Costache Mircea
Costache Mircea
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/29-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 19-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.9 Costache Mircea - despre "o percepție a actualității românești";

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Câteva referiri la o percepție a actualității românești.

Nici cele mai luminate și mai clarvăzătoare minți n-au reușit să priceapă ce ideologie a luat locul celei de până în 1989? Ce gândire politico-economică propulsează avântul societății românești spre neantul polarizării excesive?

S-au vehiculat, până la saturație, cuvintele-cheie ale dezastrului național – tranziție, reformă, restructurarea economiei de piață, dezetatizare, găuri negre, privatizare, cuponiadă etc.

Dacă le luăm pe fiecare în parte, să vedem ce s-a reformat, ce s-a restructurat, încotro am tranzitat, ce găuri negre am astupat, ce și cum am privatizat, și mai ales cu ce efecte economico-sociale, concluzia este dramatică: șmecherie, golănie, hoție, decadentism generalizat.

Este suficient să privești rafturile magazinelor și în general viața cetății, ca să realizezi că nu mai existăm decât în postura de consumatori. S-ar putea crede că am progresat într-atât în ultimii 12 ani, că am ajuns deja în societatea de consum, în care am început prin a ne consuma între noi.

Lăsând gluma amară la o parte, nu putem să nu observăm că piața noastră este dominată, la toate capitolele, de produse străine – de mălai unguresc, roșii turcești, mere grecești, zahăr ucrainean (din sfeclă din zona Cernobâl, probabil), pui belgieni, ouă poloneze, lactate olandeze, ciuperci chinezești; până și usturoiul și prazul vin de pe afară.

La produse industriale, ce să mai vorbim? – biciclete cehești, mașini de spălat italiene, becuri turcești și tot ce vrei scump și de proastă calitate, numai din import.

Pur și simplu am dispărut și de pe piața internă.

Or, știe tot omul cu patru clase, sau fără nici una, că banii se duc la producătorii bunurilor, în țară rămânând doar praful de pe tobă: adaosul comercial, din care cea mai mare parte merge pe combustibil, energie, taxe și impozite.

Ne întreabă foștii parteneri din afară, consumatori de produse agricole românești: ce-am pățit, unde suntem? Întreabă alții de utilaj petrolier, de tractoare, dar, degeaba. Cineva n-a vrut și nici azi nu prea se dă convins de necesitatea protecției producătorului autohton – de stat sau privat. Cum să renunțe la comisioanele grase și la șpăgi pentru licențe de import acești ariviști care, pentru huzurul lor și al clientelei politice, au nenorocit o țară.

Așa s-a ajuns la polarizarea societății românești, condusă cu rândul sau la grămadă, de așa-ziși social-democrați, creștin-democrați, liberali, împreună cu "asociația culturală de cântece, dansuri, palincă și cherestea".

Dar vorbeam de ideologie, de doctrine politice, lucru care l-a înveselit atât de mult pe domnul Președinte Ion Iliescu, încât ne povestea cu un entuziasm contagios tocmai de la Barcelona cum era gata să-i propună domnului Jacques Chirac să facă cerere de intrare în partidul domniei sale, atât de social-democrate îi erau ideile.

Mi se pare corect și perfect normal ca un campion al liberalismului francez să pară socialist utopic față de capitalismul de junglă promovat în România, sub masca social-democrată.

Strategia societății în derivă, deliberat lăsată în voia valorilor, a dat pentru unii rezultate miraculoase. S-au pomenit acumulând averi fabuloase, conturi în bănci străine, imobile prin marile capitale ale lumii, vile cu piscine și jacuzi, hoteluri, cabane, automobile de lux, rafinării, uzine, elicoptere, colecții de artă, bunuri și obiecte de mare valoare.

Acum, după ce și-au exersat cu succes dexteritatea de a dijmui și a pulveriza contra cronometru patrimoniul public, belferii mai au un singur dor: să le fie garantată prin Constituție proprietatea privată. Naivii se întreabă cum de n-au pus dumnealor o asemenea problemă importantă în anii ’90-’91 în Constituția votată atunci prin referendum? Păi, atunci, nu acumulaseră averile pe care le au azi.

Acum, după jaful colosal din cei 12 ani postrevoluționari, e momentul să se prevadă garantarea a ceea ce s-a furat din avuția națională.

Ce nu știu și nu vor să înțeleagă ciocoii noi lacomi și apatrizi e că gloatele flămânde nu prea mai citesc Constituția; văzând ei că legile sunt doar pentru proști, s-ar putea să se deștepte brusc și atunci, chiar dacă belferii de azi le vor oferi gratis vile, conace și alte acareturi, sărăcimea hămesită nu le va primi. Nu au ei cu ce plăti întreținerea la niște amărâte apartamente de bloc, darămite pentru aberantele caricaturi arhitecturale care au împânzit locurile de agrement!

Cineva nu pare convins că a rătăcit drumul și că trebuie să răspundă pentru starea jalnică a națiunii. Chiar dacă-și schimbă mereu măștile jafului, inițialele care au distrus România, cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise. Dar, vorba aceea: ca la noi, la nimenea: votează azi poporul ILF, iar mâine e condus de CFR. Se mânie cetățeanul pe FPS că a înstrăinat fraudulos bunuri publice de mare valoare, dar, degeaba: prinde orbul, scoate-i ochii. Acum, nu mai ai pe cine trage la răspundere, că nu mai e FPS, e APAPS. Iar, după câteva drăgălașe de afaceri macabre, probabil că mâine se va numi PROLAPS, sau, cine știe, inevitabilul COLAPS.

Suficiența guvernanților, spiritul autarhic, impresia tot mai evidentă că Parlamentul îi încurcă, transformarea Parlamentului într-un organism parazitar, într-o aulă pentru exersarea oralității sterile sunt demersuri pe care, mai devreme sau mai târziu, societatea românească, cu toate dezechilibrele și subrezeniile ei, va reuși să le reprime.

Ajunge atâta ubicuitate deliberată! Această tragicomedie hiperabsurdă în nici un act trebuie să ia sfârșit. Est modus in rebus.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 8:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro