Radu Podgorean
Radu Podgorean
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/29-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.7 Radu Podgoreanu - pledoarie pentru "onorabilitatea clasei noastre politice";

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

................................................

Domnul deputat Radu Podgoreanu.

Domnul Radu Podgoreanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană sunt în acest moment dimensiunile fundamenale ale interesului nostru național. Ele sunt percepute ca atare de covârșitoarea majoritate a cetățenilor români, iar clasa politică face, în întregul ei, eforturi consistente pentru ca aceste aspirații legitime ale electoratului să fie atinse cât mai curând cu putință.

Efortul cel mai mare revine, însă, în mod cert, societății, în ansamblul său. Ea pune la dispoziție atât resursele, cât și stabilitatea necesară unui asemenea demers. Ultima perioadă, în special după alegerile din anul 2000, a dovedit că și România poate face pași decisivi pe baza unor politici coerente, realiste și eficiente. Sunt succese incontestabile și semne clare, pe care atât țările Alianței Nord-Atlantice, cât și membrii Uniunii Europene, le evaluează obiectiv și le contabilizează ca progrese ale democrației și economiei de piață în România.

Drumul până la atingerea acestor obiective fundamentale de politică externă și securitate ale României nu a fost încă parcurs în întregime.

Deciziile cruciale în ceea ce ne privește nu au fost încă luate în interioarul Alianței politico-militare a Atlanticului de Nord și nici al Uniunii Europene.

Este de o maximă importanță ca efortul comun să fie continuat, iar înțelepciunea politică să ne inspire acțiunile și deciziile.

Tocmai de aceea este îngrijorător faptul că tot mai vizibil anumiți cetățeni cu veleități politice fac acum eforturi potrivnice intereselor noastre naționale.

Ele nu mai sunt acte izolate, ci reprezintă o strategie diabolică, de discreditare a României. Motivele ne sunt încă incerte, dar nu motivele contează, ci efectele.

Vârfurile de lance ale acestei atitudini ostile României și proceselor de lărgire ale NATO și Uniunii Europene par a fi astăzi domnii Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor.

Ei profesează un anumit tip de extremism politic, dar și o luptă în subteran, uneori adusă și la suprafață, pentru subminarea eforturilor pe care cu toții le facem, suportând costurile, privațiunile și reținându-ne cu înțelepciune chiar, anumite porniri spre polemică.

Cum pot fi explicate altfel eforturile domnului Traian Băsescu de a hiperboliza dimensiunea corupției în România? Este el, oare, cel cinstit și curat, pentru a arunca cu piatra în ceilalți? Cum se explică faptul că, din poziția de primar general al Capitalei, aprobă cu nonșalanță un miting al unor cetățeni străini pe teritoriul României, neținând cont de evidența, chiar și pentru un începător în ale politicii, că astfel poate periclita relația României cu vecinii, sau cu state care susțin activ integrarea noastră în NATO? Cum este posibil ca, atunci când România este acuzată la Chișinău că intervine în afacerile interne ale Republicii Moldova, să trimită doi tineri cu vrafuri de steaguri tricolore în capitala acestei țări, parcă tocmai pentru a confirma ceea ce comuniștii de peste Prut susțin cu insistență? Cum este posibil ca acela care trimitea demonstranților cu numai câteva zile înainte stegulețe tricolore, să-l acuze pe prim-ministrul Adrian Năstase pentru faptul firesc de a se fi întâlnit cu primarul Chișinăului? Am putea probabil explica aceasta numai prin invidia - omenească, de altfel, - că nu a avut domnia sa această inițiativă.

De ce domnul Traian Băsescu insinuează că luarea în discuție a unei posibile asocieri cu Societatea germană RWE Plus - unul din pricipalii operatori europeni pentru utilități publice, respectiv distribuția de energie electrică, - reprezintă încercări ale PSD de a cumpăra bunăvoința Cancelarului german? Atunci când apăreau semnele unei atitudini mai pozitive ale unor importante personalități americane față de România, atunci când domnul Bruce Jackson făcea o primă evaluare a noului start al României în cursa pentru NATO, trecând în revistă stadiul de la care se pleacă și punctele obligatorii de pe traseu, pe care România trebuie să le urmeze, un cert gest de prietenie, domnul Băsescu îi răstălmăcea spusele și încerca astfel să-l pună pe domnul Bruce Jackson într-o situație dificilă, pentru a zădărnici un început bun în relațiile României cu SUA și NATO.

În același timp și la fel de sistematic, domnul Corneliu Vadim Tudor își juca propria partitură: acuza România că a pregătit trupe Hamas, dar nu evita nici declarațiile antisemite, sau valorizarea pozitivă, în contrasens cu istoria, a mareșalului Antonescu. Apoi, cerea grupului său parlamentar din Camera Deputaților să introducă o moțiune cu privire la sprijinul statului român pentru românii de dincolo de Prut, în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc.

Cum altfel ar fi putut fi acuzată România de către Duma de Stat a Federației Ruse și Guvernul de la Chișinău, de atitudine revizionistă dacă Vadim Tudor nu și-ar fi făcut datoria?

Aflând domnul Corneliu Vadim Tudor că Turcia a devenit unul dintre susținătorii cei mai activi ai extinderii NATO în flancul sudic al Europei și în special militează pentru ca la Summit-ul de la Praga România să fie invitată să adere la Alianță, a propus la Consiliul Europei un proiect de rezoluție pentru retrocedarea Catedralei Sfintei Sofia creștinătății.

Acasă, domnul Corneliu Vadim Tudor este un adversar înverșunat al celor mai firești retrocedări. La Istanbul, sigur, acolo se poate. De altfel, PRM, sub conducerea lui Corneliu Vadim Tudor, cunoscând importanța relațiilor cu vecinii mai apropiați sau mai îndepărtați, a introdus într-un moment cu totul nepotrivit și moțiunea privind Tratatul politic de bază cu Rusia. Nici nu se stabiliseră încă elementele de agendă ale negocierilor, și domnul Vadim Tudor dorea ca Parlamentul să dea experților români un mandat dur, imperativ, menit să blocheze de fapt negocierile pe această temă. O făcea cu conștiința faptului că lipsa unui tratat cu Rusia nu este favorabilă nici dezvoltării relațiilor economice cu acest important stat, nici integrării în NATO. Pentru că nu era destul, în contextul în care atât Uniunea Europeană, cât și în interiorul NATO se aprecia caracterul remarcabil al tratamentului minorităților naționale în România, Corneliu Vadim Tudor introducea la Senat o moțiune lipsită de orice temei, dar plină de invective față de normalitatea relațiilor etnice dintre români și maghiari, ca urmare a unei relații firești, democratice între PSD și UDMR.

Efortul nu era îndestulător. El trebuia încununat într-o declarație explicit ostilă integrării în NATO.

Domnul Corneliu Vadim Tudor propune în aceste zile Președintelui Putin și Consiliului Europei ca România să primească, în schimbul neintrării în NATO, problemele Republicii Moldova. Să nu știe, oare, domnul Vadim Tudor că Moldova este un stat independent și că nici domnul Președinte Putin, și nici Consiliul Europei nu-i pot modifica frontierele?

Cum putem să mai prezentăm în delegații în străinătate membrii PRM ca susținători ai integrării României în NATO, atât timp cât Corneliu Vadim Tudor declară explicit, în calitate de președinte al acestui partid, că este gata să facă tranzacții ca la piață cu opțiunea politică fundamentală a României?

Iată câteva acțiuni indubitabil ostile procesului nostru de integrare, care pornesc, probabil, de la tactica conform căreia cu cât mai greu pentru România, cu atât mai bine pentru Traian Băsescu și Corneliu Vadim Tudor.

Doresc, de aceea, să propun celor care cred într-adevăr în integrarea noastră în NATO, celor care într-adevăr consideră că dincolo de doctrine politice, dincolo de opoziții firești în lupta democratică, există și interese mai presus de partid - și mă adresez aici și tuturor acelor membri onești și remarcabili ai Partidului Democrat și ai Partidului România Mare, să dăm consistență afirmațiilor noastre că sprijinim integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană și, printr-un gest politic, să izolăm pe cei care desfășoară acțiuni iresponsabile, făcând jocuri de culise în detrimentul interesului național.

Onorabilitatea clasei noastre politice este un criteriu la fel de important pentru integrarea în NATO, ca și onoarea și performanțele Armatei și ale economiei. O clasă politică onorabilă exclude din interiorul ei rebuturile inerente ale drumului spre democrație.

Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Vă reamintesc că timpul regulamentar este de trei minute.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 9:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro