Plen
Ședința Senatului din 27 mai 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.90/07-06-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 27-05-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 27 mai 2002

4. Declarații politice rostite de către domnii senatori:

 

Domnul Alexandru Athanasiu:

  ................................................
 

Cu acestea, trecem la declarațiile politice.

 
Adrian Păunescu

Invit la cuvânt pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist).

 

Domnul Adrian Păunescu:

Mulțumesc, domnule președinte, și mulțumesc, domnilor colegi.

Ar fi, probabil, nemeritat și absurd ca, într-o clipă cum este aceasta, în care doi colegi au vorbit despre un mare poet român care s-a stins și despre iubita lui care l-a urmat voluntar în moarte, așa cum l-a urmat, totdeauna, și în viață, eu, care tocmai mă îndeletnicesc cu poezia, să trec la cele de fiecare zi, fără a spune câteva cuvinte despre semnificația acestei morți, despre semnificația acelei vieți și despre iubire, care, iată, dovedește pentru noi toți care nu suntem totdeauna capabili de ea, că e mai mare decât moartea.

Sincer să fiu, nu mi-am închipuit că unui om atât de riguros și care se domina în atâtea ocazii ale vieții și care își construise o familie, ea însăși echilibrată și rațională, îi va putea urma, la câteva secunde după propria moarte, o asemenea extraordinară tragedie asumată.

Nu mi-am închipuit că, la 80 de ani cât avea marele poet și la 74 de ani cât avea marea artistă, retrasă de multă vreme din activitatea publică, se mai pot întâmpla iubiri ca la 20 de ani și că, pur și simplu, pierderea unui asemenea om care, pentru nimeni, nici pentru prieteni, nici pentru adversari, nu e ușoară, devine, într-o asemenea măsură de nesuportat pentru cea care l-a iubit și pe care a iubit-o, încât ea să săvârșească un gest paradoxal creștinesc, într-o formă pe care creștinii nu o acceptă, și anume: luarea vieții.

Nu știu ce să omagiez mai mult, opera extraordinară a marelui poet, faptul că el și-a învins, de atâtea ori, piedicile de toate naturile care i-au stat în cale sau acest fapt inimaginabil: că a putut stârni o asemenea dragoste.

Și ce om trebuie să fi fost Irinel Liciu - Dumnezeu s-o ierte și pe dânsa! - dacă a înțeles, până la confundarea cu moartea, cine este cel pe care îl pierdea, cine este cel de a cărui moarte a luat cunoștință și s-a întors în casa care fusese a amândurora și a hotărât să îl caute dincolo de hotarele vieții. Și să-l urmeze imediat.

Într-adevăr, cum spunea colegul mai pleșuv, aici pentru că dumnealui a spus că eu sunt "mai greu", nu aveam nume...

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Mai cu greutate!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, cum a spus colegul "mai cu pleșuvie", aici, m-am ocupat, în Cenaclul "Flacăra", ani și ani, și cu răspândirea marilor poezii române și unversale printre cititorii unor generații, unor generații care aveau nevoie de hrană. Și una dintre aceste mari poezii a fost și rămâne "Mistrețul cu colți de argint". Vreau să vă spun că, printr-un exercițiu permanent de educație, oameni care nu aveau nici un fel de alt reper educațional, ajunseseră să iubească poezia lui Doinaș, ca și alte poezii mari ale lumii și ale limbii române, și să și-o dorească în momentele de sărbătoare. Poate nu știți, dar poezia "Mistrețul cu colți de argint" se recita la nunți, se recita la momentele în care se regăseau colegi după ani și ani de despărțire, se recita pe stadioane, se recita în munți, se recita în intimitate.

Sunt fericit că, în ciuda faptului că nu am avut niciodată relații foarte apropiate cu marele poet, nu l-am atacat niciodată și nu am părăsit niciodată opțiunea mea pentru marea lui poezie, inclusiv în momentul în care a publicat o carte de traduceri foarte importantă pentru cultura română, în urmă cu câteva luni, o carte de traduceri din care lipsea tocmai ceea ce mi se pare că s-a împlinit acum, lipseau traducerile lui Shakespeare,

Shakespeare cu care seamănă acest episod din viața culturii române și din moartea culturii române, episodul celor doi iubiți care pleacă împreună din viață pe tărâmul necunoscut. Parcă Doinaș a încheiat de tradus ceea ce multă vreme n-a îndrăznit, Shakespeare, un sonet absolut din care el și soția lui a ales să fie un distih, distihul final, 14 tăceri aliniate solemn și ei doi încheind sonetul acestei definitive tăceri! Aș spune, așadar, aici, pe loc:

"Aceasta-i iubirea, în formă de rană,

Un insuportabil destin ucigaș,

Ca în tragedia shakespeareană,

Așa au murit Irinel și Doinaș.

Mistrețul cu colți de argint peste arte,

Năvalnic porni, să omoare discret,

Cei doi logodiți pe vecie în moarte Sunt tragic distih dintr-un ultim sonet."

În ceea ce privește partea de declarație cu adevărat politică vreau să spun că e urgent să atragem atenția de la tribuna Senatului, celor în drept, să se ocupe de problema pâinii din toamna și din iarna care vin, pentru că seceta în care ne zbatem poate fi catastrofală, poate fi mortală pentru România.

Zac utilaje nefolosite, se deteriorează energii neluate în seamă și trece vremea cerealelor. E urgent! Este cel mai urgent! Seceta! Apa! Irigațiile!

În urmă cu câtva timp o ziaristă din Timișoara m-a sunat și mi-a spus că ziarul "Bănățeanul" dorește să publice câteva rânduri despre un dosar pe care l-au găsit la Parchetul Militar Timișoara, dosarul fostului deținut politic Constantin M. Păunescu, tatăl meu.

Mi-a adus la cunoștință câteva dintre filele acestui dosar, mi-a spus că este zguduită de ceea ce vede acolo și, sigur, era în același timp mirată și se pregătea să fie și consternată că nu am urmat drumul tatălui meu, fostul militant liberal, învățătorul Constantin Păunescu.

Eu despre acestea voi mai vorbi, pentru că ele sunt fapte care mă preced și probabil mă și determină, mă îndrumă, chiar dacă nu am urmat calea tatălui meu.

Altceva, însă, aș semnala acum. Obsesiv, în anchetele care i s-au făcut tatălui meu și în bătăile pe care le-a primit și în ținerea în apă rece, până la brâu sau până la genunchi, revine ideea că el și alții ca el doreau ca în România să vină o altă orânduire. Ei doreau schimbarea ordinii sociale și chiar au pătimit îndelung pentru aceasta și așteptau să vină puterile occidentale să facă dreptate.

Nu știu dacă faptul acesta s-a întâmplat, știu că noi, astăzi, suntem în fața unei opțiuni care ne aliniază cu toți viii și toți morții noștri, aderarea la NATO. Am mai vorbit de la această tribună și mă adresez Domniilor voastre încă o dată cu un gând care mă urmărește: să facem cumva și în perioada care urmează să găsim soluția, pentru a nu ne face noi înșine rău, în bătălia pentru a ne ocupa locul meritat în lumea noastră și în Europa noastră.

Sigur că este o adresare bivalentă, mă adresez și nouă, celor care facem parte din partidul Guvernului, și mă adresez și dumneavoastră, colegilor care faceți parte din partidele de opoziție. Oricâte ne-ar despărți, de această dată, în această vară care urmează să se instaleze, va trebui să găsim soluția pentru a nu omorî nici măcar un strop din șansa noastră de a fi acolo unde au dorit să fim cei ce ne-au premers, bătându-se cu toate monstruozitățile, bătându-se cu toate dictaturile, bătându-se cu propriile limite, cu propriile tentații, cu propriile slăbiciuni.

Eu cred că e momentul în care cineva trebuia să spună asta. Poate Guvernul a considerat că nu e de demnitatea lui să ceară tuturor partidelor politice că ar fi momentul unui moratoriu, că ar fi momentul unui armistițiu pe problemele fundamentale. Îmi pare rău că nu s-a solicitat acest lucru, îl spun eu, știind că există și posibilitatea ca el să fie luat în ușor, cum scrie pe pagina de gardă a cărții "Craii de Curtea Veche", a lui Mateiu Caragiale: "Aici, unde totul e luat a la legere".

Totuși, eu știu cât de profunzi sunteți dumneavoastră și cât de mult contează ca un gând să devină și cuvânt și gândul meu devine, iată, cuvânt. Dacă vom face, prin absurd, ca intrarea noastră în locurile, în instituțiile europene, mondiale, de securitate, să fie mai dificilă sau chiar să întârzie, vom binemerita vinovăția și remușcarea. Și, repet, această adresare nu merge numai către dumneavoastră, oamenii din opoziție, ci către noi înșine, către propriul nostru Guvern.

Aici nu mai este vorba de o politică pe jumătate de an, de un buget pe un an, aici este vorba de bugetul moral al unei țări pentru restul istoriei. Orice s-ar întâmpla trebuie să se întâmple în interiorul unei garanții de securitate pentru noi și pentru ai noștri. Să ne închipuim că sunt interesate și serviciile de securitate ale Malgâșiei de Sud, ca o parte din această țară a noastră să devină autonomă, eventual, undeva între Malgâșia și România, prin aceea că România nu are acces la NATO sau, ulterior, la Uniunea Europeană. La fel, pot fi interesate de blocarea noastră servicii de informații ale Ursalandei Albe Unite.

Să ne închipuim că există numeroase căi de provocare a unui destin nedrept pentru noi, acum, în această vară. Să fim mai atenți decât oricând! Aceasta este convingerea mea. Se poate ca lucrul acesta să nu intereseze pe unii, așa cum se întâmplă în clipa de față, când spatele și fața par a fi una, undeva, în sala în care ne aflăm. Este, totuși, mai presus de trăncăneala lipsită de dibăcie și sporovăiala de doi bani a unor oameni care nu pot să se ridice la înălțimea exponenței care ne-a adus aici, că, în momentul de față, ne cheamă pe ea calea majoră și că orice inventare de probleme, orice exarcerbare a unor probleme existente, orice creație dincolo de adevăr reprezintă atacuri la interesul național, care este acela de a merge în consens cu înaintașii spre Europa, de a găsi, în fine, soluția externă ca să ne putem ocupa serios și de marile probleme interne, pentru a reveni la vocația de constructori, pentru a reveni - prin muncă performantă - la vocația de căuzași ai marilor orizonturi umaniste. Despre acestea toate am crezut necesar să vorbesc și să mă adresez cu acest apel dumneavoastră, tuturor celor interesați de transformarea unei speranțe în certitudine.

Poate că oamenii de autoritate executivă sunt acum prea absorbiți de ceea ce fac în politica externă spre a observa cu atenție și relele dinăuntru, care nu sunt puține și care nu se pot rezolva de pe o zi pe alta, dar trebuie luate în seamă și trebuie găsită vindecarea. Eu am crezut și cred că, în momentele-cheie, ca și la sărbătorile triste sau vesele ale oricărei familii, ale oricărei comunități, membrii comunității trebuie să se unească, trebuie să se armonizeze, trebuie să treacă de ceea ce-i desparte spre a găsi împreună soluția de ieșire din marele dezastru economic, social și, după părerea mea, și politic, care ar interveni dacă România nu și-ar ocupa locul meritat în structurile europene și euroatlantice. A fost și rămâne obligația mea de conștiință, repet, sunt marcat de obsesia generației unora dintre cei de față și a tatălui meu, pentru o altă locație geografică și istorică a României. Vorbesc despre asta acum, când nu este prea târziu, pentru că mi se pare că prea este îmbâcsită atmosfera în acest moment de diversiuni, de exagerări și de lupte care se pot transforma din lupte de cerneală în lupte de sânge. Ar fi nemeritat, și nu numai pentru noi, ci mai ales pentru cei pe care-i reprezentăm și care trebuie să-și găsească în noi reprezentanții în bătălia victorioasă pentru Europa. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor

Are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnule senator, aveți cuvântul!

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte de ședință,

Onorați colegi,

Nu mi-am scris un discurs, am să vorbesc liber, pentru că la urma-urmei, așa cum spunea Nicolae Titulescu, în familie nu se țin discursuri, nu se rostesc toasturi. Noi vorbim noi între noi, pentru că suntem legiuitorii acestei țări și interesul național reclamă, într-adevăr, să ne dăm mâna pentru a scoate țara din prăpastia acestei crize politice, economice, sociale și, în primul rând, morale.

Colegul Adrian Păunescu a vorbit bine, convingător despre necesitatea unui moratoriu, cel puțin pentru ceea ce eu numesc "Anul Praga", dar este greu să se accepte un moratoriu de către partidele de opoziție, și vorbesc aici în numele partidului pe care-l conduc. Presupun că ceilalți și-au formulat deja o opinie, întrucât "sătulul nu crede celui flămând" și cum mai spune altă zicală românească:

"Cel călare nu crede celui pe jos". E ușor din poziția în care conduci absolut tot ce mișcă în țara asta să propui un moratoriu. Dar dumneavoastră nu vă gândiți că noi avem câteva milioane de votanți sau de simpatizanți care nu vor să audă de un asemenea moratoriu în numele unui ideal pe care chiar reprezentanții partidului de guvernământ nu-l slujesc, ba chiar, în multe privințe, îl trădează. Politica este foarte relativă, mai ales la acest început de secol și de mileniu: stânga devine dreapta, dreapta devine stânga, e o geometrie variabilă a punctelor cardinale în politică, noțiunile cu care se opera până acum câțiva ani devin revolute și iată că trăim surpriza de a-l vedea astăzi huiduit pe președintele american George Bush exact de aceia care acum două-trei săptămâni îl huiduiau pe Jean Marie Le Pen. Din alte poziții și din alte puncte de vedere probabil că mai rămăsese un rest de plată pentru demonstranții respectivi. Pentru că eu am fost și în Parisul și în Strasbourgul acelor zile fierbinți ale alegerilor din Franța și știu cum s-a făcut: cine l-a huiduit pe Le Pen l-a huiduit și pe George Bush. În mare parte erau troțkiștii, erau cei de extremă stângă, erau magrebienii și erau și cei cu anumite orientări sexuale, nu mai intru în amănunte, cărora nimic nu le convine. Oricine ar veni este bun de carne de tun, cum ar fi spus Napoleon în tinerețea lui. De unde vine acest val al mișcărilor greșit numite "populiste"? Este vorba de eșecul lamentabil al așa-zisului liberalism, pe care chiar un președinte de bancă, nu-i mai dau numele, s-a simțit dator să mă sune și să mi-l incrimineze pentru că vrea și el să participe la viața cetății și mi-a spus: "Domnule, eu vă înțeleg perfect. Liberalismul sado-masochist a adus Europa cel puțin în această situație". Asta este realitatea. Nu vorbesc de partidul dumneavoastră, dar este vorba de cei care au împins totul până la limita insuportabilului. Au transformat democrația într-o anarhie, în virtutea căreia orice este posibil.

Este posibil ca aceia care acuză un partid de extremism fără să facă nici o dovadă să poată pune mâna pe pistol și să omoare un lider politic. Ei nu sunt extremiști, ei sunt democrați!

Retrăiesc la noi și noi dimensiuni linșajul mediatic la care am fost supus în noiembrie-decembrie 2000. Firește, acum mă uit cu detașare și văd că și alții sunt supuși acestui tir. Este o rețetă, probabil, dar nu știu cât va avea sorți de izbândă.

Stimați colegi, mai ales cei din P.S.D., cel mai mare risc al nostru este să-i furăm la coșniță pe occidentali.

Apusul nu te iartă. Uitați-vă ce-au pățit Willy Klass, care era unul dintre cei mai importanți oameni ei Europei, era secretar general NATO; ce-au pățit Edith Kreson, Julio Andreoti și alți lideri politici și militari ai Europei - au fost debarcați cât ai zice pește, pentru că au furat organismele care îi propulsaseră în acele funcții. În urmă cu exact doi ani, în clădirea Senatului, în Sala de marmură, am avut onoarea să mă întâlnesc alături de alți lideri ai partidelor parlamentare de atunci, și eram mulți și suntem din ce în ce mai puțini, și vor fi și mai puțini, pentru că asta e tendința firească a unei politici care se normalizează, să păstreze în Parlament atâtea partide câte sunt doctrinele politice, și sunt patru doctrine mari și late: e doctrina social-democrată, e doctrina liberală, e doctrina creștin-democrată și e mama tuturor doctrinelor, care e doctrina națională și din care se trag toate. Și cine nu mă crede sau cine nu știe carte, mă refer la unii ziariști mai tineri care fac grimase prin fundul sălii, dar eu îi înțeleg, și eu am fost ca ei, dar mi-am revenit, luați celebra carte editată de Dimitrie Gusti în 1923, unde doctrina națională este teoretizată și fundamentată de dascălul național Nicolae Iorga.

La întâlnirea cu domnul Romano Prodi, care era însoțit de domnul Gunther Verheugen, eu l-am rugat să ajute societatea românească să își facă curat în propria ogradă, pentru că riscul este următorul: românii știu că vin niște bani din Occident - două, trei, patru, șapte miliarde de dolari, sub formă de credite, rambursabile sau nerambursabile, sub formă de programe, dar dacă românii nu vor găsi banii aceștia în nivelul de trai, în stabilizarea monedei naționale, în pensii, în bursele studenților, în spitale, în învățământ, atunci le va fi foarte clar că banii ăștia s-au fraudat, au dispărut cu bună știință, așa cum au început să dispară și pământurile țării. Unii dintre dumneavoastră ați fost în Olanda; am avut și eu cinstea să-l însoțesc pe acest titan al gândirii marxiste care este Oliviu Gherman și care acum e ambasador în Franța - el încă n-a aflat țara în care e ambasador, dar îi vom trimite o depeșă să afle - un om admirabil, eu vorbesc cu simpatie despre el, și dacă glumele mele nu-s foarte reușite, îl rog de la depărtare să mă ierte; și am fost în 1995, în drum spre Africa de Sud, am făcut o escală cu KLM-ul la Amsterdam, am fost petrecuți de gazdele noastre până în interiorul Olandei și am văzut zona Delf, mi se pare că se numește, unde olandezii au recâștigat pământuri de la ape, de la mare, au făcut diguri, au făcut zone de exploatație agricolă, o muncă eroică a unui popor care n-a dat multe valori, dar a dat poate cel mai mare pictor din istoria umanității, l-a dat de Rembrandt, mai mult nici nu-ți mai trebuie. Iată că de la noi, de la români, dispar pământurile. Toată lumea a luat cunoștință că în urmă cu câteva zile și-a dat demisia din funcția de director al Agenției Domeniilor Statului un oarecare domn Cristian Candet. De ce și-o fi dat el brusc demisia într-o țară care nu prea cunoaște noțiunea de demisie? Rareori auzi, pe ici, pe colo, că-și mai dă cineva demisia. A-ți da demisia este o chestiune grandioasă, este o chestiune de onoare. Fie nu mai faci față, fie nu mai poți să răspunzi presiunilor politice sau economice care se fac împotriva ta. Tot un fel de demisie și-a dat sărmanul procuror Cristian Panait. Și-a dat demisia din viață, Dumezeu să-l ierte, s-a sinucis pentru că i s-au făcut presiuni politice, cum presiuni politice se face și împotriva procurorului care era pus... pe care el, Panait, era pus să-l ancheteze, e vorba de Alexandru Lele, și căruia i se fabrică, din nou, un dosar al unui accident de circulație pe care îl făcuse acum vreo 6 ani și acum acest Alexandru Lele este scos, după 6 ani, că era beat mort la volan. Asta e țara în care trăim! Asta e justiția pe care o patronează unii dintre colegii dumneavoastră.

Dar acest Cristian Candet și-a dat demisia pentru că în ziua de 22 aprilie 2002 a spus, cu năduf, în fața Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaților că nu știe ce să mai facă. Din domeniile private ale statului, care însumează circa 900.000 ha și nimeni nu are voie să intre acolo, sunt domenii tabu, nici măcar Primăria nu are voie să ridice un steag, un catarg... au dispărut din cele 900.000 de ha 500.000 ha, datorită unei suveici patronate de distinsul nostru ministru răspopit al agriculturii, Ilie Sârbu, și de alții pe care i-am dat noi afară din partidul nostru, nu le mai dau nume, de mortuis nil nisi bene. I-am dat afară pentru că au furat și nu mă va îngenunchea nimeni. Pe mine mafia și hoții nu mă vor îngenunchea.

Această suveică, această cooperativă a prăduit 500.000 ha din domeniile private ale statului.

Merg mai departe și vă aduc aminte că în urmă cu circa 3 săptămâni de la același microfon al Senatului am vorbit despre mari cantități de valută care ies din țară prin poarta aeriană nr. 1, prin Aeroportul Otopeni, dar și de mari cantități de aur. Adusesem chiar un document prin care reieșea că au fost scoase într-o singură zi 20 tone de aur. Nici până azi nu s-a dat nici un răspuns, dar știu că un răspuns subteran tot a șerpuit pe acolo, și anume s-a declanșat o anchetă, la sânge, să se vadă cine ne-a furnizat nouă documentele respective. Deci e vorba să se prindă denunțătorul, e vorba să se prindă cel care nu a mai suportat să trăiască într-un climat de infracționalitate.

Acum domnul Mugur Isărescu pregătește rapoartele pe ultimii 3 sau 4 ani de activitate a Băncii Naționale a României. Avem și noi oameni în Banca Națională a României și în partidul nostru sunt chiar câțiva foști miniștri în diverse epoci ai finanțelor publice și care au văzut rapoartele și se pare că este o alba-neagra, o iuțeală de mână, un nou truc al domnului Mugur Isărescu care se crede prea deștept. El crede că, dacă și-a cumpărat funcția de membru supleant al Academiei Române, chiar e academician. Nu e academician. El este un contabil, un finanțist, îi punem niște coate frumoase ca să-l distingem de Adrian Vasilescu și știm o socoteală.

Dacă tot am ajuns cu discuția la punctul acesta, aș ruga partidul de guvernământ să nu supună dezbaterilor rapoartele Băncii Naționale a României în aceeași zi în care ne sunt date spre studiu, fiindcă ar fi imoral. Noi trebuie să avem răgaz câteva zile să le studiem.

Realitatea, stimați colegi, este că România a fost sectorizată, a fost tranșată ca la măcelărie. Știm și domeniile care s-au împărțit unor partide: .Tu ia apele minerale, tu ia fierul vechi, tu ia cheresteaua, tu ia o parte din turism, tu ia băncile și așa mai departe, și ne mirăm că nu se întâmplă nimic, și ne mirăm că nici un rechin mare nu este băgat la pușcărie. Repet, numai plevușcă și gingirică. Și în vremea asta ne permitem luxul să avem un deținut politic, condamnat la 18 ani de temniță în probleme în care tot mai multe confederații sindicale, ligi și uniuni cer, în scris, eliberarea lui. Și ne mai mirăm că e prost organizată munca în subteran. Ca în gluma aia de prost gust: se schimbă patul, se închide mina Vulcan. Asta înțelege domnul Dan Ioan Popescu. Să mai lase câteva sute de mineri pe drumuri.

Dar de ce nu ne spune domnul Dan Ioan Popescu ce este cu comisionul acela de 30 milioane de dolari care a fost luat în decembrie 2001 la Londra într-un contact cu rușii? 21milioane de dolari rușii și 9 milioane de dolari unii de la ministerul patronat de el.

Tranzacția s-a făcut de secretarul de stat Iancu Iulian.

Nu mă credeți? Verificați dacă la sfârșitul anului 2001 s-a deplasat la Londra domnul Iancu Iulian. Păi, vedeți? Așa se pune problema. Că ne întrebăm unde dispar banii țării și de ce nu sunt gaze.

Vorbeam de sectorizarea pe partide. Profit că este aici și U.D.M.R.-ul, mă rog, care nu e partid...(Râsete, discuții.)... nici el nu știe, nu s-a hotărât dacă este uniune culturală sau altceva. (Râsete, discuții.)

Dar dacă vor domnii de la U.D.M.R. să fie credibili și eu le vorbesc frumos, pentru că...

 
 

Domnul Frunda Gyorgy (din sală):

Vorbește!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

...pentru că acesta este stilul meu... (Râsete, discuții.)... toată lumea îl știe. Voi puteți să luați notă.

Deci, dragă Frunda...

 
 

Domnul Frunda Gyorgy (din sală):

...dragă Tudor...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

...tu știi că nu am nimic cu tine și eu nu am nimic cu persoanele, ci cu faptele.

Există un viceprimar al Aradului, Levente Bognar. Nu o spun eu, ci foarte mulți oameni de acolo, inclusiv presa de acolo. Există indicii că el a fabricat un certificat de moștenire al unei femei care murise în urmă cu câteva decenii, care îi lăsase mătușii unei soții a lui un bloc de 32 de apartamente și a pus mâna pe acest bloc.

Avocatului lui, maghiar, care l-a apărat și l-a ajutat să iasă la lumină cu această scamatorie i-a dat 5 apartamente din blocul respectiv. Există și un proces penal, pentru că chiriașii de acolo, dați afară în stradă - și iată că s-a născut o problemă socială -, l-au dat în judecată.

Eu nu zic că este așa, dar problema există și dacă dumneavoastră vreți să aveți credit moral la electoratul dumneavoastră, ordonați o anchetă să vedeți. Aveți o asemenea oaie neagră acolo? A fraudat, a falsificat?

Dați-l afară, domnilor! Asta vă cer, și atunci vom avea dialogul pe care îl considerați dumneavoastră necesar.

De asemenea, subcomisia senatorială de anchetare a privatizării frauduloase a stațiunii Sovata nici până acum nu a reușit să ajungă la un rezultat. Unii trag hăis, alții trag cea. Dar realitatea din teren este asta. O stațiune cu peste 170 de vile, cu 5 mari hoteluri și restaurante și cu 7 lacuri s-a dat pe un bacșiș, s-a dat pe nimica toată clientelei politice a U.D.M.R.-ului.

Așa e, dragă Adrian Păunescu? Îți mai menții opinia că ceva necurat s-a întâmplat la privatizarea stațiunii Sovata? Da sau nu? Tu răspunde aici, ca la detectorul de minciuni, nu-mi ține un discurs. (Râsete, discuții.)

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu sunt obișnuit să fiu întrebat în felul ăsta, dar dacă erai la ședința la care s-a discutat raportul comisiei de anchetă vedeai că am votat împotriva a ceea ce a fost raportul majoritar.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Era suficient doar să fii aici.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bine, îți mulțumesc. Înseamnă că rămâi un om de caracter. (Râsete, discuții.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ce? Câte minute mai am?

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

O eternitate! (Râsete, discuții.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

O eternitate! Ai vorbit ca Goethe, ca Shakespeare.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

...singura problemă este că atunci când doriți să dialogați cu sala întrebările se pun prin președintele de ședință.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dar noi nu suntem la tribunal, domnule președinte.

(Râsete, discuții.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Nu. Suntem într-o ședință organizată după proiectul tribunalului.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De asemenea, mă refer la Băile Herculane. Acolo alți parlamentari ai P.S.D.-ului au pus mâna pe un patrimoniu colosal. Mă refer la stațiunea viticolă "Ostrovit". Este o fermă în județul Constanța. Printr-o femeie, printr-o interpusă, doi parlamentari cunoscuți ai P.S.D.-ului au pus mâna pe o avere colosală. Numai prin vânzarea celor 1.200 de vagoane de vin de Ostrov existente acolo ei și-au scos de câteva zeci de ori prețul pe care îl dăduseră.

Iată și suveica de la RAFO Onești. Credeți că eu nu știu toate astea și noi, de la Partidul România Mare? Le știm. Facem moratoriu, dar după ce se reglementează toate litigiile astea și după ce dau înapoi cei ce au furat.

Toți au furat.

Așa e, Radu Vasile? Îmi dați voie să-l întreb pe domnul Radu Vasile? (Râsete, discuții.)...că a fost premier... că văd că râzi pe sub mustață, pe acolo.

Deci la ora la care vă vorbesc distinsul nostru coleg Viorel Hrebenciuc face niște presiuni. Dă telefoane la conducerea "Petrom"-ului să o silească să dea în continuare petrol gratis la rafinăria de buzunar Dărmănești, care procesează țițeiul, se fac combustibilii necesari, se dau la RAFO Onești, RAFO Onești vinde combustibilii și scoate banii cu care se plătesc activele, cu care se plătesc datoriile, bani cu care zic ei că au cumpărat RAFO Onești. Asta e suveica.

Eu nu au dat nici un leu! Este vorba de o firmă,

"Servicos" LTD., care este o căsuță poștală din Portugalia. Îi merge mintea lui Viorel Hrebenciuc. Dar și nouă, nici noi nu suntem veniți cu pluta. Suntem veniți cu Plutarh! (Râsete, discuții.)

Mergem mai departe. Aici voiam să ajung.

În urmă cu câteva luni, domnul Ion Iliescu a fost din nou în vizită în S.U.A., a 20-a oară, a 30-a oară, nu știu, pentru că eu nu am fost în viața mea în America.

Domnia sa merge, e bine că merge, îi doresc multă sănătate, iar dacă ar lua mai puțini trepăduși, gen Corina Crețu, și tot felul de băgători de seamă, i-aș fi mult mai recunoscător.

Toată lumea a văzut-o pe un post de televiziune pe Wall Street sau nu știu unde cum se zbănțuia, mânca mititei, dansa... Þara nu plătește milioane de dolari ca să danseze Corina Crețu în centrul New York-ului. (Râsete, discuții.)

Deci domnul Ion Iliescu a primit niște recomandări pentru că la nivelul Domniei sale de șef de stat porunci nu i se pot da, cel puțin nu în faza asta - de la oficialii S.U.A. pentru a fi eliberați din funcție 4 miniștri corupți.

Ce vă spun acum face parte dintr-un document care mie îmi parvine pe o filieră verificată. Cei 4 miniștri foarte corupți, în accepțiunea oficialităților americane care ne studiază cu lupa, sunt: Miron Mitrea, Ovidiu Mușetescu,

Șerban Mihăilescu și distinsa noastră colegă, mereu absentă, Rodica Stănoiu. Și-a mai rupt ceva? (Râsete, discuții.) Vreun picior, vreo mână?

Deci domnul Iliescu a venit în țară, a vorbit cu cine trebuia să vorbească, dar domnul Adrian Năstase nu a acceptat. Așa s-a declanșat blocajul relațiilor noastre cu F.M.I. Blocajul relațiilor noastre cu F.M.I. de aici a plecat, pentru că șeful guvernului nu a acceptat să se dispenseze de acești miniștri.

Eu mă mir că pe această listă nu figura și domnul ministru Ioan Mircea Pașcu. De ce? Domnul Ioan Mircea Pașcu, pe lângă foarte multe ilegalități și abuzuri pe care le săvârșește, a dat de curând suma de 92 miliarde lei din bugetul M.Ap.N., aproape 3 milioane de dolari, unei firme din Negrești Oaș, care aparține, nu știu dacă direct, poate prin intermediari, prefectului județului Satu Mare, domnul Gheorghe Ciocan.

De ce? Să fie făcute niște corturi pentru a fi amplasate în Portul liber Constanța pentru trupele americane și pentru o parte din armamentul dislocat din Kosovo.

Corturile s-au ridicat în parte. Da, domnule senator Cârciumaru? Dar nu e cam mare suma asta de 3 milioane de dolari? Cu bani ăștia se puteau construi niște hangare, niște utilități cu adevărat de cazarmament militar, se puteau face chiar câteva vile pentru înaltele oficialități americane pe care vrem să le primim în condiții civilizate.

Domnul Ioan Mircea Pașcu face cam multe greșeli. Ia avionul militar periodic și se deplasează ba la Oradea, unde are el niște cursuri, ba la Satu Mare, ba la Baia Mare. Nu eu, ci parlamentarii dumneavoastră mi-au spus că prefectul de Maramureș, Liviu Bichiș, și prefectul de Satu Mare, Gheorghe Ciocan, i-au construit o vilă la București domnului Ioan Mircea Pașcu. Și tot un serviciu i-a făcut și un colonel chirurg, Timaru, de la Spitalul Militar. Numai pentru că l-a operat de vezică pe domnul ministru Ioan Mircea Pașcu, în două luni a devenit general. Așa se cumpără stelele de general în România? Păi atunci Moș Teacă, iertați-mă, era mareșal față de asemenea aventurieri! (Clopoțel.)

Mi-a sunat ceasul? (Râsete, discuții.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Nu. A expirat timpul!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vreau să formulez o concluzie, stimate domnule președinte de ședință și membru în consiliul de administrație al Clubului de Fotbal "Steaua" București. (Râsete, discuții.) Poate te vedem că intri o dată, în minutul 90, în poarta echipei "Steaua"!

Domnul Ioan Mircea Pașcu propune Legea dreptului la replică, o lege care i-a scandalizat pe bună dreptate pe ziariști. Dar mult mai bine i-ar sta ca autor al Legii dreptului la șpagă.

M-am ocupat mai mult de acest caz, stimați colegi, pentru că intră în zona de contact a NATO. Îi furăm pe față pe cei de la NATO, pentru că raportăm că alocăm sute de miliarde de lei și zeci de milioane de dolari ca să aderăm la NATO și uite ce facem, aderă domnul Ciocan. Banii ăia se duc în buzunarele numitului Ciocan.

Din sală:

E soțul doamnei?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Nu este. Nu are nici o legătură cu doamna.

Trebuie să luăm exemplu de la Coreea de Sud, stimați prieteni, unde periodic intră la închisoare președinți de republică și nici nu mai protestează. Zilele trecute a fost închis chiar fiul președintelui în exercițiu al Coreei de Sud.

Fac apel, de asemenea, la ambasadorul S.U.A. la București, domnul Michael Guest, care, de trei luni de zile, nu mai zice nimic pe tema luptei anticorupție. Oare de ce? De când l-au întrebat câteva publicații, inclusiv "Bursa", inclusiv "România Mare", de ce nu ia nici o atitudine față de frauda fiscală în care este implicat un diplomat, coleg al Domniei sale - Ronald Lauder se cheamă -, care este patronul din umbră al postului PRO TV. Acolo e evaziune fiscală de 1.800 de miliarde de lei și, deodată, domnul Michael Guest tace ca mortuÕn păpușoi. Nu-i mai convine. Deci lupta anticorupție a Domniei sale era așa, un fel de artificii, un fel de praf în ochii românilor.

Jaful s-a generalizat în țara asta, dragă Adrian Păunescu. Nu avem ce moratoriu să facem. Moratoriu este în privința alegerilor anticipate. Dați-vă demisia cu toții, să venim noi la putere!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Avram Crăciun

Domnul Alexandru Athanasiu:

Mulțumim, domnule președinte. Amânăm alegerile anticipate și darea demisiei și are cuvântul domnul senator Avram Crăciun, din partea Grupului parlamentar P.S.D.

(social-democrat și umanist).

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Avram Crăciun:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Suntem în "Anul internațional al muntelui - 2002", inițiat de O.N.U., ocazie cu care, pe întreg mapamondul au avut și vor mai avea loc evenimente importante, consacrate problematicii complexe legate de acest monstru sacru care se numește munte.

La invitația Asociației Internaționale "Euromontana" și cu aprobarea Biroului permanent al Senatului, am participat la cea de-a III-a Convenție a muntelui european, care s-a ținut la Inverness, Scoția, între 16 și 18 mai a.c.

A fost o mobilizare și o participare extraordinară de organizații și instituții importante din lume - UNESCO,

FAO, Forumul European Montan, Comisia Europeană, reprezentată de dl Michel Barnier, comisar pentru cooperare și dezvoltare regională, deputați din Parlamentul European, miniștri din unele țări din Uniunea Europeană, precum și din alte țări candidate la intrarea în Uniunea Europeană.

La Inverness a fost o demonstrație cât se poate de clară a interesului major pentru dezvoltarea zonelor de munte din Europa, de trecere în revistă a situațiilor economico-sociale, de mediu, de dotare și echipare teritorială, bazate pe studii și proiecte, precum și conturarea unei viziuni responsabile asupra viitorului munților...

(Gălăgie în sală, discuții.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă rog, păstrați liniștea în sală!

 
 

Domnul Avram Crăciun:

...al localităților montane, în contextul lărgirii Uniunii Europene și al fenomenului globalizării și mondializării.

A fost, de asemenea, o demonstrație de competență bazată pe o lungă experiență în domeniul respectiv și de o responsabilitate evidentă pentru viitorul tinerelor generații, pentru rezerva de spațiu ecologic, pentru atuurile muntelui vizavi de marile probleme și fenomene de poluare din zonele superindustrializate.

Pe de altă parte, muntele, populațiile montane își cer dreptul la recunoașterea specificului modului de viață, a domeniului de activitate, a agriculturii, în special, și a serviciilor, la compensarea unor venituri paritare cu cele din regiunile mai fertile, la combaterea sărăciei și a exodului populației montane.

De asemenea, s-a accentuat la toate secțiunile asupra nevoii de solidaritate intermontană, de un rol activ al comunităților montane, de nevoia de implicare a autorităților și guvernelor, pentru asigurarea unei stări de echilibru social, prin politici montane adecvate, la nivel național și regional.

Evoluția și dezvoltarea durabilă a zonelor de munte în viitor presupun și reclamă, în primul rând, o construcție infrastructurală adecvată, o identitate culturală atrăgătoare, o pluriactivitate și o multifuncționalitate pe întreg parcursul anului. Toate acestea, însă, vor trebui statuate mai clar și precis prin legi moderne și nediscriminatorii, prin reprezentări adecvate la toate nivelurile, prin alocări de resurse corespunzătoare și de o recunoaștere a valorii superioare a produselor ecologice.

Cât privește participarea delegației române la această convenție, se poate spune că a fost activă și complexă, reușindu-se cuprinderea tuturor secțiunilor organizate, adunând aprecieri pozitive din partea unor oficiali de primă mărime, cum am amintit pe Michel Barnier, pe Douglas McGuire, directorul FAO, reprezentantul Americii, președintele "Euromontana", domnul Frank Gaskell și alții, aprecieri pline de speranțe în ceea ce privește prezența românească viitoare la asemenea reuniuni.

Am pomenit, de asemenea, de aceste reprezentări nu pentru a le remarca, a le scoate în evidență, ci pentru faptul că prezența noastră este destul de rară și, de multe ori, nesemnificativă, nespecifică problematicilor aduse în discuție.

Consider că pentru România este deosebit de important de a-și definitiva formele de organizare structurală, adică de a reînființa Agenția Zonei Montane, înființată și desființată de trei ori până acum de către același minister Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor -, precum și structurile tehnice și științifice teritoriale adecvate din zonele de munte. Este vorba de Institutul de Montanologie de la Sibiu, de alte stațiuni de cercetări montanologice.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor trebuie să urgenteze depunerea la Parlament a proiectului Legii muntelui, să pregătească o strategie adecvată în acest important domeniu și să abordeze cu mai mult curaj și operativitate problematica complexă a zonelor de deal și munte.

Să nu uităm nici o clipă de marile dezastre produse de despăduriri, de eroziuni, de poluările cianurice din Munții Apuseni, de exploatările fără responsabilitate din Căliman. Să nu uităm nici o clipă de marile discrepanțe de dezvoltare dintre cei ce trăiesc la munte și cei ce trăiesc la câmpie, dintre resursele care revin celor de la munte și celor de la câmpie. A se vedea chiar aceste subvenții mici, subvenții din agricultură, care sunt, și ele, discriminatorii.

În finalul aceste prezentări, sitmați colegi, reamintesc că anul 2002 este declarat Anul internațional al muntelui, iar în primăvara acestui an, la World Trade Center București a avut loc o conferință a "Euromontana", la care a participat și președintele României, domnul Ion Iliescu, precum și mulți dintre colegii noștri senatori.

Aici, în Senat, s-a constituit deja grupul de sprijin pentru problemele muntelui – "Amicii muntelui" - pentru cei ce locuiesc în aceste zone.

Prin ceea ce facem ne alăturăm și noi structurilor existente în țările Uniunii Europene și vom putea și noi accesa mai ușor fondurile specifice - PHARE, ISPA,

SAPARD -, precum și unele cu specific montan, pentru dezvoltarea infrastructurală și multiculturală a zonelor montanologice.

Să nu uităm nici o clipă de avantajele muntelui, de acuratețea produselor montane, de spațiul infinit, de caracterul deosebit și sufletul cald al celor care locuiesc aici, dar să nu uităm nici de răzbunarea muntelui atunci când rămânem pasivi față de cerințele lui.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Norica Nicolai

Are cuvântul doamna senator Norica Nicolai, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Doamna senator, aveți cuvântul!

 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sper că tentația alegerilor anticipate nu ne bântuie și pe noi. Declarația mea politică este inspirată de săptămâna amărăciunilor. Așa numesc eu săptămâna trecută. Că a fost o săptămână a amărăciunilor a transpărut și în declarațiile antevorbitorilor mei - a domnului Păunescu, a domnului Vadim Tudor. Amărăciunile sunt generate de politica dublului limbaj pe care Guvernul o promovează, dublu limbaj sancționat prin amânarea celei de-a doua tranșe din împrumutul stand-by, deci de un organism financiar, și de Uniunea Europeană care a stabilit că nu va preciza o dată în ceea ce privește aderarea României și a Bulgariei la structura europeană.

Este cert, stimați colegi, că această politică a dublului limbaj, pe care Guvernul de la București o practică una spune aici, pentru noi, alta spune în afară, pentru alții - nu a rămas fără ecou. În acest context, îmi permit să vă reamintesc câteva fapte de comportament politic, care, în opinia mea, au cântărit destul pe talerul balanței aprecierilor negative.

Să ne amintim împreună că în urmă cu aproape o lună eram admonestați de o manieră sforăitoare și propagandistică, printr-o scrisoare a Guvernului, că tergiversăm procesul legislativ și că punem în pericol adoptarea acquis-ului comunitar și, implicit, accesul țării spre structurile europene. Dar trebuie să ne amintim, stimați colegi, că primim frecvent scrisori de la diverși și diverse doamne miniștri, care tergiversează inițiativele legislative, multe în acord cu principiile europene, și care ne cer un time-out pentru a-și gândi o politică coerentă în diverse domenii. Și vă reamintesc finanțele, vă reamintesc sănătatea, vă reamintesc agricultura, ceea ce, din punctul meu de vedere - mă refer la Legea creditului agricol, pentru că cineva se uită mirat la noi... "Nu acceptăm inițiativele dumneavoastră, domnilor parlamentari, deși Constituția vă dă dreptul să le aveți, pentru că ne gândim noi, la Sfântu’ așteaptă, la o astfel de inițiativă".

Toate aceste comportamente de sfidare a principiilor constituționale și parlamentare nu au rămas fără ecou, într-o societate ale cărei valori comune dorim să le împărtășim. Și cuvântul dat, și respectarea valorilor constituționale și a valorilor legale sunt valori comune, la care și noi trebuie să ne ducem.

De altfel, recent, săptămâna trecută, Guvernul ne-a mai dat o mostră de cât de incoerent și de arbitrar lucrează în întocmirea legilor. Vă amintiți că, pentru ca cineva să se deplaseze la Bruxelles cu o lege în geantă,

Legea informațiilor clasificate a fost forțat trecută prin Parlament, parlamentarii fiind obligați să renunțe la cele 39 de amendamente care aduceau legea la standardele NATO, NATO fiind organizația la care ne uităm cu toții și, sigur, motivați suntem cu toții de a accede acolo.

Săptămâna trecută, prin hotărâre de Guvern, același Guvern de la București desființează Autoritatea Națională de Securitate, care era singura autoritate în materie abilitată să elibereze certificate și autorizații de securitate.

Cine le va elibera, domnilor? Această autoritate era o autoritate cerută de NATO. Ne-ați reproșat că atunci când am făcut amendamentele legale ne-am depărtat de la NATO, dar, de fapt, dumneavoastră, astăzi, nu știți unde vreți să ajungeți, poate pentru că nu știți de ce trebuie să ajungeți acolo.

În acest context, suntem forțați permanent să satisfacem orgoliile unor diverși și să abdicăm de la instrumentele juridice parlamentare, pentru ca, ulterior, să avem surpriza că Guvernul, care înțelege uneori că greșește, repară greșeala, dar printr-o greșeală, prin ordonanță de urgență.

Ce am putea spune despre discursul nostru politic la Strasbourg, în care am uitat că nu am dezincriminat o faptă și am dezincriminat-o astăzi, printr-o ordonanță de urgență?

Fac o paranteză - Codul penal este, totuși, o lege organică.

De ce sunt posibile aceste greșeli și de ce pun ele în pericol credibilitatea demersurilor noastre? Principial, pentru că noi le tolerăm, printr-un regulament de organizare și funcționare a Camerelor care permite imixtiunea Guvernului în activitatea Parlamentului, care permite incompetența și arbitrarul. Trebuie să ne gândim, stimați colegi, să revenim la un regulament care să pună și să dea valoare principiilor constituționale care ne-au adus în acest Parlament. De asemenea, pentru că avem un comportament politic incoerent, în care nimeni nu-și asumă răspunderea, în care principiile constituționale nu sunt respectate, după principiul tradițional românesc "merge și așa".

Nu aș fi avut această intervenție politică, dacă semnalele externe nu ar fi fost atât de tranșante și descurajante, din punctul meu de vedere, pentru România.

Responsabilitatea pentru opțiunile politice majore ale țării o avem cu toții, însă partidul de guvernământ are responsabilitatea demersurilor prezente. Este partid de guvernare, este partidul care va aduce, și sperăm să aducă, România în NATO.

De asemenea, suntem convinși că numai exercitându-ne atribuțiile noastre parlamentare, acelea de control asupra Guvernului, putem avea șansa cenzurii tuturor demersurilor incoerente și unor soluții fiabile.

Cineva vorbea despre un moratoriu. Sigur, politica este o artă a posibilului și toată viața este politică. Dar liberalii nu fac niciodată moratorii acolo unde nu există principii sau cu cine nu sunt în stare să aibă principii.

(Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da, vă mulțumim, doamna senator.

 
Puskas Valentin-Zoltan

Are cuvântul domnul senator Zoltan Puskas, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

 

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distins Senat,

Această declarație politică este în nume personal și se referă la o problemă care de 12 ani parcă bântuie în mediile politice din țara noastră și care, până în prezent nu a fost rezolvată în mod corespunzător. Este vorba de cooperație.

Domnul senator Corneliu Vadim Tudor a amintit de cooperație și tocmai acest fapt, că chiar expresia se folosește mai mult în sens negativ, parcă ne sperie să ne gândim la o structură economică care are o vechime, chiar în acest an, de 150 de ani de existență, pentru că primele forme ale cooperației în România au fost înființate în 1852, care a dăinuit de-a lungul timpurilor până la venirea comunismului, când s-a trecut la o cooperativizare tip sovietic, când acest cuvânt, "cooperativă", a însemnat că au fost luate vitele și boii, că au fost luate uneltele de lucru, pâmântul... și așa mai departe... și a rămas în conștiința noastră națională acest lucru, cooperativa poate fi folosită numai în sens negativ. Nu este așa, stimați colegi! Alianța Cooperatistă Internațională numără peste 800 milioane, nu am greșit,

800 milioane de membri. În cele mai dezvoltate țări din punct de vedere economic din Europa și din întreaga lume are o mare pondere în activitatea economică, activitatea cooperatistă, iar la noi în țară, datorită acestor 50 de ani care au adus acest cuvânt la o altă dimensiune, am încercat, în anul 1990, să desființăm cooperativele agricole de producție, le-am desființat, dar așa cum le-am desființat, vă rog să mă credeți, eu nu sunt specialist în agricultură, am făcut mult mai mult rău decât bine. Alte țări au acționat altfel. Am distrus sau demolat foarte multe clădiri care erau înzestrate la vremea respectivă cu foarte multe dotări necesare agriculturii, creșterii animalelor... și așa mai departe... fiecare a luat câte o țiglă, câte o cărămidă, pentru că considera că este a lui. Mai departe, datorită faptului că nu au fost reglementate activitățile din cadrul cooperativelor de consum, de credit și meșteșugărești, au început și acestea să decadă.

Mergem prin sate, prin comune și vedem acele magazine sau complexe comerciale construite de către cooperație în anii precedenți, ruinate, lăsate în paragină, nefolosite, eventual, închiriate. Cooperativele de credit am văzut ce au pățit, cu toate că a existat o lege care a fost votată în 1996, dar care nu a rezistat cerințelor actuale, iar cooperația meșteșugărească, ultima formă a cooperației care încearcă să mai reziste, datorită lipsei de reglementare, este pe cale de a se dărâma și această formă a cooperației. Vorbesc despre aceste probleme având în vedere faptul că prin Senat a trecut în 1997, rețineți, în 1997, un proiect de lege care, de atunci, se găsește la Camera Deputaților, se referea la cooperația meșteșugărească.

În 1997, cooperația meșteșugărească avea peste 150.000 de angajați care lucrau în cooperație, acum abia sunt 70.000.

Dacă în viitor nu apare o lege, și cooperația meșteșugărească și celelalte forme ale cooperației se destramă, nu avem voie să lăsăm ca această formă a economiei, care în alte țări înseamnă o coloană vertebrală a economiei, a activității economice, clasa de mijloc se formează la întreprinderi mici și mijlocii și la cooperație, nu avem voie să lăsăm ca acest sistem să se desființeze, să fie, hai să zic așa, acaparate aceste utilaje și imobile de către anumite persoane mai descurcărețe.

Solicit ca, așa cum este formulat și în programul de guvernare, și în programul de legislație al Guvernului pentru acest an, prin acest an înțeleg 30 iunie 2002, care este data până la care Guvernul va elabora un proiect de lege pentru cooperație, haideți, împreună, pentru că oricare partid parlamentar sau extraparlamentar știe că numai atunci putem asigura o continuitate economică, dacă avem structurile bine construite la nivel de întreprinderi mici și mijlocii și cooperație, haideți ca împreună să încercăm să revenim asupra acestei forme de activitate,

zic, foarte, foarte bine implementată pe plan mondial în economiile dezvoltate și să nu lăsăm ca o activitate de 150 de ani a clasei de mijloc din România să se destrame din cauză că nu putem vota o lege, nu putem elabora un act normativ care să reglementeze, în final, regimul juridic al dreptului cooperatist, regimul juridic al raporturilor cooperatiste, regimul juridic al bunurilor care se află în cooperație și care au fost create de-a lungul anilor de zeci de mii de oameni și pe care nu avem voie să le risipim acum.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Liviu Maior

Are cuvântul domnul senator Liviu Maior, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist).

 

Domnul Liviu Maior:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Aș vrea să mă refer în scurta mea declarație la câteva probleme pe care consider eu că este bine să le lămurim aici, și nu în altă parte.

Am auzit o afirmație care s-a lansat de la această tribună în legătură cu amânarea de către Uniunea Europeană a precizării datei cu privire la accederea României în uniune.

Vreau să precizez, și cred că sunt în cunoștință de cauză, că Uniunea Europeană, în toate actele sale de până acum, a propus și a fixat ca, la Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002, să facă precizările în legătură cu data admiterii României și a Bulgariei în Uniunea Europeană.

Deci, haideți să... mă rog, o fi puterea coerentă, incoerentă, dar vreau să vă spun că și dumneavoastră când faceți asemenea afirmații deveniți la fel de incoerenți.

Ce facem?! Ne plasăm toți într-o zonă a incoerenței, de nu mai știe nimeni când se spune adevărul și când nu se spune. Și ca să continuu, săptămâna trectută au fost o serie întreagă de afirmații referitor la raportul de țară, obișnuitul raport al Parlamentului European, care este comentat în sezonul cireșelor și al căpșunilor cu foarte multă pasiune și lansându-se însă și foarte multe neadevăruri.

Doamnelor și domnilor,

Acest raport este al Comisiei de politică externă, drepturile omului și apărare, este cunoscut sub numele de "Raportul Brock" a fost publicat de către ziarul "Curierul național", în luna martie a acestui an, fără să stârnească absolut nici un interes. Brusc, s-a născut așa, ca un vulcan, o evaluare aiurea și de-a dreptul supărătoare.

Domnilor, raportul definitiv, forma definitivă a acestui raport este gata mâine. Mâine!

Se practică, mai nou, obiceiul ca, luându-se un proiect, se iau și amendamentele care sunt destul de multe - și anul trecut am mai spus acest lucru -, au fost prezentate, tot așa, amendamente care au fost respinse în Parlamentul European și în Comisia de politică externă și drepturile omului, ca lucruri stabilite și reale.

Domnilor, ne simțim obligați toți să demonstrăm, am mai spus-o de la această tribună, de ce România nu trebuie să intre în NATO și de ce România nu trebuie să intre în Uniunea Europeană.

Nu vă supărați, eu iau un caz mai recent, care pentru mine este emblematic, cazul cântăreței Monica Anghel și al lui Marcel Pavel.

Domnilor, dacă un juriu românesc ar fi fost să dea notele celor doi, cred că se clasau nu ultimii ... creau acolo, știu eu, un spațiu... excluși...

Asta este problema. De aceea domnul senator Păunescu a lansat o idee. Nu zic să ne apucăm și să dansăm toți Hora Unirii aici, dar măcar să spunem adevărul, deopotrivă, toată lumea trebuie să spună acest adevăr, pentru că nu este corect. Nu este corect!

Și în încheiere vreau să vă reamintesc că în repetate rânduri, de la această tribună, am făcut apeluri către societatea civilă, mass-media, tot ce suflă și mișcă în România, să ne implicăm în această dezbatere privind viitorul Europei, pentru că în această țară suntem legați de picioare de un trecut și ne place mai mult să dialogăm cu trecutul decât cu viitorul acestei țări.

Ei, acum urmează să tragem linia. În 27 și 28 iunie, la Convenția privind viitorul Europei, se va desfășura Forumul civic al convenției. Care sunt criteriile de selectare? Contribuțiile din fiecare țară ale societății civile cu privire la viitorul Europei. S-ar putea, doamnelor și domnilor, ca România să strălucească printr-o glorioasă absență. Suntem foarte tari în spațiul danubiano-carpatopontic, dar când este să facem tot felul de judecăți, se lansează tot felul de judecăți, ce e bine și ce nu e bine, de ce e bine și nu e bine, dar când este să venim cu un proiect, cu unul elaborat... românesc, lucrurile se mai schimbă.

Și, în sfârșit, am auzit aici, am citit în ultima perioadă despre cazul acestui faimos procuror Lele. Eu unul nu vreau să fac nici o considerație. Este o anchetă. Probabil zecile de persoane care au fost băgate în închisoare fără nici o probă de către acest individ vor spune adevărul despre Lele, dar eu vreau să vă spun: domnilor, fiți atenți când îmbrățișați acest caz, ca să nu vă rămână duhoarea pe costum!

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Am încheiat acest prim punct al ordinii de zi.

Din sală:

Domnul Adrian Păunescu solicită cuvântul...

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da, domnule senator... da... într-un sens pozitiv...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

În legătură cu moratoriul pe care l-am propus, vreau să fac două precizări: una, este un citat al unui tenisman român, care după un meci, România - U.R.S.S., de la Tbilisi, unde noi am fost furați, a spus: "Domnule, singura problemă a fost că trebuia să marcăm un punct de două ori ca să ni se recunoască o dată".

Eu aș spune că nu suntem în situația politică de a marca puncte pentru țară de două ori ca să ni se recunoască și acasă o dată, asta este unu. Și a doua, care este un vechi banc românesc, poate și internațional pe mine m-a amuzat cum unele ființe au vorbit aici despre faptul că nu vor sprijini moratoriul respectiv - și, v-am amintit, repet, de acel banc: "Mergeau elefantul și șoricelul pe un pod către Europa și șoricelul zicea:

Tropăim, tropăim!"

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule senator. (Sala se amuză.

Aplauze.)

De acum înainte sper să nu tropăim.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 1:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro