Petre Roman
Petre Roman
Ședința Senatului din 22 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.66/02-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 22-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 22 aprilie 2002

4. Declarații politice rostite de domnii senatori:
  4.4 Petre Roman

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul senator Petre Roman.

Vă rog, aveți cuvântul!

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În 1921, Gheorghe Ionescu-Șișești scria un remarcabil articol intitulat "Pionierii omeniei" și începea spunând, citez: "Am avut durerea sângeroasă să cunoaștem cum ne judecă un ziarist englez în prestigiosul cotidian mondial "Daily Mail". El conchidea că: "Orice autoritate și orice om poate fi cumpărat cu bani în această țară" (țara, desigur, era România). "Și astfel - continuă Ionescu-Șișești - toată țara, cu tot ceea ce are mai bun și sănătos, trebuie să poarte ponosul pe care i-l aruncă în frunte opinia lumii pentru fărădelegile acelora care, monopolizând afacerile, monopolizând mecanismul economic și o parte chiar din viața politică a acestei țări, terfelesc bunul ei nume, dau o cumplită pildă de desfrâu generației care crește acuma, pun în cumpănă însăși dezvoltarea sănătoasă a acestui neam".

Că în 2002, după 81 de ani, aceste cuvinte sunt actuale nu poate fi pus la îndoială. Presa, mass-media, în general, furnizează zilnic materia doveditoare.

Scopul pentru care l-am citat pe Ionescu-Șișești este însă altul. Relația noastră cu lumea dezvoltată, cu lumea occidentală este prea adesea preluată ca unică motivație pentru ceea ce încă avem de făcut. Așa ne cere NATO așa ne cere Uniunea Europeană, așa impune Fondul Monetar Internațional, am auzit adesea, ca și cum una e țara care ar fi guvernată conform criteriilor NATO, Uniunii Europene și Fondului Monetar Internațional, și cu totul alta țara populată de români și guvernată pentru ei.

Profundă și inacceptabilă greșeală, căci este lesne de înțeles că o economie eficientă, în care pierderile și risipa sunt eliminate prin privatizare, și corectă în gestiune economică este nu doar cerința NATO, a Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional, ci și dorința firească a românilor.

Nu sunt un mare admirator al Fondului Monetar Internațional. Consider, spre exemplu, că F.M.I. a abuzat de rolul său când a forțat liberalizarea transferurilor de capital și al comerțului în lume, ca și în țara noastră, dar când F.M.I. cere Guvernului să fie mai ambițios în reforme structurale se referă exact la o problemă reală, stoparea pierderilor și risipei în întreprinderile care depind direct de Guvern, pentru ca banii sănătoși din economie să fie cheltuiți cu folos, iar nu aruncați în găurile negre.

La fel, este lesne de înțeles că acțiunea hotărâtă pentru stăvilirea corupției și apărarea banilor publici de afacerile făcute prin trafic de influență este nu doar așteptată și încurajată de NATO sau Uniunea Europeană, ci chiar de marea majoritate a populației.

Dacă recent prestigiosul ziar american "New York Times" pune degetul pe rană, arătând că, în România, o mare parte a populației se zbate în sărăcie lucie, nu este de condamnat cotidianul american, ci chiar sărăcia, iar sărăcia este în strânsă legătură cu corupția. Economia ajunsă dependentă de corupție, precum drogații de droguri, este o economie a blocajelor și a sărăciei. Sărăcia nu este entuziastă, e tristă și copleșitoare.

Retrogradarea în sărăcie a continuat, din păcate, și în 2001, și în 2002, căci problemele familiei obișnuite în România s-au înmulțit, iar nu s-au redus. Prețul întreținerii la bloc, prețul alimentelor de bază, ca și taxele și impozitele rostogolesc în continuare buldozerul sărăciei peste familiile românești.

Astăzi - o spun statisticile oficiale -, peste o treime din săracii României sunt copii sub 15 ani, iar ponderea lor este încă în creștere. E vorba, foarte curând, despre 3 milioane de copii. Care sunt șansele lor de a avea acces la un nivel cumsecade de școlarizare și pregătire profesională? Frica sărăciei, groaza oamenilor de a se trezi fără nici un fel de resurse reclamă o guvernare competentă.

Nu de explicații și de căutări sterile de vinovății e nevoie, ci de acte de guvernare curajoase, care ele să treacă, ca și buldozerul, peste rețelele de interese acumulate în relația politică-afaceri, peste cinismul și aroganța afișată de căpătuiții tranziției tulburi.

La o astfel de acțiune de guvernare făceam trimitere cu câteva săptămâni în urmă, când de la aceeași tribună vorbeam de platformă politică de consens. Și trebuie spus că un asemenea consens nu este doar necesar, ci și posibil, pentru că, la o implicare sinceră de care guvernarea ar avea nevoie, opoziția ar găsi prilejul cel mai bun de a dovedi că poate fi partenerul interesului național cel mai fierbinte și, chiar prin aceasta, să își valideze alternativa.

Platforma politică de consens nu poate fi însă pe ideea că dispare opoziția. Afundarea României într-o stare de nemișcare politică nu ar fi altceva decât anularea democrației și dacă în țara noastră nu ar mai fi probleme majore de rezolvat, dacă opinia publică ar simți că

România merge clar pe o linie mai bună, aș mai înțelege. Dar așa, cu sărăcia și corupția încă la ele acasă?!

Susținerea cât se poate de fermă a Guvernului în acțiunea pro NATO nu înseamnă deci tăcere, înseamnă să vorbim cu curaj și sincer despre lucruri care, oricum, dacă nu sunt tratate cu voință și putere, ne îngreunează și mersul către NATO și Uniunea Europeană.

Afișata opoziție între ce vrea NATO, Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și ce vrea românul este complet falsă și perpetuarea ei, păgubitoare. Dacă voința politică este, însă, clar determinată, atunci consensul în politică ar indica românilor simplul fapt că avem o direcție de urmat, care este, foarte probabil, cea bună.

Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 8:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro