Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor
Ședința Senatului din 27 mai 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.90/07-06-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 27-05-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 27 mai 2002

4. Declarații politice rostite de către domnii senatori:
  4.2 Corneliu Vadim Tudor

Domnul Alexandru Athanasiu:

................................................

Are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnule senator, aveți cuvântul!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte de ședință,

Onorați colegi,

Nu mi-am scris un discurs, am să vorbesc liber, pentru că la urma-urmei, așa cum spunea Nicolae Titulescu, în familie nu se țin discursuri, nu se rostesc toasturi. Noi vorbim noi între noi, pentru că suntem legiuitorii acestei țări și interesul național reclamă, într-adevăr, să ne dăm mâna pentru a scoate țara din prăpastia acestei crize politice, economice, sociale și, în primul rând, morale.

Colegul Adrian Păunescu a vorbit bine, convingător despre necesitatea unui moratoriu, cel puțin pentru ceea ce eu numesc "Anul Praga", dar este greu să se accepte un moratoriu de către partidele de opoziție, și vorbesc aici în numele partidului pe care-l conduc. Presupun că ceilalți și-au formulat deja o opinie, întrucât "sătulul nu crede celui flămând" și cum mai spune altă zicală românească:

"Cel călare nu crede celui pe jos". E ușor din poziția în care conduci absolut tot ce mișcă în țara asta să propui un moratoriu. Dar dumneavoastră nu vă gândiți că noi avem câteva milioane de votanți sau de simpatizanți care nu vor să audă de un asemenea moratoriu în numele unui ideal pe care chiar reprezentanții partidului de guvernământ nu-l slujesc, ba chiar, în multe privințe, îl trădează. Politica este foarte relativă, mai ales la acest început de secol și de mileniu: stânga devine dreapta, dreapta devine stânga, e o geometrie variabilă a punctelor cardinale în politică, noțiunile cu care se opera până acum câțiva ani devin revolute și iată că trăim surpriza de a-l vedea astăzi huiduit pe președintele american George Bush exact de aceia care acum două-trei săptămâni îl huiduiau pe Jean Marie Le Pen. Din alte poziții și din alte puncte de vedere probabil că mai rămăsese un rest de plată pentru demonstranții respectivi. Pentru că eu am fost și în Parisul și în Strasbourgul acelor zile fierbinți ale alegerilor din Franța și știu cum s-a făcut: cine l-a huiduit pe Le Pen l-a huiduit și pe George Bush. În mare parte erau troțkiștii, erau cei de extremă stângă, erau magrebienii și erau și cei cu anumite orientări sexuale, nu mai intru în amănunte, cărora nimic nu le convine. Oricine ar veni este bun de carne de tun, cum ar fi spus Napoleon în tinerețea lui. De unde vine acest val al mișcărilor greșit numite "populiste"? Este vorba de eșecul lamentabil al așa-zisului liberalism, pe care chiar un președinte de bancă, nu-i mai dau numele, s-a simțit dator să mă sune și să mi-l incrimineze pentru că vrea și el să participe la viața cetății și mi-a spus: "Domnule, eu vă înțeleg perfect. Liberalismul sado-masochist a adus Europa cel puțin în această situație". Asta este realitatea. Nu vorbesc de partidul dumneavoastră, dar este vorba de cei care au împins totul până la limita insuportabilului. Au transformat democrația într-o anarhie, în virtutea căreia orice este posibil.

Este posibil ca aceia care acuză un partid de extremism fără să facă nici o dovadă să poată pune mâna pe pistol și să omoare un lider politic. Ei nu sunt extremiști, ei sunt democrați!

Retrăiesc la noi și noi dimensiuni linșajul mediatic la care am fost supus în noiembrie-decembrie 2000. Firește, acum mă uit cu detașare și văd că și alții sunt supuși acestui tir. Este o rețetă, probabil, dar nu știu cât va avea sorți de izbândă.

Stimați colegi, mai ales cei din P.S.D., cel mai mare risc al nostru este să-i furăm la coșniță pe occidentali.

Apusul nu te iartă. Uitați-vă ce-au pățit Willy Klass, care era unul dintre cei mai importanți oameni ei Europei, era secretar general NATO; ce-au pățit Edith Kreson, Julio Andreoti și alți lideri politici și militari ai Europei - au fost debarcați cât ai zice pește, pentru că au furat organismele care îi propulsaseră în acele funcții. În urmă cu exact doi ani, în clădirea Senatului, în Sala de marmură, am avut onoarea să mă întâlnesc alături de alți lideri ai partidelor parlamentare de atunci, și eram mulți și suntem din ce în ce mai puțini, și vor fi și mai puțini, pentru că asta e tendința firească a unei politici care se normalizează, să păstreze în Parlament atâtea partide câte sunt doctrinele politice, și sunt patru doctrine mari și late: e doctrina social-democrată, e doctrina liberală, e doctrina creștin-democrată și e mama tuturor doctrinelor, care e doctrina națională și din care se trag toate. Și cine nu mă crede sau cine nu știe carte, mă refer la unii ziariști mai tineri care fac grimase prin fundul sălii, dar eu îi înțeleg, și eu am fost ca ei, dar mi-am revenit, luați celebra carte editată de Dimitrie Gusti în 1923, unde doctrina națională este teoretizată și fundamentată de dascălul național Nicolae Iorga.

La întâlnirea cu domnul Romano Prodi, care era însoțit de domnul Gunther Verheugen, eu l-am rugat să ajute societatea românească să își facă curat în propria ogradă, pentru că riscul este următorul: românii știu că vin niște bani din Occident - două, trei, patru, șapte miliarde de dolari, sub formă de credite, rambursabile sau nerambursabile, sub formă de programe, dar dacă românii nu vor găsi banii aceștia în nivelul de trai, în stabilizarea monedei naționale, în pensii, în bursele studenților, în spitale, în învățământ, atunci le va fi foarte clar că banii ăștia s-au fraudat, au dispărut cu bună știință, așa cum au început să dispară și pământurile țării. Unii dintre dumneavoastră ați fost în Olanda; am avut și eu cinstea să-l însoțesc pe acest titan al gândirii marxiste care este Oliviu Gherman și care acum e ambasador în Franța - el încă n-a aflat țara în care e ambasador, dar îi vom trimite o depeșă să afle - un om admirabil, eu vorbesc cu simpatie despre el, și dacă glumele mele nu-s foarte reușite, îl rog de la depărtare să mă ierte; și am fost în 1995, în drum spre Africa de Sud, am făcut o escală cu KLM-ul la Amsterdam, am fost petrecuți de gazdele noastre până în interiorul Olandei și am văzut zona Delf, mi se pare că se numește, unde olandezii au recâștigat pământuri de la ape, de la mare, au făcut diguri, au făcut zone de exploatație agricolă, o muncă eroică a unui popor care n-a dat multe valori, dar a dat poate cel mai mare pictor din istoria umanității, l-a dat de Rembrandt, mai mult nici nu-ți mai trebuie. Iată că de la noi, de la români, dispar pământurile. Toată lumea a luat cunoștință că în urmă cu câteva zile și-a dat demisia din funcția de director al Agenției Domeniilor Statului un oarecare domn Cristian Candet. De ce și-o fi dat el brusc demisia într-o țară care nu prea cunoaște noțiunea de demisie? Rareori auzi, pe ici, pe colo, că-și mai dă cineva demisia. A-ți da demisia este o chestiune grandioasă, este o chestiune de onoare. Fie nu mai faci față, fie nu mai poți să răspunzi presiunilor politice sau economice care se fac împotriva ta. Tot un fel de demisie și-a dat sărmanul procuror Cristian Panait. Și-a dat demisia din viață, Dumezeu să-l ierte, s-a sinucis pentru că i s-au făcut presiuni politice, cum presiuni politice se face și împotriva procurorului care era pus... pe care el, Panait, era pus să-l ancheteze, e vorba de Alexandru Lele, și căruia i se fabrică, din nou, un dosar al unui accident de circulație pe care îl făcuse acum vreo 6 ani și acum acest Alexandru Lele este scos, după 6 ani, că era beat mort la volan. Asta e țara în care trăim! Asta e justiția pe care o patronează unii dintre colegii dumneavoastră.

Dar acest Cristian Candet și-a dat demisia pentru că în ziua de 22 aprilie 2002 a spus, cu năduf, în fața Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaților că nu știe ce să mai facă. Din domeniile private ale statului, care însumează circa 900.000 ha și nimeni nu are voie să intre acolo, sunt domenii tabu, nici măcar Primăria nu are voie să ridice un steag, un catarg... au dispărut din cele 900.000 de ha 500.000 ha, datorită unei suveici patronate de distinsul nostru ministru răspopit al agriculturii, Ilie Sârbu, și de alții pe care i-am dat noi afară din partidul nostru, nu le mai dau nume, de mortuis nil nisi bene. I-am dat afară pentru că au furat și nu mă va îngenunchea nimeni. Pe mine mafia și hoții nu mă vor îngenunchea.

Această suveică, această cooperativă a prăduit 500.000 ha din domeniile private ale statului.

Merg mai departe și vă aduc aminte că în urmă cu circa 3 săptămâni de la același microfon al Senatului am vorbit despre mari cantități de valută care ies din țară prin poarta aeriană nr. 1, prin Aeroportul Otopeni, dar și de mari cantități de aur. Adusesem chiar un document prin care reieșea că au fost scoase într-o singură zi 20 tone de aur. Nici până azi nu s-a dat nici un răspuns, dar știu că un răspuns subteran tot a șerpuit pe acolo, și anume s-a declanșat o anchetă, la sânge, să se vadă cine ne-a furnizat nouă documentele respective. Deci e vorba să se prindă denunțătorul, e vorba să se prindă cel care nu a mai suportat să trăiască într-un climat de infracționalitate.

Acum domnul Mugur Isărescu pregătește rapoartele pe ultimii 3 sau 4 ani de activitate a Băncii Naționale a României. Avem și noi oameni în Banca Națională a României și în partidul nostru sunt chiar câțiva foști miniștri în diverse epoci ai finanțelor publice și care au văzut rapoartele și se pare că este o alba-neagra, o iuțeală de mână, un nou truc al domnului Mugur Isărescu care se crede prea deștept. El crede că, dacă și-a cumpărat funcția de membru supleant al Academiei Române, chiar e academician. Nu e academician. El este un contabil, un finanțist, îi punem niște coate frumoase ca să-l distingem de Adrian Vasilescu și știm o socoteală.

Dacă tot am ajuns cu discuția la punctul acesta, aș ruga partidul de guvernământ să nu supună dezbaterilor rapoartele Băncii Naționale a României în aceeași zi în care ne sunt date spre studiu, fiindcă ar fi imoral. Noi trebuie să avem răgaz câteva zile să le studiem.

Realitatea, stimați colegi, este că România a fost sectorizată, a fost tranșată ca la măcelărie. Știm și domeniile care s-au împărțit unor partide: .Tu ia apele minerale, tu ia fierul vechi, tu ia cheresteaua, tu ia o parte din turism, tu ia băncile și așa mai departe, și ne mirăm că nu se întâmplă nimic, și ne mirăm că nici un rechin mare nu este băgat la pușcărie. Repet, numai plevușcă și gingirică. Și în vremea asta ne permitem luxul să avem un deținut politic, condamnat la 18 ani de temniță în probleme în care tot mai multe confederații sindicale, ligi și uniuni cer, în scris, eliberarea lui. Și ne mai mirăm că e prost organizată munca în subteran. Ca în gluma aia de prost gust: se schimbă patul, se închide mina Vulcan. Asta înțelege domnul Dan Ioan Popescu. Să mai lase câteva sute de mineri pe drumuri.

Dar de ce nu ne spune domnul Dan Ioan Popescu ce este cu comisionul acela de 30 milioane de dolari care a fost luat în decembrie 2001 la Londra într-un contact cu rușii? 21milioane de dolari rușii și 9 milioane de dolari unii de la ministerul patronat de el.

Tranzacția s-a făcut de secretarul de stat Iancu Iulian.

Nu mă credeți? Verificați dacă la sfârșitul anului 2001 s-a deplasat la Londra domnul Iancu Iulian. Păi, vedeți? Așa se pune problema. Că ne întrebăm unde dispar banii țării și de ce nu sunt gaze.

Vorbeam de sectorizarea pe partide. Profit că este aici și U.D.M.R.-ul, mă rog, care nu e partid...(Râsete, discuții.)... nici el nu știe, nu s-a hotărât dacă este uniune culturală sau altceva. (Râsete, discuții.)

Dar dacă vor domnii de la U.D.M.R. să fie credibili și eu le vorbesc frumos, pentru că...

Domnul Frunda Gyorgy (din sală):

Vorbește!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

...pentru că acesta este stilul meu... (Râsete, discuții.)... toată lumea îl știe. Voi puteți să luați notă.

Deci, dragă Frunda...

Domnul Frunda Gyorgy (din sală):

...dragă Tudor...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

...tu știi că nu am nimic cu tine și eu nu am nimic cu persoanele, ci cu faptele.

Există un viceprimar al Aradului, Levente Bognar. Nu o spun eu, ci foarte mulți oameni de acolo, inclusiv presa de acolo. Există indicii că el a fabricat un certificat de moștenire al unei femei care murise în urmă cu câteva decenii, care îi lăsase mătușii unei soții a lui un bloc de 32 de apartamente și a pus mâna pe acest bloc.

Avocatului lui, maghiar, care l-a apărat și l-a ajutat să iasă la lumină cu această scamatorie i-a dat 5 apartamente din blocul respectiv. Există și un proces penal, pentru că chiriașii de acolo, dați afară în stradă - și iată că s-a născut o problemă socială -, l-au dat în judecată.

Eu nu zic că este așa, dar problema există și dacă dumneavoastră vreți să aveți credit moral la electoratul dumneavoastră, ordonați o anchetă să vedeți. Aveți o asemenea oaie neagră acolo? A fraudat, a falsificat?

Dați-l afară, domnilor! Asta vă cer, și atunci vom avea dialogul pe care îl considerați dumneavoastră necesar.

De asemenea, subcomisia senatorială de anchetare a privatizării frauduloase a stațiunii Sovata nici până acum nu a reușit să ajungă la un rezultat. Unii trag hăis, alții trag cea. Dar realitatea din teren este asta. O stațiune cu peste 170 de vile, cu 5 mari hoteluri și restaurante și cu 7 lacuri s-a dat pe un bacșiș, s-a dat pe nimica toată clientelei politice a U.D.M.R.-ului.

Așa e, dragă Adrian Păunescu? Îți mai menții opinia că ceva necurat s-a întâmplat la privatizarea stațiunii Sovata? Da sau nu? Tu răspunde aici, ca la detectorul de minciuni, nu-mi ține un discurs. (Râsete, discuții.)

Domnul Adrian Păunescu:

Nu sunt obișnuit să fiu întrebat în felul ăsta, dar dacă erai la ședința la care s-a discutat raportul comisiei de anchetă vedeai că am votat împotriva a ceea ce a fost raportul majoritar.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Păunescu:

Era suficient doar să fii aici.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bine, îți mulțumesc. Înseamnă că rămâi un om de caracter. (Râsete, discuții.)

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ce? Câte minute mai am?

Domnul Alexandru Athanasiu:

O eternitate! (Râsete, discuții.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

O eternitate! Ai vorbit ca Goethe, ca Shakespeare.

Domnul Alexandru Athanasiu:

...singura problemă este că atunci când doriți să dialogați cu sala întrebările se pun prin președintele de ședință.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dar noi nu suntem la tribunal, domnule președinte.

(Râsete, discuții.)

Domnul Alexandru Athanasiu:

Nu. Suntem într-o ședință organizată după proiectul tribunalului.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De asemenea, mă refer la Băile Herculane. Acolo alți parlamentari ai P.S.D.-ului au pus mâna pe un patrimoniu colosal. Mă refer la stațiunea viticolă "Ostrovit". Este o fermă în județul Constanța. Printr-o femeie, printr-o interpusă, doi parlamentari cunoscuți ai P.S.D.-ului au pus mâna pe o avere colosală. Numai prin vânzarea celor 1.200 de vagoane de vin de Ostrov existente acolo ei și-au scos de câteva zeci de ori prețul pe care îl dăduseră.

Iată și suveica de la RAFO Onești. Credeți că eu nu știu toate astea și noi, de la Partidul România Mare? Le știm. Facem moratoriu, dar după ce se reglementează toate litigiile astea și după ce dau înapoi cei ce au furat.

Toți au furat.

Așa e, Radu Vasile? Îmi dați voie să-l întreb pe domnul Radu Vasile? (Râsete, discuții.)...că a fost premier... că văd că râzi pe sub mustață, pe acolo.

Deci la ora la care vă vorbesc distinsul nostru coleg Viorel Hrebenciuc face niște presiuni. Dă telefoane la conducerea "Petrom"-ului să o silească să dea în continuare petrol gratis la rafinăria de buzunar Dărmănești, care procesează țițeiul, se fac combustibilii necesari, se dau la RAFO Onești, RAFO Onești vinde combustibilii și scoate banii cu care se plătesc activele, cu care se plătesc datoriile, bani cu care zic ei că au cumpărat RAFO Onești. Asta e suveica.

Eu nu au dat nici un leu! Este vorba de o firmă,

"Servicos" LTD., care este o căsuță poștală din Portugalia. Îi merge mintea lui Viorel Hrebenciuc. Dar și nouă, nici noi nu suntem veniți cu pluta. Suntem veniți cu Plutarh! (Râsete, discuții.)

Mergem mai departe. Aici voiam să ajung.

În urmă cu câteva luni, domnul Ion Iliescu a fost din nou în vizită în S.U.A., a 20-a oară, a 30-a oară, nu știu, pentru că eu nu am fost în viața mea în America.

Domnia sa merge, e bine că merge, îi doresc multă sănătate, iar dacă ar lua mai puțini trepăduși, gen Corina Crețu, și tot felul de băgători de seamă, i-aș fi mult mai recunoscător.

Toată lumea a văzut-o pe un post de televiziune pe Wall Street sau nu știu unde cum se zbănțuia, mânca mititei, dansa... Þara nu plătește milioane de dolari ca să danseze Corina Crețu în centrul New York-ului. (Râsete, discuții.)

Deci domnul Ion Iliescu a primit niște recomandări pentru că la nivelul Domniei sale de șef de stat porunci nu i se pot da, cel puțin nu în faza asta - de la oficialii S.U.A. pentru a fi eliberați din funcție 4 miniștri corupți.

Ce vă spun acum face parte dintr-un document care mie îmi parvine pe o filieră verificată. Cei 4 miniștri foarte corupți, în accepțiunea oficialităților americane care ne studiază cu lupa, sunt: Miron Mitrea, Ovidiu Mușetescu,

Șerban Mihăilescu și distinsa noastră colegă, mereu absentă, Rodica Stănoiu. Și-a mai rupt ceva? (Râsete, discuții.) Vreun picior, vreo mână?

Deci domnul Iliescu a venit în țară, a vorbit cu cine trebuia să vorbească, dar domnul Adrian Năstase nu a acceptat. Așa s-a declanșat blocajul relațiilor noastre cu F.M.I. Blocajul relațiilor noastre cu F.M.I. de aici a plecat, pentru că șeful guvernului nu a acceptat să se dispenseze de acești miniștri.

Eu mă mir că pe această listă nu figura și domnul ministru Ioan Mircea Pașcu. De ce? Domnul Ioan Mircea Pașcu, pe lângă foarte multe ilegalități și abuzuri pe care le săvârșește, a dat de curând suma de 92 miliarde lei din bugetul M.Ap.N., aproape 3 milioane de dolari, unei firme din Negrești Oaș, care aparține, nu știu dacă direct, poate prin intermediari, prefectului județului Satu Mare, domnul Gheorghe Ciocan.

De ce? Să fie făcute niște corturi pentru a fi amplasate în Portul liber Constanța pentru trupele americane și pentru o parte din armamentul dislocat din Kosovo.

Corturile s-au ridicat în parte. Da, domnule senator Cârciumaru? Dar nu e cam mare suma asta de 3 milioane de dolari? Cu bani ăștia se puteau construi niște hangare, niște utilități cu adevărat de cazarmament militar, se puteau face chiar câteva vile pentru înaltele oficialități americane pe care vrem să le primim în condiții civilizate.

Domnul Ioan Mircea Pașcu face cam multe greșeli. Ia avionul militar periodic și se deplasează ba la Oradea, unde are el niște cursuri, ba la Satu Mare, ba la Baia Mare. Nu eu, ci parlamentarii dumneavoastră mi-au spus că prefectul de Maramureș, Liviu Bichiș, și prefectul de Satu Mare, Gheorghe Ciocan, i-au construit o vilă la București domnului Ioan Mircea Pașcu. Și tot un serviciu i-a făcut și un colonel chirurg, Timaru, de la Spitalul Militar. Numai pentru că l-a operat de vezică pe domnul ministru Ioan Mircea Pașcu, în două luni a devenit general. Așa se cumpără stelele de general în România? Păi atunci Moș Teacă, iertați-mă, era mareșal față de asemenea aventurieri! (Clopoțel.)

Mi-a sunat ceasul? (Râsete, discuții.)

Domnul Alexandru Athanasiu:

Nu. A expirat timpul!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vreau să formulez o concluzie, stimate domnule președinte de ședință și membru în consiliul de administrație al Clubului de Fotbal "Steaua" București. (Râsete, discuții.) Poate te vedem că intri o dată, în minutul 90, în poarta echipei "Steaua"!

Domnul Ioan Mircea Pașcu propune Legea dreptului la replică, o lege care i-a scandalizat pe bună dreptate pe ziariști. Dar mult mai bine i-ar sta ca autor al Legii dreptului la șpagă.

M-am ocupat mai mult de acest caz, stimați colegi, pentru că intră în zona de contact a NATO. Îi furăm pe față pe cei de la NATO, pentru că raportăm că alocăm sute de miliarde de lei și zeci de milioane de dolari ca să aderăm la NATO și uite ce facem, aderă domnul Ciocan. Banii ăia se duc în buzunarele numitului Ciocan.

Din sală:

E soțul doamnei?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Nu este. Nu are nici o legătură cu doamna.

Trebuie să luăm exemplu de la Coreea de Sud, stimați prieteni, unde periodic intră la închisoare președinți de republică și nici nu mai protestează. Zilele trecute a fost închis chiar fiul președintelui în exercițiu al Coreei de Sud.

Fac apel, de asemenea, la ambasadorul S.U.A. la București, domnul Michael Guest, care, de trei luni de zile, nu mai zice nimic pe tema luptei anticorupție. Oare de ce? De când l-au întrebat câteva publicații, inclusiv "Bursa", inclusiv "România Mare", de ce nu ia nici o atitudine față de frauda fiscală în care este implicat un diplomat, coleg al Domniei sale - Ronald Lauder se cheamă -, care este patronul din umbră al postului PRO TV. Acolo e evaziune fiscală de 1.800 de miliarde de lei și, deodată, domnul Michael Guest tace ca mortuÕn păpușoi. Nu-i mai convine. Deci lupta anticorupție a Domniei sale era așa, un fel de artificii, un fel de praf în ochii românilor.

Jaful s-a generalizat în țara asta, dragă Adrian Păunescu. Nu avem ce moratoriu să facem. Moratoriu este în privința alegerilor anticipate. Dați-vă demisia cu toții, să venim noi la putere!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 4 decembrie 2021, 1:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro