al P.D. Vociferări în partea puterii.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, să respectăm punctul de vedere al Grupului parlamentar al P.D., expus de colegul nostru, domnul senator Aurel Pană.

Din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Puskás Zoltán.

Domnul Puskás Valentin-Zoltán:

Stimate domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Distins Senat,

Senatul se află în fața unei hotărâri mai grele - să spun așa -, pentru că trebuie să aprobăm sau nu Legea privind ratificarea acordului cu Fondul Monetar Internațional și memorandumul.

Nu am venit cu situația comparativă care să ne prezinte aceste acorduri stand-by încheiate de-a lungul celor 12 ani și modul în care au fost îndeplinite condițiile de oricare guvernare, chiar fosta guvernare din care am avut onoarea să facem și noi parte - U.D.M.R.-ul -, și nu am vrut să vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat înainte.

Aș vrea să vorbesc despre ceea ce se va întâmpla în viitor.

Pentru noi nu atât suma cuprinsă în acest acord stand-by este importantă, pentru că suma este o sumă simbolică. Este important faptul că acest acord se încheie cu Fondul Monetar Internațional. Faptul că Guvernul va trebui să aducă la îndeplinire niște măsuri într-adevăr necesare - pe care trebuia să le aducem la îndeplinire și în guvernările de dinainte - este ceea ce ne îndeamnă să spunem că acest acord este necesar, că acest acord trebuie ratificat, trebuie votat și de către Parlament.

S-au adus aici niște exemple: Argentina, un exemplu recent. Eu aduc alte exemple. Acum câțiva ani vorbeam cu frică despre "bulgarizarea" României. Ia să vedem cum stă acum Bulgaria, după ce a încheiat acorduri cu Fondul Monetar Internațional și după ce a respectat ceea ce a fost în acordul respectiv. Prin anii ’90, într-o țară vecină - care acum are mari șanse de a intra în Uniunea Europeană -, a fost luată o măsură foarte drastică din punctul de vedere al popularității fiscale, care este acum și în acest acord stand-by. Guvernul a fost de stânga, a luat aceste măsuri și după măsurile restrictive țara a început să se dezvolte. Oare această sumă este atât de importantă sau faptul că Fondul Monetar Internațional semnează cu noi acest acord stand-by, faptul că în anexele memorandumului sunt cuprinse niște sarcini foarte importante pe care, dacă vom reuși să le realizăm, atunci bineînțeles vom putea porni într-o nouă etapă a dezvoltării economice a României.

Și vă dau doar câteva exemple: politica de reducere a arieratelor. Vorbim de foarte mult timp despre această problemă. Într-adevăr, dacă Guvernul va respecta ceea ce este cuprins în acest acord privind reducerea arieratelor, atunci vom avea sume importante care se vor elibera și vor putea fi folosite inclusiv - cum a spus colegul meu domnul Păcuraru - pentru stimularea unor activități economice. Acum câteva luni am avut o intervenție, o declarație politică în care am arătat chiar acest fapt, că ne aruncă în apă Fondul Monetar Internațional, câteodată, prin cerințele pe care ni le impune. Da, așa este!

Dar acest lucru este grav atunci când nu respectăm ceea ce este cuprins în aceste documente - foarte importante care sunt încheiate cu Fondul Monetar Internațional și în mod sistematic neglijăm de exemplu reducerea arieratelor, restructurarea regiilor autonome - care este altă prevedere din anexe -, reforma sectorului energetic, privatizarea a cel puțin 4 societăți, care au mai mult de 1.000 de salariați, eliminarea unor facilități la plata T.V.A. și așa mai departe. Dacă toate acestea vor rămâne doar scrise în acest acord, atunci bineînțeles că nu putem avea pretenția ca acest memorandum și acest acord să aducă rezultatele scontate.

Noi, analizând conținutul acordului și al memorandumului, am constatat că acestea conțin anumite sarcini foarte importante dar și foarte dificile pentru Guvern. Am constatat și faptul că în cazul în care aceste prevederi, aceste sarcini vor fi duse la îndeplinire în mod sistematic, conform prevederilor din anexe, de către Guvern, vom avea ocazia să ieșim din impasul economic în care ne aflăm, vom avea ocazia să putem face un pas înainte în dezvoltarea, în revigorarea economică a țării. Nu faptul că acest acord aduce o sumă simbolică, modică este important.

Important este faptul că acest acord prevede o serie de angajamente ale Guvernului care, duse la îndeplinire atât pe plan legislativ, cât și pe plan structural, fiscal și așa mai departe, ne vor da șansa de a trece mai departe în opțiunile noastre de redresare economică a țării.

U.D.M.R.-ul va vota acest proiect de lege cu gândul și cu speranța că Guvernul va îndeplini aceste prevederi grele și foarte nepopulare din acest acord, iar îndeplinirea acestora va ajuta România să iasă din impasul economic în care se află și, pentru îndeplinirea acestor prevederi și pentru redresarea economică, U.D.M.R. va acorda tot sprijinul Guvernului actual.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc domnului senator Puskás. Îl invit pe domnul ministru Tănăsescu...

Domnul Doru-Laurian Bădulescu (din sală):

Mi s-a pomenit numele și solicit drept la replică.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, așa este. Domnul senator v-a pomenit numele.

Drept la replică, vă rog!

Vă adresez rugămintea să nu creați prin intervenția dumneavoastră tensiuni suplimentare.

Domnul Doru-Laurian Bădulescu:

Nu, nu. Aș vrea să lămuresc un singur fapt. Am fost oarecum surprins de întrebarea colegului meu Lupoi privind această situație. Astăzi, cred că pentru prima dată a fost prezentat Parlamentului aranjamentul stand-by și memorandumul, așa cum cer - dacă vreți - și interesele opiniei publice și cum cer reglementările noastre și Regulamentul Senatului.

Eu aș răspunde tot printr-o întrebare: cum ar fi preferat, să nu știe nimic despre aceste documente timp de 3 ani de zile, cum s-a întâmplat în fosta guvernare, să nu știm ceea ce a angajat un guvern care, sigur, s-a dovedit că e un guvern trecător, timp de 3 ani de zile, sau preferă formula noastră democratică, transparentă, prin care s-au adus imediat la cunoștința opiniei publice, s-a publicat în "Monitorul Oficial" textul integral al aranjamentului și al memorandumului și a fost adus în atenția Parlamentului un document de o asemenea importanță?

Sigur că eu cred că este preferabilă formula noastră și de aceea astăzi putem să discutăm, să ne exprimăm opiniile imediat ce acest acord a fost semnat. Dar aș vrea să punctez încă o dată faptul că el a fost semnat după negocieri temeinice, după aproape 6-7 luni de analize cu specialiștii din țară, negocieri cu Fondul Monetar Internațional. Însă... și acum aș vrea să mă refer puțin și la luările de cuvânt ale colegilor mei...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu. Vă rog, domnule senator, nu faceți acest lucru, pentru că altfel mă obligați să le ofer cuvântul și dumnealor.

Domnul Doru-Laurian Bădulescu:

Da, bine. Vreau să menționez numai faptul că...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Să-l ascultăm pe domnul ministru, așa cum este regulamentar, dânsul să se refere la anumite intervenții.

Domnul Doru-Laurian Bădulescu:

De la anumite standarde s-a plecat în această negociere. De la anumite niveluri de referință și acelea sunt nivelurile de referință care au fost lăsate de cei care au negociat înaintea noastră. Nu se mai poate modifica radical un aranjament stand-by și un memorandum atâta timp cât s-au făcut deja niște angajamente în numele României. Și acele angajamente care au fost anunțate numai după o lună de la instalarea noului guvern, în februarie 1997, au fost poate decisive și pentru nivelul la care s-a ajuns...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, permiteți-mi să vă mulțumesc pentru intervenție. Vă rog să nu răpiți domnului ministru posibilitatea să răspundă liderilor grupurilor parlamentare.

Vă rog, domnule ministru, aveți cuvântul!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Au fost făcute trei tipuri de comentarii asupra acestui proiect de lege care este supus dezbaterii astăzi.

Un prim aspect a fost legat de faptul că acest acord ar fi asemănător sau ar duce la o criză asemănătoare cu criza din Argentina.

Aș vrea să vă informez, doamnelor și domnilor senatori, că o asemenea abordare, pe lângă faptul că este distructivă, este și neconformă cu adevărul. A face o similitudine între ceea ce s-a întâmplat în Argentina și situația din România sunt două lucruri total diferite.

Aș vrea să mă refer puțin în amănunt pentru a vă demonstra că acest mod de abordare nu este corect.

În 1991... și mă bucur că domnul senator Lupoi a citit în fața dumneavoastră un raport, nu al dânsului, elaborat de către unele instituții, dânsul nu a citit în întregime raportul, ci doar concluziile. În 1991, Argentina, datorită unor performanțe economice slabe, a unor crize economice acumulate în perioada anilor ’80-’90 a recurs la o măsură de ultimatum: introducerea Consiliului monetar.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă că economia nu poate să mai răspundă unor șocuri, nu poate să mai răspundă lucrurilor care se întâmplă și atunci ea este ținută în frâu prin măsuri monetariste. Așa a făcut Argentina în 1991. Ca să funcționeze un asemenea tip de structură, însă, el trebuie acompaniat - pe o perioadă relativ scurtă de timp - de măsuri de restructurare rapidă, fiindcă altfel colapsează. Nu vreau să fac similitudini cu țări din jurul nostru care au procedat de asemenea manieră și procedează în continuare în acest sens.

Anul 2000 a însemnat încă 10 ani de Consiliu monetar în care moneda națională - pessos - a fost egală cu un dolar american, în care economia argentiniană nu era egală cu economia americană, în care, sigur, a ține pasul cu un anumit standard a fost foarte greu în condițiile unor restructurări nefăcute la timp. Toate astea au condus la colaps.

Ce se întâmplă în România? În România nu există Consiliu monetar. În România există această fluctuație liberă a monedei naționale. Ea este flexibilă. Ea poate să absoarbă șocuri. Ea poate să conducă ca un adevărat instrument de echilibrare a indicatorilor macroeconomici în țară. Deci a compara Argentina cu România nu este corect. Iar pentru informarea dumneavoastră, în raportul pe care domnul senator Lupoi l-a citit era și o frază care spunea că prima măsură care a fost luată de către Argentina a fost aceea de desființare a Consiliului monetar.

Aș vrea să înțelegem exact unde ne aflăm. Aș vrea să vedem exact care sunt realitățile din fiecare țară și să nu comparăm doar niște efecte ale unor măsuri care nu au fost luate și să vedem exact, pe fond, care este situația în fiecare țară.

Tot domnul senator s-a referit la cazul Turciei. După părerea mea, o neinspirată decizie de a discuta despre situația economică a Turciei și a României.

Turcia se află într-o situație economică mult mai rea decât a României, domnule senator. Turcia are la ora actuală cea mai mare problemă pe care a avut-o vreo țară în regiune. Din ce cauză? Principala cauză a fost faptul că politica pe care au dus-o guvernele anterioare, de reducere accelerată a ratei inflației, a condus clar la colaps. Economia turcă nu a putut să țină "spatele" unei dezinflații accelerate. Fiindcă, e adevărat, în țările în tranziție inflația face parte din viața noastră. Societățile și noi trăim din inflație. Ne place, nu ne place, asta e realitatea. Când vrem să reglementăm o situație trebuie s-o acompaniem, trebuie s-o acompaniem cu măsuri structurale în principal. Turcia a redus inflația monetarist, fără să aibă în spate însă și o susținere economică a acestui lucru. Ce s-a întâmplat ați văzut. S-au debalansat absolut toate echilibrele, au "fugit" banii din țară de frica unei devalorizări a monedei - lucru care s-a și întâmplat. Și, sigur, a condus la colaps de plăți externe.

În ceea ce privește ajutorul dat Turciei, sigur, în funcție de contribuția fiecărei țări ea poate să beneficieze de o anumită sumă de bani atât de la Banca Mondială, cât și de la Fondul Monetar Internațional.

Legat de comentariile domnului senator Păcuraru, aș vrea să fac câteva remarci.

Dânsul menționa că unul dintre principalele motoare pentru creștere economică îl reprezintă exportul. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră că aceste exporturi trebuie să constituie un principal factor pentru creșterea economică, pentru dezvoltare. Sigur că măsura, luată în 1999, de reducere a taxei la 5% a fost o măsură. O măsură temporară, însă. Nu acestea sunt lucrurile prin care trebuie să acționăm. Nu acestea sunt pârghiile prin care trebuie să încurajăm exporturile. Sunt altele, pe care dumneavoastră nu le-ați luat și pe care urmează să le luăm noi acum. Sunt efectiv acele instituții bancare de suportare, de creștere a exporturilor, cum este "Eximbank". V-ați hotărât să măriți capitalul social al "Eximbank". Nu ați făcut-o! Nu ați putut, nu ați vrut, nu știu! Noi o facem. Deja avem o lege prin care creștem capitalul social al "Eximbank" cu sute de miliarde de lei, tocmai pentru a sprijini exporturile, tocmai pentru a da posibilitatea exportatorilor să exporte mai mult. Acestea sunt căile prin care se exportă. Acestea sunt căile de sprijin ale exportului. Noi trebuie să ne aliniem către Uniunea Europeană. Acolo mergem, într-un interval de timp mai lung sau mai scurt, dar aceea este direcția, de aceea trebuie să ne aliniem, trebuie să găsim mijloacele să compensăm această facilitate, care este neconformă cu realitatea, cu alte măsuri de sprijin al exportului.

Vorbeați de deficitul balanței comerciale. Sigur, el a crescut, dar nu a crescut ca în 1997-1998 pe consum, cum ați făcut dumneavoastră, mai mult, deficitul balanței comerciale este pe investiții, domnule senator. Una este când măresc deficitul de balanță pe investiții, pe tehnologie și alta este când mă duc în consum, pentru că el are suportabilitate, are acoperire financiară acest deficit de balanță comercială. Mai mult, deficitul de cont curent, ca componentă a deficitului de balanță comercială, s-a încadrat sub 6%, respectiv 5,7%, a încheiat anul 2001.

Este un deficit suportabil, este un deficit care poate fi finanțat neinflaționist.

Vorbeați despre deficitul bugetar. Deficitul bugetar, pentru prima dată în anul 2001, a fost finanțat neinflaționist. Au fost luate măsuri pentru finanțarea deficitului din surse externe, în principal, și din surse interne.

De ce?! Ca să lăsăm posibilitatea surselor interne să se ducă către economia reală. Și acest lucru s-a întâmplat.

Pentru prima oară în 12 ani, creditul neguvernamental a crescut cu 22%, din decembrie 2000 la sfârșitul lui 2001.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că băncile comerciale au creditat economia românească mai mult. A început această "poftă" a băncilor să se ducă spre economie, către proiecte, către investiții. Acesta este modul de schimb al mentalității, al politicii de trezorerie, al modului în care se finanțează un deficit, ca să nu se creeze inflație.

Ținta noastră de inflație, sigur, 30%, am scăzut-o cu 10%. Este o țintă realistă și, aș vrea să menționez, fac o referire la ceea ce a spus domnul senator Pană, noi nu am negociat în "genunchi", domnule senator. Noi am negociat ce putem să îndeplinim, nu ce nu putem să îndeplinim, să avem eșecuri, cum ați avut dumneavoastră. Noi negociem ca să putem să ducem la capăt un acord. Acest lucru înseamnă o negociere corectă.

Legat de problemele de priorități naționale și bancă, mă surprinde o gândire "liberală în sens socialist". (Aplauze.)

În ce stat al lumii vedeți dumneavoastră că există bănci ale noastre, să le folosim... cum adică să folosim băncile?! Băncile au rolul lor foarte bine definit.

Politicile statale se fac prin legea statului, prin bugetul de stat. A întări anumite sectoare, sigur, sunt de acord cu dumneavoastră, a avea anumite viziuni, anumite viziuni sectoriale, acestea se fac prin instrumentele bugetare, nu prin bănci, băncile sunt instrumente de creditare a economiei, ele nu sunt instrumente ale statului.

Sigur, legat de întreprinderile mici și mijlocii, sunt de acord cu dumneavoastră, reprezintă un sector foarte important, un sector care trebuie să fie susținut în continuare, un sector care, într-adevăr, aduce valoare adăugată, aduce noi locuri de muncă, aduce creștere economică.

Prima noastră măsură economică în anul 2001 a fost să reactualizăm această lege și ați recunoscut-o și vă mulțumim, dar modul în care a fost ea abordată... sigur, trebuie să îmbunătățim facilitățile respective, trebuie să le corelăm cu ceea ce se întâmplă în lume, trebuie să le adaptăm Uniunii Europene. Nu înseamnă să suprimăm facilitățile, înseamnă să le facem mai flexibile, să le facem mai bune, să le facem chiar superioare.

Instrumentele prin care noi dorim să sprijinim întreprinderile mici și mijlocii sunt de alt gen, gen european, fonduri de garantare, bani transparenți din buget dați către întreprinderile mici și mijlocii, fonduri de investiții pentru întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii pe sectoare de activitate. De exemplu, un proiect - pe care îmi face plăcere să-l anunț, în premieră, în fața dumneavoastră - este sprijinirea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, legat de parcuri industriale. Vom face un proiect special, de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii pentru parcuri industriale. Acestea sunt modalitățile de sprijin al întreprinderilor mici și mijlocii, nu prin distorsionări de minus de taxe și impozite.

Trebuie să facem în așa fel încât sursele să fie transparent acumulate în buget și transparent cheltuite, către politicile sectoriale și către politicile pe care statul vrea să le dezvolte. Acesta este modul nostru de abordare.

Apropo de transparență - la 8 zile după ce board-ul director a aprobat acordul cu Fondul Monetar, el a fost aprobat prin ordonanță și supus dezbaterii dumneavoastră, pentru prima dată a fost pus pe Internet, ca să știe toată lumea ce cuprinde acest acord, la 8 zile.

Acesta este modul nostru de a răspunde la modul de a discuta, de a schimba idei, de a vedea cum putem îmbunătăți ceea ce trebuie să facem pentru România.

Doresc să mă mai refer la un singur aspect pe care dumneavoastră l-ați ridicat aici, problema legată de deficitul fiscal.

Aș vrea să vă spun că deficitul fiscal pe anul 2002, în sumă de 3%, de asemenea, va fi un deficit care va fi finanțat în mod neinflaționist.

De ce noi, aici, în România, nu putem să recunoaștem ceea ce recunoaște toată lumea - că acest Guvern, în anul 2001, a făcut progresele cele mai mari, de ce noi, aici, în România, nu putem să spunem:

"Domnilor, acest Guvern a reușit în anul 2001 să stabilizeze economia macro, a reușit, într-adevăr, să creeze o anumită credibilitate și pe plan intern și pe plan extern"?!

Sigur, sunt probleme pe plan intern și pe plan extern, sigur că sunt probleme, le știm, avem probleme în sectorul energetic, avem probleme cu privatizările, le știm, dar știm că aceste lucruri vor trebui rezolvate și avem programe de rezolvare a lor. Am încheiat Programul cu Banca Mondială PSAL 2, care se referă în principal la rezolvarea problemei din sectorul energetic, este un program de câțiva ani de zile, ele se vor redresa, am început redresarea "Termoelectrica" care, v-am spus, a înregistrat sute de milioane de dolari pierdere; au început externalizările, au început să se facă investiții, de nu știu câți ani nu s-au mai făcut investiții în sistemul energetic.

Sigur, este un sistem energetic foarte bătrân, care pro- duce pierderi; este un proces care trebuie acumulat și trebuie derulat rapid. Părerea noastră este că acest acord nu face decât să conducă către aceste țeluri pe care ni le-am propus. De aceea, doamnelor și domnilor senatori, vă rog să-l aprobați.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Dacă colegii care au expus punctul de vedere al grupurilor parlamentare doresc să mai intervină, le ofer cuvântul, dar numai pentru două minute.

Vă rog, domnul senator Lupoi.

Domnul Mihail Lupoi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este mai mult un drept la replică și, în același timp, o nedumerire vizavi de niște afirmații ale domnului ministru.

Domnule ministru,

Ne cunoaștem din copilărie, îndrăznesc să spun că suntem și prieteni, totuși, din punct de vedere politic suntem în opoziție și de pe această poziție vă adresez niște întrebări. Ați afirmat că ați negociat "ceea ce puteți îndeplini". Este un punct de vedere logic, pentru care trebuie să fiți felicitat. Întrebarea mea este: puteți susține creșterea prevăzută la energie? Credeți că o puteți îndeplini având în vedere consecințele pe plan social? Chiar premierul Năstase afirma că este dificil, dacă nu chiar imposibil.

Al doilea lucru care îmi trezește nedumeriri. Eu nu sunt specialist în economie și îmi cer scuze dacă exprimarea mea nu este strict științifică. Ați spus că noi trăim din inflație. Acest trai din inflație, în mod practic, după umila mea părere, de nespecialist, dar de trăitor în România, se reflectă în scăderea veniturilor reale ale populației, în special ale pensionarilor, de la aproximativ 100 de dolari la aproape 70 de dolari, în termeni reali.

Afirmația nu îmi aparține, a apărut în presă. Cât mai putem susține acest trai din inflație, ca soluție sau ca alternativă la varianta Consiliului Monetar care, dacă vă aduceți aminte... eu, acum, nu fac acuzații politice, dar s-a pus și la noi la un moment dat ca variantă. Nu am fost foarte departe, nu știu exact cât de departe suntem acum, luarea mea de cuvânt și citatele din material nu au avut un caracter răutăcios, nu am vrut să fac propagandă poziției partidului meu, nu suntem împotriva acordurilor internaționale, totuși, am vrut să dăm Guvernului argumente în negocierile care urmează cu F.M.I.-ul; trebuie să se țină cont de faptul că reprezentăm o mare parte a populației care ne-a votat și că, în final, populația acestei țări este cea care va fi chemată să plătească și să îndeplinească acordurile pe care le semnați.

Intervenția mea nu a avut decât scopul de a vă ruga să țineți cont de punctul de vedere al alegătorilor noștri în negocierile pe care le veți purta cu F.M.I.-ul, pentru că, în final, măsurile prevăzute în fel de fel de anexe și puncte și punctulețe se întorc împotriva celor care ne-au trimis în Parlament.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Aurel Pană. De asemenea, vă rog, două minute.

Domnul Aurel Pană:

Voi vorbi mai puțin de două minute.

Ceea ce se încearcă... efort de imagine sau realitate a ceea ce este, normal că trebuie reflectată prin imagine, nu poate să convingă, pentru că omul de rând, poporul, pe zi ce trece sărăcește mai mult, iar ultimele două luni l-au adus deja în pragul disperării.

În al doilea rând, pentru un remember, pe care nu am vrut să-l fac în cadrul dezbaterilor generale. Îmi amintesc cu mare plăcere "la marea năpârleală", pentru că, în perioada când fosta guvernare negocia, era un expert care ne transmitea informații și cum să luăm poziții de negociere, iar astăzi vine și se întoarce împotrivă, blamează ceea ce a sfătuit dintr-o anumită poziție, când era funcționar la organismul internațional.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă rog să privim numai în viitor, și nu în trecut!

Domnul senator Paul Păcuraru.

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Două lucruri am de spus.

Tema Băncii Comerciale Române am pus-o doar ca temă de meditație, nu ca o opțiune, nu este o obiecție, este o temă la care vom avea a reflecta, totuși, pentru că vor trebui găsite niște mecanisme interne de susținere a unor politici.

Al doilea lucru pe care doresc să-l spun este că, din păcate, totuși, argumentele economice nu au fost în măsură să ne convingă, până în momentul de față, că, într-adevăr, acordul trebuie susținut și nu pot să reiau acum toată dezbaterea, dar faptul că acceptăm ideea de standarde cu Uniunea Europeană, fără să avem contextul și condițiile din Uniunea Europeană, este o mare mirare.

Aduc aminte doar că și partenerii dumneavoastră de vot de astăzi, în protocolul pe care l-au încheiat cu dumneavoastră, au susținut ideea ca în parcurile industriale să beneficieze de facilități operatorii economici. Deci și dânșii conștientizează... sigur, vă susțin politic, că nu au ce să facă, dar și dânșii conștientizează că nu poți să aliniezi niște standarde, când condițiile economice sunt cu totul și cu totul diferite.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îl consult pe domnul președinte Ștefan Viorel dacă dorește, suplimentar față de ceea ce a înscris în raport, să facă precizări.

Domnul Viorel Ștefan:

Nu. Mulțumesc, domnule președinte, nu am precizări suplimentare.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

În aceste condiții, declar închise dezbaterile generale.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra raportului comisiei.

Vă rog să votați raportul comisiei sesizate în fond,

Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Cu 75 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă și 3 abțineri, raportul a fost aprobat de plenul Senatului.

Cu precizarea caracterului legii, de lege ordinară, o supun votului plenului Senatului. Vă rog să vă pronunțați prin vot.

Cu 76 de voturi pentru, 54 de voturi împotrivă și două abțineri, proiectul Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2001 pentru ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional... a fost aprobat de plenul Senatului.

Vă mulțumesc.

Dispun să fie eliberată lista votului pentru toate grupurile parlamentare.

Mulțumesc.

Mai rămâneți și la alte dezbateri, domnule ministru?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Îmi cer scuze, domnule președinte, dar începe ședința de Guvern.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, este ședință de Guvern. Vă mulțumesc, felicitări!

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 13:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro