Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/08-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 26-02-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 februarie 2002

5. Dezbateri asupra moțiunii simple cu tema "Criza agriculturii" (supunerea la vot - respingerea moțiunii)  

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

Trecem la dezbaterea moțiunii simple. Vă reamintesc procedura de dezbatere a acesteia: semnatarii moțiunii prezintă textul acesteia, apoi se alocă Guvernului 45 de minute pentru a răspunde la moțiune, Guvernul își administrează aceste 45 de minute la începutul și sfârșitul dezbaterilor, grupurile parlamentare au un timp ce rezultă din însumarea celor 20 de secunde pentru fiecare deputat, aceasta însemnând: PSD – 56; PRM – 23; PD și PNL câte 10; UDMR – 9, Grupul minorităților naționale – 6. Deputații fără apartenență la grupuri parlamentare pot să se înscrie în limita celor 20 de secunde sau prin cumul.

Întreb, înainte de a prezenta dezbaterea, dacă vreunul din semnatari înțelege să-și retragă semnătura. Nu.

Trecem atunci la dezbaterea acesteia și dau cuvântul domnului deputat Cătălin Micula pentru a prezenta textul acesteia.

Domnul Cătălin Micula:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Subsemnații, deputați menționați în anexă la prezenta moțiune, membri ai Camerei Deputaților în legislatura 2000-2004, în temeiul art.64 din Constituția României și al art.148 și 153 din Regulamentul Camerei Deputaților, înaintăm prezenta moțiune simplă cu tema "Criza agriculturii".

Obiectul prezentei moțiuni simple îl constituie situația dramatică a agriculturii românești. Constatăm că primul act de guvernare PDSR-istă s-a caracterizat prin corupție generalizată, indiferență, incompetență și mințirea țăranului român. Subvențiile către țăranii proprietari s-au diminuat substanțial și au fost îndreptate, ca și în guvernările PSD-iste anterioare, preponderent spre fostele IAS-uri. În timp ce clientela PSD, inclusiv mulți senatori și deputați au profitat din plin de avantajele oferite cu mărinimie de ministrul agriculturii, gospodăriile mici și mijlocii au ajuns la limita subzistenței, neprimind nici un ajutor de la stat. Privatizarea a fost practic stopată, iar restituirea proprietăților blocată, astfel încât clientela PSD să mai profite de recoltele acestor suprafețe și în anul 2002.

Prezentăm plenului Camerei Deputaților principalele deficiențe înregistrate până acum în domeniul politicilor agricole.

1. Anularea tuturor formelor de creditare sau de subvenționare a producătorilor agricoli. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.40/2001 a fost abrogată atât Legea nr.165/1998 privind creditele pentru lucrările agricole, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.36/1999 privind sprijinul statului pentru producătorii agricoli care achiziționează tractoare și alte utilaje agricole. Ministrul agriculturii a aprobat Ordinul nr.97/2001 prin care cumpărătorii de utilaje agricole erau subvenționați de către stat cu 55% din prețul acestora, ordin care a fost blocat însă imediat după emiterea sa.

2. Defavorizarea în mod flagrant a producătorilor mici și mijloci prin modul în care este concepută Ordonanța de urgență a Guvernului nr.108 din 2001 privind exploatațiile agricole. Aceasta urmărește să sprijine numai exploatațiile agricole mari, prevăzând facilități numai pentru acelea de peste 110 hectare la câmpie sau 50 hectare în zona de deal, în timp ce media europeană este de sub 40 de hectare. Dacă prevederile acestei ordonanțe de urgență s-ar aplica în țările Uniunii Europene, nici măcar 1% din exploatațiile agricole din aceste țări nu ar fi subvenționte.

3. Întârzierea nejustificată a acreditării Agenției SAPARD, prin care se rulează fonduri care sunt utilizate deja în celelalte țări candidate, inclusiv în Bulgaria, fapt ce va prejudicia interesele României prin împiedicarea accesării fondurilor Uniunii Europene, 154 de milioane de euro pe an, și va amâna pregătirea agriculturii românești pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Actualul guvern a abrogat Legea nr.157/2000 privind Planul național pentru agricultură și dezvoltare rurală, aferent programului SAPARD și nu a pus nimic în loc. În plus, sediile Agenției SAPARD din teritoriu au fost mutate ilegal în cadrul prefecturilor.

4. Alocarea pentru bugetul Ministerului Agriculturii în 2001 și în continuare în 2002 a unor sume din ce în ce mai mici față de cele din anul 2000. Bugetul pentru agricultură în anul 2002, în cifre reale, este cu 23% mai mic decât în anul 2001.

5. Stoparea, la începutul anului 2002, a tuturor ajutoarelor financiare pe care producătorii agricoli trebuiau să le primească pentru reluarea procesului agricol de producție, situație nemaiîntâlnită după 1989. Nu ne surprinde această atitudine a Guvernului Năstase, având în vedere faptul că, în anul 2001, subvenția totală la grâu, de exemplu, înregistrată la o societate agricolă a fost de numai 1.549.250 lei/hectar, față de 2.500.000 lei la hectar în anul 2000, acordată de Guvernul anterior.

6. Afectarea bugetului destinat Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pe anul 2002, prin reportarea datoriilor restante din anul 2001 fără identificarea și alocarea unor surse suplimentare de venituri, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.2/2002.

7. Introducerea, începând de la 1 ianuarie 2002 a impozitului pe terenul agricol, în condițiile în care majoritatea gospodăriilor rurale abia își duc existența.

8. Scutirea de datorii a fostelor IAS-uri supuse privatizării, fapt care creează inechități în raport cu celelalte unități privatizate anterior.

9. Reeșalonarea datoriilor și scutirea de penalități în sumă de peste 3 mii de miliarde de lei pentru Societatea Națională Tutunul Românesc, în condițiile în care sectoare importante, cum ar sectorul alimentar, nu au beneficiat de nici un fel de facilități la produsele alimentare de bază, care și-au dublat prețul în anul 2001 față de anul 2000. Exemplu: carnea de porc, pulpă fără os costa 60.000 de lei pe kg în decembrie 2000, iar în decembrie 2001, peste 130.000 de lei pe kilogram.

Tot pentru Societatea națională a Tutunului românesc, societate privată, Guvernul a mai emis o Ordonanță de urgență nr.186/2001 prin care societățile comerciale care utilizează 5.000 tone tutun indigen beneficiază de o scutire de 40% la plata accizelor. Prin acest act se produce o pagubă la bugetul de stat de peste 20 de milioane dolari în favoarea unei singure societăți.

10. Nerespectarea propriului Program de guvernare 2001-2004, în care, la capitolul 3.2.1 – Politici financiare, se promite aplicarea unei cote reduse cu până la 9% la taxa pe valoarea adăugată pentru pâine și lapte de consum, măsură care nu a fost pusă în practică până în prezent.

11. Gestionarea ineficientă a activităților agricole, dovedită de realitatea că, la 1 decembrie 2001, erau arate doar 37% din suprafețele destinate însămânțărilor, în februarie 2002 arăturile pentru însămânțările de primăvară sunt realizate în proporție de doar 47%, numai 8% din suprafețe au fost fertilizate, iar 10% din suprafețele de grâu sunt deja compromise, urmând să fie folosite pentru alte culturi.

12. Întârzierea în mod nejustificat a aplicării Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, lege blocată timp de un an de zile prin Ordonanța de urgență nr.102/2001, aduce prejudicii milioanelor de cetățeni ai României, care așteaptă retrocedarea proprietăților agricole și forestiere confiscate abuziv de statul comunist. Astfel, până la sfârșitul anului trecut, au fost emise 3.591.063 titluri de proprietate pentru o suprafață totală de 7.492.674 de hectare, din care, peste 7 milioane de hectare teren agricol și peste 320.000 hectare suprafață forestieră, cea mai mare parte a titlurilor fiind emise pe baza Legii nr.18/1991.

Conform Legii nr.1/2000 au fost eliberate titluri pentru numai 23.075 hectare teren agricol și pentru 48 hectare teren forestier. În momentul de față, numai 10% din suprafețele agricole revendicate sunt puse în posesie și respectiv 9% din suprafețele forestiere.

13. Acceptarea situației nepermise prin care din cele circa 800 de miliarde de lei cuvenite statului ca redevențe contractate de la societățile comerciale agricole privatizate să fie încasate numai 40 de miliarde de lei.

14. Neasigurarea funcționării instituțiilor nou create pentru verificarea și aplicarea regulilor regimului silvic atât în unitățile Romsilva, cât și în pădurile private, a condus la pagube imense prin tăieri ilicite de arbori și proliferarea mafiei pădurilor la un nivel fără precedent.

15. Neglijarea obligațiilor asumate față de producătorii agricoli și deținătorii de terenuri încă din 2001. În prezent, Guvernul datorează următoarele sume: circa 600 de miliarde de lei taxa de drumuri cuprinsă în prețul motorinei pentru lucrările agricole nerambursate agricultorilor; circa 400 miliarde de lei restanță față de furnizorii de mașini și tractoare agricole; circa 190 de miliarde de lei restanță neachitată pentru subvenția la lapte; circa 145 de miliarde de lei restanță rezultată din neacordarea milionului de lei la hectarul cultivat; circa 50 de miliarde de lei restanță neachitată la subvenția de semințe.

Totalul restanțelor, astfel enumerate, reprezintă circa 25% din capitolul bugetar referitor la susținerea agricultorilor în anul 2002.

Semnatarii prezentei moțiuni constată că în primul an al guvernării PSD, măsurile de reformă din sectorul agricol au fost mult întârziate, a fost stopată cu bună știință atât refacerea proprietății private agricole și silvice, cât și repunerea în drepturi a foștilor proprietari.

Privatizarea fostelor IAS-uri s-a realizat în proporție de numai 10%, deși Guvernul a promis că o va realiza integral până la finele anului 2001. S-a impus o politică de îngrădire și discriminare a producătorilor mici și mijlocii cărora nu le-au mai fost acordate subvențiile promise în campania electorală.

S-a încercat reintroducerea unor modele asociative, amintind de structurile fostelor CAP-uri, inacceptabile în prezent. Peste 3 milioane de gospodării țărănești au fost lipsite de orice sprijin din partea statului în favoarea IAS-urilor și a marilor concesionari, clientela politică a PSD.

Având în vedere situația deosebit de gravă în care PSD a adus agricultura, solicităm Guvernului României următoarele:

1. demisia ministrului agriculturii;

2. elaborarea noului plan național pentru agricultură și dezvoltare rurală aferent programului SAPARD pentru cofinanțarea acestuia de la bugetul de stat și prezentarea sa către Parlament în termen de 30 de zile;

3. reanalizarea politicii de subvenționare, cu consultarea patronatelor și asociațiilor de producători din agricultură, și prezentarea acesteia Parlamentului în termen de 30 de zile;

4. deblocarea imediată a tuturor sumelor restante către producătorii agricoli și deținătorii de terenuri;

5. modificarea Legii nr.264/2001, astfel încât costul combustibilor folosiți în agricultură să nu mai includă taxa de drum;

6. modificarea Legii nr.1/2000 în sensul retrocedărilor imediate către foștii proprietari de drept a tuturor suprafețelor agricole și silvice confiscate;

7. extinderea facilităților prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.108/2001 privind exploatațiile agricole și pentru producătorii mici și mijlocii din agricultură;

8. amânarea introducerii impozitului pe terenul agricol până în anul 2005;

9. urgentarea aplicării Legii nr.1/2000 prin: întocmirea și respectarea unui calendar lunar de lucru al comisiilor județene și locale; încurajarea înființării de servicii autofinanțate pe lângă primării, care să se ocupe de măsurători topografice și întocmirea documentelor primare pentru eliberarea titlurilor de proprietate; responsabilizarea șefilor și membrilor comisiilor locale care întârzie soluționarea cererilor cetățenilor; eliminarea măsurătorilor duble odată cu identificarea suprafețelor și încă o dată la punerea efectivă în posesie care implică sau reclamă cheltuieli foarte mari din partea cetățenilor;

10. luarea măsurilor necesare pentru limitarea pagubelor aduse fondului forestier național prin aplicarea regulilor regimului silvic atât în pădurile administrate de stat, cât și în cele private.

Urmare celor prezentate, semnatarii prezentei moțiuni solicită tuturor membrilor Camerei Deputaților să voteze în favoarea acesteia, convinși fiind că adoptarea măsurilor propuse de către noi va duce la stoparea declinului agriculturii românești.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc. Dau cuvântul Guvernului, domnului ministru Sârbu pentru a prezenta răspunsul Executivului.

Domnul Ilie Sârbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

De la bun început, dorim să aducem la cunoștința Parlamentului că moțiunea simplă, depusă de 56 de deputați din grupurile parlamentare ale PD și PNL, este străbătută în integralitatea sa de afirmații fără fundament și fără corespondent în realitate.

Suntem conștienți că nu s-a putut face, într-un singur an, tot ceea ce ne-am propus ca direcții de acțiune și măsuri concrete prin Programul de guvernare pe perioada 2001-2004. În acest context, apreciind instituția moțiunii ca o expresie și un exercițiu normal de democrație, considerăm ca total nepotrivit modul de prezentare în moțiune a situației din agricultură. De aceea, cu respectul cuvenit, vă invităm la o dezbatere obiectivă, argumentată concret cu fapte reale pentru a sprijini relansarea și dezvoltarea, în continuare, a agriculturii, industriei alimentare și silviculturii din România.

În acest sens, vă propunem să analizăm împreună felul în care s-a acționat pentru lichidarea gravelor neajunsuri ce existau în agricultură și în industria alimentară, legate, în primul rând, de insecuritatea alimeantară în care s-a aflat populația după guvernarea de dreapta din perioada 1997-2000 și credem că este suficient să reamintim, de exemplu, numai în anul 2000.

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum cunoașteți, după campania electorală din anul 2000, am renunțat practic în totalitate la invocarea "grelei moșteniri" și ne-am concentrat întreaga activitate pe rezolvarea problemelor majore ale agriculturii. Cu toate acestea, autorii falimentului din agricultura anilor 1997-2000 care au făcut parte chiar din echipele de conducere ale Ministerului Agriculturii și Alimentației ne obligă, prin lansarea acestei moțiuni, să le reamintim în ce stare au lăsat agricultura și industria alimentară la sfârșitul anului 2000, atunci când, sătul de amatorismul și incorectitudinea lor, electoratul i-a debarcat de la putere, trimițându-i în zona unei descalificări lente, dar sigure, în mersul lor spre anonimatul politic.

Pentru a răspunde cum se cuvine inițiativei avute de semnatarii moțiunii, va trebui să facem unele referiri la haosul în care a fost lăsată agricultura la sfârșitul anului 2000.

Pentru început, sintetic, informăm Parlamentul că dinamica valorii adăugate brute, realizate în agricultură în anul 2001 față de anul 2000, este de circa 27%. În același timp, deosebit de important este faptul că în anul 2001 a avut loc o îmbunătățire sensibilă structurală prin creșterea ponderii producției animale în cadrul producției agricole totale pe fondul sporirii substanțiale a volumului producției vegetale. În plus, este de subliniat că a crescut raportul între valoarea producției industriei alimentare și valoarea producției agricole de la 51,4% în 2000, la 58,2 în anul 2001, ceea ce demonstrează, fără putință de tăgadă, creșterea eficienței în sistemul dual agricultură-industria alimentară.

Producția de cereale a atins în anul 2001 peste 19 milioane de tone, cu 8 milioane tone mai mult decât în anul 2000, asigurându-se în întregime necesarul de grâu până la noua recoltă, ca și furajele de bază pentru hrana animalelor, fără să mai fie nevoie de importuri.

În a doua parte a anului 2001, s-a stopat declinul efectivelor de animale, înregistrându-se unele creșteri. Fără a se lichida definitiv, au scăzut vizibil nevoile de importuri la produsele de origină animală, ca și la legume, fructe și struguri.

În anul 2001 au fost repuse în funcție amenajările pentru irigație pe o suprafață de 900.000 de hectare, față de 500.000 de hectare, cât ne-am propus inițial, astfel încât față de anul 2000, suprafața irigată în 2001 a fost dublată. Totodată, în anul 2001 a fost redusă la jumătate față de 1999 și 2000 suprafața de teren agricol rămasă necultivată, respectiv de la 850.000 de hectare la numai 450.000 de hectare, existând create toate condițiile pentru ca în anul 2002 să nu mai rămână decât într-o foarte mică măsură și în situații cu totul deosebite suprafețe necultivate.

În altă ordine de idei, dorim să amintim vajnicilor apărători ai proprietății și artizanilor autodeclarați ai privatizării că în anul 2001, deci, într-un singur an, actualul Guvern a eliberat tot atâtea titluri de proprietate în baza Legilor 18/1991 și 1/2000, cât coaliția la guvernare, din care a făcut parte PD și PNL, a eliberat în întreaga perioadă 1997-2000. Aceasta este realitatea și așa trebuie să privim această problemă.

Pe un alt plan, politica agrară, diletantă și aventuristă, a foștilor guvernanți, localizată la Ministerul Agriculturii și Alimentației, a dus la scăderea dramatică a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, soia, tutun și altele, ceea ce a creat mari dezechilibre în economia agricolă și de industria alimentară, micșorând considerabil profitabilitatea producătorilor agricoli. Au dispărut, aproape în totalitate, din peisajul agricol serele, iar sute de hale și grajduri pentru creșterea animalelor, precum și capacităi moderne pentru producerea de nutrețuri concentrate, au fost aduse într-o jalnică stare de paragină. O analiză, efectuată în prima parte a anului 2001, a reliefat că sunt complet depopulate și se află în stare gravă de degradare capacități însumând peste 575 mii locuri pentru creșterea bovinelor, 3 milioane locuri pentru porcine, 16 milioane locuri pentru creșterea păsărilor și peste 1 milion 200 locuri pentru ovine. Ce părere au semnatarii moțiunii asupra faptului că din suprafața totală de sere calde, de aproape 1.400 de hectare la 31 decembrie 2000, mai erau în funcțiune 430 de hectare, respectiv mai puțin de o treime?

De asemenea, nu s-a făcut nimic timp de 4 ani, în perioada 1997-2000, pentru stoparea degradării întinselor suprafețe plantate cu pomi fructiferi și viță de vie, încurajându-se, inconștient și din lipsa de calificare a conducerii ministerului în perioada 1997-2000, înlocuirea plantațiilor cu viță nobilă, cu hibrizi, de calitate net inferioară, cu care s-au ocupat importante suprafețe de teren arabil, cu înalt grad de fertililtate, apt pentru alte culturi. La fel, au fost părăsite definitiv, instalațiile și amenajările din sistemele de irigații, la distrugerea cărora partidele din care fac parte autorii moțiunii au asistat cu condamnabilă indiferență și iresponsabilitate. Iată doar unele aspecte din care rezultă că ar fi fost demnă de o cauză mai bună insistența cu care autorii moțiunii și partidele pe care le reprezintă susțin în continuare agricultura de subzistență, neperformantă și neprofitabilă, așa cum domniile lor au reușit să demonstreze, regretabil, cât au fost la guvernare.

Deși autorii moțiunii militează - ceea ce este de apreciat - pentru integrarea țării noastre în structurile euro-atlantice, în același timp, dumnealor se luptă din răsputeri, dar fără nici o șansă, să mențină ferma (dacă se mai poate numi așa) la o suprafață medie de 1,95 hectare, crescătoria de animale la 1-2 vaci, sau 1-3 porci, sau de 10-15 oi, sau 25-30 de păsări, clamând, însă, necesitatea atingerii performanțelor și competitivității din țările europene, membre ale organizației în care vrem să ne integrăm.

Este uluitor să lansezi acuze de genul că actuala conducere a ministerului ia toate măsurile de sprijin al producătorilor agricoli, numai în favoarea marilor unități, mai ales a fostelor IAS-uri. Nu poate fi decât o idee fixă și absurdă, în același timp, a semnatarilor moțiunii, preocuparea incriminată fiind departe de gândirea și de modul concret de acțiune ale ministerului. Dacă, în această idee, domniile lor sunt cu gândul la societățile care au concesionat deja teren, atunci trebuie să le reamintim că cele mai multe dintre aceste concesionări s-au făcut în timpul guvernării anterioare, din păcate, cu foarte multe dovezi de fraude și corupție, fapte ce sunt azi în anchetă penală la instituțiile abilitate.

Am dori să informăm Camera Deputaților că, numai într-o lună și jumătate, deci în lunile ianuarie și februarie ale anului 2001, noua conducere a ministerului primise peste 200 de reclamații, sesizări și memorii din teritoriu, în care, aproape fără excepție, se relatau fapte din sfera ilegalităților, abuzurilor și fraudelor comise în anii anteriori în procesul de privatizare-concesionare a fostelor IAS-uri. Investigarea faptelor reclamate a însemnat un efort considerabil al noii echipe a ministerului, care a fost făcut cu prețul diminuării timpului de lucru ce trebuia acordat unor probleme majore ale agriculturii, industriei alimentare și pădurilor.

Pentru neregulile și abuzurile constatate, comise anterior anului 2000, s-au înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Inspectoratul General de Poliție și la inspectoratele de poliție județene 72 de note de control, cu dosarele respective, precum și 652 plângeri penale referitoare la încălcarea legislației privind privatizarea și concesionarea terenului, vânzări de active, regimul subvențiilor, exploatarea masei lemnoase, importul de produse agricole și altele.

Din aceleași motive, s-au schimbat din funcție 32 de cadre de conducere din unitățile verificate, s-au diminuat drepturile salariale la un număr de 203 angajați, s-a aplicat un număr de 32.785 de sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 70 de miliarde lei și s-au emis 341 de imputații, însumând 39 de miliarde.

Mai concret, la unele dintre aceste abateri grave vom reveni atunci când vom analiza punctual așa-zisele "deficiențe" semnalate, fără acoperire faptică, în moțiune.

Așadar, corupție generalizată în agricultură a existat, însă nu în primul an de guvernare a PSD, ci în cei 4 ani în care semnatarii moțiunii au avut în mâini destinele și administrarea agriculturii românești.

Constatarea distinșilor autori ai moțiunii, că Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nu are o strategie de redresare a agriculturii, industriei alimentare și pădurilor, este de natură să stupefieze. A face o astfel de afirmație, mai ales în forul legislativ al țării, dovedește rea-credință, dar, mai curând, o inadmisibilă superficialitate în analiza politică, cu consecințe asupra calificativului pe care-l merită autorii moțiunii și partidele pe care le reprezintă. Aceasta, dacă nu cumva semnatarii moțiunii ar dori să facem și noi "agricultura politică", așa cum au făcut dumnealor, și nu "politică agricolă", așa cum nu numai că ne-am propus, dar pe care Guvernul actual o și realizează.

Deși o considerăm pierdere de timp, suntem nevoiți să le reamintim celor ce nu vor să țină minte, că Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor are și acționează după politici agrare și în conformitate cu strategii fundamentate, realiste, elaborate cu luare în considerare a cerințelor și exigențelor Uniunii Europene, spre care tindem. Vom dezamăgi, probabil, pe autorii moțiunii, aducându-le din nou la cunoștință că elaborarea politicii și strategiilor de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare și pădurilor a început încă din perioada în care Partidul Democrației Sociale din România se afla în opoziție. În această privință, pot depune mărturie sutele de oameni de știință, cadre universitare, specialiști, conducători de societăți comerciale și reprezentanți ai unor organizații profesionale și sindicate, mulți dintre ei nefiind membri PDSR, care au participat direct și efectiv la elaborarea acestor politici și strategii agrare. Aduse din timp și în mod organizat la cunoștința producătorilor agricoli, precum și în alte medii cu activități în cele trei domenii, calitatea, profunzimea și realismul politicilor și strategiilor sale agricole au constituit, cu siguranță, motivația votului masiv acordat Partidului Democrației Sociale din România, cu ocazia alegerilor.

Paralel cu activitățile prezentate, care au consumat și mai consumă încă mult timp și multă energie noii echipe a ministerului, s-au perfecționat, actualizat și adâncit politicile și strategiile agricole. În prezent, asemenea fundamentări există pentru fiecare produs agroalimentar, pentru fiecare sector și domeniu, în concordanță cu cele ce se convin, pe diferite etape, cu reprezentanții Uniunii Europene, ai Băncii Mondiale și ai altor organisme internaționale.

Iată de ce facem propunerea partidelor ai căror reprezentanți au semnat moțiunea de a intra în posesia strategiilor noastre și de a le oferi unor organizații de profil neutre din țară și din străinătate ca să le analizeze și să le evalueze, iar concluziile acestora să fie aduse la cunoștința opiniei publice prin mijloacele de informare în masă. Bineînțeles că va fi utilă și o comparație cu "strategiile" perioadei 1997-2000 în acest domeniu.

În continuare, ne vom referi la cele 15 așa-zise "deficiențe" prezentate în moțiunea pe care o dezbatem astăzi în plenul Camerei Deputaților.

- În primul rând, referitor la afirmația din moțiune potrivit căreia s-au anulat toate formele de creditare sau de subvenționare a producătorilor agricoli.

După cum se cunoaște, abrogarea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2001, a Legii nr.l65/1998 privind creditele pentru lucrările agricole și a Ordonanței Guvernului nr. 36/1999 privind subvenționarea dobânzilor la creditele contractate pentru achiziționarea de tehnică agricolă din producția internă, s-a făcut în conformitate cu înțelegerile internaționale pe care le are Guvernul României privind forme moderne și eficiente de sprijinire a producătorilor agricoli.

Întrucât dotarea tehnică a agriculturii a fost și este încă deficitară, am hotărât ca, din resursele financiare existente sau în curs de atragere în Fondul "Dezvoltarea agriculturii românești", constituit în baza Legii nr.268/2001, să folosim sume importante pentru sprijinirea achiziționării de tractoare, combine, mașini și utilaje agricole, precum și instalații pentru irigat din producția internă, drept pentru care am emis Ordinul ministrului nr.97/2001, prin care am acordat o alocație de 55% din prețul de achiziționare, inclusiv TVA.

Spre știința semnatarilor moțiunii, informăm că, dacă în întreaga perioadă 1997-2000, în agricultura României au intrat 3.320 de tractoare și 210 combine de recoltat, numai în anul 2001, în perioada martie-decembrie, agricultura României a primit efectiv 3.764 de tractoare, 109 combine, 2.468 de pluguri, 2.170 de grape cu discuri, 1.426 de semănători păioase. În concluzie, în anul 2001, prin efortul financiar pe care l-a făcut Guvernul Adrian Năstase, s-au cumpărat mai multe tractoare și utilaje agricole decât în patru ani ai vechii guvernări.

Pentru anul 2002, înzestrarea tehnică a agriculturii se va îmbunătăți simțitor, în sensul că vom continua să acordăm o alocație de 55% din prețul de achiziționare, destinând 760 de miliarde lei pentru procurarea de instalații și echipamente pentru irigat, tractoare, combine și echipamente pentru zootehnie.

- În al doilea rând, în legătură cu prevederile Ordonanței de urgență nr.108/2001, a exploatațiilor agricole.

Experiența țărilor comunitare, cât și a altor țări cu agricultură dezvoltată, a demonstrat că trebuie create exploatații agricole viabile, de tip comercial, capabile să utilizeze tehnica și tehnologiile avansate, în scopul obținerii de producții cantitative și calitative în condiții de performanță și competitivitate.

Afirmația potrivit căreia, prin această ordonanță, producătorii agricoli mici și mijlocii vor fi defavorizați, este tendențioasă și contraproductivă. Nu trebuie uitat că adoptarea Ordonanței de urgență nr.108/2001 a fost determinată de continua scădere a randamentelor atât în producția vegetală, cât și în cea animală, în principal în perioada 1997-2000.

Teoria avantajelor fermelor mici familiale s-a dovedit a fi electorală, practic, lipsită de realism. Atomizarea exploatațiilor agricole în peste 24 de milioane de parcele, la 4 milioane 700 de proprietari, a adus agricultura românească într-o situație a cărei gestionare implică eforturi mari și care nu sunt justificate economic.

Cu exploatații spre care ne propunem să mergem, Guvernul actual nu a făcut altceva decât să răspundă solicitărilor proprietarilor de pământ ca, printr-un cadru legislativ concret, să sprijine formarea unor exploatații familiale și comerciale viabile, care să permită concentrarea și specializarea producției, aplicarea rezultatelor cercetării științifice agricole, introducerea procesului tehnic și practicarea unei agriculturi performante.

Convingerea Guvernului este că menținerea situației actuale în domeniul exploatațiilor agricole îi dezavantajează în primul rând pe producătorii agricoli, deoarece nu-și pot dezvolta activitățile, fiind depășiți de posibilitatea de a acceda la credite bancare și alte resurse financiare. Ca urmare, vor fi condamnați să practice tot o agricultură de subzistență, ceea ce ar putea accentua starea de sărăcie din mediul rural.

- În al treilea rând, în ceea ce privește Programul SAPARD, dorim să informăm plenul Camerei Deputaților că, în data de 4 ianuarie 2001, când s-a creat noul Minister al Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, singura modalitate de informare a organismelor internaționale că această agenție ar exista, erau niște tăblițe lipite pe ușile unor încăperi ale ministerului, în interiorul cărora se desfășurau activități care nu aveau nici o legătură cu Agenția SAPARD. În rest, "se selectau" angajați, cu preponderență din rândul celor care nu aveau nici o legătură cu această problemă.

Este de notorietate faptul că abordarea contraproductivă, concurența interinstituțională nejustificată, precum și acțiunile angajate în cursul anului 2000, pe tema Programului SAPARD, au individualizat România în mod negativ în rândul țărilor candidate. Acestea sunt motivele pentru care în cursul anului 2000, în timp ce alte state candidate realizau progrese în pregătirea pentru acreditare, la noi în țară, datorită disputelor politice necontenite, referitoare la crearea și mai ales la subordonarea politică a agenției, care urma să gestioneze Programul SAPARD, procedura de negociere a Planului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a fost întreruptă la inițiativa Comisiei Europene, pentru o perioadă de aproape patru luni.

Doamnelor și domnilor parlamentari, susținători ai prezentei moțiuni, referitor la afirmația dumneavoastră că fondurile SAPARD sunt deja utilizate în toate celelalte țări candidate, vă informăm că nici acest lucru nu este adevărat. În prezent, numai trei țări derulează fonduri de tip SAPARD – Ungaria, Slovenia și Lituania.

Acreditarea sistemului SAPARD este un proces a cărui complexitate este direct proporțională cu ponderea agriculturii și a problematicii spațiului rural la nivelul țărilor aplicante. Aceasta este rațiunea pentru care țările mai mici au fost acreditate mai repede, iar România, Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria se află acum în etape finale privind acreditarea externă.

Ni se pare concret și cinstit să recunoașteți, distinși semnatari ai moțiunii, că Guvernul actual ar trebui să pornească de la zero, cadru instituțional neexistând, pe fondul unei imagini externe a României ca neeligibilă în cursa pentru promovarea Programului SAPARD. A trebuit să convingem Uniunea Europeană că suntem un partener de încredere și că avem voința politică și potențialul necesar realizării programului la nivelul cerințelor comunitare.

Acțiunile de monitorizare și evaluare întreprinse în anul 2000 și 2002 de către Comisia Europeană certifică faptul că în prezent structurile care constituie sistemul SAPARD sunt operaționale și pot face față obiectivului auditului extern, în vederea acreditării externe.

În prezent, putem avea certificate stabilitatea și viabilitatea parteneriatului cu Comisia Comunității Europene și putem să vă asigurăm, stimați semnatari ai acestei moțiuni, că Programul SAPARD va demara în acest an.

Sesizarea cu privire la sediile birourilor regionale ale SAPARD nu are fundament; nu se justifică. Agenția SAPARD deține o structură centrală și opt birouri regionale de implementare a Programului SAPARD, amplasate în cele opt regiuni de dezvoltare, potrivit Legii nr.309/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției SAPARD și nu fac parte din structurile prefecturilor.

În cursul anului 2000, incompetența și confuzia cu privire la rolul și obiectivele Programului SAPARD s-au manifestat atât în plan instituțional, cât și legislativ. Acest fapt a culminat cu adoptarea Legii nr.157/2000 care a constituit un exces de reglementare, întrucât documentul adoptat la vremea respectivă de Parlamentul României nu a reprezentat varianta pe care Comisia Europeană să o poată aproba. Ca atare, a fost respinsă prin Decizia Comisiei Europene din 12 noiembrie 2000.

Pentru aceste considerente, abrogarea Legii nr.157/2000 se justifică pe deplin, iar propunerea dumneavoastră privind elaborarea și adoptarea unui nou plan național denotă aceleași intenții față de implementarea Programului SAPARD în România, ca și măsurile demonstrate pe parcursul anului 2000.

Doamnelor și domnilor parlamentari, semnatari ai prezentei moțiuni, consolidarea unui mediu de dezbatere sănătos, serios, responsabil și constructiv, mai ales la nivelul Parlamentului României, implică cu prioritate, dincolo de intenție, aprofundarea temelor care fac obiectul interpelărilor sau moțiunilor. Astfel, interese și obiective majore ale României, cum este și Programul SAPARD, pot fi subminate de ambiții și interese personale, sau de ținte politice virtuale și percepute ca atare de către cei pe care îi reprezentați.

În acest sens, în măsura în care sunteți interesați în implementarea Programului SAPARD, perceput ca instrument de aderare pentru agricultură și dezvoltare rurală, vă solicităm atât sprijinul, cât și disponibilitatea de a promova în mod constructiv și consecvent valorile și implicațiile reale ale acestui program.

- În al patrulea rând, în ceea ce privește alocarea fondurilor pentru bugetul ministerului.

În pofida resurselor financiare limitate pe plan național, fondurile alocate pentru susținerea agriculturii prin bugetul aprobat pe anul 2002, se ridică la suma de 18.108,6 miliarde lei (buget de stat – 11.620 miliarde lei; credite externe rambursabile – 184,1 miliarde lei; sume alocate din venituri extrabugetare – 1.019,0 miliarde lei; fonduri externe nerambursabile – 5.284,5 miliarde lei), reprezentând o creștere nominală cu 52,2% față de fondurile destinate susținerii financiare ale agriculturii în anul 2001. În condiții comparabile, aceste fonduri reprezintă un spor de 16,8%. Ca urmare, afirmația din moțiune, potrivit căreia bugetul pentru agricultură în anul 2002, în cifre reale, este cu 23% mai mic decât în anul 2001, este totalmente lipsită de temei.

- În al cincilea rând, în legătură cu stoparea, la începutul anului 2002, a acordării mijloacelor financiare către producătorii agricoli, la care se face referire în moțiune, vrem să credem că este vorba, în cel mai bun caz, de o neînțelegere. Distinșii semnatari ai moțiunii afirmă că subvenția la grâu, acordată în perioada înțeleptei și eficientei guvernări anterioare, a fost cu circa un milion de lei mai mare decât cea acordată în anul 2001, de actualul Guvern. Admițând că afirmația este corectă, ar fi bine dacă în moțiune se explică de ce, la un efort financiar mai mare, s-a reușit obținerea, în anul 2000, a numai 5 milioane de tone de grâu (față de 7,6 milioane în anul 2001), fiind necesar ca, până la următoarea recoltă, în anul 2000 să importe peste 600 de mii de tone de grâu. În goana după "argumente" cu orice preț, dovedite cel puțin ca inexactități, semnatarii moțiunii n-au avut răbdarea sau curiozitatea să analizeze situația reală, bazată pe informații concrete. Într-adevăr, în anul 2002, Bugetul de stat a avut o altă concepție de fundamentare, și anume, pe programe și produse, în corelare cu perspectiva și necesitățile armonizării politicilor agricole cu cele comunitare. În acest sens trebuie înțeles că, dacă în anul 2000, producătorii agricoli au beneficiat de sprijin financiar, în principal direcționat spre sectorul vegetal, o mare pondere având-o cultura cerealelor, în anul 2002 formele de sprijinire s-au diversificat atât în sectorul vegetal, cât mai ales în sectorul zootehnic, unde valoarea acestui sprijin a fost majorat, în termeni reali, de 8,5 ori. Această creștere spectaculoasă a fondurilor destinate susținerii sectorului zootehnic vor crea premisele redresării acestui sector, dar mai ales a valorificării superioare a producției vegetale.

În această situație, agricultura românească a beneficiat, pe primele două luni ale anului 2002, de circa 1.500 de miliarde lei, fiind, în același timp, în faza de avizare a unui proiect de act normativ ce reglementează acordarea unor avansuri la subvențiile pe produs, în valoare totală de 1.200 miliarde lei pentru susținerea lucrărilor din campania agricolă din primăvara anului 2002.

- În al șaselea rând, cu privire la afectarea bugetului ministerului pe anul 2002, vă informăm că rolul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2002 și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2001 a fost să asigure continuitatea acordării subvențiilor și alocațiilor de sprijin între bugetele alocate pe anii 2001 și 2002, fără a se ajunge la blocaje sau discontinuități. În fundamentarea bugetului pe anul 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a avut în vedere atât cheltuielile corente în anul 2002, cât și achitarea sumelor restante din anul 2001.

- În al șaptelea rând, cu privire la introducerea impozitului pe terenul agricol.

Introducerea impozitului pe terenul agricol începând cu anul 2002 a fost reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/19.07.2001 pentru modificarea Legii nr.34/1994 privind impozitul pe venitul agricol. O citire atentă observă că la art.1 din această ordonanță se prevede că impozitul pe terenul agricol se plătește numai de către persoanele fizice care dețin în proprietate suprafețe de peste 10 hectare. Această prevedere scutește de plata impozitului majoritatea proprietarilor de teren, cunoscând că suprafața medie a unui proprietar este mult sub 10 hectare, venindu-se, astfel, în sprijinul micilor gospodării familiale. În prezent, 1,6 milioane de proprietari au sub un hectar fiecare, 4,7 milioane – între 1 și 10 hectare și numai 500 de mii de proprietari dețin mai mult de 10 hectare fiecare.

De asemenea, impozitul se stabilește în funcție de categoria de folosință și clasele de calitate ale terenului agricol, prin aceasta realizându-se o concordanță cu posibilitățile de producție ale proprietarilor din diferite zone de producție agricolă.

- În al optulea rând, în legătură cu scutirea de datorii a fostelor IAS-uri supuse privatizării.

Pentru a elucida problema, vom analiza lucrurile în evoluția lor. Privatizarea IAS-urilor a început în anul 2000, când, pe baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2000, Agenția Domeniilor Statului a preluat în patrimoniu 739 de societăți comerciale, din care 105 au fost privatizate până la 31 decembrie 2000.

Bineînțeles că în prima fază, sub vechea guvernare, pe fondul promovării intereselor partidelor din coaliția de dreapta au fost privatizate cele mai profitabile unități. După cum este cunoscut, foarte multe societăți au fost privatizate fraudulos, fiind vândute pachete de acțiuni pe sume derizorii.

Legea creșterii atractivității la privatizare, inițiată de Guvernul actual, este un demers legislativ care a fost susținut ca o necesitate în urma analizei interesului investitorilor pentru aceste unități agricole. Trebuie reținut faptul că, în anul 2001, Agenția Domeniilor Statului a făcut oferte pentru 159 de societăți comerciale și au fost privatizate doar 59. Demersul nostru va face mai eficient și mai rapid procesul de privatizare și-l va corela cu introducerea unor metode de privatizare mai transparente, cum este licitația prin strigare. Menționăm, pentru clarificarea dumneavoastră, că la licitații nu acționează, pentru nici un candidat, criteriul apartenenței politice.

Proiectul de lege referitor la unele măsuri pentru creșterea atractivității la privatizarea societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, a fost înaintat cu propunerea de a se aplica doar societăților care se vor privatiza după intrarea în vigoare a legii.

Guvernul a considerat ca necesar acest proiect de lege pentru a grăbi procesul de privatizare din agricultură, fundamental pentru dezvoltarea acestei ramuri a economiei. La momentul înaintării acestui proiect de lege, procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar prin Agenția Domeniilor Statului este îngreuiat de datoriile mari pe care cele mai multe dintre acestea le au față de bugetul de stat, și nu numai. Urmare a existenței datoriilor, multe din aceste societăți au intrat în lichidare judiciară; anterior, activele lor au fost vândute prin licitație, în urma vânzării procedurilor de executare silită. Nu este un secret pentru nimeni că, în urma vânzării activelor prin executare silită, atractivitatea societăților comerciale scoase la privatizare scade. De asemenea, scade valoarea acestora, precum și potențialul lor economic.

Anularea datoriilor bugetare ale societăților comerciale care au administrat terenuri agricole poate constitui un pas necesar pentru realizarea unui proces de privatizare eficient, prin creșterea atractivității acestor societăți și asigurarea exploatării eficiente a terenurilor agricole. Mai mult, în urma adoptării acestei legi, pentru acțiunile societăților comerciale ce vor fi privatizate se va obține un preț mai mare, fapt ce va avea drept consecință creșterea veniturilor bugetare și a celor destinate dezvoltării agriculturii prin Fondul pentru "Dezvoltarea agriculturii românești".

Trebuie menționat că atât Consiliul Economic și Social, cât și Consiliul Legislativ, au avizat favorabil forma originală a proiectului de lege, așa cum a fost promovat de Guvern. La fel, proiectul de lege a fost aprobat de Camera Deputaților în aceeași formă.

În momentul în care proiectul de lege a ajuns în dezbaterea Comisiei de agricultură a Senatului, membrii acesteia au propus amendamente care vizează scutirea de datorii și a societăților comerciale deja privatizate în baza Ordonanței de Guvern nr.198/1999 și a Legii nr.268/2001.

Aș dori să subliniez că la societățile comerciale privatizate în anul 2000, în cursul anului 2001, Corpul de control al ministerului a efectuat verificări, în urma unor sesizări privind modul de privatizare, în această acțiune fiind cuprinse un număr de 34 de societăți. Pentru neregulile constatate, în special vânzarea pachetului de acțiuni la un preț de ofertă mult inferior celui propus de Ministerul Agriculturii, notele de control și documentele întocmite au fost înaintate organelor în drept pentru cercetare.

Contractele de vânzare-cumpărare a pachetelor de acțiuni la toate cele 34 de societăți au fost aprobate de fostul ministru Ioan Mureșan.

Ca urmare a faptului că multe societăți nu și-au achitat redevența, nu au efectuat investițiile contractate și nu au respectat alte prevederi prin contractele de privatizare, organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor continuă o campanie de verificare, iar în situația în care se vor constata nereguli, contractele vor fi reziliate. Până în prezent, au fost reziliate un număr de 150 de contracte.

În al nouălea rând, în legătură cu reeșalonarea datoriilor Societății Naționale "Tutunul Românesc" S.A.

Având în vedere ampla dezbatere care are loc pe această temă în diverse medii, dorim să precizăm, în succesiunea lor, fenomenele și cauzele care au generat actuala stare de lucruri.

În anul 1997, fără nici o justificare economică Societatea Națională "Tutunul Românesc" S.A. a angajat credite interne și externe în valoare de 100 de milioane de mărci germane din care 52 de milioane garantate de statul român. Creditul extern a fost avizat de reprezentanții Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, respectiv domnul Dinu Gavrilescu – ministru PNȚCD și domnii Aurel Pană, secretar de stat – membru PD și Aurelian Dobrescu, secretar de stat membru PNL. Sumele au fost cheltuite integral, investiția dovedindu-se nejustificată, deoarece în anii 1998-1999-2000 producția de țigarete românești a scăzut, iar la Fabrica de țigarete din Miercurea Ciuc, în momentul în care s-a terminat retehnologizarea, în ziua în care toți muncitorii și oficialitățile din oraș așteptau inaugurarea, s-a prezentat directorul societății de la București care a declarat-o închisă și de atunci n-a mai fost deschisă, bineînțeles.

Tot în această perioadă unitatea a angajat nejustificat cheltuieli foarte mari care au prejudiciat grav activitatea și profiturile. Directorul general Hotea, numit de guvernanții de atunci, avea un salariu lunar de 10 mii de dolari și locuia la Hotelul Sofitel pe cheltuiala firmei. S-au plătit sponsorizări imense, inclusiv pentru unele ziare apropiate vechii guvernări, numai în 2000 suma lor depășind 1,5 milioane USD. A fost cumpărat un automobil marca Mercedes folosit și tamponat în campania electorală a anului 2000 de către fostul ministru Ioan Mureșan.

Ca urmare a unui management financiar defectuos, Societatea Națională "Tutunul Românesc" a înregistrat la finele anului 2000 un blocaj financiar de peste 300 de miliarde lei, prin acceptarea unor bilete la ordin de la Banca Turco-Română, aflată în faliment, pentru care societatea a fost obligată să primească 3 vile și un club care acum produc pierderi de peste 500 de milioane pe an. Efectele acestor abuzuri repetate și cumulate în utilizarea fondurilor proprii și atrase au dus societatea în pragul falimentului, înregistrând la finalul anului 2000 datorii de peste 2 500 de miliarde și 4 dosare penale pe care conducere actuală a ministerului le-a înaintat Parchetului General.

Datoriile cumulate și complicitatea unor funcționari din Ministerul Finanțelor din acea perioadă au condus la pierderea licenței de fabricație, practic în lunile ianuarie și februarie 2001, "Tutunul Românesc" nu a lucrat, fiind blocat prin retragerea licențelor, fapt ce a condus la imense pierderi și apariția pe piață a două mărci concurente de țigări, în detrimentul țigărilor "Snagov" și "Amiral". Aceste fenomene corelate cu salariile foarte mari, negociate în scop electoral de vechea guvernare au dus la situația economică gravă a societății.

Iată cauzele reale care au generat situația economică financiară de la Societatea Națională "Tutunul Românesc" S.A. și care, în vederea salvării producției de tutun și țigarete românești, motivează reeșalonarea datoriilor.

În legătură cu reducerea TVA ne aflăm sub efectul prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 147/2001 cu privire la politicile economice și financiare ale Guvernului României, în perioada 2001-2002, prin care s-a stabilit amânarea reducerii cotelor de TVA până în anul 2003-2004, în conformitate cu acordul de împrumut stand-by încheiat cu FMI.

În al zecelea rând, cu privire la gestionarea ineficientă a activităților agricole, autorii moțiunii demonstrând remarcabile calități de statisticieni, își bazează acuzațiile pe niște cifre seci care pot spune multe, dar nu pot descrie esența problemei.

Stadiul și calitatea lucrărilor agricole nu se poate aprecia numai prin date statistice, dacă acestea nu sunt coroborate și cu alți factori, dintre care cei naturali au un rol de primă însemnătate. Este, însă, adevărat că acest lucru nu poate fi făcut decât de specialiștii în domeniu. Trebuie să ținem cont de condițiile pedoclimatice și din toamna anului 2001 care s-au caracterizat prin lipsă de precipitații, fapt ce a dus la concentrarea producătorilor agricoli pe realizarea programului de însămânțare a culturilor de toamnă.

Ca urmare, realizarea ogoarelor de toamnă a fost încetinită, mai ales că acestea se executau de o calitate necorespunzătoare și cu un consum ridicat de carburanți. La aceasta se adaugă și venirea timpurie a iernii, în comparație cu alți ani, precum și înghețarea solului, ceea ce a făcut imposibilă efectuarea arăturilor.

În al unsprezecelea rând, în ceea ce privește fertilizarea culturilor de toamnă, vă informăm că lucrarea este în plină desfășurare, ajungându-se în prezent la 32% din suprafață, întreaga acțiune se va finaliza până la 15-20 martie a.c.

De asemenea, majoritatea producătorilor agricoli au început fertilizările cu îngrășăminte complexe pe terenurile pe care se înființează culturi în primăvara acestui an.

Vă informăm că însămânțările din această primăvară au fost declanșate, această lucrare executându-se deja pe o suprafață de peste 30 de mii de ha. Există toate condițiile ca în următoarele 10 zile programul culturilor din prima urgență în zona I-II să se finalizeze. Vă rugăm să nu uitați că în anul 2000, la această dată, lucrările de însămânțări de primăvara încă nu începuseră.

În al doisprezecelea rând, în legătură cu evoluția stadiului aplicării Legii nr.1/2000 în perioada 2000-2002 și, chipurile, a blocării acesteia, vă rugăm să rețineți că prin Ordonanța Guvernului nr. 102/2001 nu se suspendă aplicarea Legii nr.1. Măsurile propuse în moțiune pentru urgentarea aplicării Legii nr.1 au fost deja implementate prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 13/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură, în atribuțiile acestor servicii care se constituie pe lângă consiliile locale intră, în principal, aplicarea Legii fondului funciar. Aceste servicii sunt finanțate din venituri extrabugetare și subvenții acordate de la bugetul de stat. Pentru urgentarea aplicării Legii fondului funciar au fost întocmite programe pentru fiecare județ, iar, în cadrul județului, pentru fiecare comisie locală, astfel ca la finele anului 2002 titlurile de proprietate să fie eliberate în proporție de 90%, programe ce, până la această dată, au fost respectate în conformitate cu graficele stabilite.

Stimați semnatari ai moțiunii,

Vă rugăm să înțelegeți că apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr.102/2001 nu a împiedicat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Dimpotrivă, prevederile acestei ordonanțe au adus o serie de clarificări care au facilitat analizele la nivelul comisiilor locale și județene, astfel că rezultatele acțiunilor de reconstituire a dreptului de proprietate sunt net superioare anului 2000.

Astfel, dacă la sfârșitul anului 2000, suprafețele puse la dispoziția comisiilor locale de către Regia Națională a Pădurilor au fost de 310 mii ha, iar cel puse în posesie de circa 139 de mii de ha, la sfârșitul lui ianuarie 2002, în numai 13 luni ale actualei guvernări, suprafața pusă la dispoziția comisiilor locale a fost aproximativ 825 de mii de ha, respectiv de 2,7 ori mai mare, iar suprafețele puse în posesie au însumat circa 561 de mii de ha, de peste 4 ori mai mult.

În concluzie, la ora actuală există puse în posesie 561 de mii de ha de pădure, ceea ce reprezintă peste 38% din fondul forestier estimat a fi retrocedat și nu 9% așa cum susțin semnatarii moțiunii.

Faptul că nu toate suprafețele puse în posesie au și titluri de proprietate eliberate, este irelevant pentru aplicarea acestei legi, deoarece, sub raport juridic, solicitanții dreptului de reconstituire în baza acestei legi sunt considerați proprietari din momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie, bucurându-se astfel de toate facilitățile ce decurg din acest drept.

În al treisprezecelea rând, în legătură cu acceptarea situației ca din cele 800 de miliarde de lei cuvenite statului ca redevențe contractate de la societățile comerciale agricole să se încaseze numai 40 de miliarde, afirmația este absolut adevărată, pentru că prin aceasta, autorii moțiunii se autoacuză. Dat fiind că, de fapt, infima sumă de 29 de miliarde lei și nu de 40 de miliarde a fost încasată de domniile lor în anul 2000, spre deosebire de noi în anul 2001, când am încasat 565 de miliarde lei. Trebuie să arătăm că gradul de încasare a redevențelor realizate în 2001 nu ne mulțumește, semnalându-se un fenomen extrem de serios: nerespectarea clauzelor contractuale ce prevăd valori și termene ale plăților în contul redevenței de către societățile comerciale care au încheiat contracte de concesiune, contracte încheiate în totalitate în perioada în care autorii moțiunii erau la guvernare.

Pentru a evita producerea, în anul 2002, a unor astfel de fenomene s-a trecut deja, pe baza clauzelor privind neplata datoriilor către ADS, la curățirea portofoliului de contracte încheiate cu așa-zișii oameni de afaceri, care nu-și achită obligațiile către stat. Au fost deja reziliate, așa cum am mai spus, 150 de contracte și măsura va continua până când vom asana tot portofoliul ADS de contracte semnate cu parteneri neviabili care au alt scop decât acela de a face agricultură în România și care desfășoară activități comerciale fără să respecte legile țării și obligațiile contractuale asumate. Suprafețele de teren astfel disponibilizate vor fi scoase din nou la licitație pentru concesionare în această primăvară.

În al paisprezecelea rând, în legătură cu neasigurarea funcționării instituțiilor nou create pentru verificarea și aplicarea regulilor regimului silvic vă informăm că prin Hotărârea de Guvern nr.12/2001 privind funcționarea Ministerului Agriculturii și Alimentației în scopul întăririi capacității de control în aplicarea regimului silvic, numărul inspectoratelor silvice teritoriale de control a crescut de la 7 la 16. Această măsură a condus la îmbunătățirea acoperirii la nivel județean, între structurile cu atribuții de control pe linie economică și financiară și inspectoratele silvice teritoriale.

Regia Națională a Pădurilor, prin structurile sale, asigură paza și gospodărirea fondului forestier proprietate publică a statului, în conformitate cu prevederile legislației și normelor tehnice în vigoare aplicând cu strictețe regulile regimului silvic.

Referitor la pagubele produse prin tăieri legale în pădurile administrate de Regia Națională a Pădurilor, informăm că, în anul 2001, s-a înregistrat un volum al arborilor tăiați ilegali de 139.000 mc cu 3.166 mai mic decât s-a înregistrat în anul 2000. De menționat că ponderea volumului tăiat ilegal s-a înregistrat în semestrul I - 2001 respectiv 95.000 mc – 68% din total, care reprezintă, de fapt, pagube produse în anii anteriori.

În semestrul II al anului 2001, ca urmare a măsurilor de intensificare a activității de pază a fondului forestier, adoptate de conducerea regiei, pagubele în cantoane s-au diminuat treptat, înregistrându-se până la sfârșitul anului un volum tăiat ilegal care reprezintă numai 66% din volumul înregistrat în același semestru al anului 2000.

Referitor la tăierile ilegale din pădurile predate ca efect al legilor fondului funciar, informăm că, în pădurile în care paza este asigurată pe bază de contracte cu noii proprietari de către unitățile din structura regiei naționale, pagubele sunt reduse, situându-se la nivelul celor înregistrate în pădurile proprietate publică a statului. În pădurile pentru care noii proprietari nu au încheiat contracte de pază și administrare cu unitățile silvice și nu și-au creat nici structuri proprii de pază, nivelul tăierilor ilegale de arbori atinge cote alarmante, ajungându-se în unele situații la dispariția completă a vegetației forestiere cu efecte păgubitoare asupra mediului.

Prin colaborarea între aceste structuri, permanentizată prin protocoale încheiate la nivel central, între Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul de Interne și Regia Națională a Pădurilor, și prin planuri concrete de măsuri la nivel local, s-au realizat controale complexe privind paza pădurii și circulația materialului lemnos, precum și la agenții economici care exploatează, transportă și prelucrează mase lemnoase. Aceste acțiuni au avut ca efect diminuarea pagubelor aduse fondului forestier prin sustragere și comercializarea ilegală a materialului lemnos din păduri sau a celui prelucrat, precum și reducerea numărului de contravenții și infracțiuni silvice, comparativ cu anul 2000, astfel:

    • reducerea cu 7% a materialului lemnos sustras ilegal din păduri;

    • reducerea cu 7% a numărului de contravenții silvice;

    • reducerea cu 4% a numărului de infracțiuni silvice.

În anul 2001, Regia Națională a Pădurilor și inspecțiile silvice teritoriale au înaintat la Parchetele de pe lângă tribunale și la Inspectoratele de poliție, 652 de plângeri penale, au emis 341 decizii de imputare pentru o sumă de 29 miliarde de lei, au confiscat material lemnos în valoare de 4 miliarde și au aplicat peste 460 de sancțiuni administrative.

În al cincisprezecelea rând, cu privire la achitarea restanțelor din anul 2001 către producătorii agricoli.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a reușit ca până la această dată să achite 94,4% , respectiv 1.421,9 miliarde, urmând ca până la 1 martie să achite diferența de 5,6%, respectiv de 83 de miliarde. Deci datoriile la care se referă semnatarii moțiunii, nu numai că în cea mai mare parte au fost achitate, ci au fost acordate în această perioadă și susțineri financiare aferente anului 2000.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu contestăm faptul că în agricultură, industria alimentară și silvicultură sunt neîmpliniri, Guvernul fiind convins că sunt încă multe greutăți de învins.

Analizându-și însă serios activitatea desfășurată și mai ales obiectivele pe care și le-a propus, Guvernul actual consideră că agricultura românească este înscrisă pe o direcție bună, că marea majoritate a producătorilor agricoli ca și foarte mulți oameni de știință, cadre universitare și organizații neguvernamentale sunt alături de noi în efortul pe care trebuie să-l facem cu toții, pentru realizarea unei agriculturi performante și competitive.

Dorim sincer să fim monitorizați de partidele din opoziție, de mass-media, ca și de alte instituții și organizații cu preocupări în domeniu, cărora le adresăm mulțumirile noastre anticipate.

Din păcate, moțiunea simplă, pe care o dezbatem astăzi, este departe de o astfel de conduită.

Prin interpretările eronate și tendențioase ale unor activități și rezultate se urmărește, de fapt, fără nici un temei, "tăierea de capete", obținerea de capital politic și popularitate ieftină, dar, printr-o prestație demagogică, autorii moțiunii neavând motivația morală a unui astfel de demers.

Plină de neadevăruri cu declarații neacoperite și cu inconsecvențe incontestabile, moțiunea nu poate constitui un document care să convingă și să justifice un vot favorabil. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cu excepția solicitării demisiei ministrului agriculturii, înscrisă în propunrea nr.1, toate celelalte propuneri sunt de mult în practica activității Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, iar pentru probleme de fond funciar și ale Ministerului Administrației Publice.

Sunt convins că dumneavoastră, deputații Parlamentului României, veți confirma cele prezentate de Guvern, dat fiind că în cadrul excelentelor relații de colaborare permanente pe care le avem, dumneavoastră aveți pe mesele de lucru documente care atestă că, de fapt, ne ocupăm efectiv, exact de ceea ce autorii moțiunii ne solicită să facem. Noi acționăm după concepția și doctrina Partidului Social Democrat pe care îl reprezentăm.

Credem că moțiunea trebuie respinsă și pentru motive de ordin neprofesional, iar cei care au scris-o și au promovat-o, ar trebui să-și facă, mai ales, mustrări de conștiință. Aceasta dacă au înțelepciunea de a se autodemite moral dintr-un domeniu pe care dumnealor nu-l cunosc.

Față de cele prezentate, solicităm distinșilor parlamentari din Camera Deputaților să respingă moțiunea simplă privind "Criza în agricultură", inițiată de 56 de deputați ai Partidului Național Liberal și ai Partidului Democrat.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Urmează înscrierile dumneavoastră la dezbateri, mai exact luările dumneavoastră de cuvânt, pentru că înscrierile s-au făcut. Vă informez că din partea PSD-ului s-au înscris domnii deputați: Nicolescu Mihai, Neagu Victor, Sbârcea Tiberiu, Bozgă Ion, Ianculescu Marian și Lăpușan Alexandru. Din partea Grupul parlamentar al PRM s-au înscris domnii deputați: Ioan Bâldea, Ludovic Mardari, Marinache Vișinescu și Lucian Augustin Bolcaș. Din partea PNL-ului s-a înscris domnul deputat Nini Săpunaru, iar din partea PD-ului domnii Popescu Bejat și Pereș Alexandru.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare? UDMR-ul? Da.

Dăm cuvântul domnului Nicolescu Mihai și se pregătește domnul Ioan Bâldea.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

Stimați invitați,

Prezenta moțiune reprezintă, fără îndoială, un act politic, un exercițiu democratic de exprimare în legătură cu problemele ce vizează un domeniu deosebit de complex și de maximă importanță pentru țară, cum este agricultura, industria alimentară și silvicultura.

O analiză pertinentă a situației din economie, în general, și în din agricultură, în mod special, ar trebui să ne conducă, în mod normal, la o acțiune de consens a tuturor forțelor politice din țară care să susțină dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și silviculturii în România. Prin importanța sa, volumul mare de lucrări și fonduri necesare derulării acestora, precum și complexitatea pedoclimatică în care se desfășoară lucrările agricole, avem de-a face cu unul din cele mai importante sectoare de activitate pe care Guvernul condus de premierul Adrian Năstase îl tratează ca prioritate națională.

Cu respect și stimă, trebuie să reamintim semnatarilor moțiunii că prin Programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 se urmărește dezvoltarea durabilă a unui sector agroalimentar competitiv, prin orientarea, derularea și susținerea producției agricole în concordanță cu tendințele previzibile ale pieței interne și externe.

În acest sens, Guvernul actual urmărește realizarea mai multor obiective, după cum urmează: creșterea cantitativă și calitativă a producției, asigurarea securității alimentare a populației, creșterea performanțelor producătorilor și a competitivității produselor vegetale și zootehnice românești, sporirea veniturilor proprii și a capacității de capitalizare a producătorilor agricoli, realizarea parametrilor minimali de performanță în domeniul agroalimentar, în vederea integrării în Uniunea Europeană, consolidarea sectorului privat în agricultură, stimularea, susținerea și protecția producătorilor agricoli prin aplicarea mecanismelor folosite în țările Uniunii Europene, sprijinirea creării de structuri viabile de organizare, producție și gestionare a exploatațiilor agricole, înzestrarea tehnică și tehnologică a agriculturii, realizarea unui parteneriat eficient între producătorii agricoli și beneficiari, dezvoltarea activității de cercetare și învățământ agricol, dezvoltarea durabilă, integrată economic-social a satului românesc.

Toate aceste obiective sunt reale și se urmărește realizarea lor în conformitate cu programul de guvernare pentru perioada de guvernare 2001-2004. Semnatarii moțiunii cunosc foarte bine aceste obiective, precum și angajamentul ferm al Guvernului pentru realizarea lor. Amintim că acesta este un program ce se va derula pe o perioadă de 4 ani, perioadă care va înscrie România pe o curbă ascendentă în creșterea și modernizarea producției agricole, alimentare și silvice.

Fără a invoca greutățile din agricultură, în momentul preluării guvernării, trebuie să precizăm că acestea au reprezentat o realitate care împietează asupra derulării programului și ritmului acestuia. Guvernul condus de domnul premier Adrian Năstase, cu multă fermitate, a impus ca activitatea din agricultură să se deruleze în condițiile perfecționării, a sporirii producției și productivității, a creșterii eficienței economice în concordanță cu aspirațiile României de integrare în Uniunea Europeană. Agricultura trebuie să producă mai mult, mai eficient și să-și creeze resurse proprii pentru prelucrarea și dezvoltarea procesului de producție. Specific agriculturii pentru realizarea acestor deziderate este necesar ca aceasta să-și creeze, să aibă resurse financiare tehnice și materiale care să-i permită efectuarea lucrărilor la timp și de bună calitate. Nu putem să fim de acord cu mențiunea stipulată în cuprinsul moțiunii care se referă la nivelul alocării pentru bugetul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Silviculturii în anul 2001 și pentru 2002 a unei sume mai mici față de cele din anul 2000. Pentru realizarea obiectivelor în domeniul agriculturii, în proiectul de buget sunt prevăzute 12 mii de miliarde de lei, din care circa 3500 miliarde pentru sectorul zootehnic, în care sunt incluse subvențiile pe produs, cu prioritate a celor de importanță națională.

În aceste condiții, fondurile stabilite pentru agricultură reprezintă 1,5 din p.i.b., comparativ cu 1,2% în anul 2001. Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pe anul 2002 vizează o altă filozofie de susținerea a producătorilor agricoli, fondurile sunt orientate direct spre producători și sunt dimensionate în funcție de producția marfă pe care o realizează fiecare.

În această manieră, România se aliniază la sistemul european și mondial de susținere a agriculturii. Prin pachetul de legi elaborate, aprobate sau în curs de aprobare se vizează o mai bună susținere a agriculturii din partea Guvernului și nu este vorba de stoparea susținerii financiare. Trebuie avut în vedere faptul că agricultura este un domeniu foarte complex, cu un volum mare de lucrări și care are nevoie pentru realizarea acestora, în cele 3 campanii principale agricole, de primăvară, vară și toamnă, de un volum de resurse de circa 75-80 de mii de miliarde de lei. Este pentru prima dată când un guvern prezintă cifre vizând costurile totale, care, numai pentru campania agricolă de primăvară, se ridică la circa 37 de mii de miliarde de lei.

Din prezentarea acestor cifre semnatarii moțiunii vor înțelege mai bine faptul că Guvernul actual stăpânește foarte bine problemele din agricultură și se străduiește să asigure mai bună susținere funcționalității agriculturii, pentru ca aceasta să poată să-și creeze resurse de susținere a bugetului, precum și de susținere a activității cu resurse proprii.

Colegii care au semnat moțiunea sunt îngrijorați de faptul că este afectat bugetul destinat Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pe anul 2002, prin raportarea unor datorii restante, fără identificarea și alocarea unor surse suplimentare de venituri, prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2002.

Amintim că o parte din aceste restanțe au fost prevăzute ca poziții distincte în bugetul pe anul 2002, iar eventualele depășiri la cheltuieli se pot acoperi prin obținerea și valorificarea unor producții agricole mai mari și care vor permite corecții în cadrul bugetului pe anul 2002.

Nu înțelegem de ce așa îngrijorare pe o problemă care, pentru agricultură, reprezintă o situație specifică, iar pentru cei care lucrează și cunosc bine modalitatea în care se lucrează în acest domeniu se consideră ca un lucru normal. Să nu uităm că agricultura este sectorul generator de energii și de materie organică necesară vieții noastre, în contextul în care nu plătim apa pluvială, energia solară, activitatea microorganismelor din sol și tot acest potențial climatic și edafic pe care îl exploatăm. De aici grija noastră a celor care lucrăm și ne preocupăm de problemele din agricultură, să realizăm programe care să valorifice și totodată să menținem și să amplificăm potențialul ecologic și productiv al solurilor din România.

Este ceea ce Guvernul condus de domnul premier Adrian Năstase urmărește să realizeze prin politicile agrare ce se derulează acum și în perioada următoare. Anul 2002 se dorește a marca un pas important în dezvoltarea durabilă a agriculturii, prin orientarea producției agricole în consens cu particularitățile și posibilitățile locale, precum și cu tendințele economiei de piață.

În vederea realizării acestui deziderat, Guvernul urmărește pregătirea și desfășurarea în bune condițiuni a lucrărilor ce urmează să se efectueze în campaniile agricole. Semnatarii moțiunii acuză că nu se gestionează eficient activitatea agricolă, că o serie de lucrări nu au fost efectuate în termen.

Am dori să informăm pe distinșii noștri colegi că Guvernul, prin Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a întocmit programul pregătirii și desfășurării campaniilor agricole în anul 2002 și urmărește să-l realizeze întocmai.

În cadrul programului sunt cuprinse elemente vizând principalele acțiuni de realizat în campaniile agricole, asigurarea bazei tehnice și materiale necesare, costurile campaniei agricole, responsabilități la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și în teritoriu.

Este unanim cunoscut faptul că în toamna anului 2001, condițiile climatice, precum și lipsa de umiditate din sol au îngreunat foarte mult lucrările de arat. Cu un efort deosebit și un program minuțios și susținut s-a reușit să se însămânțeze în toamnă o suprafață de 2.684.000 de hectare cu grâu, orz, orzoaică, plante tehnice și furaje.

În ceea ce privește suprafața nearată din toamnă, aceasta se datorește și imposibilității efectuării lucrărilor din cauza lipsei de umiditate din sol, umiditatea s-a aflat la nivelul coeficientului de ofilire.

În foarte multe locuri, lucrarea se executa la un nivel calitativ necorespunzător și cu consumuri foarte mari de combustibil cuprins între 40 și 48 de litri la hectar. Începând cu a doua parte a lunii ianuarie, datorită creșterii umidității în sol și a îmbunătățirii condițiilor de lucru, s-a reușit să se reia lucrarea, iar suprafața arată pe țară să reprezinte la această dată peste 75%, urmând ca lucrarea să fie finalizată în partea finală a lunii martie anul curent.

Pentru realizarea acțiunii de fertilizare a culturilor, s-a stabilit un necesar de 378.000 de tone substanță activă pentru culturile însămânțate în toamna anului 2001 și 1.413.000 tone substanță activă pentru fertilizarea culturilor ce se vor însămânța în primăvara acestui an.

Programul de lucrări agricole din campania de primăvară stabilit de minister evidențiază un necesar de motorină de 274.000 de tone. O atenție deosebită se va acorda asigurării funcționalității tractoarelor și mașinilor agricole.

În condițiile în care, în zona de sud a țării, pe un areal foarte mare, la ora actuală, se înregistrează una din cele mai accentuate secete în sol, circa 1200-1300 de metri cubi la hectar lipsă, pe adâncimea de 1,25 metri, Guvernul este preocupat de realizarea unor tehnologii de lucru adecvate în care să se mobilizeze cât mai puțin solul pentru a evita pierderile de apă în sol, realizarea fertilizării cu îngrășăminte complexe, localizat, concomitent cu semănatul, adaptarea densităților de semănat și plantat, precum și punerea în funcțiune a sistemelor de irigare pe o suprafață cât mai mare.

Cu mult respect pentru colegii semnatari ai moțiunii și pentru toți cei prezenți, am încercat să prezint câteva aspecte legate de moțiune și în egală măsură să evidențiez dimensiunea reală a acestui complex și vital sector care este agricultura.

În anul în care prin efort comun trebuie să ne pregătim temeinic pentru a fi primiți în NATO, se impune în egală măsură să abordăm și problemele existente în economie și în agricultură, în mod special, în consens cu cerințele ce vor permite României să facă parte în următorii ani din marea familie a Uniunii Europene.

Acestea reprezintă și dorințele tuturor românilor, ale întregului electorat care ne-a trimis să-i reprezentăm cu cinste, etic și în mod eficient în Parlamentul României. Iată de ce considerăm oportun și solicităm membrilor Camerei Deputaților să respingă prin vot moțiunea simplă privind criza în agricultură inițiată de cei 56 de colegi deputați ai Partidului Național Liberal și ai Partidului Democrat.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Domnul Valer Dorneanu:

14 minute ați consumat, stimate coleg.

Urmează domnul Ioan Bâldea din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Se pregătește domnul Nini Săpunaru din partea Partidului Național Liberal.

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

În vara anului 1970, la Paris, în ședința de deschidere a lucrărilor Reuniunii miniștrilor de externe și agriculturii din țările vest-europene privind cea de-a doua extindere a Uniunii Europene, candidații cerți fiind Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, act finalizat în 1973, președintele Franței de atunci, Charles De Gaulle, spunea: "Agricultura a devenit un domeniu mult prea important pentru a mai putea fi lăsat strict în responsabilitatea țăranilor."

Comparând condițiile politico-economice la acea etapă din centrul Europei cu situația existentă astăzi în România, prin prisma obiectivelor prioritare fixate de actuala Putere, problema pusă în discuție de prezenta moțiune simplă aduce într-o actualitate cel puțin șocantă mesajul citatului enunțat anterior. Cu atât mai mult, cu cât a demonstrat practic felul în care un semnal competent, tras la timp poate orienta favorabil soarta unei națiuni.

Dacă m-aș referi strict la aspectul politic al moțiunii sau la forma ei redacțională, aș risca cu bună știință să minimalizez pregnanța cu care semnatarii acesteia solicită Guvernului reconsiderarea totală a poziției față de acest domeniu economic absolut prioritar, oricare ar fi strategia de scoatere a României din marasmul celor 12 ani de tranziție perpetuă.

Doamnelor și domnilor,

Este de necontestat faptul că, potrivit tuturor sondajelor de specialitate, 45% din forța activă a țării este îndreptată spre agricultură, unde ce găsesc? Ruinele unui sistem altădată foarte bine organizat, capabil să concureze cele mai rafinate piețe de desfacere mondială, asigurând hrana diversificată a populației, oferind materii prime și absorbind imputuri dinamizând circa 40% din economia României.

Având în vedere disponibilitatea de colaborare cu toate forțele constructive și fair-play-ul dumneavoastră politic, trebuie să acceptați reînființarea roții pe care ați pătrățit-o în prima guvernare, iar apoi urmașii dumneavoastră au făcut-o praf. Efectul: instalarea sărăciei peste aproximativ jumătate din populația României, cu reale șanse de a deveni mizerie, ambele situații favorizând corupția care, așa cum, sigur, simțiți, duce la ineficiența sistemului politic.

Politica pe care o duceți, de accelerare la maxim în parcurgerea etapelor obligatorii în vederea integrării în structurile europene, nu poate fi susținută numai de preluarea și traducerea, de multe ori cu greșeli de interpretare, a tomurilor legislative comunitare, fără adaptarea atentă la condițiile specifice României.

Unul din obiectivele prezentei moțiuni este de a vă atrage atgenția că preocupările exclusiviste ale actualului Guvern de a-și face temele, bine și la timp, fără o alternanță atentă cu lucrări practice de laborator, v-ar putea transforma eforturile dumneavoastră în simple glumițe.

În susținerea acestei idei, consider pertinentă o întrebare: de ce este sărac țăranul român? Sub privirile pline de compasiune ale tuturor guvernanților de până acum, nimeni nu vrea să observe că produsele acestuia înglobează cheltuieli cu mult peste valoarea pe care ar obține-o prin vânzare. Și asta, în condițiile în care i s-ar reda cât mai repede cel puțin piața internă.

Astfel, lipsit de o susținere eficientă, părăsit de orice urmă de speranță, cu programul de guvernare în mână, așteaptă realizarea alineatului potrivit căruia "rolul statului este de a interveni acolo unde economia de piață nu poate regla unele situații ce apar în perioada de tranziție".

Așadar, asigurarea desfacerii produselor cel puțin pe piața internă și repunerea sub control a imputurilor explodate în această perioadă, printr-o conlucrare controlată a tuturor miniștrilor de resort, l-ar scuti pe țăranul român de etichetarea "milogul statului", creându-i cel puțin speranța unui posibil trai mai bun.

Doamnelor și domnilor,

În speranța că tema "criza agriculturii" nu va plasa această moțiune în faimoasa colecție "Moțiunea în zadar" publicată în ultimul număr al revistei "Barometrul parlamentar", voi vota această moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 5 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Nini Săpunaru. Se pregătește domnul Popescu Bejat.

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Moțiunea simplă pe care o susținem astăzi este gestul politic al opoziției democrate prin care aceasta decide să arate în mod public greșelile, inconsecvențele și, din păcate, lenea și reaua voință a guvernanților.

În chestiunile ce privesc agricultura românească la începutul anului 2002, problemele ei nu puține și nu ușoare necesită abordări din unghiuri multiple, analize și sinteze ample, în condițiile unei politici guvernamentale coerente, inteligente și flexibile și ale unui interes ministerial susținut.

Domnul ministru Ilie Sârbu ignoră faptul că realitățile agriculturii românești nu se susțin prin simpla cheltuire a veniturilor bugetare și așa insuficiente. Noi, semnatarii moțiunii, credem că domnul ministru Ilie Sârbu nu luptă suficient pentru nevoile agriculturii și ale ministerului pe care-l conduce.

Dacă linia impusă de la vârful partidului ar fi de acceptare tăcută a mesajului unic al liderului partidului, ar fi un lucru, dar atunci când linia politică a partidului cere tăierea, una după alta, a surselor de finanțare pentru micul producător, impozitarea sa excesivă până la sufocare și tergiversarea la maximum a restituirilor de terenuri și rambursării sumelor datorate, atunci atitudinea domnului ministru nu mai poate fi înțeleasă. Mai mult, tăcerea sa este condamnabilă.

Domnilor deputați,

Prestația generală a domnului ministru Ilie Sârbu este nesigură. Domnia sa pare copleșit de problemele domeniului pe care-l gestionează și are soluții parțiale care nu schimbă ineficiența din trecut și nu propun viziuni noi asupra problemelor prezentului.

Doamnelor și domnilor deputați,

Identificăm câteva probleme majore care afectează agricultura românească. Printre acestea se numără: întârzierea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, nerealizarea privatizării fostelor IAS-uri, stoparea tuturor ajutoarelor financiare pentru producătorii agricoli, neglijarea obligațiilor asumate față de producătorii agricoli și deținătorii de terenuri, cărora Guvernul le datorează în prezent peste 1500 de miliarde de lei.

Una din principalele critici ale P.N.L. la adresa P.S.D. și a ministrului agriculturii este legată de filosofia care stă la baza politicii partidului de guvernământ. Discriminarea micilor proprietari agricoli în favoarea marilor proprietari. Ce stă în spatele acestei idei? Am fi putut crede în alte condiții că guvernul actual dorește să dezvolte marea exploatație funciară și să îndrepte agricultura românească spre modelul american. Am fi putut crede că Guvernul dorește să dea o mână de ajutor celor care au capacitatea reală de a produce pentru export.

O privire de ansamblu asupra realităților românești ne conduce însă spre o altă concluzie. Nu este vorba mai curând de sprijinirea clientelei politice a P.S.D.? Nu este vorba de a da și mai mult acelora puțini care au și a lăsa fără nimic pe ceilalți, mulți, care au din ce în ce mai puțin? Guvernul nu ține seama de realitățile demografice atunci când ia asemenea măsuri. Concentrația exploatațiilor agricole se realizează în timp, iar timpul va fi lung pentru o țară în care populația ocupată în agricultură depășește 40%.

Domnule ministru al agriculturii, urmăriți să distrugeți micul producător agricol? Unde să plece dacă-l falimentați? În orașele care nu au nevoie de forță de muncă? Sau doriți să emigreze și să ajungă la cules de căpșuni?

Prin această moțiune, Partidul Național Liberal acuză interesul politic al P.S.D. în cazul societății private și nu naționale, "Tutunul românesc". Decizia Guvernului de a favoriza o singură societate comercială prin reeșalonarea datoriilor și scutirea de accize echivalează cu o gaură în bugetul statului. Dacă ar fi să ne luăm după doctrina P.S.D., vocația statului actual ar trebui să fie aceea de stat asistențial.

Guvernul P.S.D. are însă vocație de haiduc. Unul original însă: ia de la cei mulți ca să dea unuia singur. Practica producerii de ordonanțe guvernamentale cu beneficiar unic nu este nouă. Ea vine din disprețul P.D.S.R.-ist față de piață și concurență și din ignorarea interesului public.

Serviciile de sănătate sunt mai proaste și pentru că statul susține nejustificat asemenea companii. Drumurile sunt pline de gropi și pentru că statul reeșalonează datoriile unei societăți precum S.N.T.R.-ul. Copiii învață în școli prost încălzite și pentru că statul menține asemenea societăți.

Dumneavoastră, domnilor guvernanți, luați dreptul românilor de a se folosi de proprii lor bani. Să ne iertați, domnule ministru și stimate Guvern, dacă nu omagiem asemenea practici.

În condițiile scutirilor de accize pentru societăți private precum SNTR, goana după resurse bugetare cu orice preț e oarecum de înțeles. Această goană poate avea însă efecte nocive. Impozitul funciar ar reprezenta acum sancțiunea Guvernului pentru deținerea unei proprietăți puțin aducătoare de câștiguri. Renunțarea la el ar însemna capitalul de încredere pe care Guvernul îl acordă cetățeanului.

Domnule ministru al agriculturii, aveți mai multă încredere în proprietarii agricoli! Iar dacă doriți bani la buget, privatizați IAS-urile, așa cum ați promis. Dați proprietatea agricolă în mâini private care vor ști să o administreze.

Stimați colegi, din păcate, soluțiile P.S.D. nu sunt soluții autentice. În fața șirului de argumente solide ale opoziției, Guvernul recurge la aceleași măsuri administrative. Domnul ministru Cozmâncă indica soluția: sancționarea celor care nu-și cultivă pământul. Este o reacție tipic centralistă care privește aparatul administrativ drept un instrument de impunere în mâna Guvernului.

Domnule ministru, dacă există sancțiune, trebuie să existe și recompensă. Degeaba amendați micul proprietar care-și lasă pământul nelucrat dacă nu-l sprijiniți în cazul în care-l lucrează.

Reconstituirea dreptului de proprietate este o altă promisiune încălcată. Suspiciunile care planau asupra angajamentelor reformiste ale dumneavoastră, cei din P.S.D., ar fi trebuit să vă facă mult mai atenți în aplicarea legilor care țin de dreptul de proprietate al cetățenilor României. În schimb, dumneavoastră ați decis să ignorați această problemă foarte importantă care se rezolvă doar în declarațiile premierului Adrian Năstase.

Stimate domnule ministru Ilie Sîrbu, în Vrancea și în Timiș, în Suceava și în Covasna, bătrânii se întreabă dacă vor primi înapoi cu acte, în timpul vieții lor, pământul și pădurile de care au fost deposedați acum 50 de ani.

Doamnelor și domnilor,

Am prezentat succint câteva din problemele pe care Partidul Național Liberal le consideră tipice pentru această perioadă. Mai presus de aceasta, însă, am prezentat un mod de gândire mai bun. Dar nu vom face noi, cei din opoziție, treaba Guvernului. El este dator să elaboreze noul plan național pentru agricultură și dezvoltare rurală aferent Programului SAPARD. El este dator să urgenteze restituirea terenurilor agricole și pădurilor. El e dator să țină seama de realitățile europene și să corecteze politicile de subvenționare în interesul producătorului mic și mijlociu. Și, în fine, el e dator să găsească soluții creative pentru completarea resurselor bugetare.

Toate acestea nu s-au făcut însă, iar vinovații se pot găsi și, probabil, domnul ministru Sârbu are deja pregătiți câțiva țapi ispășitori. Aici nu e însă vorba numai de vină. E vorba, mai ales, de responsabilitate. Vina poate aparține multora. Dar responsabilitatea principală este a ministrului agriculturii.

În numele acestei responsabilități neonorate, și al acelor promisiuni încălcate, cerem demisia domnului ministru Ilie Sârbu. Propriul său premier îl critică, iar realitatea agriculturii e mărturia eșecului său administrativ.

Părinte, dați-vă demisia!

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 10 minute, domnule coleg, epuizându-vă deocamdată timpii de dezbatere.

Are cuvântul domnul Popescu Bejat. Se pregătește domnul Kovacs Zoltan de la U.D.M.R.

Domnul Ștefan Marian Popescu Bejat:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Deși declarată prioritate națională în programul de guvernare al P.S.D., agricultura continuă să aibă aceeași soartă ca și înainte de 1989, rămânând cenușăreasa economiei naționale. Ignorând faptul că în mediul rural trăiesc aproape jumătate dintre concetățenii noștri, guvernarea P.S.D. continuă să prezinte dezinteres față de soarta acestora.

Pentru Partidul Democrat, cetățenii din mediul rural sunt tot atâția membri ai societății românești care au aceeași neșansă socială, care nu beneficiază de acces egal la sănătate și educație, care nu se bucură de aceleași binefaceri ale civilizației și care, pe ansamblu, au venituri de două ori mai mici decât cei din mediul urban.

Ce face însă Guvernul Năstase pentru țăranul român? Anulează orice sprijin financiar pentru susținerea campaniilor agricole, astfel încât cultivatorii, nemaiavând banii necesari pentru reluarea ciclului de producție agricolă, sunt puși într-o situație nemaiîntâlnită din 1989.

Mai mult, Guvernul nu-și onorează datoriile de peste 1400 miliarde lei pe care le are față de agricultori. În aceeași manieră total antisocial-democrată, Guvernul Năstase ia acești bani de la țărani, dându-i cadou săracilor multimiliardari, vechi clienți politici ai P.S.D., precum Iacobov, Nicolae și alții.

Guvernul P.S.D. are datorii de peste 600 de miliarde de lei către țărani din taxa pe țăranul român, respectiv, taxa de drum aferentă motorinei folosite în agricultură, bani pentru care a creat un mecanism machiavelic prin care țăranii nu-și mai pot recupera banii. De un an și jumătate asistăm la un spectacol mediatic grotesc pe tema efortului depus de Guvern pentru atragerea fondurilor externe în dezvoltarea socio-economică a țării.

În realitate, constatăm incapacitatea Guvernului de a beneficia de fondurile Programului SAPARD, irosind anual peste 150 de milioane de dolari, menținându-se în nota cu care ne-a obișnuit, aceea de a păcăli chiar și Uniunea Europeană.

Spre nefericirea Guvernului, acest lucru nu este posibil și astfel România a ajuns în urma Estoniei și Bulgariei, țări care au obținut deja fonduri de preaderare. P.S.D. nu ține seama de faptul că suntem în Europa și că trebuie să respectăm totuși anumite reguli, acordând ostentativ facilități de mii de miliarde de lei "Tutunului românesc" care este o societate privată. Prin astfel de practici, Guvernul Adrian Năstase compromite eforturile întregii națiuni pentru integrarea în Uniunea Europeană, încălcând acordul de asociere cu aceasta.

Pentru corectarea atitudinilor sale politice, recomandăm P.S.D.-ului o lectură obligatorie, Carta orașelor conduse de socialiști, adoptată la a III-a Conferință Mondială a Primarilor Internaționalei Socialiste, care acordă o importanță capitală creșterii accesului administrației locale la resursele financiare, prin programe de finanțare și proiecte cu sprijinul instituțiilor internaționale, pentru descentralizarea responsabilităților, dar și a resurselor.

Am văzut, în schimb, ce face Guvernul P.S.D. Banii pierduți din Programul SAPARD puteau fi folosiți pentru reducerea diferențelor extraordinare dintre sat și oraș, cum sunt decalaje educaționale, de sănătate, de venituri, de acces la serviciul de utilități publice vitale de informare și, mai ales, de creditare și finanțări, pentru a oferi posibilitatea concetățenilor noștri de a-și conduce propriile destine, nu de a fi conduși de interesele clientelei politice a P.S.D.

Pentru a adânci și mai mult rămânerea în urmă a satului românesc, Guvernul Adrian Năstase, credincios ca de obicei clientelei și nu promisiunilor făcute, favorizează pe față polarizarea societății românești, cei bogați să devină și mai bogați, în timp ce-i împinge pe cei săraci să se afunde mai tare în sărăcie. Nimeni nu poate ignora starea de sărăcie generalizată care ia forme extreme în mediul rural. După ce ați păcălit țăranul român cu promisiuni deșarte pentru care ați primit votul acestuia, astăzi l-ați abandonat în cea mai neagră sărăcie.

Aceasta este, doamnelor și domnilor, cea mai puternică, reală și vizibilă față a guvernării P.S.D. Nu cunosc oare autoritățile lucrurile elementare, dar extrem de importante pentru cetățenii noștri, cum ar fi faptul că uleiul, carnea, zahărul și-au dublat prețul într-un singur an de guvernare P.S.D.? Și-a uitat Guvernul propriul program de guvernare în care promitea reducerea cu până la 9% a TVA pentru pâine și lapte de consum?

Constantăm cu îngrijorare că, prin politica dusă de partidul de guvernământ, peste 3 milioane de gospodării țărănești au fost lipsite de orice sprijin din partea statului, în favoarea IAS-urilor și a marilor concesionari, clientelă politică a P.S.D. Când este vorba de clientela sa, actualul Guvern nu ezită să treacă peste orice prevedere legală, fără a încerca măcar să salveze aparențele. Cum se poate cataloga arendarea celei mai mari unități agricole a țării, Insula Mare a Brăilei, contra unei redevențe simbolice, unui parlamentar al Partidului Social-Democrat? Și suntem siguri că nici măcar aceste redevențe simbolice nu vor fi achitate, cunoscând că, până acum, din total, statul nu a primit decât 5%. Când sectoarele strategice ale economiei, precum cel alimentar, sunt disprețuite de stat, neprimind nici un fel de facilități pentru produsele de bază care și-au dublat prețurile, repet, în anul guvernării P.S.D., preocupările guvernanților sunt orientate doar spre acțiunile folositoare persoanelor din anturajul acestora.

Iarăși nu trebuie să amintim decât Legea exploatațiilor agricole contestată nu numai de noi, ci și de reprezentanții Uniunii Europene. Sub pretextul că IAS-urile vor fi mai atractive pentru privatizare, Guvernul P.S.D. le-a șters datoriile către stat, adică scoate din buzunare milioanelor de cetățeni săraci bani pe care îi direcționează către magnații cerealelor și alți clienți ai săi.

Fenomenele de corupție legate de sectorul agriculturii desfășurate sub oblăduirea actualului Guvern, au luat de altfel o asemenea amploare, încât ne obligă să inițiem o dezbatere separată cu prilejul unei moțiuni pe tema corupției. În primul an al guvernării P.S.D., măsurile de reformă aferente fondului funciar nu au fost numai întârziate, ci au fost și blocate.

Refacerea proprietății private agricole și silvice, precum și repunerea în drepturi a foștilor proprietari, acțiuni care trenează de zece ani de zile, în timpul actualei guvernări, au fost stopate prin emiterea Ordonanței de urgență 102/2001.

Se cunoaște că, în momentul de față, numai 10% din suprafețele agricole revendicate conform acestei legi sunt puse în posesie și, respectiv, numai 9% din suprafețele forestiere. Această amânare nu este întâmplătoare, profitori fiind tot clientela P.S.D. Spre exemplu, prin nepredarea pădurilor către proprietarii de drept, ROMSILVA a prejudiciat anul trecut proprietarii cu aproximativ 2650 de miliarde de lei, cota aferentă pădurilor nepredate. În timp ce suprafețele nelucrate sporesc an de an, devastarea pădurilor se amplifică și prejudiciile cresc, mafia din agricultură și silviculură înflorește sub umbrela protectoare a P.S.D. și a Guvernului Năstase, Guvernul rămând indiferent față de această stare de fapt, fiind incapabil să gestioneze fenomenul de criză din domeniul funciar. Mai mult, instituțiile nou create pentru aplicarea regulilor regimului silvic, atât în pădurile de stat cât și cele private, devin ineficiente și nefuncționale prin reducerea drastică a personalului și lipsirea acestuia de dotările tehnice necesare unei activități specifice.

Când se va hotărî Guvernul să treacă în sfârșit de la sloganuri și declarații triumfaliste la îndeplinirea celor promise în campania electorală, la respectarea propriului program de guvernare? Mai consideră actualul Guvern agricultura drept o prioritate națională? Unele din reacțiile guvernanților apărute în urma consultării moțiunii ne îndreptățesc să fim și mai siguri că cele afirmate reprezintă pura realitate și că propunerile pe care le-am avansat vor avea ca rezultat revitalizarea agriculturii și a satului românesc.

Având în vedere situația deosebit de gravă în care P.S.D. a adus agricultura, Partidul Democrat solicită Guvernului următoarele: demisia ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor; retragerea Ordonanței 102/2000 de modificare a Legii 1/2000 în sensul retrocedării imediate către proprietarii de drept a tuturor suprafețelor agricole și silvice abuziv confiscate de statul comunist și acceptării probei cu martori la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, în conformitate cu prevederile Codului Civil și Codului de procedură civilă; extinderea și pentru producătorii mici și mijlocii din agricultură a facilităților Ordonanței 108/2001 pentru exploatațiile agricole; reanalizarea politicii de subvenționare a producătorilor din agricultură; deblocarea imediată a tuturor sumelor restante datorate producătorilor și deținătorilor de terenuri agricole; eliminarea taxei de drum pentru combustibilii folosiți în agricultură, cunoscută ca "taxa pe țăranul român" sau "dijma Guvernului Năstase"; stoparea pagubelor aduse fondului silvic național prin neaplicarea regimului silvic, atât în pădurile administrate de stat cât și în cele private.

Vă invităm, domnilor guvernanți, să vă părăsiți birourile somptuoase în care gândiți la propriile afaceri și nu la interesul țăranului român. Mergeți în țară, confruntați-vă cu realitatea crudă. Explicați sătenilor, celor care reprezintă aproape jumătate din populația țării, de ce trebuie să se sacrifice trăind în foame și sărăcie din cauza incompetenței guvernării dumneavoastră?

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute, stimate coleg! Urmează domnul deputat Neagu Victor. A! Nu! După reprezentantul UDMR, domnul Kovacs Zoltan. Îmi cer scuze!

Domnul Kovacs Zoltan:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Uniunea Democrată Maghiară din România este intens preocupată de problemele agriculturii și ale agricultorilor, cunoscut fiind faptul că o bună parte a alegătorilor noștri trăiesc în mediul rural și are ca principala îndeletnicire producția agricolă, deci nu ne este indiferentă soarta acestui sector.

De asemenea, suntem convinși că, din punct de vedere geocultural și geosociologic, România este un centru important de agricultură a zonei și sperăm să fie un loc important și pentru agricultura Europei, cum de fapt a fost pentru multe decenii și secole.

"Criza agriculturii", cum este intitulată moțiunea, este un fapt real, asupra căruia trebuie să se aplece cu mare atenție fiecare parlamentar, mai ales dacă este specialist agricol. Criza există, dar criza a început cu 12 ani în urmă. Putem spune, chiar că a început în urmă cu 50 de ani.

Din analiza moțiunii, însă, putem constata mai multe evidențe, care rămân evidențe triste, dacă o analizăm prin prisma subiectivismului politic care, din păcate, de multe ori îngreunează orientarea corectă în politicile agrare.

În agricultura modernă, europeană, este prea rar folosită noțiunea de subvenție, chiar dacă cunoaștem faptul că multe denumiri sofisticate acoperă același fapt real, nicăieri în Europa agrigultura nu poate trăi fără subvenții. În concepția noastră și în agricultura românească subvențiile și ajutoarele judicios dirijate pot să aibă un rol preponderent hotărâtor.

Dacă din textul moțiunii ne referim numai la Ordinul 97/2001, pentru cumpărarea utilajelor agricole, trebuie să spunem întregul adevăr, așa cum a fost amintit de domnul ministru, că într-adevăr, între 1997 și 2000 au fost cumpărate în România 3320 de tractoare, iar pe baza Ordinului nr. 97 numai în 2001 au fost cumpărate 3760 de tractoare, subvenționate în proporție de 55%. Într-adevăr, subvențiile au fost stopate o perioadă, dar livrarea va continua. Dacă am vorbit de adevăr, tot din acest adevăr face parte și majorarea prețurilor, imediat după ce acest Ordin nr. 97, considerat extrem de necesar de către producător, a intrat în vigoare.

UDMR-ul consideră că sprijinirea producătorilor mici și mijlocii este foarte importantă. Ordonanța de urgență nr. 108 privind exploatațiile agricole, însă nu exclude micii producători. însăși Camera Deputaților a fost cea care a propus aplicarea acestor subvenții și în cadrul exploatațiilor mixte, unde terenul este cumulat cu efectivele de animale, astfel ajutând realizarea exploatațiilor familiale viabile.

Acreditarea Agenției SAPARD este mult întârziată. Suntem de acord chiar și cu întârziarea nejustificată a acreditării, dar nu putem nega faptul că și, chiar dacă târziu, dar acreditarea biroului central s-a realizat și sperăm să nu pierdem acei bani care sunt atât de necesari pentru dezvoltarea agriculturii românești. Nu credem că pentru agricultură poate să fie benefic un joc sinistru, cu procente și cifre abstracte, dar putem să dăm aici și noi niște cifre care, de asemenea, nu s-au înregistrat de la 1989 încoace.

Ajutoarele, dacă doriți, subvențiile din 2002 pentru sectorul zootehnic sunt cu 11 ori mai mari față de anul 2001 și statuează ajutoare de mult neîntâlnite în zootehnie, ca: premiul pentru viței cu origine, premiul pentru juninci gestante pe categorii de bonitate zootehnică și sperăm că și producția de lapte și carne va fi ajutată conform planului de guvernământ. De asemenea, sperăm ca reabilitarea fermelor zootehnice, lăsate de mulți ani în paragină, va contribui la revitalizarea sectorului zootehnic.

Am putea medita mult despre corectitudinea sau necorectitudinea scutirii de datorii a fostelor IAS-ului care urmează să fie privatizate. Un fapt real, însă, este că aceste unități de mult sunt numai niște găuri negre ale economiei naționale românești, care înghit banii contribuabilului, fără să producă nimic. Considerăm că această situație trebuie stopată, chiar și prin mijloace de sacrificiu, în ideea reluării producției.

Suntem de acord că problemele Societății naționale "tutunul românesc trebuiau analizate mult mai temeinic, înainte de luarea deciziilor, cu atât mai mult cu cât este singura societate națională de prelucrare a tutunului autohoton.

Suntem de acord și cu aceia care doresc, sincer, să urgenteze aplicarea Legii nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, lege care a fost aprobată cu întârziere, după părerea noastră, dar această urgentare nu credem că se poate realiza prin schimbarea miniștrilor și secretarilor de stat ci prin angajarea unor ingineri cadastrali și topografi și prin asigurarea fondurilor de retribuire pentru aceștia. Credem că numai în asemenea mod putem asigura finalizarea aplicării Legii nr. 1 în anul 2002.

Parțial suntem de acord cu afirmația că Ordonanța de urgență nr. 102 a blocat temporar aplicarea punerii în posesie a pădurilor, dar modificările aduse în Camera Deputaților vor clarifica aceste neajunsuri și considerăm că astfel ordonanța va da posibilitatea aplicării mai corecte a Legii nr. 1, fără interpretări, spre mulțumirea proprietarilor. Tot prin această ordonanță considerăm că vor fi clarificate problemele documentelor doveditoare a proprietăților bisericești, a proprietăților obștești, lărgind posibilitățile inițiale pentru redobândirea foștilor proprietari.

Ordonanța, în forma inițială, a exclus posibilitatea redobândirii pășunilor, fânețelor și a livezilor, care după amendamentele aduse de UDMR au fost incluse în forma finală a ordonanței.

Și iarăși câteva cifre doveditoare. Într-adevăr, pe baza Legii nr. 18/1991 au fost retrocedate doar 320.000 de hectare, suprafață forestieră, dar semnatarii moțiunii uită să amintească și acele 561.000 hectare de pădure, deja puse în posesia proprietarilor, persoane fizice, forme asociative, instituții de învățământ și cult, comune și orașe, conform Legii nr. 1/2000.

Sperăm că Guvernul a înțeles faptul că competiția între direcțiile silvice particulare și de stat este benefică și este în interesul unor producții calitative cum, de asemenea, credem că Guvernul înțelege și realitatea terenului care spune că urgentarea retrocedărilor trebuie făcută nu numai la nivelul ministerial, ci și la nivelul autorităților locale. Sperăm că Ministerul Agriculturii a înțeles faptul că sunt probleme privind subvenționarea producției agricole. Sunt probleme privind creditele agricole pentru campania agricolă de primăvară în 2002, sunt probleme privind rambursarea taxei de drum cuprinsă în prețul motorinei.

Stimați colegi,

Convingerea noastră este că inițiatorii moțiunii au avut gânduri sincere, de îmbunătățire a agriculturii și silviculturii românești și în toate aceste gânduri bune ne au ca partener, dar credem că actualitatea românească ne obligă să facem mai mult pentru realizarea planurilor propuse pentru ajutorarea tuturor agricultorilor care trăiesc în România. Drept pentru care, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu poate vota moțiunea. Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 11 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Neagu.

Domnul Victor Neagu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am luat act de conținutul moțiunii intitulată dramatic "Criza agriculturii" și vă mărturisesc că am avut false sentimente de liniște, văzând grija nemăsurată a colegilor din PNL și PD pentru soarta agriculturii.

Am citit cu atenție și lista semnăturilor moțiunii simple privind criza agriculturii și am reținut pe cei care au susținut opera Guvernului Petre Roman privind pariul cu agricultura, care a condamnat la moarte agricultura noastră. În text, însă, noi am găsit ideile pe care le-ați spus patru ani de zile, despre economia de piață, despre eficiența economică, despre concurență și nu ați formulat propuneri viabile. Un singur gând vă animă: căderea ministrului agriculturii!

Orice moțiune, dacă este concepută serios, poate fi un prilej de dezbateri și de sprijin pentru agricultură, care necesită măsuri serioase și mai ales pentru Guvernul Năstase, care a avut curajul să se implice și să-și fixeze ca obiectiv prioritar agricultura.

În general, noi am fost decenți cu dezastruoasa moștenire, dar ce ați fost în stare să faceți, domnilor din agricultura României, în anii dumneavoastră de guvernare?

Aș recunoaște de la început, și trebuie să recunoașteți și dumneavoastră, că cele trei guverne, Ciorbea, Vasile și Isărescu, au fost extrem de eficiente, distrugând bunurile din agricultură în mod constant și sistematic, iar în istoria națională agrară vor rămâne ca nume de mari demolatori.

Se pare că nu ați realizat nici astăzi că țara se guvernează prin legi, prin operațiuni planificate, prin programe și nu prin acțiuni de imagine, ca această moțiune.

Aș putea adăuga că mulți semnatari nu au făcut nimic pentru o reformă reală în agricultură, nu au sprijinit cu nimic proprietatea privată, pe micii producători, asociațiile, n-au întreprins nimic pentru o lege a creditului agricol.

Semnatarii moțiunii, de fapt, nu doresc o discuție despre problemele de fond ale agriculturii, vor discuții politice decimabile.

V-ați referit la Programul SAPARD! Evident că Programul SAPARD are un impact serios în zona rurală, dar lăsăm oare deoparte cearta dintre fostul ministru de finanțe, Decebal Traian Remeș, pe care-l reprezentați și dumneavoastră aici, că nu l-ați uitat și cel al agriculturii, Ioan Mureșan, care ne-a dus la o mare întârziere a acreditării Programului SAPARD, luând practic cursa de promovare a SAPARD-ului de la zero.

Menționez că datorită Guvernului Năstase, a doamnei ministru Hildegard Puwak s-a recâștigat timpul pierdut și după monitorizări în care Uniunea Europeană a fost convinsă că acest Guvern este un partener de încredere și cu voință politică, banii aferenți anului 2000, ce ar fi trebuit asigurați de guvernarea anterioară, deci de semnatarii moțiunii, și anume 150 milioane EURO, cât și banii aferenți anului 2001, vor fi cumulați și vor fi vărsați în 2002, deci un total de circa 450 milioane EURO. Suma este foarte mare și, de aceea, ne așteptam la o poziție constructivă, măcar pe zona rurală, pentru a promova în mod pozitiv implicațiile reale ale Programului SAPARD. În legătură cu această sumă, precizez obligația de cofinanțare românească prevăzută în planul de buget, de altfel.

Aceste sume EURO și lei trebuie derulate prin proiecte elaborate de producătorul român, deci prin exploatații agricole viabile, capabile să utilizeze tehnica și tehnologiile occidentale, în scopul obținerii de producții de performanță și calitate. Iată, deci, numai o latură a felului în care se articulează legislativ Programul SAPARD cu Legea privind exploatațiile agricole.

Dumneavoastră, stimați semnatari, în mod veninos ați incriminat această lege, deoarece aici, în Camera Deputaților am votat împreună limitele prevăzute pentru exploatațiile comerciale, pentru cele familiale și de ceea ce beneficiază producătorii agricoli: financiar, subvenții pe produs, cumpărare de tractoare, utilaje agricole, instalații pentru irigat, construcții pentru adăposturi și instalații zootehnice, plantații.

Practic, toți producătorii agricoli pot beneficia de facilități și spun acest lucru pentru a fi auzit și înțeles de toți țăranii noștri.

La fel ați afirmat că s-au anulat toate formele de creditare și subvenționare a producătorilor agricoli, prin abrogarea Ordonanței nr. 40/2001, a Legii nr. 165/1998 privind creditele pentru lucrările agricole și a Ordonanței nr. 36 privind subvenționarea dobânzilor.

S-a creat, însă, Fondul pentru Dezvoltarea Agriculturii Românești, în baza Legii nr. 268/2001, care permite achiziționarea de tractoare, combine, mașini și utilaje agricole, cu o alocație de 55% din preț. Este o altă filozofie și cifrele pe care le-ați auzit de la antevorbitori sunt extrem de grăitoare.

V-aș aminti numai pe fugă câteva din legile pe care guvernarea actuală le are în diferite faze, la noi la Camera Deputaților, la Senat sau chiar la promulgat. Spre exemplu, reglementarea depozitării cerealelor și a semințelor oleaginoase, producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității semințelor, înființarea Societății Naționale de îmbunătățiri funciare, asociațiile utilizatorilor de apă pentru irigații, sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli privați, pentru achiziționarea de tractoare, combine, mașini agricole, Legea sanitar veterinară, Legea zootehniei, Legea fondului cinegetic și protecția vânatului, circulația juridică a terenurilor cu destinație forestieră, Legea privind perdelele forestiere de protecție și așa mai departe. Sunt numai câteva din legile care sunt la ora actuală, așa cum v-am spus, la Camera Deputaților, la Senat sau la promulgare.

Ați semnat moțiunea, așa cum ați semnat și Contractul cu România, unde v-ați luat multe angajamente și la urmă precizați: "Dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi aduse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract, pe care dumneavoastră îl semnați, votându-ne și aveți dreptul să renunțați la noi". Și țăranul român a renunțat la dumneavoastră! De aceea, noi vă spunem: lăsați Guvernul Năstase să lucreze, să accelereze reforma funciară, să asigure securitatea alimentară pentru poporul român.

Lăsați Guvernul Năstase să continue procesele de privatizare a societăților comerciale cu capital majoritar de stat!

Lăsați Guvernul Năstase să asigure dotarea tehnică a agriculturii, prin cumpărarea tractoarelor și utilajelor de către producătorii agricoli și nu mai cereți demisia ministrului agriculturii! Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 6 minute, domnule coleg.

Are cuvântul domnul Ludovic Mardari, de la PRM. Se pregătește domnul Pereș Alexandru, de la PD.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

În calitate de membru al Comisiei de agricultură, am considerat că este bine să spun și eu câteva cuvinte, cu ocazia dezbaterii prezentei moțiuni, referindu-mă la unele dintre problemele agriculturii românești:

1) Este al doilea an consecutiv, în care sumele alocate de la buget, pentru agricultură, sunt foarte mici, chiar mai mici decât în anii anteriori, deși acest sector economic contribuie la realizarea produsului intern brut, în proporție de peste 10%.

Având în vedere această desconsiderare a truditorilor pământului, ilustrată prin Legile bugetului în anii 2001 și 2002, se poate afirma că Guvernul tratează agricultura ca pe o cenușăreasă a economiei românești.

În perioada guvernării cederiste, au fost aduse numeroase critici, pe deplin justificate. La vremea respectivă, nu ne-am imaginat că se poate și mai rău! A trebuit să vină guvernarea PSD-istă, ca să ne convingem de acest lucru, guvernare care a redus fondurile acordate agriculturii la jumătate. Este sacrificată siguranța alimentară a țării, direcționându-se banii pentru susținerea unor programe de integrare europeană și euroatlantică, simpozioane, numeroase deplasări în străinătate etc., fără să se înțeleagă că până nu vom fi pregătiți din punct de vedere economic, inclusiv agricol, prezența în acele structuri nu este benefică pentru populația țării.

2) Până în primăvara anului trecut, agricultorii au avut posibilitatea să cumpere motorină fără taxe de drum. La inițiativa neinspirată a domnului ministru Mitrea s-a modificat legea, adăugându-se la existența în stațiile de distribuție numai a motorinei cu taxă de drum, urmând ca agricultorii să-și recupereze diferența de preț pe baza unei proceduri destul de complicate. Din 600 de miliarde lei, pentru care s-a depus documentații, statul a returnat doar 42 miliarde. Guvernul a realizat, practic, un împrumut fără dobândă și chiar nerambursabil, prin această taxă de drum, care n-a fost restituită.

Chiar dacă aceste diferențe de preț ar fi returnate în maximum 30 de zile, cum prevede legea, și nu în peste 6 luni, după cum reiese din practica Guvernului, procedura este mult prea greoaie și cei care cumpără frecvent cantități mici, pentru că nu au mai mulți bani, preferă să renunțe decât să bată pe la o sumedenie de uși, pentru a întocmi documentațiile.

Se tot afirmă că dorim să intrăm în Europa și, ca urmare, trebuie să preluăm tot ceea ce este bun în Occident. Ei, bine, în Occident motorina pentru agricultură este ieftină, fără taxe de drum și se găsește la orice stație, fiind colorată. Nu cred că nu se pot crea condițiile tehnice, măcar la una dintre rafinăriile din țară, pentru a se realiza colorarea motorinei.

Agricultorul ar putea cumpăra de la cea mai apropiată stație, fără să mai întocmească nici un fel de documentații. Desigur, este nevoie de o lege care să prevadă amenzi foarte mari pentru cei care utilizează motorina colorată, în alte scopuri decât pentru agricultură.

3) Dacă nu se va înțelege că subvenționarea agriculturii trebuie să se apropie de niveluri practicate în țările occidentale, scăderea prețurilor la produsele alimentare va rămâne o simplă utopie.

Milionul la hectar, de anul trecut, se mai plătește și acum. Programul privind susținerea agriculturii cu utilaje s-a blocat. Nu s-a plătit în întregime subvenția la sămânța utilizată în toamnă.

Se vorbește în prezent că se va acorda în perioada imediat următoare jumătate din subvenția prevăzută pentru anul 2002, prin înmânarea unor sume de bani. Poate o să vă surprindă, dar, după părerea mea, ar fi o greșeală. Cei care vor apuca să depună primii documentațiile necesare, inclusiv asigurarea culturilor și contractele ferme privind valorificarea producției, vor beneficia și de a doua jumătate de subvenție, care se va acorda după recoltare. Restul agricultorilor și în special cei mulți, de ordinul milioanelor, care dețin suprafețe mici, nu vor mai primi nici un leu subvenție de la stat și aceasta deoarece sumele alocate prin buget sunt foarte mici, comparativ cu anii anteriori, chiar dacă după recoltare vor face dovada că au predat produse agricole de foarte bună calitate la fondul pieței.

Dacă tot se dorește să se ajute agricultura în această primăvară, consider că cel mai potrivit ar fi ca subvenția să fie inclusă în imputuri, cum ar fi: sămânța, erbicidele, îngrășămintele etc. Cei care vor să facă agricultură este bine să aibă posibilitatea de a cumpăra astfel de imputuri fără să mai întocmească nici un fel de documentație. Sumele rămase din subvenția pe produs, prevăzută în buget, să fie acordate după recoltare, tuturor agricultorilor, indiferent de mărimea suprafețelor pe care le dețin, așa cum prevede proiectul Legii exploatațiilor agricole, varianta Camerei Deputaților, sub forma unor prime pe unitate de produs agricol, predat la fondul pieții, bineînțeles, în limita cantităților contingentate, aprobate de Guvern.

4) Dacă Guvernul nu este capabil să ajute la valorificarea producției agricole, măcar să nu mai intervină, pentru că face mai mult rău decât bine.

Am să vă dau un exemplu, în acest sens. Ministerul Agriculturii a recomandat producătorilor agricoli să depoziteze grâul recoltat anul trecut, pentru că vor obține un preț mai bun în această primăvară. Uitând de recomandarea dată anul trecut, același minister, în ianuarie anul acesta, a micșorat taxele vamale la import.

În aceste condiții nu sunt speranțe, ca cel puțin deocamdată, prețul grâului să crească. Bine că pâinea a rămas la același preț ca în perioada în care grâul era achiziționat la 4.500, până la 5.000 lei pe Kg, deși în prezent el este cumpărat cu 2.500 lei pe Kg.

Nu mi-am propus să dezvolt moțiunea înaintată de colegii de la PNL și PD, abordând fiecare punct în parte, nici timpul alocat nu mi-ar permite.

Concluzia este una singură: după alegerile din 2000, o bună parte dintre noi au crezut că treburile în agricultură vor merge mult mai bine. Iată că situația este mai proastă decât înainte. Dacă Guvernul și-ar însuși măcar una dintre sugestiile pe care le-am prezentat, transpunând-o în realitate, în perioada imediat următoare, ca de exemplu colorarea motorinei pentru agricultură, aș putea afirma că nu s-a pierdut timpul degeaba cu dezbaterea moțiunii de astăzi.

Noi, cei de la Partidul România Mare, ne vom strădui, ca și pe viitor, să facem o poziție constructivă, să ajutăm puterea să nu greșească prea mult, în mod special în domeniul agriculturii, căreia trebuie să i se acorde importanța cuvenită. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul Pereș Alexandru, din partea PD-ului. Mai aveți 3 minute, stimate coleg.

Domnul Alexandru Pereș:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

La învestirea Guvernului Năstase, în decembrie 2000, primul-ministru promitea noi acte legislative, precum și elaborarea, corectarea unora deja existente, pentu a înscrie într-un scurt timp și agricultura românească pe linia sectoarelor productive și profitabile, asemănătoare celor din Uniunea Europeană.

În programul de guvernare 2001 – 2004 a PSD, într-o formă inedită, cu coperți albastre, culori caracteristice partidului, se aduc acuzații grave modului de gestionare a problemelor agriculturii, în perioada 1996 – 2000, lucru repetat și de domnul ministru Ilie Sârbu astăzi.

Suntem acuzați de abandonarea, susținerea agriculturii românești și a intereselor țărănimii, prin renunțarea la facilitățile și sprijinul statului, acordate producătorilor agricoli, în contradicție cu politicile de subvenții practicate de țările dezvoltate. Mai suntem acuzați de practicarea unor politici vamale, care au dezavantajat și descurajat producătorul agricol, precum și de lipsa de sprijin și protecție din industria alimentară.

În euforia provocată de câștigarea alegerilor, PSD atacă într-un mod dur toate legile proprietății, promițând corectarea abuzurilor făcute de fosta guvernare.

Ar mai fi de amintit și declarațiile triumfaliste ale ministrului agriculturii, domnul Ilie Sârbu, cu ocazia prezentării domniei sale în plenul Comisiei pentru agricultură, silvicultură și servicii specifice a celor două Camere, unde promitea ferm o luptă acerbă cu ministrul finanțelor, pentru repartizarea unui buget de cel puțin un miliard de dolari, 27.000 de miliarde lei, la cursul de schimb lei – dolar, din anul 2000, toate pentru relansarea agriculturii.

Rezultatul îl știți și dumneavoastră, stimați colegi! Nu s-a obținut nici jumătate din dorința domnului ministru și cred că și a noastră, a opoziției. Ba, mai mult, în 2002, agricultura va beneficia de un buget redus față de 2001, cu 23% în cifre reale.

Cu bugetul la jumătate, instalați la Ministerul Agriculturii, domnul Ilie Sârbu și echipa PSD a început demolarea acțiunilor privind creditarea bugetară a lucrărilor agricole prevăzute în Legea nr. 165/1998, precum și abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1999 privind sprijinul statului pentru producătorii agricoli, care achiziționează tractoare și alte utilaje agricole.

S-a emis imediat Ordinul ministrului nr. 97/2001 cu privire la subvenționarea de către stat cu 55% a utilajelor agricole. Acest act normativ, deși are, în fond, o dorință sinceră de sprijinire a producătorilor agricoli, pentru o dotare mai bună a mecanizării agriculturii, s-a dovedit a fi un fiasco, provocând nemulțumiri atât în rândurile beneficiarilor, care își mai așteaptă și acum utilajele comandate și achitate în proporție de 45%, dar și în rândul producătorilor de mașini agricole și tractoare, care nu și-au primit sumele promise de minister decât târziu, lucru realizat prin modificarea prin ordonanță de urgență a Guvernului a unui capitol din cadrul bugetului agriculturii.

Speriat de efectele Ordinului nr. 97, domnul ministru Ilie Sârbu blochează momentan subvenționarea de către stat a oricărei priorități de dotare cu tractoare și utilaje specifice agriculturii, amânând, astfel, speranța rapidă a relansării sectorului.

O altă discordie se naște odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 34/1994 modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2001 privind impozitul pe terenul agricol, potrivit căruia persoanele fizice care dețin în proprietate terenuri agricole în suprafață de peste 10 hectare, cumulat, agricole, forestiere și toate terenurile pe care nu sunt amplasate construcții plătesc impozite.

Legea nr. 34/1994, apărută, deci, într-o altă perioadă de guvernare, actualul PSD se potrivește ca nuca în perete cu politica agrară a Guvernului Năstase. Pe de o parte, Executivul dorește concentrarea terenurilor în mari exploatări: minim 110 hectare, conform Ordonanței Guvernului nr. 108 din 2001, iar pe de altă parte, țăranii, mai înstăriți și micii proprietari care există sunt taxați ca pe vremea fanarioților, cu biruri și impozite, de îi trece omului cheful să aibă pământ cât mai mult.

În aceeași ordine de idei, legea se potrivește ca nuca în perete și cu ceea ce se întâmplă în țările vecine și ale Uniunii Europene, unde țăranii nu sunt mereu impozitați, ci tot mai mult subvenționați.

Cei mai loviți, însă, de noul impozit vor fi tocmai noii fermieri, cei care au până la 20-30 ha de pământ și care nu beneficiază nici de subvenții și nici nu sunt scutiți de vreun impozit. Ei sunt un fel de "chiaburi" de azi, căci au un statut de "oaie neagră a agriculturii românești", pentru că, după ce au fost eliminați de la subvenții, în măsura în care mai există, acum, iată că mai primesc încă o lovitură, care îi va pune pe mulți chiar la pământ.

Consecvent ideii că poporul român poate fi un cobai, ministrul agriculturii propune pentru 2002 o nouă experiență, un alt mod de subvenționare pe exploatații agricole, cu limite de suprafețe greu de atins de către producătorii agricoli individuali, dar ușor de realizat de către clientela PSD, care gestionează încă fostele IAS-uri. Rămân astfel fără sursă necesară relansării producției agricole peste 3 milioane de gospodării țărănești. Ba, mai mult, prin glasul ministrului administrației publice locale, domnul Octav Cozmâncă, Guvernul trimite spre știință gospodarilor de la sate și posibilitatea de a fi amendați sau chiar deposedați de dreptul de folosință al terenurilor agricole. Se profilează astfel o nouă metodă, deocamdată mascată, a dorinței Cabinetului Năstase de a reînvia cooperativizarea agriculturii românești, atât de dragă domnului ministru Octav Cozmâncă.

O altă acțiune condamnabilă a actualului partid majoritar a fost și este acapararea clientelară a proprietăților funciare în dezavantajul foștilor deținători de terenuri agricole și forestiere. Mi-a fost dat să aud în repetate rânduri în legislatura trecută, prin glasul mai multor lideri PSD, dorința arzătoare de a veni la putere doar pentru a modifica tot ceea ce ține de legislația retrocedării proprietăților. Acest lucru se petrece acum și, în numele unei false social-democrații, guvernanții doresc schimbări majore în Legea nr. 1/2000, în general, în zona suprafețelor forestiere, în Legea nr. 268/2001 privind privatizarea fostelor IAS-uri, în cea a privatizării fostelor regii subordonate Ministerului Agriculturii, actualmente, societăți naționale (exemplul cras, SNTR-ul).

Modul sfidător și discreționar cu care se abuzează de buzunarul contribuabililor români nu poate rămâne nesancționat. Deocamdată, aici, în Parlamentul României, apoi, sigur, la urnele de vot.

Iată, doamnelor și domnilor deputați, acestea sunt doar câteva exemple care ne duc la concluzia că în Ministerul Agriculturii nu există o gândire novatoare și unitară privind relansarea acestui sector esențial al economiei românești. Iar pentru ca acestea să fie corectate cât mai rapid, Partidul Democrat vă solicită să votați în favoarea moțiunii depuse de 56 de semnatari. Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute, stimate coleg.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, are cuvântul domnul Sbârcea Tiberiu.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule președinte,

Domnul ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Agricultura reprezintă o ramură importantă pentru economia națională. România a optat ferm pentru integrarea în Uniunea Europeană. Realizarea acestui deziderat politic și economic major depinde în mare măsură de nivelul cantitativ și calitativ de dezvoltare a agriculturii și industriei alimentare. Guvernul actual consideră agricultura ca fiind ramura economică de primă importanță în procesul de relansare economică a României.

Obiectivele prioritare urmărite prin programul Guvernului sunt: creșterea productivității și a calității, creșterea veniturilor producătorilor agricoli și dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanță cu cerințele protecției mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerințelor pieței comune.

Economia românească se confruntă cu mari probleme, datorită perioadei lungi de tranziție de la economia centralizată la economia de piață. Motivele principale ale blocajului financiar în care se află societățile comerciale cu capital integral sau parțial de stat se regăsesc în marile datorii care s-au adunat de-a lungul anilor de tranziție, precum și căutărilor pentru găsirea unor mijloace eficiente e administrare a acestor societăților comerciale.

Pentru trecerea de la economia centralizată la o economie de piață viabilă, privatizarea societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat reprezintă un important obiectiv. Acest proces este îngreunat de marile datorii pe care aceste societăți le au față de furnizori, dar, mai ales, față de bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale de stat și bugetele fondurilor speciale.

Începând cu anul 1999, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, a început privatizarea societăților comerciale care dețin în administrare terenuri agricole. Datoriile mari pe care le au unele societăți comerciale din agricultură fac dificilă privatizarea acestora.

Multe din aceste societăți au intrat în lichidare judiciară, anterior, activele lor fiind vândute prin licitație, în urma procedurilor de executare silită. Ca urmare, atractivitatea societăților comerciale scoase la privatizare scade și, de asemenea, scade valoarea acestora, precum și potențialul lor economic. Anularea datoriilor bugetare ale societăților comerciale care au în administrare terenuri agricole constituie un pas necesar și important pentru realizarea unui proces de privatizare eficient, prin creșterea atractivității acestor societăți și asigurarea exploatării eficiente a terenurilor agricole.

Domnilor semnatari ai Moțiunii simple: "Criza agriculturii", cum puteți să afirmați că "privatizarea a fost practic stopată", când în anul 2001 a fost adoptată Legea nr. 268 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției domeniului statutului, precum și Hotărârea Guvernului nr. 626 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001? Așa de repede ați fost prinși de amnezie și ați uitat că în perioada anilor 1996-2000 ați guvernat? Nu vă mai aduceți aminte că în perioada guvernării dumneavoastră au fost privatizate societățile cele mai profitabile și că tot în acea perioadă celelalte foste IAS-uri au fost lăsate să acumuleze datorii, pe fondul unei decapitalizări masive? Nu vreți să vă aduceți aminte de faptul că un mare număr de concesionări s-au făcut în timpul guvernării anterioare, cu dovezi și fapte din sfera ilegalităților, abuzurilor și fraudelor? Vă rog să o faceți!

Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru creșterea atractivității la privatizare a societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului își propune scutirea de la plata obligațiilor bugetare către bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale și bugetele fondurilor speciale, printr-o analiză aprofundată și detaliată a situației economice a societăților comerciale propuse pentru a beneficia de această facilitate. În urma adoptării acestui proiect de lege, prin privatizare se va obține un preț mai mare, fapt ce va duce la creșterea veniturilor destinate dezvoltării agriculturii, din Fondul "Dezvoltarea agriculturii românești".

Referitor la pct. 13 din moțiunea simplă cu tema "Criza agriculturii", doresc să vă spun, stimați colegi, că vă aduce ghinion, prin faptul că afirmați niște neadevăruri și vă propun ca în viitor să săriți peste cifra 13, ca și în Statele Unite ale Americii.

Doresc să clarific situația redevențelor contractate de la societățile comerciale agricole privatizate, și anume, să arăt că în anul 2000 a fost încasată suma de 29 de miliarde de lei, din circa 800 de miliarde cuvenite statului, când la guvernare erați dumneavoastră, stimați colegi; iar în anul 2001 s-a încasat suma de 565 miliarde de lei, din 780. Gradul de încasare a redevențelor pe anul 2001 nu ne mulțumește și au fost luate măsuri de reziliere a contractelor realizate cu parteneri neviabili din exterior, care au alte scopuri decât a face agricultură în România.

Doamnelor și domnilor deputați,

În încheiere, vă propun să nu votați Moțiunea simplă: "Criza agriculturii" sau să fie respinsă. (Aplauze PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 8 minute, stimate coleg. Are cuvântul domnul Sadici Octavian, din partea PRM.

Domnul Octavian Sadici:

Domnule președinte,

Domnul ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Criza agriculturii este criza țării, ce afectează în primul rând coșul zilnic al populației. Consider că această criză este opera nefastă, în primul rând, a celor care au inițiat moțiunea, prin distrugerea, în perioada 1996-2000, a zootehniei performante, ce reprezenta "uzina vie" de transformare a proteinei vegetale în proteină animală. Acest fenomen a stopat valorificarea superioară a cerealelor și a subproduselor din industria alimentară ce stau stocate în depozite și sunt vândute pe nimic.

Momentul de astăzi impune actualei puteri, căreia i se adresează moțiunea, să se implice în totalitate în demararea agriculturii, singura ramură a economiei românești ce poate determina relansarea economiei în ansamblu, ținând seama de produsele folosite ca materii prime în industrie.

Voi aduce un semnal legat de redevențele ce nu sunt aduse la buget și asupra terenurilor concesionate, care au pe suprafețele lor investiții realizate după 1990, valorificate de diferiți samsari pe simplul motiv că se află pe terenuri concesionate, fără să plătească un leu obținut din aceste culturi de vie și pomi, ce sunt în plin rod.

Grupul parlamentar al PRM va da un vot ce reprezintă voința și dorința celor ce muncesc pământul, cresc animale și păsări pentru un trai mai bun. Un vot de alarmă! Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc. Ați vorbit 2 minute, domnule coleg.

Are cuvântul domnul Bozgă Ion.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Apreciez gestul democratic de care colegii din opoziție au uzat, însă, vă rog să-mi permiteți să nu fiu de acord cu conținutul moțiunii simple intitulată: "Criza agriculturii". Personal, am să mă refer la unul dintre sectoarele cele mai afectate, ca să nu spun distruse, în mandatul 1996-2000, acesta fiind zootehnia.

După ce foștii guvernanți au înfometat și au lichidat toate efectivele de animale aflate în complexele zootehnice, după ce au distrus tot ce se putea distruge în agricultură, în special, în zootehnie, vin acum distinșii noștri colegi deputați semnatari ai moțiunii și ne dau lecții pentru dezvoltarea agriculturii capitaliste. Noi le mulțumim, însă, îi informăm că Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a elaborat o strategie diferită de perioada 1996-2000 privind sectorul zootehnic, prin aceea că: a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate și a fabricilor de nutrețuri combinate dezafectate, care oferă posibilitatea tuturor crescătorilor de animale și păsări să exploateze aceste spații, crescând animale și păsări, fără să plătească nimic statului, deci gratuit; a emis un proiect de lege, care ulterior a devenit Legea zootehniei, care stabilește coordonatele în care se desfășoară activitatea de creștere, selecție, reproducție și exploatare a animalelor și păsărilor; a emis Ordonanța de urgență nr. 90 privind completarea Legii sanitar-veterinare, care are ca obiectiv principal menținerea sănătății animalelor și a păsărilor, precum și asigurarea sănătății publice; s-au emis 32 de norme sanitar-veterinare care reglementează cadrul legal de desfășurare a activității sanitar-veterinare, toate concepute conform normelor impuse de Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă informăm că Guvernul României a alocat din bugetul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru zootehnie, suma de 3.100 miliarde de lei, reprezentând subvenții sub diferite forme. Crescătorul de animale și păsări, după ce le crește și le predă la abatoare, are posibilitatea să primească următoarele subvenții: 4 mii lei/kg greutate vie pentru bovine; 4 mii lei/kg greutate vie pentru porcine; 3 mii lei/kg greutate vie pentru pasăre; 1.400 lei pentru fiecare litru de lapte livrat la procesare; 500 de mii de lei pentru fiecare vițel obținut și crescut 6 luni de zile în exploatație sau în gospodăria privată; 1.475.000 de lei pentru o junică gestantă aflată în exploatație; 2.120.000 de lei pentru o scroafă gestantă; 100 de mii de lei pentru fiecare familie de albine. Aceste sume nu au fost alocate și distribuite niciodată zootehniei după revoluție încoace! Deci, e vorba de 3.100 de miliarde!

Pentru asigurarea sănătății publice și pentru asigurarea sănătății animalelor și păsărilor au fost alocate, doamnelor și domnilor deputați, 520 de miliarde de lei, sumă dublă față de anul 2001, sumă care acoperă necesarul de cheltuieli pe 2002.

Pentru dotarea unităților zootehnice cu echipament zootehnic, prin Ordinul nr. 97/2001, s-au consumat 81 de miliarde de lei din fondurile Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a fost construit și dotat cu echipament de ultimă oră laboratorul de viroze majore în cadrul Institutului de diagnostic și sănătate din București, instituție unică în Europa de est. Menționăm că este al cincilea laborator de acest gen din Europa, după Olanda, Anglia, Germania și Franța, și că este vorba de diagnosticarea bolii vacii nebune.

Pentru a înlătura orice bănuială, cum că vor primi subvenții pe produs numai marile exploatații, vă informăm că nu este așa. Subvenția pe produs o va primi fiecare producător agricol care îndeplinește condițiile Legii exploatațiilor agricole, modificată, bineînțeles, de noi.

Prin diversitatea de măsuri luate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, s-a reușit stoparea declinului efectivelor de animale la anumite specii, iar la alte specii scăderea a fost mult încetinită.

Acestea sunt, distinși colegi, nu insuccese ale Guvernului actual, ci realizări. Pentru aceste considerente și pentru cele prezentate în materialele Guvernului, vă propun să respingem moțiunea simplă. Vă mulțumesc. (Aplauze PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog să constatați că ar mai fi rămas 20 de minute pentru PSD și vreo 3 vorbitori, ar însemna însă să vorbească PSD-ul singur, în moțiunea opoziției. Guvernul, am înțeles că nu mai are de făcut alte comentarii, la cele discutate de dumneavoastră.

Eu vă propun să oprim dezbaterile aici și vă rog să-mi permiteți, în aceste condiții, să trecem la votarea moțiunii.

Cine este pentru? Pentru ușurința dumneavoastră, cine este pentru moțiunea promovată de opoziție? 52 voturi pentru.

Împotrivă? 177 de voturi împotrivă. (Aplauze ale deputaților PSD.)

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Cu 177 voturi împotrivă și 52 pentru s-a respins moțiunea.

Cu aceasta, declar închisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților. Ne vedem mâine dimineață, la ora 8,30.

Ședința s-a încheiat la ora 19,40.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 7:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro