Eugeniu Constantin Florescu
Eugeniu Constantin Florescu
Ședința Senatului din 8 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.54/18-04-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 08-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 8 aprilie 2002

4. Declarații politice rostite de senatorii:
  4.7 Eugeniu Constantin Florescu

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Eugen Florescu.

Aveți cuvântul, domnule senator!

Domnul Eugeniu Constantin Florescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Se discută mult și aprins despre Ordonanța de urgență a Guvernului privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

Apreciez că adoptarea unor măsuri de acest fel este justificată, dacă aplicarea lor nu împinge în exces "interzicerile", "demolările", "condamnările".

Măsura prin care cred că trebuie să judecăm lucrurile o constituie însuși exemplul, practica din țările occidentale dezvoltate și, la acest aspect al problemei, doresc să mă refer cu deosebire, fiindcă tocmai aici mi se pare că suntem pe cale de a deveni mai catolici decât Papa.

În Franța, de pildă, funcționează o lege a "delictului de opinie", adoptată la 13 iulie 1990. A fost adoptată la inițierea unui parlamentar comunist și pe Internet este însoțită de un grupaj de opinii intitulat: "Poliția gândirii" referitor la lege.

Diferența între ordonanța noastră și legea lor începe cu titlul. Legea lor se intitulează Loi (...) tendent " reprimer toute acte rasiste, antisemite ou xenophobe, lipsind ideea de interzicere a "promovării cultului unor persoane vinovate..." etc., prezent în legea noastră. În general, legea franceză este mai "mlădioasă", nu proclamă sus și tare ideea de "arestări" sau "demolări de statui". În Occident există o altă viziune, deci, decât aceea a demolării, impusă cu barosul după 1989. Idee care însă și-a găsit - după cum se vede - întruchiparea teoretică și practică în recenta ordonanță.

Ca să dăm un exemplu, a fost, oare, Petru Groza mai vinovat de crime decât Stalin?! Și, totuși, la Paris există stația de metrou "Stalingrad" și bulevardul "Stalingrad". Din Mussée de l'Armée de la Dome des Invalides, Stalin nu numai că nu a fost scos, dar apare ca un important luptător contra fascismului. Și mai semnificativ este ceea ce se întâmplă la Viena, unde Stalin are și azi poate cel mai mare monument al său din câte a avut în Europa. Nimeni nu l-a dat jos întrucât Armata Roșie, scrie pe monument, a contribuit la eliberarea Austriei. Statuia Mareșalului P.tain tronează, de asemenea, într-un cartier central din capitala Franței.

Cum stau, deci, lucrurile în ceea ce ne privește? Ne aliniem Europei sau îi dăm lecții de intoleranță?

Firește, la Paris s-a născut, cu câțiva ani în urmă, un caz numit Roger Garaudy, cunoscutul filozof - evreu de origine - care a pus cel mai tare în discuție, până acum, cuvântul "Holocaust", acuzându-i pe coetnicii săi israelieni "de minciună în scopul stoarcerii popoarelor de mari sume de bani". Judecat în baza legii menționate, pentru "delictul de opinie", Garaudy nu a fost, totuși, arestat; nici nu i s-a luat dreptul să își publice cărțile, e drept, sub forma de Samizdat; nici să le difuzeze la "abonați"; iar o librărie din Paris - La librairie du Savoir, proprietatea unui român, Pișcoci - i le-a tradus pentru multe alte țări (Statele Unite, Italia, Argentina, Germania, inclusiv România).

L-am întâlnit pe Garaudy la un salon de carte, la Paris, și deși era supărat pe scandalul ce i se făcuse, conducea un stand propriu și dădea autografe.

Ordonanța Guvernului nostru păcătuiește astfel nu atât prin intenții, pe care le putem saluta, ci prin faptul că nu este rezultatul unei consultări cu partidele politice, cu societatea civilă, care ar fi putut aduce corecturi importante, fiind adoptată, se pare, doar la presiuni externe.

Îmi permit să spun că ea dovedește, în fapt, lipsa noastră de demnitate. Emisă fiind, totuși, și urmând să ajungă la Parlament, este normal să ne pregătim pentru a o judeca așa cum trebuie.

Cazul Garaudy merită, cred, atenție tocmai pentru a stabili ce tonalitate dăm noi înșine aplicării ordonanței citate și a nu-i lăsa pe cei tentați spre exces de zel să își facă de cap. Iau un exemplu extrem: noi toți știm că una dintre metodele barbare din timpul Holocaustului, condamnate în întreaga lume și în țara noastră, l-au reprezentat camerele de gazare. Ei bine, Garaudy a cercetat lucrurile și a declarat că asemenea camere se pregătiseră, dar că, în fapt, ele nu au fost utilizate.

Scandalul, se știe, a fost imens, Garaudy fusese el însuși deportat ca evreu, nu îl putea nimeni bănui de pronazism. În presă nu a fost însă menajat, dar atât.

Totuși, deși văzusem multe asemenea lagăre, din Polonia până în Germania, în anul 2001, trecând pe lângă Stuttgart, am intrat la Dachau, unul dintre cele mai teribile lagăre, renumite după 1944, inclusiv pentru "gazări".

La Dachau, camera de gazare, într-adevăr, există, în mijlocul ei, pe un panou, se poate însă citi azi: "Această cameră nu a funcționat nici un minut". Garaudy se lăuda că toate aceste etichete au fost puse, după intervenția sa, la toate lagărele germane din timpul războiului.

Revin, spunând că nu este cazul să negăm atrocitățile care au existat. Normal este să le condamnăm. Dar istoria mai trebuie cercetată, încă, și bătălia pentru adevăr nu trebuie să înceteze niciodată.

În ceea ce îl privește pe Mareșalul Ion Antonescu, sper să fim foarte atenți, negarea lui totală poate aprinde pasiuni deloc dorite de conaționalii noștri, de etnie evreiască. Să curățăm, zic eu, buruienile, dar să nu distrugem și florile - Antonescu având mari merite, de asemenea, pentru poporul român - pentru că operația aceasta poate produce o otravă de care nu avem nevoie.

Iubind toate etniile vă propun, deci, să reflectăm cu seriozitate la prevederile ordonanței și să reacționăm cu demnitate, fiindcă este stupid să ne lăsăm bănuiți de antisemitism tocmai de către unii la care antisemitismul este la el acasă. Scena în care - recent - președintele Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, primea observații din partea unui parlamentar german, cum că aici, în România, ar exista manifestări extremiste și antisemite și că asta ar pune în discuție intrarea noastră în NATO, este demnă de o carte a absurdului. Ce tupeu trebuie să ai ca, din Germania, plină de formații de rași în cap și cu zvastici pe brațe și pe piepturi, promotori ai antisemitismului, să acuzi o țară ca a noastră?! O demonstrație asemănătoare, deosebit de revelatoare, o fac și nenumăratele manifestări antiisraeliene care au loc, chiar în aceste zile, în toate capitalele și orașele importante ale Europei occidentale. Unde sunt manifestațiile de la noi?

De la lozincile de stradă la atacarea cu cocteiluri Molotov a sinagogilor țâșnește, deci, întrebarea: domnilor, oare chiar la noi se află pericolul antisemitismului?!

Să judecăm, vă propun, toate faptele cu demnitate și să acționăm, ca legiuitor, în consecință.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 2 decembrie 2021, 10:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro