Ștefan Baban
Ștefan Baban
Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/08-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 26-02-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.7 Ștefan Baban - declarație intitulată "Săraca țară bogată";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................
Îl invit pe domnul Ștefan Baban, se pregătește doamna deputat Mona Muscă.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi poartă titlul "Săraca țară bogată".

N-am fost noi niciodată prea bogați, cel puțin nu material și nu la nivel individual. Dar o sărăcie ca în aceste timpuri n-am mai îndurat noi de multă vreme. Degeaba am avut o țară bogată, degeaba a intrat atâta bănet pe meleagurile noastre, sărăcia a reușit să ne biruie de tot. Ne-a spălat conștiințele, ne-a șters spiritul de ospitalitate și întrajutorare, iar din toată mândria și faima poporului român, dobândite prin sacrificii de-a lungul secolelor, nu au mai rămas decât strădaniile și încercările de supraviețuire a celor mulți, săraci dar onești, și interesele demogogice a celor puțini, care au reușit să smulgă din bogăția țării, pentru a-și hrăni gurile lacome. Așa că, în timp ce pentru unii lupta a devenit doar o fărâmitură la ospățul bogăției, pentru alții sărăcia a devenit reperul de zi cu zi.

Unii, puțini la număr, își înalță mărețe case, dotate cu ultimele descoperiri în domeniul bunurilor de folosință casnică, obiecte de artă și mobilier, alții, în marea majoritate, își numără zilele și lipsurile, care nu sunt puține.

Din 1995 și până în 2001, rata sărăciei extreme în România s-a dublat de la 8% la 16,6%. Singurele țări din Europa Centrală și de Est, cu o situație mai dificilă decât România, sunt: Albania, Moldova și Rusia.

Cele mai afectate familii sunt cele tinere, cu mai mulți copii, fie că este vorba despre șomeri, agricultori, liberprofesioniști sau chiar și persoane care au un loc de muncă. Peste 80% din familiile cu 4 sau mai mulți copii trăiesc în sărăcie, ca și familiile cu un singur părinte. Rata sărăciei este cu atât mai mare, cu cât capul familiei are mai puține studii. Persoanele care au cel mult 8 clase sunt cele mai sărace, în timp ce printre licențiați, doar 6% sunt sub pragul de subzistență.

Sărăcia românului se vede bine în invazia de bunuri și de magazine second-hand. Cârciumi de tot felul, prăfuite și afumate, taverne de mahala, dar nu la periferii, ci și în plin centru, bodegi rău mirositoare și rău famate, localuri mizerabile, dar mereu aglomerate, căci pentru otrăvirea minții și a sufletului, orice loc este bun. Nu trebuie să aibă ștaif, nu trebuie să fie civilizat, trebuie doar să aibă băutură ieftină, chiar și puturoasă, pentru că într-un loc mai select și cu o băutură mai bună, românul s-ar putea trezi din beția alcoolului și mai ales din cea a minciunilor. De aceea, pe lângă miile de cârciumi, sărăcia românului a fost alimentată cu sute de magazine second-hand, omul de rând neavând posibilitatea de a cumpăra la prima mână. De aceea, achiziționați de la frații europeni, care aruncă tone de deșeuri cu sclipici: pantofi, confecții, televizoare, aparate electrocasnice. Și în loc să ne ridice nivelul de trai, ele reușesc să ne afunde și mai abitir în mizerie. Ne-am putea trezi într-o zi cu magazii alimentare second-hand, pline cu produse fermentate, expirate, putrezite etc., care trebuiau să ajungă și ele în lăzile de gunoi ale altcuiva.

Așadar, second-hand în piețele noastre, second-hand în magazinele noastre, second-hand peste tot. În fond, avem și noi acces la bunurile Europei, adică la resturile aruncate care ne transformă pe toți în second-handuri.

Ce este mai trist este că guvernanții, cel puțin cei din 1996 încoace, nu par alarmați că, scoțându-și practic sărăcia la mezat, mii de români părăsesc anual țara. Ei nu par impresionați nici de dorința a aproape jumătate din copiii noștri de a pleca unde văd cu ochii, nu reacționează nici la exodul absolvenților cu studii superioare, nici la acela al meseriașilor care, lăsând baltă priceperea și învățăturile primite în anii de ucenicie, se bat pentru a prinde un loc la muncile umile ale Occidentului.

De fapt, inconștient, guvernanții nu-și pun o întrebare banală: dacă pleacă toată floarea țării, pe cine o să mai guverneze, pentru că aici nu vor mai rămâne decât pensionarii și sugarii sau poate vor pleca și ei în bejenie. Pentru a avea ce să guverneze? Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 9:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro