Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/29-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.4 Călin Popescu-Tăriceanu - declarație politică referitoare la "necesitatea unei intervenții ferme a Președintelui României pentru restabilirea încrederii opiniei publice interne și internaționale în instituțiile statului";

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

................................................

Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică pe care o fac se referă la necesitatea unei intervenții ferme a președintelui României pentru restabilirea încrederii opiniei publice interne și internaționale în instituțiile statului.

După cum știm cu toții, anul 2002 poate aduce pentru România nominalizarea din partea NATO ca țară cu care vor începe negocierile de aderare la Alianță. Nu cred că mai este nevoie să argumentez asupra importanței cu totul excepționale pe care o are pentru România această nominalizare. Voi spune totuși că acest moment poate reprezenta semnalul cel mai clar al integrării noastre în sistemul economic, politic și social creat de țările dezvoltate din Occident, deschiderea drumului către atât de importantele investiții străine și, în același timp, sfârșitul unei stări de incertidudine geopolitică.

Declarațiile oficialilor NATO care au vizitat România în ultimele luni au scos, din păcate, în evidență un element comun de îngrijorare prezent în discursul tuturor celor care evaluează capacitatea României de a deveni membră a Alianței: corpuția.

Este același element care îi conduce pe români la disperare în viața de zi cu zi, același care îi împiedică să deschidă afaceri și să trăiască mai bine, același care susține economia neagră care sustrage mari sume din bugetul de stat și care împiedică reducerea impozitelor.

Vedem acum în adevărata ei lumină percepția extrem de negativă pe care o aruncă asupra României incapacitatea guvernelor noastre de a lupta eficient cu corupția.

Ceea ce este mult mai grav este, însă, faptul că până acum toate aceste semnale extrem de precise și de serioase, primite sistemtic, din partea unor înalți responsabili ai Alianței și ai țărilor membre au fost ignorate cu desăvârșire. Singurele răspunsuri date de România au fost măsuri echivoce și unele acțiuni pe care le putem caracteriza ca fiind de imagine și care nu mai pot păcăli pe nimeni.

Apreciez că această lipsă de acțiune și de voință poate deveni o amenințare pentru însuși procesul de integrare a României în NATO.

În acest moment, este de datoria Parlamentului să solicite Președintelui României, primului-ministru și altor membri ai administrației să treacă de la vorbe la fapte.

Din păcate, a devenit aproape emblematic faptul că actuala putere tolerează situația nemaiauzită în care președintele Senatului, al doilea om în stat, și șefii ambelor servicii de informații sunt apăsați de suspiciuni privind legăturile lor cu Sorin Ovidiu Vântu. Mai mult, acest lucru se întâmplă chiar în momentul în care asupra operațiunilor economice conduse de acesta planează acuzații privind gestionarea incorectă a unor sume importante de bani.

Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte și Gheorghe Fulga susțin că modul în care ei își îndeplinesc sarcinile publice nu este influențat de viața lor privată. Vedem aici o confuzie gravă în ceea ce privește delimitarea publicului de privat. Pentru ca cel care este învestit cu o funcție publică să se bucure de credibilitate, corectitudinea deplină în viața privată și întreținerea unor relații personale numai cu oameni onești reprezintă o condiție absolut necesară.

Domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului României și al doilea om în stat, a fost până la începutul acestei legislaturi președintele unei bănci care aparține lui Sorin Ovidiu Vântu și care acum își închide porțile. Nu a lipsit mult și s-ar fi ajuns ca domnul Văcăroiu să fie dimineața președinte al Senatului și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării iar după-amiaza salariat în sistemul privat, plătit regește de domnul Sorin Ovidiu Vântu.

La rândul lor, șefii celor două servicii secrete au făcut obiectul unor dezvăluiri din presă potrivit cărora ar întreține relații "private" cu Sorin Ovidiu Vântu. Dacă ar fi să ne luăm numai după dezvăluirile făcute de mass-media, avem în față imaginea extrem de îngrijorătoare a unor relații complexe, care unesc pe șeful Serviciului Român de Informații, pe șeful Serviciului de Informații Externe și pe controversatul om de afaceri. Din informațiile apărute în presă se pare că aceste relații cuprind o gamă largă de relații sociale, pornind de la prietenii din liceu și pescuitul împreună și mergând până la legături de afaceri.

Cât timp lucrurile nu se vor schimba, nu ne putem mira de faptul că americanii și alți occidentali manifestă o îngrijorare crescândă față de capacitatea României de a lupta împotriva corupției și, mai ales, împotriva corupției sistemice. Or, potrivit raportului Departamentului de Stat pe anul 2001 privind drepturile omului, tocmai corupția sistemică este marea problemă cu care se confruntă România. În statele democratice astfel de relații sunt numite "legături periculoase" și nu pot să nu fie penalizate.

Se spune că îți alegi prietenii.

În orice țară democratică, dacă cineva alege să fie prieten sau partener de afaceri cu membri ai grupărilor mafiote sau cu persoane controversate și dacă alege să întrețină relații de familie cu membri ai lumii interlope, chiar dacă această persoană nu a fost condamnată și nici nu este anchetată, ea nu poate ocupa poziții de demnitate publică sau funcții de răspundere în zonele sensibile, cum ar fi serviciile secrete.

Chiar dacă Nicolae Văcăroiu, Radu Timofte sau Gheorghe Fulga nu au încălcat nici o leage în mod vădit, relațiile pe care le au cu Sorin Ovidiu Vântu lasă deschisă posibilitatea de a se deduce că acesta ar fi putut primi sprijin și influență politică.

Nu știu care este motivul pentru care acest lucru evident este trecut sub tăcere, dar prezența domnului Nicolae Văcăroiu la președinția Senatului și a celor doi la conducerea serviciilor secrete a devenit deja de neînțeles atât pentru străini, cât și pentru cetățenii României.

Faptul că președintele României a făcut unele declarații care lasă să se înțeleagă că îi apreciază din punct de vedere uman și profesional, deși reprezintă pentru ei un motiv de mândrie, nu schimbă cu nimic această situație.

O țară membră a NATO nu poate avea în CSAT oameni care nu se bucură de credibilitate.

Cu doar câteva luni înainte de decizia finală ce urmează să fie luată de NATO cu privire la România, s-a ajuns în situația ca relațiile partenerilor occidentali cu trei dintre cei mai importanți responsabili români în probleme de securitate națională, să fie marcate, inevitabil, de neîncredere. Această situație reprezintă un risc major de securitate pentru România.

Responsabilitatea rezolvării unei situații delicate, care se poate transforma oricând într-o criză, revine Președintelui României. Afirm acest lucru, având în vedere atât atribuțiile sale legale, cât și rolul politic pe care se cuvine să-l joace această instituție în acest an atât de important.

Deciziile pe care le așteptăm de la președintele României, domnul Ion Iliescu, sunt singurele capabile să contribuie în acest moment la apărarea siguranței naționale și la integrarea României în NATO. Este vorba despre demiterea domnului Gheorghe Fulga de la conducerea SIE și de transmiterea unui mesaj politic clar Parlamentului României, astfel încât acesta să înceapă procedura de înlăturare a domnului Radu Timofte de la conducerea Serviciului Român de Informații.

De asemenea, se pare că este nevoie de un mesaj politic special pentru domnul Văcăroiu, astfel încât domnia sa să demisioneze de la conducerea Senatului și să renunțe la imunitatea parlamentară, cel puțin până când problema băncii pe care a condus-o se va elucida.

Trebuie să înțelegem, până nu este prea târziu, că atâta timp cât nu vor fi luate măsurile necesare pentru depășirea acestei situații grave, credibilitatea României ca posibil candidt invitat pentru aderarea la NATO scade mereu. Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 8 decembrie 2021, 3:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro