Plen
Ședința Senatului din 22 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.66/02-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 22-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 22 aprilie 2002

4. Declarații politice rostite de domnii senatori:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Trecem la declarații politice. Vă reamintesc timpii negociați de către liderii grupurilor parlamentare și aprobați de plen: Grupul parlamentar al P.S.D. (socialdemocrat și umanist) - 38 minute, Grupul parlamentar al P.R.M. - 22 minute, Grupul parlamentar al P.N.L. - 10 minute, Grupul parlamentar al U.D.M.R. - 9 minute, Grupul parlamentar al P.D. - 10 minute, colegii independenți - 6 minute.

Am primit înscrieri din partea tuturor grupurilor parlamentare aproape.

 
Liviu Maior

Invit primul vorbitor la cuvânt. Domnul senator Liviu Maior, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. (socialdemocrat și umanist). Se pregătește domnul senator Acatrinei.

Aveți cuvântul!

 

Domnul Liviu Maior:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

În cursul săptămânii care a trecut, delegația României pe lângă Parlamentul European a participat la întâlnirea bianuală cu reprezentanții Parlamentului European,

Comitetul parlamentar mixt România - U.E.

Au fost reprezentate toate partidele politice din Parlament la acest comitet, comitet pe care l-aș caracteriza ca un moment deosebit de important în relațiile României cu comunitățile europene, prin recomandările pe care le-au propus colegii noștri europarlamentari și pe care le-am susținut și noi sau le-am amendat.

Ele relevă o schimbare de atitudine la nivelul Uniunii Europene față de România. N-aș dori să mă refer prea mult la conținutul acestor recomandări. Eu am cerut ca fiecare grup parlamentar să primească un exemplar din recomandările respective pentru a fi - așa cum este firesc - informat fiecare dintre dumneavoastră despre această întrunire.

La lucrările comitetului parlamentar mixt a participat, din partea Comisiei Europene, domnul Verheugen.

Aș vrea să vă dau, în rezumat, câteva din evaluările pe care comisarul pentru extindere le-a făcut vizavi de România, recomandări pe care le-aș caracteriza pozitive.

A fost pentru prima dată când l-am auzit pe comisarul Verheugen adoptând un ton radical modificat față de România.

Printre afirmațiile Domniei sale a existat și ideea că dacă în anul 2000, cineva i-ar fi spus că România va face progresele pe care le-a făcut în procesul de negociere el personal nu ar fi crezut acest lucru. A afirmat apoi că Guvernul României a devenit clar un parterner de dialog, un partener care, până acum, și-a respectat obligațiile asumate. De asemenea, a relevat respectarea criteriilor politice ale României în privința aderării.

În ceea ce privește aspectele legate de viitorul României, comisarul general a precizat că până la sfârșitul acestui an se va elabora, așa cum s-a decis la G.teborg, un proiect pentru România și Bulgaria, pentru a fi sprijinite în vederea accelerării procesului de aderare.

Oricum, dânsul a declarat - și vă citez textual - "Vom fi mai aproape de România decât până acum". Tot Domnia sa a apreciat pozitiv politica Guvernului vizavi de copiii instituționalizați. Oricum, bilanțul făcut de dânsul este pozitiv.

Sigur că există și probleme. Una dintre ele nu pot să n-o menționez aici, și anume faptul că Parlamentul României a devenit o instituție eficientă. Cu toate acestea, instabilitatea legislativă se menține prin modificările excesive ale legilor o dată adoptate.

Cred că, din acest punct de vedere, va trebui să adoptăm și noi o poziție mai fermă și să îmbunătățim legile de o așa manieră încât să nu fie necesară modificarea lor la o săptămână după ce sunt promulgate.

Tot în timpul acestei cuvântări s-a făcut o referire la administrația publică și la dispoziția pe care o are Comisia Europeană de a sprijini programe de pregătire a acestei administrații cu programe finanțate de Uniunea Europeană.

Eu personal eram interesat să-mi răspundă la două chestiuni și cred că am venit și în întâmpinarea doleanțelor colegii mei prezenți acolo. L-am întrebat dacă-și menține declarația făcută cu privire la sprijinul Uniunii Europene pentru integrarea României în NATO.

Dânsul a declarat public că rămâne favorabil aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană și atunci am continuat întrebându-l de ce nu face o declarație publică de sprijinire a țărilor candidate la aderarea la NATO și, mai ales, a celor care sunt și candidate la integrarea europeană. Domnul Verheugen a spus că Uniunea Europeană pregătește o asemenea declarație care să vină în sprijinul țărilor candidate la NATO care sunt și candidate la Uniunea Europeană.

De altfel, proiectul de recomandări adoptat și care este transmis, conform uzanțelor Uniunii Europene, la Comisia Europeană și la Consiliul European, are un capitol special dedicat aderării României la NATO. Vreau să vă spun că la capitolul respectiv, punctul 31, spune următoarele, citez: "Sprijină admiterea României în NATO și așteaptă o decizie pozitivă la summit-ul din noiembrie 2002 de la Praga".

Sigur, demersul nostru parlamentar pentru sprijinirea aderării României la NATO va fi unul și mai consistent începând cu această toamnă.

Nu vreau să mă refer la discuțiile de săptămâna trecută, din ședința comună care urma să transmită un mesaj clar al Parlamentului României vizavi de această chestiune, dar noi, parlamentarii, toate partidele care subscriu acestei priorități românești, va trebui să ne intensificăm legăturile în sfera parlamentarismului european, pentru că tratatele de aderare vor trebui votate de către parlamentele celor 19 țări.

Sigur că, așa cum se întâmplă de obicei, ducem cu noi, parlamentarii, și zgura stărilor conflictuale și a disputelor pe care le mai purtăm, câteodată, pe aici, prin Parlament. Nu reușim întotdeauna să avem acea cultură a consensului. Decidem lucruri și poziții în comun, pentru ca, ajungând acolo, să ne trezim puși în fața unor situații care nu sunt întotdeauna cele mai favorabile României.

Eu sper că scurta mea prezentare asupra Comitetului parlamentar mixt a reușit să vă prezinte câteva dintre lucrurile importante.

Așa cum v-am spus, am trimis grupurilor parlamentare textul acestora și sigur că așteptăm reacțiile dumneavoastră.

Eu vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Acatrinei

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al P.R.M., domnul senator Gheorghe Acaterinei.

 

Domnul Gheorghe Acatrinei:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Declarația mea politică se întemeiază pe un memoriu primit.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vorbiți mai aproape de microfon, domnule senator.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Gheorghe Acatrinei:

Declarația mea politică se întemeiază pe un memoriu primit de la unii cetățeni din Transilvania, respectiv din creierul țării de piatră. Este vorba de suprafața de 45 hectare, străvechea așezare Roșia Montană.

Minunatele meleaguri ce-ți încântă privirea, ce-ți hrănesc sufletul sunt foarte bogate în minereuri auroargentifere, însoțite de sulf. De aici se înnobilează mai ales așezarea și măreața sa istorie înscrisă cu dalta și ciocanul de miner, dar și cu văpăi de foc și picături de sânge, vreme de patru milenii și jumătate.

Existența și activitatea de extracție a prețiosului metal din zonă nu a încetat niciodată. Dovadă sunt urmele lucrărilor miniere care au sfredelit munții, aurul românesc fiind vânat dintotdeauna de migratori și cotropitori veniți peste pământul sfânt al Transilvaniei.

Cei veniți aici cu gânduri de subjugare și-au primit cuvenita răsplată, sicriele cu osemintele lor aflându-se conservate pe locul crâncenelor încleștări.

Locuitorii Roșiei Montane au fost părtași la înfăptuirea Marii Uniri, o delegație importantă fiind prezentă la evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Prezenți în toate marile momente ale istoriei, roșenii s-au dovedit a fi suflete nobile, sensibili, mari iubitori și creatori de cultură. Ținutul de legendară bogăție al Roșiei Montane a oferit culturii naționale inestimabile personalități. Se detașează impozant figura lui Mihail Greta, care, printr-un gest de patriot, a construit pe cheltuiala proprie 7 biserici ortodoxe, pe lângă care au luat ființă tot atâtea școli.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

În urma constituirii în 1997 a Societății Mixte "Eurogold" - S.A., evenimentele au luat o întorsătură nefericită sau chiar de-a dreptul apocalipitică pentru localnici. Firma amintită a venit cu intenția de a cerceta, a exploata, a extrage și prelucra minereuri auroargentifere în zăcăminte de la Roșia Montană în lucrări de carieră.

Din acest punct de vedere, noi avem o tristă amintire cu exploatările din Munții Călimani de la Suceava. Din păcate, aceasta înseamnă o adevărată tragedie pentru roșeni, care se văd puși, fără a fi întrebați, în fața strămutării în totalitate a localității.

Importante vestigii culturale și de patrimoniu, precum 8 biserici, 12 cimitire, peste 40 de case de patrimoniu,

Muzeul Mineritului, 9 lacuri artificiale și monumente ale naturii, ca: Piatra Despicată și Piatra Corbului, vor fi rase de pe fața pământului.

Domnilor guvernanți, este păcat că aceste valori inestimabile, sub pretextul atragerii așa-zișilor investitori străini, vor trece în uitare. Demolând biserici, precum cele 8 de la Roșia Montană, cred eu că mânia lui Dumnezeu se va coborî asupra noastră.

Solicit primului-ministru Adrian Năstase să intervină pentru oprirea acestui dezastru, care va distruge o parte din însăși istoria neamului românesc.

Cerem, totodată, ca premierul să dispună deschiderea unei anchete menite să elucideze situația din zonă, iar cei vinovați să răspundă în fața legii.

De asemenea, se impune anularea contractului de concesionare cu firma străină și păstrarea zăcământului pentru exploatarea rațională a acestuia în interesul poporului român. Există informații că întreaga documentație referitoare la zăcământ a fost sustrasă și transportată în Canada, fără aprobarea Guvernului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dan Constantinescu

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Dan Constantinescu.

Vă rog, aveți cuvântul! Grupul are 10 minute.

 

Domnul Dan Constantinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am primit, ca și dumneavoastră, proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilității unor facilități legate de regimul investițiilor străine. Faptul în sine nu are nimic spectaculos, nu este pentru prima oară când un proiect de lege ne propune modificarea unei alte legi care, la rândul ei, a mai fost modificată printr-o suită de acte normative.

Mă întreb însă, dincolo de argumentele prezentate în expunerea de motive, cât de benefică este o asemenea practică pentru spațiul economiei reale, pentru întreprinzători, pentru agenții economici, în general. Pentru că, din păcate, avem de-a face cu o practică pe care cei afectați de rezultatele ei o numesc, pur și simplu, instabilitate legislativă.

Că așa stau lucrurile putem demonstra foarte ușor. Să luăm, spre exemplu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 73 privind impozitul pe venit. Fără a mai aștepta parcurgerea etapelor uzuale de aprobare, în numai 4 luni de zile Guvernul emite 3 ordonanțe, evident, toate de urgență, prin care modifică un text aflat încă în dezbaterea parlamentară.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare este emisă în luna februarie, intră în dezbatere parlamentară și este aprobată, cu modificări, în iulie, pentru ca ulterior să fie din nou modificată printr-o ordonanță de urgență în luna decembrie a aceluiași an.

Dar poate cea mai spectaculoasă evoluție în acest sens a avut-o Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, lege din care partidul de guvernământ și-a făcut un titlu de glorie în ideea repunerii ei în aplicare. Numai în cursul anului 2001 această lege a suferit nu mai puțin de 10 modificări, din care cel puțin 3 sunt substanțiale: Legea nr. 189/2001 privind impozitul pe profit abrogă unele facilități fiscale,

Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 aprobă și ea unele facilități pentru persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale, iar Legea nr. 415/2001 introduce, la rândul ei, modificări semnificative.

Doamnelor și domnilor senatori, înțelegem cu toții faptul că dinamismul unei economii aflate în tranziție trebuie să își regăsească un corespondent și în planul legislativ.

Înțelegem că efortul comun de integrare în structurile europene înseamnă și parcurgerea unui proces de acomodare cu legislația comunitară. Dar, înainte de toate, suntem obligați să îi înțelegem pe cei care fac posibile din punct de vedere economic și social atât depășirea preaîndelungatului stadiu tranzitoriu către economia de piață, cât și integrarea României acolo unde îi este locul, și anume investitorii, întreprinzătorii, managerii, oamenii de afaceri și administratorii companiilor mai mari sau mai mici, ajunși la exasperare din cauza unei legislații a cărei instabilitate a devenit deja excesivă.

"Nu ne putem permite în asemenea condiții" - declara un reprezentant al Asociației Investitorilor Străini din România - "să construim nici un plan de afaceri eminamente sustenabil, cu atât mai puțin un buget realist sau vreo altă proiecție a posibilei noastre dezvoltări. Nu facilitățile sunt reperul cel mai important al atracției pentru investițiile directe, ci existența unui mediu de afaceri stabil, inclusiv din punct de vedere legislativ și, în orice caz, previzibil. Singura certitudine pe care o avem aici, în România, este că nimic nu e sigur, că totul se poate schimba peste noapte. Or, în această situație, nu avem decât de pierdut și noi, și dumneavoastră".

Ce aș mai putea adăuga după o asemenea afirmație?

Că rolul Parlamentului este ignorat cu bună știință? Că am ajuns în situația hilară de a aproba ordonanțe de urgență laolaltă cu alte ordonanțe care le modifică pe cele dintâi? Că nici nu se usucă cerneala de pe decretul de promulgare a unei legi și ea este deja modificată?

Poate că nu ar fi lipsită de interes propunerea ca, cel puțin în domeniul reglementărilor fiscale, orice lege să se încheie cu un articol care să interzică modificarea ei timp de 3 sau 5 ani, excluzând astfel posibilitatea transformării procesului legislativ într-o jucărie la îndemâna Guvernului, o jucărie atât de atractivă, pe cât de nefericit folosită.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Petre Roman

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul senator Petre Roman.

Vă rog, aveți cuvântul!

 

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În 1921, Gheorghe Ionescu-Șișești scria un remarcabil articol intitulat "Pionierii omeniei" și începea spunând, citez: "Am avut durerea sângeroasă să cunoaștem cum ne judecă un ziarist englez în prestigiosul cotidian mondial "Daily Mail". El conchidea că: "Orice autoritate și orice om poate fi cumpărat cu bani în această țară" (țara, desigur, era România). "Și astfel - continuă Ionescu-Șișești - toată țara, cu tot ceea ce are mai bun și sănătos, trebuie să poarte ponosul pe care i-l aruncă în frunte opinia lumii pentru fărădelegile acelora care, monopolizând afacerile, monopolizând mecanismul economic și o parte chiar din viața politică a acestei țări, terfelesc bunul ei nume, dau o cumplită pildă de desfrâu generației care crește acuma, pun în cumpănă însăși dezvoltarea sănătoasă a acestui neam".

Că în 2002, după 81 de ani, aceste cuvinte sunt actuale nu poate fi pus la îndoială. Presa, mass-media, în general, furnizează zilnic materia doveditoare.

Scopul pentru care l-am citat pe Ionescu-Șișești este însă altul. Relația noastră cu lumea dezvoltată, cu lumea occidentală este prea adesea preluată ca unică motivație pentru ceea ce încă avem de făcut. Așa ne cere NATO așa ne cere Uniunea Europeană, așa impune Fondul Monetar Internațional, am auzit adesea, ca și cum una e țara care ar fi guvernată conform criteriilor NATO, Uniunii Europene și Fondului Monetar Internațional, și cu totul alta țara populată de români și guvernată pentru ei.

Profundă și inacceptabilă greșeală, căci este lesne de înțeles că o economie eficientă, în care pierderile și risipa sunt eliminate prin privatizare, și corectă în gestiune economică este nu doar cerința NATO, a Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional, ci și dorința firească a românilor.

Nu sunt un mare admirator al Fondului Monetar Internațional. Consider, spre exemplu, că F.M.I. a abuzat de rolul său când a forțat liberalizarea transferurilor de capital și al comerțului în lume, ca și în țara noastră, dar când F.M.I. cere Guvernului să fie mai ambițios în reforme structurale se referă exact la o problemă reală, stoparea pierderilor și risipei în întreprinderile care depind direct de Guvern, pentru ca banii sănătoși din economie să fie cheltuiți cu folos, iar nu aruncați în găurile negre.

La fel, este lesne de înțeles că acțiunea hotărâtă pentru stăvilirea corupției și apărarea banilor publici de afacerile făcute prin trafic de influență este nu doar așteptată și încurajată de NATO sau Uniunea Europeană, ci chiar de marea majoritate a populației.

Dacă recent prestigiosul ziar american "New York Times" pune degetul pe rană, arătând că, în România, o mare parte a populației se zbate în sărăcie lucie, nu este de condamnat cotidianul american, ci chiar sărăcia, iar sărăcia este în strânsă legătură cu corupția. Economia ajunsă dependentă de corupție, precum drogații de droguri, este o economie a blocajelor și a sărăciei. Sărăcia nu este entuziastă, e tristă și copleșitoare.

Retrogradarea în sărăcie a continuat, din păcate, și în 2001, și în 2002, căci problemele familiei obișnuite în România s-au înmulțit, iar nu s-au redus. Prețul întreținerii la bloc, prețul alimentelor de bază, ca și taxele și impozitele rostogolesc în continuare buldozerul sărăciei peste familiile românești.

Astăzi - o spun statisticile oficiale -, peste o treime din săracii României sunt copii sub 15 ani, iar ponderea lor este încă în creștere. E vorba, foarte curând, despre 3 milioane de copii. Care sunt șansele lor de a avea acces la un nivel cumsecade de școlarizare și pregătire profesională? Frica sărăciei, groaza oamenilor de a se trezi fără nici un fel de resurse reclamă o guvernare competentă.

Nu de explicații și de căutări sterile de vinovății e nevoie, ci de acte de guvernare curajoase, care ele să treacă, ca și buldozerul, peste rețelele de interese acumulate în relația politică-afaceri, peste cinismul și aroganța afișată de căpătuiții tranziției tulburi.

La o astfel de acțiune de guvernare făceam trimitere cu câteva săptămâni în urmă, când de la aceeași tribună vorbeam de platformă politică de consens. Și trebuie spus că un asemenea consens nu este doar necesar, ci și posibil, pentru că, la o implicare sinceră de care guvernarea ar avea nevoie, opoziția ar găsi prilejul cel mai bun de a dovedi că poate fi partenerul interesului național cel mai fierbinte și, chiar prin aceasta, să își valideze alternativa.

Platforma politică de consens nu poate fi însă pe ideea că dispare opoziția. Afundarea României într-o stare de nemișcare politică nu ar fi altceva decât anularea democrației și dacă în țara noastră nu ar mai fi probleme majore de rezolvat, dacă opinia publică ar simți că

România merge clar pe o linie mai bună, aș mai înțelege. Dar așa, cu sărăcia și corupția încă la ele acasă?!

Susținerea cât se poate de fermă a Guvernului în acțiunea pro NATO nu înseamnă deci tăcere, înseamnă să vorbim cu curaj și sincer despre lucruri care, oricum, dacă nu sunt tratate cu voință și putere, ne îngreunează și mersul către NATO și Uniunea Europeană.

Afișata opoziție între ce vrea NATO, Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și ce vrea românul este complet falsă și perpetuarea ei, păgubitoare. Dacă voința politică este, însă, clar determinată, atunci consensul în politică ar indica românilor simplul fapt că avem o direcție de urmat, care este, foarte probabil, cea bună.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Puskas Valentin-Zoltan

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul senator Puskas Valentin-Zoltan.

Vă rog, aveți cuvântul!

 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

În cadrul problemelor multiple și fundamentale pentru România, ca intrarea în NATO, în Uniunea Europeană și așa mai departe, zilnic, între timp, apar și probleme mărunte ale cetățeanului care a pus votul la unul dintre partidele parlamentare care se află acum în această sală.

Și cu o asemenea problemă măruntă m-am întâlnit vineri în audiențe, când simpli alegători m-au întrebat: "Domnule senator, ce să facem când dorim să aflăm numărul de telefon al doctorului Gyongyosi Csaba, care este cunoscut în orașul Târgu-Secuiesc și îl cunoaște aproape toată lumea?"

Cei care au fost înainte la informații spuneau, fără să se mai uite în vreun caiet sau carte de telefon, care este numărul de telefon, iar acum, dacă sunăm, o voce de robot ne anunță că: "Imediat veți fi conectați la Serviciul de informații". Trece un minut, revine tonul, mai formează încă o dată, a doua oară, după care apare, într-adevăr, o persoană de la informații, căreia dacă îi spui acest nume - doctor Gyongyosi Csaba - zice: "Nu vă supărați, de unde sunteți?" "Din Târgu-Secuiesc." "A, da, stați puțin să caut... Odorheiu-Secuiesc?!" "Nu, nu, TârguSecuiesc!" "Pardon, Târgu Secuiesc, vă rog să-mi spuneți numele pe litere." Începe să spună numele pe litere, îl caută și până la urmă dă numărul de telefon de la Autoservice.

Este un lucru foarte interesant, "Romtelecom"-ul ne-a oferit surprize foarte plăcute în ultimii ani, cu toate că - așa se spune - s-a și privatizat, eu așa știu, că tot statul grec a cumpărat și acele pachete de acțiuni care au fost vândute, deci o privatizare către un alt stat, și ne-au ținut în permanență sub tensiune privind mărirea prețului, taxelor la convorbirile telefonice, fiind singurul operator de telefonie fixă din țară, iar după aceea a promis că o să fie acum o surpriză extraordinară, vor reduce prețurile, au și redus, au anunțat reducerea prețurilor, dar au anunțat, nu știu din ce cauză, fără T.V.A., iar când calculezi T.V.A.-ul îți dai seama că prețurile sunt mult mai mari decât cele care au fost înainte.

Apropo de această reorganizare a serviciilor de informații telefonice, după cum știu, "Romtelecom"-ul pregătește două etape succesive pentru îmbunătățirea serviciilor telefonice, pentru că mărirea prețului, bineînțeles, trebuie să atragă, la un moment dat, și un serviciu la un nivel mai înalt. Dar mi-e foarte teamă ca nu cumva când o să solicit să mi se spună care este numărul de telefon al Serviciului medical din TârguSecuiesc sau din, știu eu, Onești, va trebui să dau telefon la Atena sau la Salonic, ca să vină de acolo o informare cât mai precisă și la un nivel european, vasăzică

Grecia este în Uniunea Europeană!

Față de acestea, eu, stimați colegi, vreau să spun că atât am descentralizat serviciile publice, atât am descentralizat administrația publică, atât am descentralizat totul încât, până la urmă, tare mi-e teamă că pentru a afla numărul de telefon al vecinului meu trebuie să dau telefon la Beijing sau Buenos Aires și nu aș vrea.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Fevronia Stoica

Invit la tribună, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist), pe doamna senator Stoica Fevronia.

Aveți cuvântul, doamna senator!

 

Doamna Fevronia Stoica:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

De mai bine de trei săptămâni, capul de afiș al multor publicații centrale, mai mult sau mai puțin independente, este ținut de așa-zisul scandal politic în jurul ziarului local "Monitorul de Vrancea" și nici televiziunile naționale nu au scăpat ocazia, tema favorită a talk-show-urilor fiind aceeași.

De ce afirm că este un așa-zis scandal politic? Să mă explic. La sfârșitul lunii martie, Consiliul Local al Municipiului Focșani, într-o formulă politică completă, adică consilieri aparținând partidelor P.D., P.N.L., P.N.Ț.-C.D., P.R.M. și P.S.D., a hotărât, cu unanimitate de voturi, să pună capăt jafului la care era supus bugetul local de către partenerul cu care consiliul local se asociase, în participațiune, pentru realizarea unei rețele de 17 tonete de difuzare a presei.

Motivul acestei hotărâri l-a constituit modul fraudulos în care administratorul chioșcurilor, S.C. "Nord Expres", desfășura activitatea de comerț și ignora obligațiile față de Primăria Municipiului Focșani. Un control efectuat la Societatea "Nord Expres" a evidențiat faptul că, în timp ce la chioșcurile care nu făceau obiectul contractului de asociere cu primăria se înregistrau profituri de sute de milioane lei, la cele 17 chioșcuri aflate în asociere cu primăria se înregistrau mari pierderi, știți dumneavoastră, vechile inginerii financiare.

Astfel, primăria a fost înșelată prin nerealizarea profitului scontat la momentul încheierii contractului. Mai mult, în toată această perioadă Societatea "Nord Expres" a amplasat pe domeniul public și alte tonete pentru difuzare de presă, pentru care nu a avut niciodată acceptul primăriei. Deși contractul de asociere făcea referire la difuzarea de presă, în toate chioșcurile se comercializau și alte produse, printre care băuturi alcoolice și țigări.

În urma hotărârii consiliului local, primarul municipiului Focșani a emis o dispoziție de ridicare a tonetelor de difuzare a presei aparținând S. C. "Nord-Expres" de pe domeniul public. Din păcate, acționarul majoritar al acestei societăți, cel care avea în proprietate și societatea care edita ziarul local, a încercat să dea o conotație politică acestui litigiu comercial, fapt speculat de unii membri controversați ai partidelor de opoziție P.N.Ț.C.D. și P.N.L.

Este de notorietate că vicepreședintele P.N.L. Iași, Alexandru Lăzescu, și fostul șef al vămilor Nini Săpunaru sunt cei care s-au erijat în avocați ai acționarului majoritar de la "Nord Expres", împroșcând cu noroi Primăria Focșani și aducând grave acuzații președintelui P.S.D. de Vrancea, în condițiile în care habar nu aveau de originea scandalului și voiau doar, cu tot dinadinsul, să dea o conotație politică.

În aceeași idee, domnul liberal Lăzescu a făcut ieri o afirmație la postul de radio BBC, cum că Primăria Focșani ar fi încheiat un contract de difuzare de presă cu societatea doamnei senator de Vrancea Fevronia Stoica, adică cu subsemnata. Dacă domnul Lăzescu sau partidul dumnealui a făcut demersuri, știute numai de dumnealor, ca ziarele să fie incluse pe lista de medicamente compensate sau gratuite, promit că mă voi strădui să obțin un astfel de contract de difuzare a presei prin farmacia mea. Până atunci, afirmația dumnealui pe postul de radio BBC rămâne un fals grosolan și atât.

Înțelegem de ce cei din opoziție sunt disperați, pentru că au intrat într-un con de umbră al anonimatului și atunci speculează chiar un litigiu comercial, în ideea că doar-doar se va mai scrie ceva și despre ei în presa vrânceană. Și asta pentru că în lipsa unor soluții la problemele comunității, soluții pe care, de altfel, nu le-au avut nici în perioada de guvernare, când au reușit să arunce Vrancea pe ultimele locuri în România în ceea ce privește alocațiile bugetare și nu numai, aceștia continuă să ducă o politică de total dispreț față de cetățenii județului nostru și încearcă să dea o falsă conotație politică litigiului mai sus amintit. De doi ani de zile, de când Primăria Focșani a fost câștigată de P.S.D., primarul și cei doi viceprimari au demonstrat că se află în slujba comunității și că în primărie se face doar administrație, și nu politică.

Tocmai de aceea modul politicianist și fals prin care cei din opoziție încearcă să își atragă simpatia electoratului este păgubos și arată faptul că acești "lideri politici" sunt susținătorii unor infractori și ai jafului făcut pe banul public și nu au înțeles, din cei patru ani de guvernare, când au fost părtași la hotărârea de asociere a Primăriei cu "Nord Expres", decât că cea mai bună armă de apărare este atacul.

La fel de reprobabilă este și atitudinea acționarului majoritar al Societății de difuzare "Nord Expres" care a suit ziariștii de la cotidianul său pe chioșcurile care trebuiau ridicate, încercând astfel să inducă în rândul opiniei publice că P.S.D. vrea să obstrucționeze libertatea presei în Vrancea. O minciună grosolană, P.S.D. nu a încercat și nu va încerca niciodată să limiteze libertatea de exprimare garantată prin Constituția României.

În Vrancea există doar un litigiu comercial între Primăria Municipiului Focșani și Societatea "Nord Expres", iar cea mai vie mărturie a faptului că presa este liberă o constituie faptul că, pe lângă ziarul editat chiar de acționarul societății de difuzare a presei cotidiene, mai există în Vrancea două cotidiene, patru săptămânale, patru posturi de televiziune locală și trei posturi de radio independente, iar directorii acestor organisme mass-media au emis chiar și un comunicat de presă prin care își arată indignarea față de atitudinea colegilor care, sub masca unui fals conflict privind libertatea de exprimare în presa vrânceană, apără interesele economice ale patronilor lor.

Și iată că, așa cum descoperise domnul Marius Tucă la talk-show-ul dumnealui, și în provincie există viață, da, și în Focșani există viață și nu este deloc monotonă. Și, în general, noi, vrâncenii, eram obișnuiți ca în momentul în care se produce în Vrancea un cutremur, epicentrul fiind în Vrancea, de obicei undele se propagau undeva - și chiar erau resimțite - către kilometrul 0. Se pare că, de data asta, asistăm la un fenomen invers, un cutremur cu epicentrul în București, deci la kilometrul 0, cutremur care înseamnă scandalul între două nume des vehiculate în ultimul timp, Sorin Ovidiu Vântu și Mihai Iacob, se pare că unda acestui cutremur s-a propagat în Vrancea. De ce spun acest lucru?! Pentru că în toate talk-show-urile, cred eu că nu întâmplător, au fost amintite numele celor doi oameni de afaceri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Dumitru Codreanu Invit la tribună reprezentantul Grupului P.R.M., domnul senator Dumitru Codreanu.
 

Domnul Dumitru Codreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

După atâta cutremur de Vrancea vin și eu să vă prezint câteva fenomene care duc la aceste cutremure.

Stimate domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este bine cunoscut faptul că statul, respectiv Guvernul, are veniturile asigurate în mare parte din taxe și impozite. Având doar aceste surse stabile statul recurge la tot felul de modalități de a născoci noi și noi taxe, noi și noi impozite, de a le majora, de a le spori, de a găsi noi forme prin care să se realizeze, pe de o parte, o discutabilă sporire, iar, pe de altă parte, provocând nemulțumirea populației, care adeseori confundă Guvernul cu o stăpânire plină de adversitate.

Iată de ce mă întreb cum de statul nu deține surse de venituri, așa cum a mai avut, și nu mă refer la timpurile când totul era în mâna statului, ci la perioade anterioare acestora.

Doresc să reamintesc, de exemplu, că în Constituția din 1866 și în cea din 1923 statul și-a atribuit sursele de venituri proprii prin aplicarea acestor monopoluri de stat asupra alcoolului și tutunului, găsind, firește, și alți indici privind modul în care statul își cultivă mijloacele bugetare, dar ne oprim numai la monopolul alcoolului și pun întrebarea: de ce statul român nu a menținut acest monopol, ca formă de procurare a veniturilor și ca o garanție de control a consumului exagerat și nesănătos pentru populație?

Ridic această problemă întrucât producerea alcoolului, pulsațiile acestor industrii și alte elemente din sectorul industriei alcoolului se desfășoară în dezordine, în anormal, în ilegalitate.

La Botoșani, de exemplu, doar acționându-se un pic mai exigent de către organele de ordine și justiție, s-au constatat escrocherii și pagube de miliarde aduse statului, s-au dezvăluit complicități ale organelor de poliție, s-au efectuat arestări și lumea așteaptă găsirea și a altor vinovați.

Extrapolând această situație la nivelul întregii țări constatăm proporții înspăimântătoare ale fenomenului corupției, favorizate de piața alcoolului. Se bănuiesc și se găsesc asocieri de tipul criminalității economice, se depistează complicitatea organelor de poliție cu mafia alcoolului.

Pentru a pune punctul pe i, faptul că statul se autodezmoștenește în privința unor monopoluri provoacă ample și continui corupții ale clasei politice și chiar în rândul patronatelor. Este suficient să amintim cazul "Țigareta I" - "Țigareta II", de acuzele aduse unor personalități ca Spiroiu, Truțulescu, Dragoș Constantinescu și alții. Foarte mulți și de diferite coloraturi politice au supt lapte și miere din producerea alcoolului și tutunului, în absența monopolului statului în acest domeniu. Sunt sigur că Guvernul este deranjat de orice eventualitate a unei greve fiscale din partea patronatului din domeniul producției de tutun, de alcool și altele. Pe de altă parte, este sigur că Guvernul nu va fi niciodată încântat și de aceea, pe drept cuvânt, de faptul că la orice modificare de accize patronatul alcoolului reacționează prin majorări de prețuri care se repercutează în creșterea prețurilor în magazine, provocând nemulțumirea masei consumatorilor.

Deci, cu toate că pare desuet, un monopol de stat asupra alcoolului are două rațiuni indiscutabile: 1) venitul pentru stat; 2) asanare economică și morală, cu evitarea unor tentații de implicare în mafia alcoolului a unor personalități publice și nu numai.

În această ordine de idei, putem să ne imaginăm pe lângă un monopol de stat asupra producției de alcool și un monopol al țării asupra țigărilor, al metalelor prețioase, așa cum a mai fost, în condițiile normale de economie de piață și de democrație. În legătură cu tema monopolului de stat asupra alcoolului ajungem și la subiectul producției de cereale: grâu, orz, porumb, care a ajuns în țara românească de izbeliște. Deplângem piața cu totul anarhică a grâului și modul în care se face valorificarea producției de cereale în țara noastră. Prin procesarea acestora, în cadrul unui monopol de stat se determină, în primul rând, garantarea unei calități superioare a alcoolului și a băuturilor, în general. În prezent, fie spus, liberalizarea producției de alcool lasă locul la tot felul de improvizații, care duc la o calitate inferioară a producției. Deși aceste firme producătoare de alcool, care se înmulțesc ca ciupercile după ploaie, pretind că fabricația se desfășoară cu respectarea tuturor normelor sanitare, în fabrici autorizate, că efectuarea controalelor de calitate se face în laboratoare performante, numai cei care vizitează direct asemenea fabrici află cum se produce în realitate alcoolul, din ce produs de bază, în ce condiții și de multe ori îți pui mâna în cap în fața a ceea ce constați. Tot într-o mică paranteză, și nu este de mirare că pe toate ulițele României, în general, vezi consumatori țepeni nu numai din cauza cantității, dar îndeosebi din cauza proastei calități.

Monopolul în producția de alcool, într-o țară nepoluată cum este România, ar avantaja unele calități remarcabile ale produselor alcoolice și a unor șanse ale acestora, în plus, pentru export.

În final, doresc să adresez Guvernului câteva întrebări: de ce nu se face nimic în privința plasării grâului pe piața externă și a celorlalte produse agricole și de ce se importă acestea? De ce nu se procedează la resuscitarea unor debușee pe care le-am întreținut o perioadă lungă de timp? De ce nu se instituie monopolul de stat asupra alcoolului, a cărui producție ar utiliza o mare cantitate de cereale produse în agricultura românească și ar aduce bani la bugetul statului la timp?

Fără a mai continua argumentația, întreb de ce nu se instituie monopol de stat asupra tutunului, care aduce atâta bătaie de cap guvernanților, prin tot felul de privatizări dubioase, scutiri de la plata datoriilor față de stat și multe altele?

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Teodor Iustian

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar P.N.L., domnul senator Mircea Iustian.

Din sală:

Mai avem 12 minute!

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De ce 12? Aveți 30 secunde de la mine. Domnul secretar v-a taxat exact, a spus: 11 și 30 de minute. Cu condiția să-l ascultăm pe domnul senator. Vă rog.

 
 

Domnul Mircea Teodor Iustian:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu două săptămâni am avut ocazia să asist, în Sala Mare a Prefecturii Constanța, la instalarea noului prefect al județului. Cu acest prilej, domnul ministru Octav Cozmâncă a rostit un discurs. Am fost surprins să aud, prin vocea Domniei sale, că pentru actualul Guvern punerea în aplicare a legilor proprietății, Legea nr. 18/1991,

Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001, constituie priorități absolute și că prefectul trebuie să vegheze și să contribuie la punerea lor în aplicare într-un termen cât mai scurt. Ascultând îndemnurile mobilizatoare ale domnului ministru am încercat sentimente contradictorii, de la satisfacția și surprinderea de a constata că tocmai aceia care au făcut cu entuziasm colectivizarea și naționalizarea propun astăzi o nouă întrecere socialistă pentru ca deținătorii de drept să fie puși în posesie, până la îndoiala, justificată cred, că pentru punerea corectă în aplicare a acestor legi cei care le-au tergiversat timp de zeci ani au o determinare reală. La mai puțin de o săptămână, am fost prezent la un episod al vizitei domnului președinte Iliescu în județul Constanța, și anume la întâlnirea Domniei sale la prefectură cu factori de răspundere ai județului. Cu această ocazie, noul prefect și-a prezentat agenda de lucru în care un loc important îl ocupa punerea în practică a legilor proprietății. În bună tradiție, au fost prezentate procente privind punerea în posesie și eliberarea certificatelor de proprietate, cât și un calendar al activităților de aplicare a acestor legi.

În urmă cu numai patru zile, senatorii au primit proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000, îndeobște cunoscută ca "Legea Lupu". Numai în două săptămâni, atâtea semnale privind determinarea actualei puteri în direcția rezolvării rapide și definitive a restituirii proprietăților nu pot decât să creeze sentimentul stenic că suntem pe drumul cel bun. Totuși, o urmă de îndoială persistă. Oare dintr-o dată totul să devină atât de simplu? Ar mai fi necesară o confirmare din teren, acolo de unde, totuși, vin semnalele că lucrurile nu stau chiar așa, că ceva nu este în regulă.

Această confirmare nu poate veni dintr-o comună în care primarul este P.N.L.-ist, P.D.-ist sau P.R.M.-ist, aceștia putând fi acuzați de rea-voință, de faptul că sunt incapabili sau că ei critică în mod nejustificat puterea, pe care vor s-o pună într-o lumină nefavorabilă.

În comuna Peștera primarul reprezintă P.S.D.-ul. Am stat de vorbă cu el și cu consilierii săi, proveniți de la mai multe partide politice. Toți vorbesc aceeași limbă, spun aceleași lucruri, sunt dezamăgiți și se simt umiliți și nedreptățiți, și confruntându-se cu aceleași necazuri de care se lovesc și consătenii lor pe care-i reprezintă.

Teoretic, pământ există pentru satisfacerea justificatelor cereri aproape în totalitate. Se vor elibera titluri de proprietate și un proces anevoios poate fi bifat ca încheiat, dar oamenii vor să-și recapete acel pământ pe care l-au deținut ei sau părinții lor. Aceste terenuri sunt cele mai bune, cele mai productive. Ei le cunosc. Toată comunitatea locală știe care sunt acestea și unde se află amplasate. Oamenii nu doresc să fie puși în posesie pe niște terenuri neproductive, care au fost introduse forțat în circuitul agricol în ultimele decenii și care sunt improprii producției agricole. Părinții și bunicii lor, când s-au stabilit în Dobrogea, au fost împroprietăriți cu teren arabil, nu cu grohotișuri. Astăzi, prin inginerii funciare, pământul se mișcă în acte și pe hartă, astfel încât comisiile locale de fond funciar au la dispoziție, în bună parte, suprafețe improprii agriculturii, iar cele de calitate, în mod inexplicabil, rămân în păstrare pentru un soi aparte de împroprietărire, împroprietărirea latifundiarilor. Câțiva dintre aceștia sunt deja nume devenite celebre în România.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001 la art. 109 prevede că: "Fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau județene de fond funciar de a împiedica în orice mod sau de a întârzia nejustificat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se pedepsește cu închisoare de la 1-5 ani". Prefectul va decide sancționarea primarilor care întârzie sau blochează aplicarea legii, mergând până la suspendarea din funcție a acestora. Apare, astfel, situația neverosimilă ca acei primari și membri ai comisiilor locale de fond funciar, care se luptă pentru consătenii lor, inclusiv prin acțiune în justiție, să intre sub incidența acestei prevederi și să fie suspendați sau chiar condamnați pentru că au întârziat o punere în posesie aberantă. Țăranul nu are nevoie de un petec de hârtie care să ateste o proprietate fără nici o valoare, ba chiar grevată de o serie de obligații financiare, el are nevoie de teren agricol încărcat de toate atributele proprietății, inclusiv acela de a aduce...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să concluzionați.

 
 

Domnul Mircea Teodor Iustian:

Am terminat. ...profit. Țăranii vor să fie proprietari cu adevărat, pentru că vor să trăiască din munca pământului lor în libertate și bunăstare, nu în mizerie și servitute. Atrag atenția guvernanților că situația prezentată mai sus nu este o excepție, asemenea cazuri se întâlnesc pe tot cuprinsul țării. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Elena Sporea

Invit la tribună pe doamna senator Elena Sporea,

Grupul parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist).

Aveți cuvântul, vă rog!

 

Doamna Elena Sporea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Sunt câte puțin din fiecare loc pe unde am trecut,

Am luat câte puțin din fiecare om pe care l-am cunoscut Și mai am de umblat, de aflat, de cercetat".

Aceste versuri îmi revin în memorie ori de câte ori, de la această tribună ori din presa ce apare în Circumscripția electorală nr. 23 Ialomița, sunt asigurată că nu sunt decât o intrusă în acel județ, nu am crescut și nu am lucrat acolo. Este adevărat, nu sunt fiica județului, nu am crescut și nu am lucrat în acest județ până la a-mi propune candidatura în anul 2000. Dar tot la fel de corect este că de la începutul mandatului am reușit câteva lucruri de care sunt mândră; mai sunt și câteva nereușite. La ce mă refer: Fundația "Star 21" este cea mai mare realizare a noastră, a Filialei Partidului SocialDemocrat din Ialomița. Mă mândresc cu cei 64 de bursieri din județul Ialomița, elevi și studenți merituoși, cărora vrem să le arătăm că valoarea este și trebuie răsplătită, că succesele lor sunt remarcate și apreciate și de noi, oamenii politici. Șase studenți bursieri "Socrate Serasmus" au plecat la studii în străinătate cu sprijinul financiar al acestei fundații. Este dureros pentru mine, în calitate de om și părinte, să văd lacrimi în ochii unui copil ce a obținut bursa, dar nu o poate accepta întrucât îi lipsesc cei 200, alteori 300 sau 400 de dolari pentru a pleca să se specializeze într-o țară a Europei. Într-adevăr, nu toți oamenii de afaceri sunt de acord să sponsorizeze studiile unui astfel de copil, dar cu stăruință ei încep să înțeleagă că numai prin investiții sigure, cum sunt acești copii, pot merge mai departe. Copiii cu probleme speciale de la Căminul-școală nr. 13 Slobozia, care, vă aduceți aminte, sunt autorii acelor frumoase tablouri expuse, la inițiativa mea, în holul Senatului României, și care, datorită dumneavoastră, au acum fonduri din care să cumpere materiale pentru a lucra și picta, sunt îmbrăcați, primesc ajutoare de la această fundație, a unei doamne senator ce nu este din județul Ialomița. Curios este că, deși nu sunt din Ialomița, eu merg des la Căminul-școală nr. 13, iau loc în Poiana lui Iocan cu copiii și discutăm despre problemele lor, cum doamnele învățătoare Felicia și Valentina le-au cumpărat copiilor, cu banii dați de Fundația "Star 21", adidași, treninguri, ghiozdane, cum că ei sunt într-adevăr acum elevi, căci au ghiozdane, penare, mai multe decât un caiet pe care l-au primit de la protecția copilului, și acesta datorită grijii deosebite a celor ce conduc școala și a celor două dăscălițe ce poartă în sufletele lor ceva din curățenia și credința unui apostol.

Nu sunt din Ialomița, este adevărat, dar mă preocupă soarta celor de acolo, nu numai pentru a apărea în presa locală sau pentru a-mi face publicitate, ci pentru că ei, într-adevăr, au nevoie și de sprijinul meu. Nu sunt mulți, dar nici puțini cei ajutați de Fundația "Star 21". Voi încheia cu versurile lui Demostene Botez, care spunea așa:

"Și de ești vrednic cum aș vrea,

Drept fapt al timpului prezent,

Tu să ridici prin fapta ta Și gândul tău un monument."

Asta doresc și eu să realizez în Ialomița și aș vrea să o invit pe colega mea senator în circumscripția în care am fost validate amândouă, un loc în care munca, hărnicia, corectitudinea și respectul pentru oameni să fie, să existe. Nu cred că este important și relevant să fiu din Ialomița, ci să realizez ceva durabil pentru locuitorii acestui județ.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Corneliu Bichineț

Îl invit la tribună pe domnul senator Corneliu Bichineț, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator!

V-aș ruga să restrângeți declarațiile, fiindcă mai sunt 3 colegi în grupul parlamentar și mai aveți 12 minute.

 

Domnul Corneliu Bichineț:

Da, domnule președinte, așa am eu neșansa să restrâng întotdeauna declarația.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Colegii dumneavoastră vă oferă șansa să vorbiți al treilea. Vă rog.

 
 

Domnul Corneliu Bichineț:

Nu voi avea neinspirația colegului meu Nicolae Pătru care, acum două săptămâni, și-a început declarația în fața dumneavoastră spunând că "în țară este greu rău", un fel de prăpăd general - neascultându-l nimeni -, ci voi începe declarația mea prin a spune că țara noastră este plină de evenimente fericite.

Bunăoară, săptămâna trecută, unui ardelean, din întâmplare, i-a căzut un elicopter în cap... (Râsete, discuții.)...fapt ce ne stimulează imaginația. Dacă plouă în curând și se vor produce inundații, probabil vapoarele năstrușnice din Portul Constanța o vor lua razna pe străzi și vor accidenta oamenii până spre Medgidia.

(Râsete, discuții.)

De asemenea, ni se comunică un fapt deosebit de interesant din județul Iași, județ vecin cu cel unde lucrez eu.

Un funcționar public, implicat în mutarea de pe soclul firesc a statuii Mareșalului Antonescu, întors puțin "în ținte" acasă, și-a surprins soția într-o tindă cu preotul din satul vecin. (Rumoare, discuții.)

Eu nu pot să confirm că cei doi se rugau la Dumnezeu, dar ziarele așa susțin. Turbat de mânie, funcționarul își cotonogește nevasta, însă, nepatriot fiind, nu folosește un obiect contondent autohton, ci o vrăjmașă cheie franceză. Pentru că i s-a părut pedeapsa prea mică, i-a tuns chilug pe cei doi... peste tot...

(Râsete, discuții.) ...și le-a dat drumul pe uliță.

Eu sunt sigur că dumneavoastră, stimați colegi - mă adresez Senatului României, format din oameni inteligenți, și unei prese profesioniste -, decodificați mesajul celor spuse de mine.

Am votat împreună Statutul polițistului săptămâna trecută, dar aflăm azi, din presă, că miliția poporului bate în continuare oamenii muncii până îi trimite în spital sau direct pe lumea cealaltă.

Și actorii în țara noastră sunt fericiți, e drept, nu atât ca țăranii, muncitorii și pensionarii. Dau ca exemplu un celebru actor român, sătul să tot bea ceai cu castraveți murați, a acceptat o ofertă de a face publicitate unei creme care, folosită, ar da posibilitatea celor cu chelie să aibă din nou păr.

Acest actor a urcat, recitând din Esenin, știe bine, până la etajul 189 al hotelului "Enigmatic", unde vom fi cazați noi, parlamentarii, în anul 2050. S-a uitat la cer, bietul actor, a mai recitat o dată, apoi și-a dat drumul în gol. Se înțelege că nu a ajuns la pământ, că a fost praf!

În urma lui au rămas câteva șomoioage de păr, fapt ce l-a determinat pe ministrul culturii, chel și el, care era împreună cu domnul Lupoi, chel și el, în zona Teatrului Național, să exclame inteligent:

"Uite, domn'e, cum încetinește Gerovitalul căderea părului." (Râsete, discuții.)

La audiențele de sâmbăta trecută, prostituatele din Bârlad - pentru că acolo, să știți, există un sindicat foarte serios, intitulat sugestiv "Mimosa pudica", și-au trimis reprezentanta, pe domnișoara Magdalena Foraibăr, care la 16 ani era foarte frumoasă, la 18 ani arată ca la 40, iar la 22 de ani arată de parcă ar fi lucrat în justiție... (Râsete, discuții.) ...fată care mi-a cerut relații despre inițiativele Guvernului privind integrarea noastră în structurile europene. I-am vorbit frumos că știu despre NATO, despre Uniunea Europeană, însă nu am fost persuasiv și regret. Domnișoara mi-a spus, citez:

"Domnule senator, și dumneavoastră, cei de la România Mare, sunteți ca și ceilalți. Promiteți. De când tot intrăm în Uniunea Europeană, noi ne-am săturat de primit promisiuni!" (Râsete, discuții.)

Ce-i puteam răspunde? Ce-i puteți răspunde unei astfel de ființe care are astfel de interogații?

Observați că și în județul Vaslui recensământul s-a încheiat. Recenzorii, mai toți angajați ai primăriilor, nu au furat din casele oamenilor, nu s-au îmbătat și nici nu s-au încăierat între ei. E drept că nici nu au fost plătiți pentru munca pe care au făcut-o.

Îmbucurător este faptul că în localitatea Brodoc, celebră în județul nostru prin densitatea populației, 50% dintre oameni s-au declarat de etnie romă, ceilalți fiind, fără excepție, toți țigani. (Râsete, discuții.)

Jumătate din ei fură în Bârlad și Vaslui, iar cei care s-au săturat căutând și negăsind nimic cerșesc la Bruxelles. Acești oameni au ținut să trimită prin mine mesajul pentru dumneavoastră că sunt pentru integrare în Europa, pentru NATO, pentru pace și cum ei sunt lirici prin excelență au spus așa:

"Toți nepoții din Bruxelles/ Nu mai vor război defel,/

Iar țigani din Brodoc/ Nu mai vor război deloc, / Dar deloc, deloc, deloc."

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
Dan Nicolae Rahău

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Invit la tribună pe domnul senator Dan Rahău, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (social-democrat și umanist).

 

Domnul Dan Nicolae Rahău:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu câteva zile, mai exact în perioada 8-14 aprilie, reprezentând Senatul României, am participat la o conferință internațională care s-a desfășurat la Miami și la care au participat 40 de țări cu peste 300 de participanți.

Tema acestei conferințe a fost legată de managementul financiar guvernamental, iar tema pe care colegii din staff-ul Senatului m-au ajutat să o pregătesc a fost: "Dimensiuni legislative ale luptei împotriva corupției".

Pe mine mă bucură cuvântul colegului meu dinainte și poate că apropierea ulterioară de Casa Albă m-a făcut să mă gândesc că, din păcate, în cazul unora, și mai ales în cazul celor care au guvernat o perioadă, cred că au făcut cam mult sex, dar nu au făcut copii.

În această discuție care s-a purtat la Miami, tema principală a fost legată de corupție și a fost foarte clar, fiindcă primul ziar pe care l-am citit în S.U.A., unul din ziarele locale, avea un articol legat tocmai de corupție. A fost legat de corupția din S.U.A., în cel mai mare colegiu din Louisiana, în care s-au furat peste 2 milioane de dolari, într-un caz, și peste 25 milioane de dolari - aproape 26 - în alt caz. Deci corupția nu are frontiere și culoare politică.

În a doua parte a șederii mele în S.U.A. am răspuns invitației doamnei senator de Louisiana, Mary Landrieu, cu care am discutat problema copiilor infectați cu HIV, căreia i-am solicitat, în cazul în care în S.U.A. există o legislație mai bună, mai apropiată de ceea ce ne dorim, mai ales în cazul fondurilor private, să încercăm să colaborăm, să încercăm să aplicăm această legislație și în România. Fiindcă trebuie să vă anunț că în data de 8 iunie, la o săptămână după ziua copilului, la Constanța se va deschide prima clinică stomatologică care va trata copiii infectați HIV și nu numai pe aceștia.

Una din discuțiile pe care le-am purtat după ce am susținut lucrarea de care v-am spus a fost legată și de sistemul bancar românesc. Întrebarea pe care au pus-o surprinzător de mulți cunoscători a ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 12 ani a fost: "Până când Mugur Isărescu?" Până când Banca Națională a României nu va face ceea ce trebuie să facă, astfel încât băncile din România să nu mai pățească ce au pățit?

Trebuie să vă spun că, probabil contrar a ceea ce gândim cu toții, cea mai veche activitate din lume nu a fost prostituția, ci cea mai veche activitate din lume este corupția, fiindcă, așa cum știți, din păcate pentru noi, bărbații, primul corupt a fost Adam.

Am plecat din S.U.A. cu convingerea că, în toamnă, România va face pași importanți către NATO, că va face pași importanți către Uniunea Europeană și că avem prieteni buni și importanți în S.U.A., care ne vor ajuta să trecem acest pas.

Întors pe meleagurile natale, întors în Constanța, probabil și datorită vizitei primarului-președinte, nu mi-am putut reprima un gând vizavi de criticile care sunt din ce în ce mai multe către Guvern, dar nu totdeauna fondate.

Gândul este că niciodată nu este prea târziu să-ți trăiești o copilărie fericită.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Nedelcu

Îl invit la tribună pe domnul senator Mircea Nedelcu,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Grupul mai are 7 minute.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Mircea Nedelcu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Privatizăm totul cu maximă urgență, avem chiar și Legea accelerării privatizării. Scopul scuză mijloacele. Cu adevărat, scopul este nobil. O privatizare eficientă poate aduce importante beneficii societății românești și nu este cazul să comentăm acest aspect. Dar cum realizăm acest angajament?

La Hunedoara s-au născut deja o mulțime de întrebări. Domnul ministru Ovidiu Mușetescu, vineri, 19 aprilie 2002, a venit pentru a răspunde sau a-i învălui pe siderurgiști. A promis că nici unul dintre cei 8.700 de salariați nu va rămâne pe drumuri. A explicat reprezentanților acestora că nu este cazul să se alarmeze pentru termenii deosebit de duri găsiți în Hotărârea de Guvern nr. 1.299 ori în scrisoarea de intenție adresată F.M.I.

Hunedorenii au obligația să scoată urgent la vânzare cel puțin 3 entități economice, desprinse din societateamamă, S.C. "Siderurgica" - S.A., până la sfârșitul acestui an.

La Hunedoara se vor stabili criteriile și cumpărătorul sau, mai precis, S.C. "Siderurgica" - S.A. va fi A.P.A.P.S. în acest caz. Ca să fie mai convingător, le-a explicat că, în viziunea sa, Hunedoara trebuie să existe, iar Guvernul nu spune altceva. Guvernul Năstase nu va repeta greșelile celorlalte guverne. I-a asigurat că, după părerea Domniei sale, cel mai bun proiect de restructurare este cel conceput de specialiștii hunedoreni și aici, în treacăt fie vorba, vreau să vă spun că la Hunedoara exista un program de restructurare în vederea privatizării care a fost blocat de Guvernul Năstase timp de 15 luni - reproșându-le, totodată, prea multe suspiciuni, lipsa unui canal eficient de comunicații între Guvern și siderurgiști.

De fapt, acest ultim reproș era, în mod direct, adresat filialei P.S.D. Hunedoara, care a lăsat, după părerea Domniei sale, acest canal exclusiv în mâna sindicaliștilor de la "Siderurgica".

Dacă această comunicare ar fi fost normală, muncitorii hunedoreni ar ști că Guvernul Năstase nu dorește să-i scoată din întreprindere, pentru că și așa rata șomajului este extrem de ridicată în Hunedoara.

Domnul Mușetescu s-a străduit să fie cât mai convingător, arătând o serie de soluții identificate de Domnia sa, după ce respectivele filiale vor fi vândute. Vor continua investițiile la Hunedoara, Guvernul va contribui financiar la ecologizarea terenului ce aparține combinatului, va urgenta realizarea parcului industrial, proiect demarat deja de hunedoreni.

Însă, chiar în momentul în care liderii de sindicat își exprimau temerile, nemulțumirile, îndoiala asupra realizării acestor acțiuni în condițiile arătate, prefectul județului Hunedoara, prezent la discuții, primea un telefon prin care era anunțat că, deși S.C. "Siderurgica" - S.A., în cursul zilei de vineri, 19 aprilie, urma să-și achite factura la energie electrică, S.C. "Electrica", conform unui grafic anunțat cu mare zgomot în mass-media, urma să deconecteze combinatul de la rețea în ziua de sâmbătă, ora 10,00.

Domnul ministru era de față și nu înțelegea ce se petrece, pentru că cei din conducerea combinatului hunedorean îl asigurau că până la ora 18,00 plățile urmau să fie făcute.

A doua zi, sâmbătă, S.C. "Electrica" s-a ținut de cuvânt și a scos în stradă circa 500 de salariați, pentru că aceștia cu o seară mai devreme auziseră promisiunile făcute de un ministru al unui Guvern care, la mai puțin de 24 de ore, le dovedea că toate temerile lor erau întemeiate. Nu mai înțelegeau nimic.

În paranteză trebuie întrebat cum se poate ca o societate - care este adevărat că înregistrează pierderi uriașe care se datorează gestionărilor anterioare - azi, când problemele păreau rezolvate, să-și recupereze restanțele, să-și plătească datoriile dacă nu este lăsată să lucreze? Sau cum cred cei de la "Electrica" că își vor mai încasa salariile uriașe dacă debranșează 3-4 societăți de talia S.C. "Siderurgica"? Nu le este teamă că vor rămâne fără obiectul muncii?

De altfel, nu este nimic de înțeles. Actualul Guvern așa lucrează. Fiecare minister își are programul propriu, strategia proprie, pe care și-o urmărește pas cu pas.

Unul la stânga, altul la dreapta! Rezultatele se văd astăzi, după aproape doi ani de guvernare: drama cetățenilor români, înregistrată în această iarnă, când facturile la întreținere au depășit veniturile realizate, tragedia pensionarilor, starea deplorabilă din sistemul de sănătate, lipsa locurilor de muncă ori altă alternativă pentru cei disponibilizați, nemulțumirile crescânde ale dascălilor și profesorilor în sistemul de învățământ și, mai ales, explozia greu de controlat a prețurilor, la care astăzi asistăm. Mult mai ușor ar fi de identificat ce mai merge bine în România. Eventual, traficul cu fierul vechi generat de întreprinderile lichidate.

Doamnelor și domnilor senatori,

Ca reprezentant al siderurgiștilor hunedoreni, am datoria să vă aduc la cunoștință că în Hunedoara situația este dramatică.

Spitalul municipal Hunedoara, datorită măsurilor reformatoare adoptate, se află într-o situație disperată, deși este un spital model pentru România, și asta datorită gospodarilor de aici. Pentru cine are îndoieli, îl invit la Hunedoara, să-l viziteze, după ce a făcut un tur al spitalelor bucureștene.

Din 1994 avea acreditarea secțiilor la nivel de spital județean. Personalul avea dreptul să primească și să trateze pacienții conform unui spital județean. Astăzi, prin grija Ministerului Sănătății și Familiei, spitalul hunedorean este lipsit de circa 30-40 de miliarde lei, ceea ce înseamnă cu 100.000 de lei pe lună mai puțin pentru un pat de spital, pentru că a fost degradat la rang de spital municipal.

Hunedoara este orașul cel mai mare din județ și, mai ales, cu o patologie specifică, aici fiind înregistrați foarte mulți bolnavi cu diverse afecțiuni cronice, datorită condițiilor de viață și muncă.

Unde este rațiunea acestui demers care pune în pericol viața a zeci de mii de hunedoreni?

În imediata apropiere a Hunedoarei, în județ, mineritul urmează să fie lichidat. Mai precis, ce nu au terminat țărăniștii, finalizează actualul Guvern.

Hunedoara este lipsită de alternative reale pentru disponibilizații săi. Nu s-au creat locurile de muncă mult așteptate și promise. Au fost, în schimb, create programe și proiecte fără eficiența scontată. Toate s-au oprit la granițele municipiului Hunedoara, unde sărăcia este la ea acasă.

Astăzi, Guvernul se joacă cu soarta a ceea ce a mai rămas din S.C. "Siderurgica" - S.A. Răbdarea hunedorenilor a ajuns la limită. Au aflat și ei că domnul Năstase este agresat de salariații întreprinderilor economice industriale cu datorii la stat, care au rămas nelichidate, pentru că mai îndrăznesc să-și exprime nemulțumirile. Dar asta este problema personală a domnului Năstase. Problema primului-ministru Adrian Năstase este de a determina Guvernul să lucreze ca o echipă, să adopte o strategie coerentă, unitară, pentru a oferi cetățenilor României condiții de trai așa cum îi cere Constituția.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Zlăvog

Invit la cuvânt pe domnul senator Gheorghe Zlăvog, deși ați epuizat timpul.

Vă rog, nu mai mult de 3 minute. Aveți cuvântul!

 

Domnul Gheorghe Zlăvog:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Orașul Corabia, din județul Olt, avea în anul 1989 un număr de 12.800 de salariați, iar în prezent, datorită acțiunilor reformatoare ale guvernelor tranziției, numărul acestora a ajuns la aproximativ 2.000 și este în continuă scădere.

Ultima victimă a strategiei Guvernului P.S.D. este S.C. "Corapet" - S.A. Corabia, societate ai cărei salariați se confruntă, de mai bine de 5 luni, cu o situație dramatică.

Societatea "Corapet", singurul producător de fibre poliesterice din România, are un capital social de 37 de miliarde lei, din care 80,4% aparține A.P.A.P.S., iar datoriile acumulate în cei 12 ani de democrație se ridică la suma de 307 miliarde lei, fapt ce a condus la întreruperea procesului de producție, debranșarea de la alimentarea cu energie electrică și gaz metan.

Din 1.470 de salariați pe care "Corapet" S.A. îi avea înainte de 1989, la această dată mai există doar 460, salariați care nu și-au mai primit drepturile bănești din luna noiembrie 2001, valoarea restanțelor salariale ridicându-se la peste 5 miliarde lei.

În toată această perioadă, sindicatele au atras atenția autorităților locale și centrale, prin diverse acțiuni specifice de luptă sindicală, fără a se înregistra vreun rezultat pozitiv.

Principalele revendicări ale salariaților de la "Corapet" - Corabia sunt: plata salariilor restante, continuarea demersurilor în vederea privatizării, reluarea procesului de fabricație, obținerea unui credit pentru investiții în vederea retehnologizării.

Disperați și fără perspective, salariații au recurs la gesturi extreme, cum ar fi: greva foamei, blocarea Drumului Național nr. 54 Corabia - Orlea, dar lucrul cel mai grav este acela că un număr de salariați s-au urcat pe cea mai înaltă clădire a societății, amenințând cu sinuciderea.

Având în vedere situația prezentată, considerăm că este vremea ca A.P.A.P.S. să se implice cu responsabilitate în dezamorsarea crizei de la S.C. "Corapet" - S.A.

Corabia, prin acordarea, de urgență, a unui ajutor de salvare de 5 miliarde lei pentru plata salariilor restante, precum și intensificarea eforturilor de a găsi un potențial cumpărător pentru privatizarea societății și salvarea celor 460 de locuri de muncă, evitându-se, astfel, explozia acestei bombe sociale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator, că v-ați încadrat în timpul acordat. Mulțumesc.

 
 

Stimați colegi, au fost epuizate toate declarațiile politice din partea domnilor senatori care s-au înscris pentru ședința de astăzi.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 29 noiembrie 2021, 0:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro