Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/29-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.55.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu și Viorel Hrebenciuc, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari .

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Evaziunea fiscală - între mit și realitate;

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Începem seria intervențiilor pe ziua de astăzi și începem cu Grupul parlamentar al PRM. Domnul deputat Ștefan Baban. Poftiți vă rog.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

"Evaziunea fiscal㠖 între mit și realitate"

Guvernanții de ieri și de azi se văd obligați să recunoască: economia subterană și-a întins tentaculele peste întreaga țară, aducând cu ea corpuția, evaziunea și, mai ales, sărăcirea majorității populației. Pe bună dreptate, repulsia majorității este îndreptată spre acei care, prin înșelăciune și șantaj, au acumulat averi fabuloase.

Dincolo de scandaluri, cert este că România se află astăzi pe un loc de frunte în topul corupției mondiale, economia subterană fiind cea care a atins cote alarmante în economia națională.

Având în vedere realitățile concrete din societatea românească și ținând cont de complexitatea procesului de trecere la economia de piață, evaziunea fiscală din România a fost și este în interdependență cu manifestarea ei pe plan internațional, precum și cu criminalitatea economico-financiară și crima organizată.

Dacă pentru combaterea și prevenirea fenomenelor de evaziune fiscală, în variantă contravențională, se impune revizuirea, analiza, evaluarea și conceperea unui cadru normativ unitar și coerent, pentru combaterea și stoparea actelor de evaziune fiscală cu conotație infracțională este imperios necesară adoptarea unor măsuri suplimentare de ordin legislativ și instituțional, inclusiv de natură primitivă, capabile să conducă la realizarea scopului propus.

Pentru o analiză eficientă și corectă a fenomenului de evaziune fiscală, realizată prin manevre frauduloase, se impune o acțiune convergentă și concertantă a organelor Ministerului Finanțelor împreună cu organele de cercetare și urmărire penală. În acest sens, este necesar ca sesizările organelor de control financiar-fiscal privind cazurile de evaziune fiscală realizată prin manevre frauduloase, să fie transmise în timp util organelor de cercetare și urmărire penală, iar acestea să procedeze de îndată la investigații și verificări, conform competențelor, astfel încât să fie posibilă recuperarea prejudiciilor, identificarea persoanelor vinovate, stabilirea gradului de participare la infracțiune și sancționarea acestora. Din această perspectivă, este necesară minimalizarea timpului între momentul constatării actului de evaziune fiscală și demararea cercetărilor organelor abilitate, având în vedere posibilitatea alterării, pierderii sau distrugerii probelor infracțiunii, precum și a nerecuperării prejudiciului produs bugetului de stat.

E greu de făcut, totuși, o evaluare globală asupra evaziunii fiscale, dar cifrele care se vehiculează în ultimul timp se apropie de 100.000 miliarde lei, aproape jumătate din bugetul statului pe 2002. De aceea, este imperios necesară promovarea unor măsuri care să limiteze acest fenomen, pentru că ne putem trezi mai târziu că, în locul unei economii de piață modernă și atractivă, România se caracterizează printr-o economie subterană înfloritoare.

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - comentariu pe marginea manualelor alternative cu exemplificări din manualele de limba română ale Editurii Humanitas;

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Damian Brudașca, Grupul PRM.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Printr-un efort de lăudabilă înnoire a manualelor școlare, Ministerul Educației Naționale – în prezent Ministerul Educației și Cercetării – a inițiat, de câțiva ani, elaborarea unor programe școlare noi pentru toate disciplinele de învățământ. Pe baza lor, mai multe edituri au trecut la tipărirea manualelor școlare, unele obținând chiar și aprobarea Ministerului Educației și Cercetării pentru a fi difuzate în școli.

Exemplificând, la limba și literatura română, noutatea programelor școlare, transpuse în manuale alternative, constă într-o nouă abordare a literaturii, din perspectiva genurilor și speciilor literare, concretizate prin texte selectate de autorii acestora. Prin aceasta, noile cerințe ale programei școlare de limba și literatura română se aliniază metodelor de predare a literaturii în țările occidentale cum ar fi Germania sau Franța, unde accentul se pune pe individualizarea lecturii și pe un caracter mai pragmatic și creativ al învățării.

Până aici, lădabilă intenția de ieșire din vechile tipare și de modernizare a conținuturilor programelor și manualelor școlare!

Ne-au reținut atenția manualele de limba și literatura română ale Editurii Humanitas, prezentate într-o formă grafică destul de atractivă pentru elevi și pe care mai multe școli le-au preferat manualelor realizate de alte edituri, datorită unui plus de informație oferită elevilor.

Scriitorii români sunt bine reprezentați în manualele pentru clasele V-VIII, exemplificând genurile și speciile literare studiate de elevi, existând și o dozare a gradului de accesibilitate, în raport cu vârsta elevilor. Textele literare propuse, din scriitori români, clasici sau contemporani, oferă elevilor reperele necesare pentru cultura generală pe care învățământul obligatoriu trebuie să o asigure.

La liceu, programele școlare prevăd reluarea, pe un plan superior, a genurilor și speciilor literare studiate în gimnaziu, pe fondul cunoștințelor acumulate de elevi.

Paradoxal, însă, pentru Editura Humanitas, se pare că fondul literaturii române clasice a fost epuizat, potrivit fragmentelor de texte oferite spre exemplificare în manualele de gimnaziu, sau, poate, a devenit anacronic sau desuet, încât nu mai poate oferi "modele" culturale pentru educația elevilor!

De aceea, autorii manualului pentru clasa a IX-a, pentru ilustrarea temelor de studiu propuse, au făcut apel la scriitori străini, ca: T.S.Eliot, Michael Ende, Edward Lear, D. Salinger. Mai găsim, într-o ciudată simbioză, alături de M. Kogălniceanu și Al. Macedonski, un text umoristic al grupului Divertis și "Taxi Blues" de Caius Dobrescu...

Ce poate înțelege un elev de numai 15 ani, care nu are, încă, o scară de valori literare conturată, dintr-un asemenea amalgam de texte, literare sau neliterare, în care scriitorii clasici stau alături de unii autori ce nu pot aspira nici măcar la calitatea de "stele căzătoare", datorită prestației lor literare?

Câteva exemple: Ion Ghica alături de Cristian Teodorescu; M.Eminescu alături de Mircea Nedelciu, I.Heliade Rădulescu alături de Emil Brumaru...

Cum poate un elev de clasa a IX-a să-și construiască niște repere valorice cu privire la textele literare și scriitorii studiați, când spiritul de discernământ al autorilor acestui manual lipsește cu desăvârșire?

Să fi uitat respectivii autori că un manual trebuie să educe, prin exemplul modelelor oferite? Oare literatura română de reală valoare a fost epuizată, încât s-a simțit nevoia de a se oferi, spre studiu, elevilor de clasa a IX-a texte hilare ca "Hau, hau" de Mircea Dinescu? Sau texte cu un conținut discutabil și aluzii ciudate, cum ar fi "Era mai bine înainte" de A. Pleșu?

Nu mai vorbim de conotațiile sugestive ale unor texte ca: "Mai merită să mergi la școală, în România de azi?"; sau ce să mai spunem de "valoarea" absolut "educativă" a unor texte de genul: "Cosmic School", de Ion Grosan, "O motocicletă parcată sub stele", de M.Cărtărescu, "Numele pisicilor" de T.S.Eliot, "Computers Games Forever", de Mircea Cărtărescu, "A doua fotografie cu oameni mici", de Mircea Horia Simionescu?

Este absolut halucinantă prezența, într-un manual de literatură română, a unor titluri de texte ca: "Rețete culinare" de Edward Lear, "Cartea de bucate" de Simona Popescu, "Balada crinilor care și-au scris frumos" de Emil Brumaru.

Este drept, aceste câteva exemple de texte, așa-zis literare, vin să ilustreze unele capitole ale manualului de clasa a IX-a: "Jocul și joaca", "Lumi fantastice", "Confruntări etice și civice" sau "Dragostea".

Un copil de 15 ani, invitat "să se joace" la ora de limba română (deși unele texte cuprinse în respectivul capitol sunt greu de analizat) poate avea, apoi, discernământul unei "confruntări etice și civice" sau maturitatea de a interpreta corect conotațiile unui text ca: "Mai merită să mergi la școală, în România de azi?"?

S-au gândit bine autorii acestui manual, când au selectat textele propuse spre studiu elevilor? Nu cumva li se propune acestora, la orele de limba română, o adevărată "incursiune în inutil", pe timpul și banii elevilor? Sau în ce constă, în viziunea Ministerului Educației și Cercetării, "descongestionarea" manualelor?!

Și manualul de clasa a X-a al aceleeași edituri, Humanitas, continuă, sub pretextul studierii unor specii literare, ca narațiunea, descrierea, romanul, să facă asocieri de autori cel puțin bizare: Ion Neculce alături de Karel Capek și Oscar Henry; Miron Costin alături de Horia Roman Patapievici (!), Mircea Eliade alături de Ioan Groșan; Mihail Sadoveanu alături de Gabriela Adameșteanu...

Grea misiune pentru profesorii care predau după manualele Editurii Humanitas de a-i învăța pe elevi cum să "aleagă grâul de neghină"...

Ministerul Educației și Cercetării nu are nimic de spus în fața unor astfel de manuale, care "demolează", pur și simplu, literatura română clasică și marile monumente ale cuturii române, pentru a oferi elevilor, spre studiu și educație, niște surogate cu ifose literare?! Iar Academia Română, care, pe vremuri, superviza conținutul manualelor școlare, poate asista, pasivă, la această agresiune a non-valorilor, care invadează, pur și simplu, manualele școlare de azi?! Mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Pavel Târpescu - prezentarea câtorva preocupări de mare actualitate pentru revigorarea activității economico - sociale din cadrul Circumscripției electorale nr.24 Iași; Domnul deputat Pavel Târpescu de la PSD.
 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să prezint în fața dumneavoastră câteva preocupări de mare actualitate pentru revigorarea activității economico-sociale din cadrul Circumscripției electorale nr.24 Iași, în care îmi desfășor activitatea.

La începutul actualei legislaturi, majoritatea unităților economice din municipiul Pașcani erau în stare de colaps financiar, parcurgând o situație foarte dificilă atât datorită lipsei de comenzi, dar, mai ales, a incapacității manageriale a fostelor consilii de administrație de a se implica în rezolvarea gravelor probleme cu care acestea se confruntau. Alarmați de situația cu mult precară a acestor unități, subsemnatul, împreună cu autoritățile locale abilitate ne-am implicat în rezolvarea problemelor cu care acestea se confruntau. Astfel, Societatea comercială Nectar S.A. Pașcani, de la data privatizării, din 27 decembrie 1999, prin transmiterea a 52,21% din capitalul social către cumpărătorul privat, Societatea comercială Bucegi Ploiești, partea grupului de firme European Drinks S.A., nu a mai desfășurat activități de producție, majoritatea salariaților fiind disponibilizați.

Constatând grave nereguli în procesul de privatizare a acestei societăți, prin Sentința civilă nr.1621 din 1 martie 2001, Tribunalul București, Secția comercială a dispus rezilierea contractului de privatizare și transferul pachetului majoritar de acțiuni în portofoliul APAPS.

Vizita primului-ministru Adrian Năstase la Pașcani și discuțiile purtate cu acest prilej a constituit un semnal politic de reluare a activității cu implicații benefice atât asupra salariaților, cât și asupra cultivatorilor de sfeclă de zahăr din zonă.

Noul Consiliu de administrație care a fost ales și-a propus, ca obiect principal, redeschiderea activității productive a acestei unități. Pentru aceasta s-a insistat și s-a găsit înțelegerea necesară din partea Romgazului, Electrica S.A. și SNCFR pentru eșalonarea datoriilor restante, furnizare energie și celorlalte prestări de servicii aferente. În prezent, societatea și-a redeschis activitatea, procesând zahăr brut, reangajarea salariaților disponibilizați, unitatea fiind pregătită în vederea prelucrării sfeclei de zahăr din toamna acestui an, prefigurându-se rezultate financiare favorabile.

O situație similară se prefigura și la Societatea Retrom S.A.Pașcani. În perioada 1 ianuarie-31 mai 2001 s-a realizat o producție de 7 miliarde 643 de milioane de lei, față de 15 miliarde 642 de milioane de lei programată, media lunară fiind de 1 miliard 529 de milioane. Datoriile totale înregistrate erau de 40 de miliarde 731 de milioane de lei, din care, față de buget, 37 de miliarde 332 de milioane, înregistrându-se o pierdere de 16 miliarde 527 de milioane, conturile societății erau blocate. Analizând situația existentă, la intervenția liderilor locali ai Partidului Social Democrat și APAPS, s-a hotărât și în acest caz schimbarea Consiliului de administrație, întocmindu-se un program de redresare a unității. Ajutat de conducerea locală a Partidului Social Democrat și de către APAPS, noul Consiliu de administrație a intensificat acțiunea de contractare a producției de valorificare a acesteia, concomitent cu plata datoriilor curente.

La sfârșitul anului 2001, unitatea a înregistrat o valoare a producției marfă de 30 de miliarde 855 de milioane de lei față de 26 de miliarde 168 de milioane, din cât era planificat, fiind capabilă să achite din datoriile restante suma de 808 milioane de lei și datorii curente față de buget în valoare de 3 miliarde 972 de milioane.

Având ca suport comenzile obținute, societatea a creat 40 de noi locuri de muncă. Cu sprijinul direct a conducerii locale a Partidului Social Democrat, s-a intensificat activitatea de contractare a produselor cu Centrala Nucleară Electrică Cernavoda, actualizându-se și avizele de fabricație cu organismele specializate pentru calitatea produselor livrate la finalizarea grupului II de la Cernavodă. De la începutul anului 2002, societatea a încheiat contracte în valoare de peste 40 de miliarde de lei și sunt în curs de negociere contracte pentru produse de încă 30 de miliarde.

Pentru anul 2002, societatea și-a propus un volum de producție de 70 de miliarde și crearea a încă 100 noi locuri de muncă. Până la 28 februarie 2002, din datoriile restante s-a achitat suma de 608 milioane de lei, iar datoriile curente față de buget sunt achitate integral. Programul economico-financiar al unității, avizat de APAPS București, evidențiază o creștere dublă a volumului de activitate și o creare de disponibilități pentru plata obligațiilor curente și restante de peste 26 de miliarde de lei.

Organizația municipală a Partidului Social Democrat Pașcani va ajuta în continuare conducerea acestor unități în toate acțiunile care vizează intrarea în normalitate și pregătirea condițiilor pentru privatizare. Suntem permanent alături de oameni și, împreună cu ei, încercăm să rezolvăm problemele cu care aceștia se confruntă pentru a le influența favorabil viața.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Intervențiile politice trebuie să dureze 3 minute. Ca să dureze 3 minute, aceasta înseamnă o pagină și un sfert. Dacă textul depășește o pagină și un sfert, evident, va depăși timpul regulamentar.

 
Călin Popescu-Tăriceanu - declarație politică referitoare la necesitatea unei intervenții ferme a Președintelui României pentru restabilirea încrederii opiniei publice interne și internaționale în instituțiile statului;

Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

 

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică pe care o fac se referă la necesitatea unei intervenții ferme a președintelui României pentru restabilirea încrederii opiniei publice interne și internaționale în instituțiile statului.

După cum știm cu toții, anul 2002 poate aduce pentru România nominalizarea din partea NATO ca țară cu care vor începe negocierile de aderare la Alianță. Nu cred că mai este nevoie să argumentez asupra importanței cu totul excepționale pe care o are pentru România această nominalizare. Voi spune totuși că acest moment poate reprezenta semnalul cel mai clar al integrării noastre în sistemul economic, politic și social creat de țările dezvoltate din Occident, deschiderea drumului către atât de importantele investiții străine și, în același timp, sfârșitul unei stări de incertidudine geopolitică.

Declarațiile oficialilor NATO care au vizitat România în ultimele luni au scos, din păcate, în evidență un element comun de îngrijorare prezent în discursul tuturor celor care evaluează capacitatea României de a deveni membră a Alianței: corpuția.

Este același element care îi conduce pe români la disperare în viața de zi cu zi, același care îi împiedică să deschidă afaceri și să trăiască mai bine, același care susține economia neagră care sustrage mari sume din bugetul de stat și care împiedică reducerea impozitelor.

Vedem acum în adevărata ei lumină percepția extrem de negativă pe care o aruncă asupra României incapacitatea guvernelor noastre de a lupta eficient cu corupția.

Ceea ce este mult mai grav este, însă, faptul că până acum toate aceste semnale extrem de precise și de serioase, primite sistemtic, din partea unor înalți responsabili ai Alianței și ai țărilor membre au fost ignorate cu desăvârșire. Singurele răspunsuri date de România au fost măsuri echivoce și unele acțiuni pe care le putem caracteriza ca fiind de imagine și care nu mai pot păcăli pe nimeni.

Apreciez că această lipsă de acțiune și de voință poate deveni o amenințare pentru însuși procesul de integrare a României în NATO.

În acest moment, este de datoria Parlamentului să solicite Președintelui României, primului-ministru și altor membri ai administrației să treacă de la vorbe la fapte.

Din păcate, a devenit aproape emblematic faptul că actuala putere tolerează situația nemaiauzită în care președintele Senatului, al doilea om în stat, și șefii ambelor servicii de informații sunt apăsați de suspiciuni privind legăturile lor cu Sorin Ovidiu Vântu. Mai mult, acest lucru se întâmplă chiar în momentul în care asupra operațiunilor economice conduse de acesta planează acuzații privind gestionarea incorectă a unor sume importante de bani.

Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte și Gheorghe Fulga susțin că modul în care ei își îndeplinesc sarcinile publice nu este influențat de viața lor privată. Vedem aici o confuzie gravă în ceea ce privește delimitarea publicului de privat. Pentru ca cel care este învestit cu o funcție publică să se bucure de credibilitate, corectitudinea deplină în viața privată și întreținerea unor relații personale numai cu oameni onești reprezintă o condiție absolut necesară.

Domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului României și al doilea om în stat, a fost până la începutul acestei legislaturi președintele unei bănci care aparține lui Sorin Ovidiu Vântu și care acum își închide porțile. Nu a lipsit mult și s-ar fi ajuns ca domnul Văcăroiu să fie dimineața președinte al Senatului și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării iar după-amiaza salariat în sistemul privat, plătit regește de domnul Sorin Ovidiu Vântu.

La rândul lor, șefii celor două servicii secrete au făcut obiectul unor dezvăluiri din presă potrivit cărora ar întreține relații "private" cu Sorin Ovidiu Vântu. Dacă ar fi să ne luăm numai după dezvăluirile făcute de mass-media, avem în față imaginea extrem de îngrijorătoare a unor relații complexe, care unesc pe șeful Serviciului Român de Informații, pe șeful Serviciului de Informații Externe și pe controversatul om de afaceri. Din informațiile apărute în presă se pare că aceste relații cuprind o gamă largă de relații sociale, pornind de la prietenii din liceu și pescuitul împreună și mergând până la legături de afaceri.

Cât timp lucrurile nu se vor schimba, nu ne putem mira de faptul că americanii și alți occidentali manifestă o îngrijorare crescândă față de capacitatea României de a lupta împotriva corupției și, mai ales, împotriva corupției sistemice. Or, potrivit raportului Departamentului de Stat pe anul 2001 privind drepturile omului, tocmai corupția sistemică este marea problemă cu care se confruntă România. În statele democratice astfel de relații sunt numite "legături periculoase" și nu pot să nu fie penalizate.

Se spune că îți alegi prietenii.

În orice țară democratică, dacă cineva alege să fie prieten sau partener de afaceri cu membri ai grupărilor mafiote sau cu persoane controversate și dacă alege să întrețină relații de familie cu membri ai lumii interlope, chiar dacă această persoană nu a fost condamnată și nici nu este anchetată, ea nu poate ocupa poziții de demnitate publică sau funcții de răspundere în zonele sensibile, cum ar fi serviciile secrete.

Chiar dacă Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte sau Gheorghe Fulga nu au încălcat nici o leage în mod vădit, relațiile pe care le au cu Sorin Ovidiu Vântu lasă deschisă posibilitatea de a se deduce că acesta ar fi putut primi sprijin și influență politică.

Nu știu care este motivul pentru care acest lucru evident este trecut sub tăcere, dar prezența domnului Nicolae Văcăroiu la președinția Senatului și a celor doi la conducerea serviciilor secrete a devenit deja de neînțeles atât pentru străini, cât și pentru cetățenii României.

Faptul că președintele României a făcut unele declarații care lasă să se înțeleagă că îi apreciază din punct de vedere uman și profesional, deși reprezintă pentru ei un motiv de mândrie, nu schimbă cu nimic această situație.

O țară membră a NATO nu poate avea în CSAT oameni care nu se bucură de credibilitate.

Cu doar câteva luni înainte de decizia finală ce urmează să fie luată de NATO cu privire la România, s-a ajuns în situația ca relațiile partenerilor occidentali cu trei dintre cei mai importanți responsabili români în probleme de securitate națională, să fie marcate, inevitabil, de neîncredere. Această situație reprezintă un risc major de securitate pentru România.

Responsabilitatea rezolvării unei situații delicate, care se poate transforma oricând într-o criză, revine Președintelui României. Afirm acest lucru, având în vedere atât atribuțiile sale legale, cât și rolul politic pe care se cuvine să-l joace această instituție în acest an atât de important.

Deciziile pe care le așteptăm de la președintele României, domnul Ion Iliescu, sunt singurele capabile să contribuie în acest moment la apărarea siguranței naționale și la integrarea României în NATO. Este vorba despre demiterea domnului Gheorghe Fulga de la conducerea SIE și de transmiterea unui mesaj politic clar Parlamentului României, astfel încât acesta să înceapă procedura de înlăturare a domnului Radu Timofte de la conducerea Serviciului Român de Informații.

De asemenea, se pare că este nevoie de un mesaj politic special pentru domnul Văcăroiu, astfel încât domnia sa să demisioneze de la conducerea Senatului și să renunțe la imunitatea parlamentară, cel puțin până când problema băncii pe care a condus-o se va elucida.

Trebuie să înțelegem, până nu este prea târziu, că atâta timp cât nu vor fi luate măsurile necesare pentru depășirea acestei situații grave, credibilitatea României ca posibil candidt invitat pentru aderarea la NATO scade mereu. Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - exprimarea nemulțumirii față de toleranța organelor de poliție din județul Harghita în cazurile de corupție și hoție din Ocolul Silvic Gheorgheni;

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La cererea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și a petițiilor din Camera Deputaților și din ordinul domnului ministru Ilie Sârbu, s-a deplasat o echipă de control a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, condusă de domnul Mircea Vasile, în județul Harghita. Această echipă de control, în loc să cerceteze ilegalitățile și hoția din pădurile aflate sub administrarea Ocolului Silvic Gheorghieni, trupul de pădure, pădurea joasă, parte a UP nr.7 Remetia și depunerea unor acte fictive depuse de către părinții șefului de ocol, Gheorghe, în vederea dobândirii anumitor suprafețe de teren forestier, a controlat structurile proprii abia înființate la propunerea doamnei ingineră șefă, Lazko Terezia, care, în mod obișnuit, a îndrumat controlul într-o altă cale decât scopul inițial în vederea mușamalizării problemelor care sunt în cadrul Ocolului silvic Gheorghieni, în vederea protejării șefului de ocol Meleșelit.

Domnul inspector Mircea Vasile s-a lăsat antrenat, ca și în vara anului trecut, când a refuzat verificarea celor sesizate, efectuând controlul într-un alt loc, respectiv în pădurile predate Primăriei Gheorghieni, unde Comisia pentru cercetarea abuzurilor și a petițiilor în vara anului trecut a descoperit hoția. Mai bine zis, ei au controlat Parlamentul României. Totodată, organele de poliție din orașul Gheorghieni, în frunte cu domnul colonel Șandor Eugen și cei din Corpul de control al ministerului, împreună cu elementele mafiote din cadrul Ocolului silvic Gheorghieni au trimis afară pe reprezentantul Inspectoratului teritorial de regim silvic Harghita pentru a găsi soluții în vederea mușamalizării hoției și a ilegalităților coordonate de domnul inginer Meleșelu (?), șeful Ocolului Gheorghieni.

Domnule ministru Ioan Rus, până când tolerați ca organele de poliție din județul Harghita să sprijine corupția și hoția instituționalizată? Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Aceasta este mai mult o întrebare.

 
Vlad-Gabriel Hogea - argumentare în privința necesității unei alternative la putere a PRM;

Domnul Vlad Hogea.

 

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stindardul PSD-ist al falsului europenism, ridicat la rangul de politică de stat, se coboară în bernă sub presiunea tot mai puternică a populației nemulțumite de situația în care se află țara. Protocolul încheiat cu UDMR, mai mult îi stânjenește decât le lasă libertate de mișcare, iar lipsa de rezultate concrete în procesul de reformă economică și privatizare determină scăderea continuă a credibilității guvernanților.

Înglodat în datorii electorale constând în promisiuni neonorate și programe neaplicate, PSD refuză cu ostentație orice tentativă a Opoziției de critică obiectivă și constructivă a activității Executivului, respingând moțiune după moțiune și împingând viața parlamentară într-un nedorit punct mort. De fapt, la ce ne-am fi putut aștepta? Echipa fostului și actualului președinte Ion Iliescu dovedise și în perioada 1990-1996 că nu dorește binele țării și nu slujește interesul național, ba, dimpotrivă, politica dezastrului programat a stat și stă la baza strategiei PSD-iste de ruinare a restului rămas nedistrus din România contemporană.

Slabe speranțe de schimbare în bine sau chiar inexistente, atâta timp cât la putere se află o grupare formată din indivizi uniți nu de un crez doctrinar comun, ci de interese mărunte, drenate de apa mâloasă a corupției dâmbovițene.

Partidul România Mare, ca principală forță de opoziție, și-a făcut datoria față de cetățeni printr-o permanentă contrareacție la orice acțiune nocivă a guvernanților de natură a leza structura de rezistență a statului român, dar în viziunea profund originală și antidemocratică a premierului Adrian Năstase, însuși principiul alegerii președintelui țării prin vot direct de către popor este pus serios la îndoială.

Un candidat nedorit de români, cel al PSD, vrea să schimbe regulile jocului pentru a truca rezultatul final.

De remarcat este frica tot mai apăsătoare a celor de la Putere de contactul direct cu oamenii și cu realitatea imediată. Zilnic sunt aruncate pe piață noi și noi diversiuni menite a distrage atenția opiniei publice de la problemele grave cu care se confruntă societatea românească: sărăcia, corupția, ineficiența economică, disoluția instituțiilor statului, problema națională.

Inițiativa liderului PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, de a solicita de la tribuna Consiliului Europei un arbitraj internațional pentru retrocedarea Basarabiei a fost întâmpinată de PSD cu o ostilitate născută, credem noi, din sentimentele profund antiunioniste și antinaționale ale liderilor partidului de guvernământ.

Cât despre coloanele de maghiari care au mărșăluit pe 15 martie cu drapelul roș-alb-verde al unui stat străin, intonând imnul național al Ungariei, sub privirile îngăduitoare ale autorităților, ce ar mai fi de zis?!

România, ca întotdeauna, în calea marilor furtuni este măcinată sistematic la moara istoriei și din afara granițelor, dar și din interior.

Venirea la putere a Partidului România Mare va reprezenta sfârșitul chinurilor pe care le trăiește țara noastră de 12 ani și, în același timp, începutul unei perioade de prosperitate și demnitate națională. Toate drumurile noastre duc către această răscruce aducătoare de izbăvire. Așa să ne ajute Dumnezeu!

 
 

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Suntem cam puțini alegători în sală.

 
Radu Podgoreanu - pledoarie pentru onorabilitatea clasei noastre politice;

Domnul deputat Radu Podgoreanu.

 

Domnul Radu Podgoreanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană sunt în acest moment dimensiunile fundamenale ale interesului nostru național. Ele sunt percepute ca atare de covârșitoarea majoritate a cetățenilor români, iar clasa politică face, în întregul ei, eforturi consistente pentru ca aceste aspirații legitime ale electoratului să fie atinse cât mai curând cu putință.

Efortul cel mai mare revine, însă, în mod cert, societății, în ansamblul său. Ea pune la dispoziție atât resursele, cât și stabilitatea necesară unui asemenea demers. Ultima perioadă, în special după alegerile din anul 2000, a dovedit că și România poate face pași decisivi pe baza unor politici coerente, realiste și eficiente. Sunt succese incontestabile și semne clare, pe care atât țările Alianței Nord-Atlantice, cât și membrii Uniunii Europene, le evaluează obiectiv și le contabilizează ca progrese ale democrației și economiei de piață în România.

Drumul până la atingerea acestor obiective fundamentale de politică externă și securitate ale României nu a fost încă parcurs în întregime.

Deciziile cruciale în ceea ce ne privește nu au fost încă luate în interioarul Alianței politico-militare a Atlanticului de Nord și nici al Uniunii Europene.

Este de o maximă importanță ca efortul comun să fie continuat, iar înțelepciunea politică să ne inspire acțiunile și deciziile.

Tocmai de aceea este îngrijorător faptul că tot mai vizibil anumiți cetățeni cu veleități politice fac acum eforturi potrivnice intereselor noastre naționale.

Ele nu mai sunt acte izolate, ci reprezintă o strategie diabolică, de discreditare a României. Motivele ne sunt încă incerte, dar nu motivele contează, ci efectele.

Vârfurile de lance ale acestei atitudini ostile României și proceselor de lărgire ale NATO și Uniunii Europene par a fi astăzi domnii Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor.

Ei profesează un anumit tip de extremism politic, dar și o luptă în subteran, uneori adusă și la suprafață, pentru subminarea eforturilor pe care cu toții le facem, suportând costurile, privațiunile și reținându-ne cu înțelepciune chiar, anumite porniri spre polemică.

Cum pot fi explicate altfel eforturile domnului Traian Băsescu de a hiperboliza dimensiunea corupției în România? Este el, oare, cel cinstit și curat, pentru a arunca cu piatra în ceilalți? Cum se explică faptul că, din poziția de primar general al Capitalei, aprobă cu nonșalanță un miting al unor cetățeni străini pe teritoriul României, neținând cont de evidența, chiar și pentru un începător în ale politicii, că astfel poate periclita relația României cu vecinii, sau cu state care susțin activ integrarea noastră în NATO? Cum este posibil ca, atunci când România este acuzată la Chișinău că intervine în afacerile interne ale Republicii Moldova, să trimită doi tineri cu vrafuri de steaguri tricolore în capitala acestei țări, parcă tocmai pentru a confirma ceea ce comuniștii de peste Prut susțin cu insistență? Cum este posibil ca acela care trimitea demonstranților cu numai câteva zile înainte stegulețe tricolore, să-l acuze pe prim-ministrul Adrian Năstase pentru faptul firesc de a se fi întâlnit cu primarul Chișinăului? Am putea probabil explica aceasta numai prin invidia - omenească, de altfel, - că nu a avut domnia sa această inițiativă.

De ce domnul Traian Băsescu insinuează că luarea în discuție a unei posibile asocieri cu Societatea germană RWE Plus - unul din pricipalii operatori europeni pentru utilități publice, respectiv distribuția de energie electrică, - reprezintă încercări ale PSD de a cumpăra bunăvoința Cancelarului german? Atunci când apăreau semnele unei atitudini mai pozitive ale unor importante personalități americane față de România, atunci când domnul Bruce Jackson făcea o primă evaluare a noului start al României în cursa pentru NATO, trecând în revistă stadiul de la care se pleacă și punctele obligatorii de pe traseu, pe care România trebuie să le urmeze, un cert gest de prietenie, domnul Băsescu îi răstălmăcea spusele și încerca astfel să-l pună pe domnul Bruce Jackson într-o situație dificilă, pentru a zădărnici un început bun în relațiile României cu SUA și NATO.

În același timp și la fel de sistematic, domnul Corneliu Vadim Tudor își juca propria partitură: acuza România că a pregătit trupe Hamas, dar nu evita nici declarațiile antisemite, sau valorizarea pozitivă, în contrasens cu istoria, a mareșalului Antonescu. Apoi, cerea grupului său parlamentar din Camera Deputaților să introducă o moțiune cu privire la sprijinul statului român pentru românii de dincolo de Prut, în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc.

Cum altfel ar fi putut fi acuzată România de către Duma de Stat a Federației Ruse și Guvernul de la Chișinău, de atitudine revizionistă dacă Vadim Tudor nu și-ar fi făcut datoria?

Aflând domnul Corneliu Vadim Tudor că Turcia a devenit unul dintre susținătorii cei mai activi ai extinderii NATO în flancul sudic al Europei și în special militează pentru ca la Summit-ul de la Praga România să fie invitată să adere la Alianță, a propus la Consiliul Europei un proiect de rezoluție pentru retrocedarea Catedralei Sfintei Sofia creștinătății.

Acasă, domnul Corneliu Vadim Tudor este un adversar înverșunat al celor mai firești retrocedări. La Istanbul, sigur, acolo se poate. De altfel, PRM, sub conducerea lui Corneliu Vadim Tudor, cunoscând importanța relațiilor cu vecinii mai apropiați sau mai îndepărtați, a introdus într-un moment cu totul nepotrivit și moțiunea privind Tratatul politic de bază cu Rusia. Nici nu se stabiliseră încă elementele de agendă ale negocierilor, și domnul Vadim Tudor dorea ca Parlamentul să dea experților români un mandat dur, imperativ, menit să blocheze de fapt negocierile pe această temă. O făcea cu conștiința faptului că lipsa unui tratat cu Rusia nu este favorabilă nici dezvoltării relațiilor economice cu acest important stat, nici integrării în NATO. Pentru că nu era destul, în contextul în care atât Uniunea Europeană, cât și în interiorul NATO se aprecia caracterul remarcabil al tratamentului minorităților naționale în România, Corneliu Vadim Tudor introducea la Senat o moțiune lipsită de orice temei, dar plină de invective față de normalitatea relațiilor etnice dintre români și maghiari, ca urmare a unei relații firești, democratice între PSD și UDMR.

Efortul nu era îndestulător. El trebuia încununat într-o declarație explicit ostilă integrării în NATO.

Domnul Corneliu Vadim Tudor propune în aceste zile Președintelui Putin și Consiliului Europei ca România să primească, în schimbul neintrării în NATO, problemele Republicii Moldova. Să nu știe, oare, domnul Vadim Tudor că Moldova este un stat independent și că nici domnul Președinte Putin, și nici Consiliul Europei nu-i pot modifica frontierele?

Cum putem să mai prezentăm în delegații în străinătate membrii PRM ca susținători ai integrării României în NATO, atât timp cât Corneliu Vadim Tudor declară explicit, în calitate de președinte al acestui partid, că este gata să facă tranzacții ca la piață cu opțiunea politică fundamentală a României?

Iată câteva acțiuni indubitabil ostile procesului nostru de integrare, care pornesc, probabil, de la tactica conform căreia cu cât mai greu pentru România, cu atât mai bine pentru Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor.

Doresc, de aceea, să propun celor care cred într-adevăr în integrarea noastră în NATO, celor care într-adevăr consideră că dincolo de doctrine politice, dincolo de opoziții firești în lupta democratică, există și interese mai presus de partid - și mă adresez aici și tuturor acelor membri onești și remarcabili ai Partidului Democrat și ai Partidului România Mare, să dăm consistență afirmațiilor noastre că sprijinim integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană și, printr-un gest politic, să izolăm pe cei care desfășoară acțiuni iresponsabile, făcând jocuri de culise în detrimentul interesului național.

Onorabilitatea clasei noastre politice este un criteriu la fel de important pentru integrarea în NATO, ca și onoarea și performanțele Armatei și ale economiei. O clasă politică onorabilă exclude din interiorul ei rebuturile inerente ale drumului spre democrație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Vă reamintesc că timpul regulamentar este de trei minute.

 
Valeriu Stoica - lansarea unui avertisment legat de noul Proiect de Lege privind finanțele publice;

Domnul deputat Valeriu Stoica.

 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul Național Liberal a lansat, în ultima vreme, o serie de avertismente care au vizat aspectele sociale și economice cu care se confruntă România în clipa de față.

Ignorate cu desăvârșire de către guvernanții de la Palatul Victoria, semnalele noastre s-au transformat în mijloace de luptă în activitatea parlamentară, singura cale prin care PNL poate influența decizia politică.

Într-adevăr, numai Parlamentul mai poate corecta măsurile abuzive ale unui Guvern surd la vocea realității.

Iată că în cazul Proiectului de Lege privind finanțele publice, se încearcă nu numai impunerea unor măsuri eronate din punct de vedere economic, ci și schimbarea procedurilor parlamentare în vigoare.

Astfel, principiul separației puterilor în stat, ce și-a dovedit viabilitatea de-a lungul secolelor, este acum atacat în esența sa de către Guvernul premierului Năstase.

Prin prevederile acestui act normativ, care este propus de Executiv, se dă posibilitate acestuia de a iniția noi finanțări ale instituțiilor publice sau ale unor activități, chiar dacă bugetul pe anul respectiv nu este adoptat la timp.

Este ușor de imaginat haosul bugetar și perturbările economice grave care s-ar crea dacă Parlamentul n-ar aproba ulterior aceste finanțări.

Acest proiect arată că guvernanții nu cunosc Legea fundamentală a României. Astfel, contrar normelor constituționale, proiectul instituie prevederea conform căreia nu se pot propune amendamente de către Parlament care să corecteze proiectul legii anuale a bugetului, chiar dacă Senatul și Camera Deputaților au acest atribut legal.

În același spirit, nu pot fi aprobate amendamente care determină majorarea deficitului bugetar în cursul dezbaterilor parlamentare, chiar dacă dreptul de a depune amendamente este un atribut al parlamentarilor.

Iată cum, după ce se declară adeptul revizuirii Constituției, deși refuză sau amână orice dialog pe această temă, partidul de guvernământ încearcă să introducă, prin Proiectul de Lege privind finanțele publice, modificări de substanță privitoare la rolul și atribuțiile Parlamentului, prin care se încalcă în mod flagrant Legea fundamentală.

Partidul Național Liberal a depus amendamente la comisia de specialitate, în sensul corectării acestor grave erori, precum și a altor prevederi ce îngrădesc libertatea economică și politică în România.

Dacă, însă, mașinăria de vot a PSD va funcționa mecanic, fără a ține cont de drepturile și libertățile democratice universal valabile, indiferent că suntem liberali, sau social-democrați, PNL va contesta Legea finanțelor publice la Curtea Constituțională.

De asemenea, liberalii vor sesiza organismele internaționale cu privire la gravele încălcări ale principiilor democratice ce au loc în România anului 2002, sub guvernarea Partidului Social Democrat.

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - despre o percepție a actualității românești;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Mircea Costache.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Câteva referiri la o percepție a actualității românești.

Nici cele mai luminate și mai clarvăzătoare minți n-au reușit să priceapă ce ideologie a luat locul celei de până în 1989? Ce gândire politico-economică propulsează avântul societății românești spre neantul polarizării excesive?

S-au vehiculat, până la saturație, cuvintele-cheie ale dezastrului național – tranziție, reformă, restructurarea economiei de piață, dezetatizare, găuri negre, privatizare, cuponiadă etc.

Dacă le luăm pe fiecare în parte, să vedem ce s-a reformat, ce s-a restructurat, încotro am tranzitat, ce găuri negre am astupat, ce și cum am privatizat, și mai ales cu ce efecte economico-sociale, concluzia este dramatică: șmecherie, golănie, hoție, decadentism generalizat.

Este suficient să privești rafturile magazinelor și în general viața cetății, ca să realizezi că nu mai existăm decât în postura de consumatori. S-ar putea crede că am progresat într-atât în ultimii 12 ani, că am ajuns deja în societatea de consum, în care am început prin a ne consuma între noi.

Lăsând gluma amară la o parte, nu putem să nu observăm că piața noastră este dominată, la toate capitolele, de produse străine – de mălai unguresc, roșii turcești, mere grecești, zahăr ucrainean (din sfeclă din zona Cernobâl, probabil), pui belgieni, ouă poloneze, lactate olandeze, ciuperci chinezești; până și usturoiul și prazul vin de pe afară.

La produse industriale, ce să mai vorbim? – biciclete cehești, mașini de spălat italiene, becuri turcești și tot ce vrei scump și de proastă calitate, numai din import.

Pur și simplu am dispărut și de pe piața internă.

Or, știe tot omul cu patru clase, sau fără nici una, că banii se duc la producătorii bunurilor, în țară rămânând doar praful de pe tobă: adaosul comercial, din care cea mai mare parte merge pe combustibil, energie, taxe și impozite.

Ne întreabă foștii parteneri din afară, consumatori de produse agricole românești: ce-am pățit, unde suntem? Întreabă alții de utilaj petrolier, de tractoare, dar, degeaba. Cineva n-a vrut și nici azi nu prea se dă convins de necesitatea protecției producătorului autohton – de stat sau privat. Cum să renunțe la comisioanele grase și la șpăgi pentru licențe de import acești ariviști care, pentru huzurul lor și al clientelei politice, au nenorocit o țară.

Așa s-a ajuns la polarizarea societății românești, condusă cu rândul sau la grămadă, de așa-ziși social-democrați, creștin-democrați, liberali, împreună cu "asociația culturală de cântece, dansuri, palincă și cherestea".

Dar vorbeam de ideologie, de doctrine politice, lucru care l-a înveselit atât de mult pe domnul Președinte Ion Iliescu, încât ne povestea cu un entuziasm contagios tocmai de la Barcelona cum era gata să-i propună domnului Jacques Chirac să facă cerere de intrare în partidul domniei sale, atât de social-democrate îi erau ideile.

Mi se pare corect și perfect normal ca un campion al liberalismului francez să pară socialist utopic față de capitalismul de junglă promovat în România, sub masca social-democrată.

Strategia societății în derivă, deliberat lăsată în voia valorilor, a dat pentru unii rezultate miraculoase. S-au pomenit acumulând averi fabuloase, conturi în bănci străine, imobile prin marile capitale ale lumii, vile cu piscine și jacuzi, hoteluri, cabane, automobile de lux, rafinării, uzine, elicoptere, colecții de artă, bunuri și obiecte de mare valoare.

Acum, după ce și-au exersat cu succes dexteritatea de a dijmui și a pulveriza contra cronometru patrimoniul public, belferii mai au un singur dor: să le fie garantată prin Constituție proprietatea privată. Naivii se întreabă cum de n-au pus dumnealor o asemenea problemă importantă în anii ’90-’91 în Constituția votată atunci prin referendum? Păi, atunci, nu acumulaseră averile pe care le au azi.

Acum, după jaful colosal din cei 12 ani postrevoluționari, e momentul să se prevadă garantarea a ceea ce s-a furat din avuția națională.

Ce nu știu și nu vor să înțeleagă ciocoii noi lacomi și apatrizi e că gloatele flămânde nu prea mai citesc Constituția; văzând ei că legile sunt doar pentru proști, s-ar putea să se deștepte brusc și atunci, chiar dacă belferii de azi le vor oferi gratis vile, conace și alte acareturi, sărăcimea hămesită nu le va primi. Nu au ei cu ce plăti întreținerea la niște amărâte apartamente de bloc, darămite pentru aberantele caricaturi arhitecturale care au împânzit locurile de agrement!

Cineva nu pare convins că a rătăcit drumul și că trebuie să răspundă pentru starea jalnică a națiunii. Chiar dacă-și schimbă mereu măștile jafului, inițialele care au distrus România, cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise. Dar, vorba aceea: ca la noi, la nimenea: votează azi poporul ILF, iar mâine e condus de CFR. Se mânie cetățeanul pe FPS că a înstrăinat fraudulos bunuri publice de mare valoare, dar, degeaba: prinde orbul, scoate-i ochii. Acum, nu mai ai pe cine trage la răspundere, că nu mai e FPS, e APAPS. Iar, după câteva drăgălașe de afaceri macabre, probabil că mâine se va numi PROLAPS, sau, cine știe, inevitabilul COLAPS.

Suficiența guvernanților, spiritul autarhic, impresia tot mai evidentă că Parlamentul îi încurcă, transformarea Parlamentului într-un organism parazitar, într-o aulă pentru exersarea oralității sterile sunt demersuri pe care, mai devreme sau mai târziu, societatea românească, cu toate dezechilibrele și subrezeniile ei, va reuși să le reprime.

Ajunge atâta ubicuitate deliberată! Această tragicomedie hiperabsurdă în nici un act trebuie să ia sfârșit. Est modus in rebus.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Grigore Makkai - marcarea unor date ecologice importante în condițiile creșterii vulnerabilității omenirii;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Makkai Grigore.

 

Domnul Grigore Makkai:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

În cadrul "Zilelor ecologice" – 22, respectiv 23 martie, se marchează în fiecare an sărbătorirea internațională a două din principalele elemente ale mediului înconjurător.

În ziua de 22 martie sărbătorim Ziua mondială a apei. Cu acest prilej, de mai bine de 40 de ani, Organizația Mondială a Meteorologiei, prin Subcomitetul pentru resurse de apă, propune o temă spre dezbatere.

Pentru anul acesta, tema aleasă este "Apa pentru dezvoltarea durabilă", un subiect adecvat în lumina preocupării continue pentru depășirea dificultăților care stau în calea dezvoltării în multe regiuni ale globului, din cauza rezervelor limitate de apă dulce.

Importanța acestui subiect va trebui evidențiată la Întrunirea mondială pentru dezvoltarea durabilă, ce va avea loc la Johannesburg, în august-septembrie a.c.

Sărbătorirea Zilei mondiale a apei, din anul acesta, oferă posibilitatea sublinierii importanței acestei probleme, la nivelul fiecărei țări.

Este de datoria fiecărei organizații naționale și internaționale să interpreteze tema stabilită pentru Ziua mondială a apei, în maniera cea mai adecvată, corespunzătoare condițiilor specifice fiecăreia.

În ziua de 23 martie, de 52 de ani sărbătorim Ziua mondială a meteorologiei.

Și în acest caz, Organizația Meteorologică Mondială sărbătorește această zi, îndreptându-și atenția asupra unei teme specifice, sau de mare actualitate.

În acest an, tema stabilită se intitulează: reducerea vulnerabilității la extremele meteorologice și climatice. Alegerea temei, ca și în cazul Zilei mondiale a apei, a fost motivată de desfășurarea Întrunirii Mondiale pentru Dezvoltarea Durabilă, care urmează să aibă loc la Johannesburg.

Tema aleasă este oportună în condițiile în care frecvența evenimentelor extreme, legată de vreme, climă și apă, produse la toate scările, dovedește vulnerabilitatea crescândă a omenirii.

Înregistrările climatice de lungă durată și informațiile pe domeniile aferente sunt esențiale elaborării unor strategii-răspuns care să constituie rezistența necesară adaptării la evenimentele extreme viitoare.

Pe măsură ce înaintăm în acest mileniu, sperăm ca autoritățile naționale și locale, academiile, sectorul privat, societatea civilă, publicul larg și presa vor aprecia importantele contribuții aduse de meteorologia și hidrologia la reducerea vulnerabilității față de dezastrele amintite. Trebuie să conștientizăm faptul că succesul în aplicarea informațiilor și cunoștințelor meteorologice și climatice, în vederea ameliorării impactului calamităților naturale poate fi atins prin intermediul unei strânse colaborări între serviciile meteorologice și hidrologice naționale, alte instituții afiliate și factori de decizie responsabili pentru bunăstarea comunității.

Vă mulțumesc.

 
Octavian Sadici - consemnarea unor grave aspecte de distrugere a agriculturii;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Sadici Octavian.

 

Domnul Octavian Sadici:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Agricultura, ca ramură de bază a economiei naționale, trebuie să reprezinte o prioritate în atenția guvernării actuale.

Privatizarea agriculturii este soluția prin care se poate rezolva situația existentă în domeniu.

Dacă în guvernarea precedentă, fosta coaliție a distrus agricultura, și în special zootehnia de stat, actuala Putere încearcă să distrugă zootehnia privată.

Există cazuri în care producătorii particulari sunt descurajați prin politica dusă, sau indiferența manifestată față de ei. Astfel, producătorii autohtoni de ouă de consum sunt duși spre faliment datorită importurilor masive de ouă prin punctele vamale de la granița cu Republica Moldova. La punctele de trecere a frontierei intră zilnic între 5 și 7 tiruri, fiecare cu o capacitate de 259 mii ouă.

Aceste cantități uriașe nu pot fi produse de unitățile existente în Republica Moldova, fapt ce ne determină să deducem că ele provin din Ucraina, Polonia, sau Turcia – țări în care producția internă este puternic subvenționată. Venind din Republica Moldova, aceste importuri sunt scutite de taxe vamale. Cu toate că declarația vamală este de 4 cenți pe ou, în realitate ele se vând între 2 și 3 cenți. S-ar părea că aceste ouă sunt dirijate în județul Brăila, de unde pleacă în comerț drept ouă produse în țară. Acest fenomen determină tragerea unui semnal de alarmă pentru protejarea producătorilor de ouă, nesusținuți în nici un fel de subvenții de către statul român.

O mare greșeală a actualului Guvern este supunerea spre adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2002 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte. Acest demers nu produce decât discriminare între producătorii de lapte din zona de munte și cei din zona de șes.

Expunerea de motive a Guvernului este total nefundamentată și clientelară. Diferența de preț dintre producătorul de la șes, care primește 1.400 lei pe litru, față de 1.800 lei pe litru, cât se încearcă să se impună prin această ordonanță de urgență a Guvernului pentru producătorul de la munte, dovedește într-adevăr că se urmărește discriminarea producătorului de lapte.

Personal, ca deputat al PRM, am cerut prin amendamentul propus la această Ordonanță de urgență a Guvernului ca toți producătorii, indiferent de zona țării, să primească în perioada de vară 1.600 lei pe litrul de lapte și iarna – 1.700 lei pe litrul de lapte, aceste prime fiind și așa destul de mici, dacă ținem cont de problemele cu care se confruntă producătorii de lapte.

O altă problemă este rămânerea în urmă a privatizării agriculturii datorită concesionării ilegale a unor terenuri aparținând Agenției Domeniului Statului, pe care se află construite sere, ori erau înființate cu bani publici plantații de viță-de-vie sau livezi.

În speță, este cazul S.C. Sere Bârlad, în suprafață de 20 de hectare, terenul de sub acestea fiind concesionat abuziv înainte de vânzarea serelor, cu sprijinul direct al unor angajați aflați la acea dată în conducerea Agenției Domeniului Statului.

Un alt caz este cel al investițiilor făcute după 1990 de către S.C. PRODAGRO S.A. Zorleni, pe o suprafață de 800 de hectare pentru înființarea unei plantații cu viță-de-vie.

Spre deosebire de primul, care a plătit redevențele în grâu, în acest caz, cel care a concesionat terenul nu plătește nici o redevență și beneficiază de uzufructul terenului respectiv după o întreținere minimă.

În aceeași situație se află 38 hectare plantație cu viță-de-vie în comuna Ivănești-Vaslui și 50 de hectare teren aparținând S.C. Vitacons S.A. Huși.

Prin cele prezentate, aduc la cunoștința actualei Puteri și a opiniei publice disfuncționalitățile Guvernului Adrian Năstase.

Cer o mai atentă implicare și găsirea unor soluții în eliminarea marilor deficiențe a corupției create în jurul acestora.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Sonea - gânduri și întrebări de primăvară: cine a compus simfonia agricolă Singurătatea ogoarelor?;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Sonea.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Tot pe probleme de agricultură voi aborda și eu niște chestiuni în această declarație.

Agricultura este o întrecere continuă între om și pământ. Cine pe cine hrănește, cine pe cine crește?

Ne place să credem că noi, oamenii, suntem mereu învingători și dorim să facem totul pentru a scoate cât mai mult de la învinsul nostru. Această luptă a devenit o știință, o artă pe care moșii și strămoșii noștri au moștenit-o și ar fi dorit s-o transmitem și noi urmașilor noștri, pentru că această știință dă pâinea cea de toate zilele.

Noi, oamenii, suntem, cu fiecare clipă, tot mai mulți pe această Planetă și pământul care ne hrănește, deocamdată, rămâne mereu supus toanelor și răzbunării noastre.

Iată, în prag de primăvară, ogoarele spălate de zăpada iernii și uscate la vântul soarelui plâng de dorul pașilor omului, plâng de dorul îngrășămintelor, după sistemele de irigație, după tratamentele sanitare, după greutatea semințelor și brazda plugurilor. Căci amarurile agriculturii din România sunt de natură economică, tehnică, juridică, socială și politică. Nu sunt resurse pentru dezvoltarea rurală și protecția pământului. Nu sunt condiții pentru a se utiliza unelte de mileniul III în locul celor de Ev Mediu. Nu sunt legi care să apere producătorul român și să-l ajute în valorificarea produselor sale. Nu mai sunt țărani. Nu se manifestă o voință politică pentru scoaterea acestui sector din gaura neagră a economiei românești, care l-a atras cu o forță la care nu rezistă decât ambiția de a nu face nimic.

Pentru că altceva decât voința de a nu face nimic, Guvernul după 1989 nu ar fi dus la această țară în care spațiul satului cuprinde 93,7% din suprafața țării, cu 3,7 milioane persoane lucrând în agricultură, reprezentând 34% din populația țării, să ajungă în faza în care pe piața românească prea multe produse alimentare să fie aduse din import și ultimul bănuț transformat în euro să iasă din România pe diverse căi.

Aceasta, când marile complexe agricole și zootehnice românești au fost aduse la sapă de lemn sau pur și simplu lichidate. Azi, doar 250 de hectare din 3500 hectare de sere existente în 1990 mai produc, iar sub masca economiei de piață au dispărut mari efective de animale. Iată că statisticile arată catastrofa agriculturii românești, în special a zootehniei. Dau câteva cifre comparativ: de exemplu, în 1989, prima cifra se va referi la 1989, a doua la anul 2000 și diferența. La bovine, 6,2 milioane - 2,8 milioane, deci o diferență de 3,4 milioane. La porcine, 11,6 milioane - 4,7 milioane, diferență 6,9. La ovine, 15,4 milioane - 7,6 milioane, o diferență de 7,8 milioane. La păsări, 113,9 milioane - 70,6 milioane, diferență de 43,3 milioane.

Locul produselor românești a fost luat de produse franțuzești, americane, ungurești. Peste 60% din necesarul de carne de porc este din import. Nu ar fi corect să nu spun că au existat și există programe de finanțare a agriculturii. Din păcate, rezultatele nu se văd în nivelul de trai al românilor. Unde și cum sunt îngropați talanții dacă nu rodesc? De fapt, vreau să spun că, desigur, prea mult pământ românesc este nelucrat la această dată.

Aceste gânduri poate pesimiste la început de primăvară vor aduce o ambiere mai rece care să trezească din amorțeală pe cei care dirijează agricultura românească și care trebuie să facă pentru acest sector o politică realistă și cinstită, astfel încât țara noastră să poată intra în competiție cu țările Uniunii Europene nu ca simplă piață.

Agricultura trebuie să devină o bază a relansării economiei românești. Mă întreb totuși: Cine a compus simfonia agricolă "Singurătatea ogoarelor"?

Mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Sovata, toujours mon amour!;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Adrian Moisoiu. Îi readuc aminte că are trei minute la dispoziție.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi s-ar putea numi "Sovata, toujours mon amour!".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma a numeroase sesizări, în luna septembrie a anului 2001, un grup de parlamentari (senatorii Ion Nicolaescu, Dionisie Bucur, P.S.D.; Dumitru Petru Pop, P.R.M. și deputații Pavel Todoran, Tiberiu Sbârcea, P.S.D. și cel care vă vorbește, Adrian Moisoiu, P.R.M.) s-au deplasat la Sovata, unde au luat cunoștință de modul fraudulos în care a fost privatizată stațiunea, respectiv modul în care a fost vândut pachetul majoritar de acțiuni deținut de APAPS la S.C. Balneoclimaterica Sovata. Ca urmare, în temeiul art.71 din Regulamentul Senatului, respectiv art.72 din Regulamentul Camerei Deputaților, s-a solicitat înființarea unei comisii de anchetă pentru stabilirea adevărului. Cererea de înființare a acestei comisii a fost semnată de 50 de senatori și 130 de deputați. Cu toate protestele, Biroul permanent al Camerei Deputaților a respins această cerere pe motiv că Senatul a înființat anterior cu câteva zile o comisie similară, respingând totodată și ideea unei comisii mixte.

Conform algoritmului, comisia senatorială a fost constituită din 9 persoane (4 P.S.D.; 2 P.R.M.; 1 P.D., 1 P.N.L.; 1 U.D.M.R.), având ca președinte pe senatorul Matei Vintilă, P.S.D., iar, în prezent la sfârșitul anchetei, ca urmare a pozițiilor diferite adoptate, s-au depus mai multe rapoarte de constatare: unul, semnat de P.S.D. și U.D.M.R., unul semnat de P.R.M. și unul de P.D., reprezentantul P.N.L. eschivându-se, dându-se bolnav.

Existența unui protocol de colaborare P.S.D.-U.D.M.R., care, de fapt, este un protocol de guvernare, a determinat însă ca realitatea acestui proces de privtizare, ca și în alte numeroase cazuri, să fie viciat.

S.C. Balneoclimaterica S.C. Sovata, având un patrimoniu compus din 4 hoteluri, 105 vile, 200 hectare de pământ, 2 lacuri, bază de tratament, nueroase depozite, a fost vândută cu suma efecivă de 1.523.143 de dolari, adică cu nici 43,4 miliarde lei la cursul zilei, și 5,5 milioane dolari investiții în perspectiva viitorilor 20 de ani societății "Salina Invest" SA din Târgu-Mureș, societate româno-maghiară, cu 75,37% capital maghiar și 24,63% capital românesc, și care la data cumpărării avea o cifră de afaceri de numai 12,3 milioane lei.

Din noianul de ilegalități, doresc să subliniez câteva: falsificarea cifrei de afaceri de 12,3 milioane lei prezentă în scrisoarea de bonitate a BRD Group Societé Gnerale, din 18 decembrie 2000, dat fiind că, la data solicitării, S.C. Salina Invest era înființată abia de 18 zile, din momentul eliberării certificatului de înregistrare fiscală, ea neputând fi expresia unei balanțe de verificare.

În octombrie 2001, S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata, la cererea reprezentantului S.C. Salina Invest, Kurka Janos György, a solicitat un credit de la BRD Miercurea Ciuc, în valoare de 4,8 miliarde lei, în favoarea firmei S.C. Fenyö SRL Miercurea-Ciuc, firmă la care acesta este acționar unic, ipotecând Hotelul "Aluniș" pentru suma de 29,346 miliarde lei, valoarea de evaluare a acesteia fiind de 3,515 miliarde lei.

Excluderea de la licitiație prin anunțarea, în ultimul moment, a unor societăți ca de exemplu, Exim Tour SA Cluj-Napoca, care a primit faxul pentru depunerea în original a scrisorii de bonitate, în termen de nici trei ore, la APAPS București, societatea având sediul la Cluj-Napoca.

Pentru faptul că a renunțat la procesul pe care îl avea cu S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata la Curtea Supremă de Justiție, administratorul Hotelului "Făget", Liviu Mărginean, care este în același timp președintele P.S.D. Sovata, a fost recompensat cu ștergerea datoriilor de câteva sute de milioane de lei pe care le avea față de aceasta, a fost împroprietărit cu un magazin alimentar în centrul stațiunii și cu un teren de circa jumătate de hectar pentru construirea unui hotel.

Un calcul simplu arată că suprafața desfășurată construită în Stațiunea Sovata, fiind de 88.748 m.p., un m.p. s-a vândut cu 17,6 dolari. Pentru Vila 6 care în patrimoniul de vânzare era echivalată la 52,8 milioane lei, ulterior adjudecării, s-a cerut chiriașului locator, care și-a câștigat dreptul de cumpărare prin proces la Curtea Supremă de Justiție, în baza unei noi echivalări, suma de 8,13 miliarde lei, adică de 154 de ori mai mult.

Extinzând acest calcul la nivelul întregii stațiuni, 1,5 milioane dolari x 154 = 234,5 milioane dolari și, scăzând suma de achiziție, 1,5 milioane dolari, rezultă că statul român a fost prejudiciat cu 233 de milioane dolari, adică cu 6.670 miliarde lei.

Față de cele prezentate, solicit președintelui Ion Iliescu și premierului Adrian Năstase următoarele:

1. Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice să analizeze temeinicia și legalitatea procesului de privatizare al S.C.Balneoclimaterica S.A. Sovata.

2. Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat cu S.C. Salina Invest. S.A.

3. Reluarea procesului de privatizare cu respectarea legislației în vigoare.

Deoarece numărul contractelor turistice viabile pentru anul 2002 sunt reduse cu 60% față de anul precedent, datoriile Stațiunii balneoclimaterice Sovata față de furnizori cresc vertiginos. După cum reiese din bilanțul contabil, se impun măsuri imediate.

Mulțumesc.

 
Valentin Vasilescu - relevarea efectelor nedorite ale lipsei de tehnică avansată în domeniul industriei de apărare;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Valentin Vasilescu.

 

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Obiectivul prioritar al guvernării Adrian Năstase este asigurarea condițiilor pentru nominalizarea României la Summitul de la Praga printre țările nominalizate să adere la NATO. Și regimul Constantinescu s-a situat pe aceeași poziție, la nivel declarativ, și așa se face că din anul 1997, România se găsește într-o continuă campanie de imagine menită să convingă Occidentul că România, prin guvernanții săi, chiar se străduiește să îndrepte țara noastră pe această direcție. Numai că declarațiile lor au contrastat și contrastează în mod evident cu faptele lor și rezultatul este scăderea continuă a nivelului de trai al populației, declin economic și corupție instituționalizată.

Așa se face că, la începutul anului 1997, în plină campanie pro-NATO, regimul Constantinescu făcea contrabandă cu armament la greu în zone supuse embargoului ONU, așa cum recent demonstra publicația "Washington Post". România ar fi fost atractivă pentru NATO dacă ar fi încercat să-și modernizeze tehnica de luptă aducând-o la standardele NATO.

Războaiele moderne, precum cel din Golf și din Iugoslavia, au demonstrat atingerea unei precizii uluitoare a muniției dirijate pe fascicol laser și infraroșu. Sporirea preciziei prin urmarea valorii adăugate a muniției clasice se obține prin încorporarea unor elemente de tehnologie avansată la produsele deja existente. În ultimii 12 ani, s-au aprobat teme de cercetare și s-au alocat fonduri importante pentru proiecte în domeniul laserilor militari. Rezultatele lipsesc cu desăvârșire și această stare de lucruri face ca exportul cu produse ale industriei de apărare să nu difere calitativ de cel dinainte de 1989.

Aceste realități triste au generat închiderea multor capacități de producție și trimiterea în șomaj a peste 80% din specialiștii din industria de apărare.

Consider, cu temei, că a existat și, probabil, există o politică îndreptată împotriva intereselor naționale ale poporului român, prin care și-au dat mâna atât oamenii politici, adică conducători ai unor importatne instituții ale statului numiți pe criterii de algoritm, și clientela politică, să hotărască destinele cercetării, apărării și industriei de apărare, cât și partea cealaltă, liderii de sindicat, împreună cu scopul vădit de a sabota accesul României în rândul țărilor civilizate și prospere.

Vă reamintesc că la plenara din 2-3 aprilie 1996, România a fost primită ca membru al aranjamentului de la Wasenar. Acest aranjament multilateral își propune să prevină achiziționarea produselor cu destinație militară atunci când situația într-o regiune sau comportamentul unui stat este sau devine cauza unei îngrijorări serioase pentru statele participante. Achitându-se corect de sarcinile care-i revin, România poate avea acces neîngrădit la produsele și tehnologiile avansate necesare modernizării industriei românești. Neachitându-și aceste sarcini, iese din acest aranjament și se situează undeva în afara lumii civilizate.

Mă întreb dacă aceasta este dorința celor care fac politica de care am vorbit și dacă este bine să-i acoperim în continuare atâta timp cât inclusiv oficiali NATO ne cer să combatem corupția. Și aceasta este cea mai evidentă situație de corupție care ne împiedică să accedem în NATO.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - despre blocarea inițiativelor Opoziției de către Putere;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vin în fața dumneavoastră cu o întrebare pe care o socotesc legitimă și egal interesantă pentru noi toți, și anume: cum putem noi, parlamentarii din Opoziție, să facem o opoziție constructivă și să ajutăm la cât mai buna guvernare a țării dacă Puterea se repede să blocheze până și inițiativele noastre care sunt în acord cu programul său de guvernare.

Știm cu toții, fie că ne este sau nu convenabil să recunoaștem, că, dincolo de îndelung trâmbițata creștere economică și dincolo de pretinsa îmbunătățire a nivelului de trai, starea materială a națiunii, în ansamblul ei, continuă să se deterioreze.

Este o realitate că în vreme ce unii, foarte puțini, continuă să se îmbogățească, ceilalți, marea majoritate a compatrioților noștri se zbat în sărăcie și din ce în ce mai mulți se întreabă, fără a găsi un răspuns: de unde vor lua mâine bani pentru întreținere, îmbrăcăminte și chiar pentru alimentele de strictă necesitate?

Grevele care se țin lanț în ultima vreme sunt tot atâtea semnale că lumina reflectoarelor de televiziune sub care își plasează Guvernul domnului Adrian Năstase activitatea e mincinoasă, că ea ocolește zonele mult prea întinse de altfel în care se petrec fapte pe care chiar unii miniștri ai acestui Guvern le socotesc "rușinoase".

Este rușinos, a spus doamna ministru Ecaterina Andronescu, faptul că profesorii cer tichete de masă. Și doamna ministru are dreptate. Este rușinos! Dar este rușinos mai ales pentru cei care printr-o politică de permanentă negare a problemelor reale i-au adus pe profesori în situația de a cere tichete de masă.

Să revenim însă la ceea ce putem face noi pentru a ușura fie și cât de puțin viața compatrioților noștri. Un grup de deputați P.R.M. a propus de curând un proiect de lege pentru reducerea taxei pe valoarea adăugată la unele produse alimentare de bază. Și ne amintim că reducerea TVA a fost una din promisiunile pe care P.S.D., pe atunci încă P.D.S.R., le-a făcut cetățenilor României în campania electorală dinaintea ultimilor alegeri legislative și că această promisiune electorală a fost preluată în programul de guvernare.

Și totuși, în chip surprinzător, P.S.D. se opune proiectului de lege inițiat de noi care vizează exact acest obiectiv. Dar este oare cu adevărat surprinzătoare această evidentă inconsecvență a puterii? Poate că nu, pentru că blocarea oricăror inițiative ale opoziției a devenit un tic al cuplului P.S.D.-U.D.M.R. pînă într-atât încât întreb dacă reprezentanții puterii se mai ostenesc să cerceteze conținutul unui proiect de lege înainte de a-l respinge pur și simplu pentru că vine din partea opoziției.

Poate că dacă se vor obosi totuși să cerceteze proiectul nostru, guvernanții vor socoti potrivit să ne reproșeze nivelul prea scăzut la care au ajuns astfel taxele pe valoarea adăugată și faptul că, prin această reducere, anumite venituri la bugetul statului nu se vor mai realiza. Dar la acest punct am mai putea discuta despre cât își poate permite statul să piardă prin manevre cel puțin ciudate de felul celor de la "Tutunul românesc", bunăoară, sau de la RAFO Onești, și cât nu-și poate permite să piardă făcând alimetnele de bază mai accesibile cetățenilor de rând.

Am putea înțelege desigur argumentul, pe care guvernanții se vor feri să-l exprime, că promisiuni cum este aceasta de a reduce taxa pe valoarea adăugată sunt făcute pentru a fi îndeplinite în preajma următoarei campanii electorale când viitorii alegători trebuie să fie fericiți pentru că, uite, se mai dau 50 de lei la pensie sau se ieftinește puțin și salamul. Dar trebuie să ne punem întrebarea, având în vedere actualul ritm de pauperizare a populației României: câți dintre cetățeni vor mai apuca viitoarele alegeri?

Vă mulțumesc.

 
Octavian Mircea Purceld - declarație politică - drept la replică la unele afirmații ale fostului deputat PRM, Alexandru Raj Tunaru.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Octavian Mircea Purceld.

 

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ziua de 12 martie 2002, la acest microfon, domnul deputat Raj Tunaru, instigat, probabil, de noii săi stăpâni, a făcut o declarație politică prin care a dat un ultimatum Grupului parlamentar al Partidului România Mare, fixându-i o perioadă de grație de 30 de zile în care să se autodesființeze, în caz contrar, amenințându-l cu "scoaterea P.R.M. în afara legii, conform Constituției".

Eram tentați să trecem cu vederea mitocănia. Aquila nu prinde muște, spune un vechi proverb latin, sau "Nu te pune cu prostul; are mintea odihnită!" potrivit unuia neaoș românesc, dar facem publică această declarație ca un drept la replică pentru sforarii care-l mânuiesc pe domnul deputat Raj Tunaru, profitând de năravurile "castei" din care provine.

Din postura de anonim, acest domn a fost propulsat în Parlamentul României pentru un singur motiv, acela că a participat la alegeri pe lista partidului nostru, și dacă ar fi rămas în Partidul România Mare nu ar fi aflat nimeni că există un deputat Raj Tunaru, întrucât nu s-a făcut remarcat cu mai nimic într-un an de zile, dar se spune că șarpele iese la răspântie atunci când simte căldura soarelui de primăvară.

Cu toate că Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim milostivi cu "cei săraci cu duhul", nu putem să nu reacționăm atunci când aceștia se lasă manipulați de niște sforari fără scrupule și sunt puși să "scuipe acolo unde au lins" ani de zile.

Le răspundem, așadar, celor care se află în spatele declarației politice a deputatului Raj Tunaru, că nu ne dezicem de președintele partidului nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor. Din contră, îl susținem în lupta continuă cu mafia, cu aceia ale căror interese sunt contrare intereselor noastre naționale, îl susținem în demersul său de a curăța partidul de infiltrați, profitori și ale specimene care apar în fauna noastră politică.

Din păcate pentru societatea românească, datorită apucăturilor cameleonului, aceștia își găsesc în ultima perioadă de timp culcușuri în alte formațiuni politice dispuse să facă orice compromisuri pentru a crește cantitativ, uitând că lipsa unei prestații de calitate atrage după sine scăderea severă în sondajele de opinie cu pierderea popularității în rândul propriului electorat.

Acesta este, de altfel, motivul pentru care Partidul România Mare crește în ultima perioadă de timp în sondaje, cu toată pierderea cantitativă înregistrată la nivelul grupului parlamentar.

Partidul aflat vremelnic la guvernare și dispus să facă orice compromisuri numai pentru ca să-și păstreze puterea, ia sub aripile lui ocrotitoare orice oportunist politic, orice renegat, cu singura condiție ca acesta să contribuie măcar numeric la satisfacția dorinței maladive de reconstituire a "partidului-stat".

În această categorie se înscriu și ultimii demisionari din Partidul România Mare, care au simțit nevoia ca, la plecare, să ne ofere un spectacol grotesc.

În ceea ce ne privește, îl asigurăm pe domnul deputat Raj Tunaru și pe aceia care se străduiesc să-l manipuleze și să-l folosească cât mai eficient împotriva foștilor săi colegi de partid, că noi rămânem consecvenți în orientarea noastră politică, că nu ne dezicem de președintele partidului nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor, că ne vom apăra, în continuare, "sărăcia și nevoile și neamul", indiferent de căruțele cu coviltir care stârnesc praful pe îndelungatul drum al istoriei.

"Nu mor caii când vor câinii!"

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna deputat Iulia Pataki. Nu este.

Am încheiat această secvență a ședinței noastre. Rog liderii de grupuri parlamentare să aducă deputații în sală pentru a continua cu votul final al unor proiecte de lege.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 4 decembrie 2021, 16:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro