Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 octombrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.143/18-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 08-10-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 octombrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,29.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața! Înțeleg că sunt 34 de înscrieri la cuvânt. Cred că nu mai este cazul să repet acel apel la consistența prezentării și se poate depune la secretariat textul integral.

 
Eugenia Moldoveanu - un apel de suflet pentru renașterea teatrului liric în România și pentru sprijinirea învățământului muzical românesc;

Are cuvântul domnul Valeriu Zgonea. Este? Nu este.

Doamna Eugenia Moldoveanu și se pregătește domnul Damian Brudașca.

 

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Bună dimineața, stimați colegi.

Doamnelor și domnilor deputați,

Teatrul liric are, în România, o frumoasă, veche și bogată tradiție. În ciuda tuturor dificultăților, anii de după cel de-al doilea război mondial au însemnat o perioadă de glorie pentru artiștii lirici români: montările noastre au primit aplauze pe toate continentele, iar interpreții români au cântat pe toate marile scene ale lumii. Au fost succese obținute cu sacrificii imense și cu foarte, foarte multă muncă și dăruire.

Ultimii 12 ani au însemnat, pe de o parte, câștigarea unei libertăți - atât în ceea ce privește posibilitățile artiștilor de a-și clădi o carieră internațională, cât și referitor la posibilitățile de exprimare artistică -, dar și ivirea unor dificultăți de neimaginat, până acum, pe toate palierele pregătirii de specialitate și ale exercitării profesiei.

Acum, învățământul muzical românesc duce lipsă de profesori suficient de experimentați, iar salariile - cu toate creșterile din ultima vreme - nu sunt, încă, suficient de atractive, pentru a menține interesul acestor profesori. Din păcate, studiourile muzicale experimentale studențești și cele care existau pe lângă teatrele lirice, care asigurau tinerilor, altădată, posibilitatea de a-și exersa calitățile artistice, încă de pe băncile facultății, au fost desființate. Studenții primesc, acum, o pregătire mai mult teoretică, astfel încă, la absolvire, nu posedă experiența necesară pentru a se integra ușor într-un colectiv artistic, într-un teatru liric de prestigiu. Probabil că stabilirea unor relații de colaborare directă între universitățile de muzică și teatrele de operă, ca și ceva mai multă inițiativă, din partea decanatelor facultăților, ar putea duce la îmbunătățirea substanțială a situației.

Fără îndoială, problema teatrelor de operă este și cea mai dificilă. Acestea sunt cele mai complexe instituții de spectacole; ele necesită un personal numeros și extrem de variat, investiții în clădiri, decoruri și instrumente muzicale, participări la mari festivaluri internaționale și invitații adresate muzicienilor străini să vină în România etc. Pentru coordonarea unui asemenea mecanism, deosebit de complicat, este nevoie de o echipă de conducere, în care directorii artistici să fie dublați, în munca lor, de niște manageri experimentați. În al doilea rând, este nevoie de o bugetare adecvată, atât din partea autorității administrației tutelare, cât și, după caz, a Ministerului Culturii și Cultelor.

Am văzut, recent, clădirea Operei Române, întinerită prin lucrări ample, care i-au redat strălucirea specifică unui asemenea lăcaș de cultură. Putem spune, așadar, că Ministerul Culturii și Cultelor și-a făcut, din acest punct de vedere, datoria de a subvenționa lucrările de minuțioasă renovare a acestei clădiri specializate. Din păcate, nici pereții proaspăt zugrăviți, nici luminoasele candelabre nu sunt suficiente întotdeauna pentru a vedea, pe scena Operei, spectacole de mare valoare. Pentru aceasta este nevoie de un colectiv valoros și de un management pe măsură.

Cu regret trebuie să constat că dificultățile de până acum ale tranziției au măcinat fără milă forțele artistice ale teatrelor lirice românești. Știu cazuri destule ale unor tineri valoroși, care au părăsit primele scene ale țării pentru doar câteva sute de dolari în plus. Îi puteți vedea în locuri aflate la granița dintre artă și comerț, gata să își abandoneze vocațiile artistice pentru o relativă bunăstase imediată. Nu am nici un drept să îi condamn, dar trebuie să observ că acesta este rezultatul unei pervertiri a idealurilor de viață ale unei generații încă debusolate și care se simte părăsită și trădată de cei care ar fi trbuit să îi îndrume pașii. Ansamblurile vocale, orchestrele și trupele de balet din străinătate sunt pline cu artiști români, care în țara noastră au fost lipsiți de satisfacțiile de care orice artist are nevoie pentru a se împlini profesional.

Cei care au rămas în țară și-au consumat energiile în greve, scandaluri și conflicte generate de orgolii mărunte ori în montări, pe cât de costisitoare, pe atât de contestate.

Cu toate că numărul celor care au părăsit scenele românești este imens, România are, încă, suficient de multe talente. Din păcate, ne lipsesc managerii pe măsură. Bunăvoința de care Guvernul României a dat dovadă, acordând subvenții suficiente pentru desfășurarea unei activități normale - într-o situație în care, încă, bugetul culturii rămâne victima exigențelor reformei economice - nu este suficientă. Ne lipsesc acei profesioniști capabili să conducă o instituție artistică de pe pozițiile unui patron de concern industrial. Știu că ultimii ani au făcut posibilă apariția unor absolvenți în management cultural. Din păcate, ei sunt, încă, prea tineri și prea puțin experimentați pentru a putea conduce, cu mână forte, un teatru de operă. Multe țări europene, aflate în situații similare, au adus manageri din străinătate. Nici această soluție nu ne stă încă la îndemână, din cauza lipsei banilor pe care, îndeobște, acești manageri de excepție îi solicită. România nu va avea, prea curând, resursele necesare pentru a plăti salariul pe care Austria îl achită unui Ioan Holender, de exemplu.

Și atunci, singura cale ce ne rămâne este aceea a unirii forțelor pe care le avem: artiști și administratori, deopotrivă. Trebuie să ne bazăm pe oamenii pe care îi avem și care vor să facă ceva, aici și acum, să lăsăm deoparte supărările trecute și divergențele pornite din "orgolii rănite" și să formăm echipe care să își asume responsabilitatea renașterii teatrului liric în România, aducând, totodată, corecțiile necesare unui sistem de învățământ care, din păcate, a involuat în anii tranziției.

Iată mesajul meu de la această înaltă tribună, al unei artiste care și-a pus cariera și viața în slujba artei românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Damian Brudașca - declarație politică intitulată PSD și vânzarea Transilvaniei; Îl invit pe domnul deputat Damian Brudașca la microfon. Va urma domnul Eugen Nicolaescu. Insist asupra conciziei concentrării textului. La 9,20 am ordin, am dispoziție să închei ședința de declarații politice.
 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "PSD și vânzarea Transilvaniei".

După cum se știe, pentru a forma noul guvern, în urma alegerilor parlamentare din anul 2000, PDSR, partid contestat în Occident și considerat drept continuator al PCR, a făcut o alianță odioasă cu reprezentanții coloanei a V-a a hungarismului revizionist și revanșard. Spre deosebire de CDR, fostul aliat al UDMR, PDSR a considerat prioritare nu problemele social-economice grave care au generat adevărate drame în rândul populației românești, ci acordarea de privilegii minorității maghiare. PDSR (actualmente PSD) îndeplinește punctual, potrivit calendarului impus de UDMR, absolut toate solicitările aberante ale acesteia. Pentru liderii PSD important nu este poporul român adus la disperare și obligat să migreze cu sutele de mii din cauza sărăciei cronice din țară, ci vrerea baronilor UDMR, care urmăresc cu tenacitate subminarea instituțiilor românești și a integrității național-teritoriale a statului român. În mai puțin de doi ani de când se află în cârdășie cu UDMR, PSD i-a acordat mai multe privilegii decât reușise aceasta să obțină în cei 10 ani anteriori.

Aceasta a însemnat retrocedarea către UDMR și minoritarii unguri, din proprietatea publică a statului român, a peste un milion de ha de teren, în vreme ce sute de mii de familii de români trăiesc o dramă cumplită, nereușind să intre în posesia bunurilor proprii sau moștenite de la părinții lor, mulți dintre ei exterminați în închisorile înaintașilor actualilor guvernanți. În plus, prin minciună și fals, cu concursul nemijlocit al unor miniștri români, aceeași uniune culturală este pe cale să submineze activitatea a mii de instituții, școli, spitale etc. românești în pericol de a fi evacuate pentru a intra în posesia unor fundații, ligi, asociații etc., cele mai multe din Ungaria, sau manipulate de acolo, gândite de fondatorii lor ca tot atâtea mijloace de luptă împotriva României. Actualii guvernanți uită sau desconsideră un adevăr istoric incontestabil: în anii care au urmat formării României Mari, statul român a răscumpărat toate proprietățile străine aflate înainte în hotarele Austro-Ungariei cu datoria statului succesor al acesteia - Ungaria - ca reparații pentru acțiunea și distrugerile pe care ni le-a produs în timpul primului război mondial.

Un alt adevăr trecut cu vederea de guvernanții PSD, sub teroarea și amenințările UDMR și ale cercurilor revizionist-revanșarde occidentale, este că, cu foarte mici excepții, de la înființare și până în anul 1921, clădirile revendicate și suprafețele de teren aferente, împreună cu toată finanțarea necesară, au ca sursă domeniul public. Noi ne considerăm moștenitorii contribuabililor români, marginalizați în cadrul societății multietnice și pluriculturale din Transilvania medievală, singurii proprietari de drept ai clădirilor și terenurilor pe care azi PSD, ca să se mențină la Putere, le fac cadou minoritarilor unguri. Practic, prin politica promovată de PSD, se anulează nu numai efectele legii optanților, ci și ale Tratatului de la Trianon. Aici, în Transilvania, autoritățile de la Budapesta, indiferent de partidul politic aflat la putere, se comportă ca și cu o provincie aflată efectiv sub puterea sa. Așa se explică prigoana sistematică împotriva partidelor politice românești naționale și a liderilor acestora, care se opun jocurilor mârșave ale dușmanilor milenari ai poporului român.

Ca să sfideze și mai mult demnitatea noastră națională, emisarii Budapestei incită sistematic la acțiuni care dovedesc că sunt cu adevărat stăpâni pe situație și că nu trec încă la desprinderea Transilvaniei de România doar spre a evita reacțiile internaționale. Retrocedând UDMR, respectiv Ungariei, peste un milion de ha de teren și păduri, mii de clădiri și alte bunuri din Transilvania, în valoare de zeci de mii de miliarde de dolari, guvernul de la București a renunțat efectiv la acest teritoriu. Așa și numai așa ne putem explica acceptarea de către guvernul PSD a sfidării însemnelor naționale, jignirii repetate a istoriei, culturii și civilizației românești, nepedepsirea cazurilor vădite de antiromânism.

Atât reprezentanții UDMR, cât și emisarii Budapestei se comportă ca adevărații stăpâni ai Transilvaniei. Nu am în vedere doar adoptarea de legi care - lucru singular în Europa și în lume - produc efecte pe teritoriul suveran al altei țări, sau sărbătorirea, în Transilvania, a așa-ziselor zile naționale ale Ungariei, agresiunea asupra economiei acestei provincii, stabilirea de legături rutiere și feroviare directe între Budapesta și orașele transilvane, destabilizarea sistemului românesc de învățământ și cultură prin finanțări ale unor oficine de sabotaj și propagandă antiromânească, ci faptul că însuși președintele actual al Ungariei își permite un comportament dincolo de orice uzanțe diplomatice sau limite ale bunului simț.

Că lucrurile au atins acest stadiu deosebit de grav îl dovedește declarația recentă a deputatului UDMR, Kelemen Hunor, care afirma postului de radio Kossuth că ne aflăm în situația, pentru a doua oară, susține el, dar pentru prima oară, în realitate, a "ocupării de țară" a Ardealului de către unguri.

Oare nici această situație, recunoscută, din neatenție sau voit de UDMR, nu-i va trezi la realitate pe liderii PSD? Să fie, cu adevărat, Transilvania pierdută pentru statul român? Adrian Năstase și Ion Iliescu să fi uitat că pentru a deveni parte integrantă a statului român, Transilvania a dat nenumărate jertfe de sânge, că marii patrioți români ardeleni au înfruntat prigoana, teroarea și închisorile ungurești, că unii dintre ei nu și-au sacrificat doar sănătatea, ci și viața? Dar mai ales că Transilvania nu e a lor, ci a noastră, a celor ce locuim aici cu mult înaintea invadării acestei părți a Europei de triburile nomade de unguri și mai ales a urmașilor și urmașilor-urmașilor.

PRM este azi singura forță politică românească pentru care nici un sacrificiu nu va fi prea mare pentru a apăra liniștea și siguranța Transilvaniei românești și a tuturor locuitorilor lui. Ca deputat de Cluj voi acționa întotdeauna ca jertfele și sacrificiile precursorilor statului național român, unitar și suveran să nu fie zadarnice, iar Transilvania să fie în veci românească, așa cum ne-au lăsat-o moșii și strămoșii noștri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Eugen Gheorghe Nicolaescu - prezentarea unei scrisori deschise adresate doamnei ministru Hildegard Puwak;

Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolaescu. Va urma domnul Valentin Iliescu.

 

Domnul Eugen Gheorghe Nicolaescu:

Domnule președinte,

Fără să-mi cronometrați timpul, o să vă rog respectuos să urmăriți timpul fiecărui deputat și pe partide politice, pentru a se respecta timpul de declarații politice așa cum a fost el programat în Biroul permanent.

Și acum fac declarația politică.

Folosesc timpul alocat pentru susținerea unei declarații politice pentru a da citire unei scrisori deschise adresate doamnei ministru Hildegard Puwak.

În urmă cu o săptămână am tras un semnal de alarmă în problema trecerii Registrului Comerțului în subordinea Ministerului Justiției. Deși am arătat că această decizie poate fi generatoare de corupție, de întărirea clientelismului politic și afectează în mod negativ mediul de afaceri, demersul meu a rămas fără răspuns.

Acest fapt nu numai că nu mă miră, ignorarea glasului opoziției fiind o procedură îndelung practicată de Guvernul Năstase, dar îmi confirmă indiferența cu care actualul Guvern al României tratează problemele grave ale țării.

Deși se declară campionii luptei împotriva corupției, reprezentanții PSD iau decizii contrare spiritului și reglementărilor europene, invocând de cele mai multe ori similitudini cu situații din alte țări europene sau necesitatea de acordare a legislației românești la aquis-ul comunitar.

De aceea, stimată doamnă ministru, vă înaintez, de o manieră deschisă, solicitarea mea de a informa opinia publică în baza cărei directive europene se justifică trecerea Registrului Comerțului în subordinea Ministerului Justiției.

Dorim să faceți această precizare deoarece noi am fost informați că din 2001 acționează o directivă europeană care solicită trecerea în administrarea privată a Registrului Comerțului și în țările europene care n-au organizat încă activitatea în acest mod.

În speranța că răspunsul dumneavoastră va sparge tăcerea guvernamentală, vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu pentru concizie.

 
Valentin Adrian Iliescu - prezentarea câtorva consecințe ale dezastrului pe care l-au provocat în perioada 1996-2000 cei care sunt acum în opoziție și rezultatele pozitive înregistrate până acum sub guvernarea P.S.D.;
Are cuvântul domnul Valentin Iliescu. Va urma domnul Ștefan Păscuț.
 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am dorit să fac această declarație politică de la tribuna Parlamentului României astăzi, 8 octombrie 2002, pentru că, fără a fi o zi deosebită, această zi confirmă, încă o dată, revenirea la normalitate.

Astăzi, în ședința de Guvern, Cabinetul Adrian Năstase va adopta proiectele legilor bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003. O decizie politică care confirmă, dacă mai era nevoie, că odată cu instalarea administrației Partidului Social Democrat lucrurile se așază pe făgașul normal, legea se respectă iar promisiunile făcute în campania electorală se onorează de către cei aflați la putere.

Cu toate acestea, fără rușine și fără decență, cei care și-au asumat destinele guvernării acestei țări în perioada 1996-2000, fără a încerca cel mai mic efort de a analiza și compara rezultatele catastrofale ale celei mai negre perioade din istoria postdecembristă a României cu ceea ce se întâmplă astăzi, au trecut la un atac deșănțat, demagogic și lipsit de substanță asupra a tot ceea ce întreprinde actuala putere. Profitând de iminenta dezbatere a bugetului de stat pe anul 2003 și în spiritul adevărului, se cuvine a aminti opozanților noștri și, bineînțeles, opiniei publice câteva consecințe ale dezastrului pe care l-au provocat în perioada 1996-2000.

Produsul intern brut a cunoscut o reducere dramatică cu 15%, România fiind singura țară din Europa Centrală și de Est care a înregistrat regres economic timp de trei ani consecutiv (1997-1999);

Producția a cunoscut o scădere substanțială în toate sectoarele economice creatoare de valoare adăugată: industria cu 24%, agricultura cu 8%, transporturile cu 12%, activitatea portuară cu 22%:

Politica de falimentare a economiei și lichidarea multor întreprinderi fără fundament economic a generat creșterea ratei șomajului de la 6,3% în 1996 la 11% în 2000;

Fenomenul inflaționist s-a inflamat foarte puternic și s-a menținut la cote foarte înalte: 151% (în 1997), 40% (în 1998), 55% (în 1999) și 45% (în 2000);

Puterea de cumpărare a salariilor s-a diminuat cu 25%, iar a pensiilor cu 35%, concomitent cu adâncirea polarizării sociale, concretizate în atingerea unei rate fără precedent a sărăciei, de 43% în 2000, față de 19,9% în 1996;

Moneda națională s-a depreciat într-un ritm aberant în 4 ani (de 6,7 ori mai mare era cursul de schimb în 2000 față de 1996);

Credibilitatea exernă a României, evidențiată prin scăderea gravă a riscului de țară, s-a prăbușit catastrofal;

Fiscalitatea a crescut exagerat, acest lucru generând în intervalul 1996-2000, falimentarea a nu mai puțin de 300.000 de întreprinderi mici și mijlocii.

Pentru orice om de bună credință, astăzi, sub guvernarea Partidului Social Democrat, lucrurile au căpătat o orientare pozitivă.

Pentru al doilea an consecutiv, după mai bine de un deceniu de dureroasă anormalitate, Guvernul României definitivează, la termenul stabilit de legea finanțelor publice, proiectul de buget și îl trimite, pentru dezbatere și aprobare, Parlamentului României, după ce, anterior, făcuse obiectul unor discuții și negocieri cu partenerii sociali, sindicatele și patronatele, cu organismele financiare internaționale, și fusese prezentat tuturor grupurilor politice parlamentare.

Pentru al treilea an consecutiv al guvernării sale, Cabinetul Adrian Năstase își asumă o creștere economică importantă, creștere economică care evidențiază direcția pozitivă în care se îndreaptă România, grație măsurilor macroeconomice luate de Guvernul Adrian Năstase de la preluarea puterii. După doi ani de creștere spectaculoasă, lucru confirmat și de studiile și analizele organismelor financiare internaționale, produsul intern brut se estimează să crească în 2003 cu 5,2%, pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în ramurile producătoare de bunuri. Acest lucru va genera o creștere de 4% a consumului individual efectiv al gospodăriilor, o creștere a numărului de salariați și a celorlalte categorii profesionale, în condițiile sporirii productivității muncii.

Politica monetară sănătoasă promovată de Guvernul României va determina o nouă reducere a ratei inflației, care se va limita la 15% în anul 2003.

Beneficiind de prevederile noii Legi privind finanțele publice, nr. 500/2002, lege-cadru ce orientează întregul proces bugetar spre rezultate, obiective, performanță și este adaptată noilor condiții economice, precum și standardelor utilizate în țările Uniunii Europene, bugetul de stat pe anul 2003 va reconfirma angajamentul Partidului Social Democrat, asumat la alegerile din anul 2000, de reducere treptată a presiunii fiscale și, îndeosebi, a celei de pe forța de muncă, până la nivelul care să asigure o creștere durabilă a producției și a investițiilor. Reducerea fiscalității asumată de Guvernul Adrian Năstase va determina o diminuare a contribuției de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale, începând cu luna ianuarie 2003, care se vor adăuga celor 3 puncte procentuale reduse în anul 2002.

Ca un adevărat exponent al unui partid social democrat, Guvernul României, puternic preocupat de situația populației și, în mod special, a celor mai defavorizate categorii sociale, și-a consolidat politica socială prin asigurarea cheltuielilor pentru asistență socială, alocații, pensii și indemnizații cuprins în bugetul general consolidat care continuă să dețină ponderea cea mai mare în produsul intern brut și în anul 2003, adică 10,1%. Aceste fonduri importante vor fi alocate pentru acele măsuri guvernamentale inițiate de Cabinetul Adrian Năstase: acordarea de ajutoare sociale în funcție de venitul minim lunar garantat, acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuințelor pe timp de iarnă, diferențiat în funcție de venitul mediu net lunat pe membru de familie și de tipul de încălzire, continuarea etapei de recorelare a pensiilor și indexarea acestora, asigurarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din învățământul primar de stat obligatoriu și asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru elevii care provin din familiile cu venituri reduse. Este de menționat faptul că bugetul de stat pe 2003, inițiat de Guvernul Adrian Năstase, stabilește majorarea salariului de bază minim brut pe țară la 2,5 milioane lei, față de 1,75 milioane lei cât este în prezent și indexarea alocației de stat pentru copii cu 17%, ajungând, astfel, "..

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Poate ajungeți la final, domnule Iliescu.

 
 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

... la 210.000 lei/copil. Închei, domnule președinte.

Sunt, însă, încă multe lucruri de făcut. Aflat apoape de jumătatea mandatului, Partidul Social Democrat este conștient de acest lucru, de numeroasele probleme și nevoi cu care se confruntă o bună parte a populației.

Dornic să-și reconfirme încrederea electoratului, Guvernul Adrian Năstase nu și-a uitat crezul politic din 2000, asumându-și în continuare o politică de ameliorare a șanselor fiecăruia, ținând în permanență seamă de respectul și de demnitatea la care are dreptul fiecare cetățean, de faptul că toate măsurile economice și sociale pe are le promovează trebuie să le ofere șanse mai mari oamenilor și condiții de viață mai bune.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Ștefan Pășcuț - prezentarea unor aspecte critice ale actualei guvernări;

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Ștefan Pășcuț, va urma domnul Napoleon Pop.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Eu am să fiu mult mai scurt, ca să recuperez un pic din timpul, să spunem, pierdut, cu niște laude. Eu am să vin cu niște aspecte critice.

Suntem la început de secol și mileniu într-o țară, România, care după aproape 13 ani de când a scăpat de un regim totalitar, încă mai caută drumul către democrație și o economie de piață, către o viață mai bună de tip occidental.

Din păcate, țara aceasta este condusă de un guvern care nu ne dă senzația că ar dori acest lucru. În timp ce în județul Hunedoara sunt sate unde nu se recepționează programul 2 al televiziunii publice, iar programul 1 al aceleiași televiziuni se recepționează greu, iată că ne permitem luxul de a interzice posturi de televiziune. Exemple sunt: satele Ohaba, Ponor, Feder, din Comuna Pui, unde nu se recepționează nici măcar programul 1 al Televiziunii Române.

În timp ce sunt sate în județul Hunedoara unde nu este măcar un post telefonic - cel mai apropiat este la aproape 10 Km - în România se închid posturi TV. Exemple sunt tot în Comuna Pui, satele Feder, Fizești, Sere, Luric, Ohaba, Ponor și așa mai departe.

Dar, oare, sunt prea pretențios? Vreau televiziune și post telefonic în fiecare sat, în timp ce în județul Hunedoara sunt sate unde nu este nici măcar rețea de alimentare cu energie electrică? Exemplu este Comuna Bătrâna, care are în componență patru sate. Unul dintre ele a fost electrificat în anul 1970, iar celelalte așteaptă de atunci și tot așteaptă să vadă un bec electric aprins, dar în zadar.

Probabil Guvernul nu are timp de așa ceva și, oricum, această problemă, speră ei, se va rezolva de la sine, prin depopulare, până la desființarea acestor sate.

Astfel, Guvernul se ghidează după zicala: "Ce poți face azi, nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, poate nu mai trebuie să faci!".

Din păcate, aceste exemple nu sunt singulare în România. Și atunci, vine întrebarea: de ce s-a interzis postul de televiziune "Oglinda TV"? Pentru că arată și nerealizările actualei guvernări? Sau probabil că actualii guvernanți nu se pot uita la oglindă, pentru că oglinda te arată așa cum ești?!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Napoleon Pop - comentariu asupra bugetului pe 2003, dintr-o altă perspectivă; Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Urmează domnul Mihai Baciu.
 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să vorbesc tot despre buget, dar dintr-o altă perspectivă.

În sinteză. Bugetul pe 2003 ar trebui să reprezinte într-o economie de piață principalul instrument de intervenție statală, care în mod natural ar trebui să fie orientat spre dezvoltare. Propunerea de buget rămâne consecvent austeră pe toate liniile, lucru care în principiu nu poate deschide o perspectivă optimistă unei dezvoltări pe termen lung. Mă refer la faptul că austeritatea totală a bugetului limitează tocmai bazele eventualei dezvoltări durabile: investiții noi pentru modernizare și exporturi, ambele constrânse de fiscalitate nestimulativă.

Evoluțiile macroeconomice, monetare și valutare în 2003 nu fac nici o referire explicită la angajamentele asumate față de FMI, reactualizate prin scrisoarea părții române din 12 august 2002 și Decizia Consiliului Directorilor Executivi al FMI din 28 august 2002.

Ca urmare, ceea ce apare, de regulă, ca o restricție în construcția bugetară ca precondiție a consolidării macrostabilizării impuse de FMI, probabil că viitorul buget le va consemna ca realizări exclusive ale politicii guvernamentale, numai bune pentru propagandă electorală. În acest context, chiar sinteza suferă de prezentări asimetrice atât ca indicatori, cât și ca exprimare numerică a acestora, fiind greu de comparat performanțele economice ale bugetului pe 2002 cu cele propuse prin bugetul 2003. În tot cazul, pentru populația sărăcită a acestei țări o creștere cu 4% a consumului individual efectiv al gospodăriilor în 2003 nu poate fi o fericire, comparativ cu noile ajustări de prețuri la utilități pentru a căror acoperire statul își propune să majoreze ajutoarele pentur familiile eligibile cu 20-40% începând chiar cu 1 noiembrie a.c.

Bugetul pe 2003 va fi construit în conformitate cu noua legislație aprobată în 2002, puternic motivată prin necesitatea armonizării la Uniunea Europeană. Deși această nouă legislație ne-a lăsat la mulți gustul amar al unei fiscalități sporite, ne întrebăm cum politica fiscal-bugetară pe 2003 va avea cu adevărat efectul diminuării presiunii fiscale și creșterii bazei de impozitare. Mi-e frică că sintagma "mai multă suplețe" în politica fiscală ascunde, de fapt, direcția adevărată încotro ne va duce în materie de impozitare, creșterea accizelor și majorarea graduală a cotei impozitului pe profit.

În final, vorbindu-se de orientarea întregului proces bugetar spre rezultate, obiective și performanțe, sinteza nu spune nimic despre cheltuirea banului public cu prioritate pe programe, așa cum prevede noua lege a finanțelor publice. În schimb, constată că un element de mândrie în realizarea veniturilor la buget rămâne contribuția cetățeanului la asigurările sociale, fond care ar trebui să dispară din oala bugetului consolidat și să treacă într-o administrare adecvată și separată, pe măsura caracterului lui social.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - despre necesitatea prezentării echidistante în mass-media a raportului de forțe politice; Are cuvântul domnul Mihai Baciu. Se pregătește domnul Becsek-Garda Dezideriu. Eu insist asupra prezentării mai sintetice, ideile principale și textul poate fi depus, pentru că mai avem 22 de minute și mai sunt încă 30 de înscriși.
 

Domnul Mihai Baciu:

Da, domnule președinte, am înțeles rugămintea dumneavoastră. Din această cauză, iată, am venit și cu vreo două, trei pagini scrise, ca să nu mă întind.

Astăzi iert PSD-ul, din dragoste creștină de oameni și voi aduce în fața dumneavoastră o problemă care ne interesează pe toți, cei din această sală, pe toți parlamentarii, dar ea se află și în atenția clasei politice românești: accesul opoziției în mass-media și în general necesitatea prezentării echidistante în mass-media a raportului de forțe politice.

Problema este mai veche, dar ea a revenit puternic în actualitate cu ocazia suspendării de către CNA a licenței de emisie a postului OTV.

În dezbaterile aprinse pe marginea acestui eveniment, unii oameni politici, în principal din opoziție, au condamnat suspendarea licenței, invocând, între altele, și argumentul că OTV-ul era un post de televiziune echidistant politic, difuzând, fără discriminare, toate punctele de vedere și luările de poziție semnificative ale tuturor partidelor politice. În consecință, opoziția avea posibilitatea să se facă auzită de o parte importantă din populația țării.

Nu comentez rațiunile invocate de CNA pentru suspendarea licenței, după cum nu apelez nici la argumentele celor care s-au opus acestei măsuri. Sunt numeroase și unele și altele, le cunoașteți și știți foarte bine că, dacă le-am aduna, am face câteva volume bune.

Eu vreau doar să subliniez că aceste dezbateri au evidențiat apăsat că problema accesului opoziției la mass-media este una reală, urgentă și constituie un barometru important al gradului de democrație al societății românești.

Acest aspect al chestiunii vreau eu să-l subliniez de aici, aspect pe care până și CNA-ul a fost obligat să-l ia în discuție. Drept urmare, cu vreo zece zile în urmă, acest conclav suprem al audiovizualului românesc s-a întrunit, a invitat și reprezentanți ai partidelor politice, cu care a dezbătut tocmai această temă fierbinte a accesului opoziției la mass-media. Toți reprezentanții partidelor de opoziție, ba, chiar, interesant și pitoresc, și cel al PUR, s-au plâns, pe bună dreptate, că accesul partidelor lor la posturile de radio și televiziune este restrictiv și discriminatoriu.

Este de la sine înțeles că domnul Gușă, prezent și acolo, ca peste tot, de altfel, s-a declarat mulțumit de modul în care audiovizualul reflectă activitatea PSD și a domniei sale, ca figură emblematică a partidului de guvernământ. Ba, chiar, domnul Gușă, ca autentic "homo sapiens", cum îl știm cu toții, a mers mai la adâncime și a descoperit că nu buletinele de știri trebuie modificate, aici totul este O.K., ci talk-show-urile cu politicieni este adevărata problemă. Cu alte cuvinte, domnul Gușă ne sfătuiește pe noi, cei din opoziție, să ne schimbăm look-ul: să facem dezbateri captivante, cum ar fi, de exemplu, conferințele de presă ale domniei sale, și atunci, pur și simplu, nu vom putea face față solicitărilor posturilor de radio și televiziune.

Totuși, CNA a dat dovadă de o oarecare opacitate față de meditațiile secretarului general al PSD, pentru că a înțeles că este ceva putred în Danemarca, a se citi în România, evident. În consecință, membrii săi, ai CNA-ului, au căzut pe gânduri (care, de altfel, nici nu erau prea multe) și au hotărât în final să invite posturile radio și tv să acorde Opoziției o treime și Puterii două treimi din timpii de antenă consacrați informațiilor și dezbaterilor de tip politic. Ba chiar unii au propus ca această invitație sau sugestie să îmbrace forma unei recomandări a CNA.

Știți foarte bine cu toții, știm foarte bine, că rezultatul "pe teren", ca să zic așa, a fost nul. Cine va respecta o recomandare? Cine va măsura treimile emisiunilor politice ca să dea una Opoziției și două Puterii? Pe ce temei legal pot fi obligate posturile de radio și tv private să respecte o asemenea recomandare?

De altfel, eu nici nu cred că problema pusă de mine aici în discuție are vreo legătură cu posturile private, așa-zise "comerciale", eu mă gândesc la televiziunea națională și la radioul național, ambele fiind finanțate din bani publici. De asemenea, ambele au cea mai mare putere de pătrundere într-o parte semnificativă a teritoriului național și mă refer, evident, la zona rurală.

Este adevărat că Radiodifuziunea Română acordă timpi de antenă partidelor parlamentare în conformitate cu algoritmul din Parlament, atât în studioul central, cât și în studiourile teritoriale. De bine, de rău, aici ne mai putem face și noi auziți.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Baciu, v-aș ruga, totuși, să ajungeți la fraza finală.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Mai am puțin, domnule președinte.

TVR, însă, nu acordă decât un spațiu foarte restrâns partidelor și numai din studioul central. Vă amintesc că prin anii ‘92-93 exista o emisiune TV, vinerea după-amiază, dacă îmi mai aduc bine aminte, consacrată dezbaterilor din Parlament. Era o emisiune utilă, cu mare audiență, ca dovadă că o țin minte, nu eram în Parlament, și, poate, tocmai de aceea ea a dispărut de mult.

Fiind limpede că recomandarea CNA este o măsură propagandistică, fără efect practic, și subliniind necesitatea ca Parlamentul să fie mai corect perceput, suntem cei mai prost percepuți, după cum știți, de populația țării, propun și cu aceasta închei:

1. Să se reintroducă la TVR emisiunea săptămânală privind activitatea Parlamentului.

2. Să se acorde timp de antenă partidelor politice și în studiourile regionale ale TVR: Cluj, Timișoara, Iași și unde or mai fi, mărimea acestor timpi urmează să fie stabilită printr-un acord între TVR și Parlament și Comisiile de cultură ale Camerei și Senatului.

Numai prin asemenea măsuri concrete, stimați colegi, PSD va demonstra că este un partid democratic, care, nu numai că nu se teme de Opoziție, dar chiar are nevoie de ea și, ca atare, îi crează condiții să se facă auzită. Eu sper că sunt auzit și de CNA și de TVR, fiindcă este o chestiune foarte importantă.

Vă mulțumesc, domnule președinte, amabil ca întotdeauna.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Ați fost auzit și de noi.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - intervenție referitoare la reamplasarea la Arad a Statuii Libertății;

Îl rog pe domnul Becsek să vină la microfon și urmează domnul Dumitru Chiță. Deci, începem o nouă tură.

Am mai primit 10 minute din partea domnului președinte.

Vreau să anunț, pentru stenogramă, că domnii deputați Emil Rădulescu, Baban Ștefan și Corneliu Ciontu vor depune declarațiile la secretariat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În dimineața zilei de 6 octombrie s-au împlinit 153 de ani de la executarea celor 13 generali ai Armatei revoluționare maghiare. Aceste personalități și-au jertifit viața pentru ideile Revoluției pașoptiste. Deci, Armata revoluționară, în luptele care au durat un an și jumătate a înfrânt în mai multe bătălii oștile habsburgilor, până când intervenția trupelor țariste a schimbat raportul de forțe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea Revoluției maghiare.

Depunera armelor la Șiria a fost urmată de represalii sângeroase ale Casei Imperiale, printre care și jertfirea celor 13 generali la Arad.

Împlinirea a 153 de ani de la executarea celor 13 generali maghiari a readus în actualitate problema reamplasării la Arad a Grupului statuar cunoscut sub denumirea ""Statuia Libertății". Statuia Libertății a fost amplasată în Arad în anul 1890 și a fost demontată de către Guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu în anul 1925.

Reinstalarea statuii, aflate în prezent în curtea Bisericii minoriților din Arad, într-un loc public, în orașul de pe Mureș, ar însemna cinstirea reciprocă a unei istorii zbuciumate în care au predominat valorile umane. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Dumitru Chiriță - intervenție ce are ca subiect Reforma în sistemul asigurărilor de sănătate;

Îl invit pe domnul Dumitru Chiriță, va urma domnul Emil Rus.

Între timp, domnul Lepădat Ștefan și domnul Valeriu Gheorghe au depus la secretariat declarațiile politice.

 

Domnul Dumitru Chiriță:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Reforma în sistemul asigurărilor de sănătate, așa cum a fost concepută prin Legea nr. 145/1997, ar fi trebuit să reprezinte o schimbare în bine pentru întreaga populație. Din păcate, în perioada 1997-2000, România, condusă de Regimul Constantinescu și monstruoasa coaliție, formată din PD, PNL și defunctul PNȚCD...

 
 

Domnul Puiu Hașoti (din sală):

Și UDMR!

 
 

Domnul Dumitru Chiriță:

..., a cunoscut o recesiune economică, cu impact social major asupra cetățenilor, datorită preocupărilor pentru jaf și distrugere, inclusiv în domeniul asigurărilor de sănătate.

În aceeași perioadă, cetățenii români au fost împărțiți în trei categorii, în ceea ce privește sistemul asigurărilor de sănătate. Astfel, în afara sistemului public de asigurări de sănătate, unde se regăsește majoritatea cetățenilor români, au mai fost înființate case de sănătate paralele pentru transportatori și pentru lucrătorii din armată, ordine publică și siguranță națională. Această măsură a condus la o abordare clientelară a acordării asistenței medicale, oferind cetățenilor prestații medicale total diferite din punct de vedere calitativ, în funcție de casa de sănătate la care sunt asigurați.

În afara situației menționate mai sus, sistemul asigurărilor de sănătate a fost supus unor presiuni extraordinare pentru cheltuirea fondurilor publice, nu întotdeauna în interesul populației.

Pentru a limita fenomenul de corupție, Guvernul Adrian Năstase a dispus ca și achizițiile de medicamente și de produse sanitare în spitale să se facă prin sistemul de licitație electronică, reducând în mod substanțial cheltuielile cu prestații medicale pentru cei aflați în dificultate. Prin această măsură, Partidul Social Democrat dovedește o dată în plus că este preocupat de modul în care banii publici sunt cheltuiți în interesul cetățeanului și nu în favoarea unor structuri clientelare, preocupate de jefuirea banului public, așa cum a procedat monstruoasa coaliție până în anul 2000.

În legătură cu existența celor trei case de asigurări de sănătate și cu tratamentul discriminatoriu acordat cetățenilor în funcție de casa la care sunt asigurați, precum și în legătură cu proasta înțelegere a autonomiei caselor de asigurări de sănătate, consider că trebuie luate cel puțin următoarele măsuri:

1) Înființarea unei singure case de asigurări de sănătate, la care să cotizeze toți contribuabilii din România, indiferent de funcția și locul pe care îl ocupă.

2) Definirea unui pachet de prestații medicale oferit în baza apartenenței la sistemul public de asigurări de sănătate, același pentru toți cetățenii României.

3) Prestațiile medicale vor conține în mod obligatoriu, pe lângă cheltuielile curente, și cheltuielile de capital, în special în cazul spitalelor.

Și, nu în ultimul rând,

4) Președintele casei de asigurări de sănătate să fie, în același timp, și secretar de stat în Ministerul Sănătății.

Această nouă abordare poate să ne aducă în situația în care, pe lângă tratmentul egal al cetățenilor în cadrul unui sistem unic și public al asigurărilor de sănătate, fondurile colectate vor fi utilizate mai eficient. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Rus - declarație referitoare la formele și consecințele privatizării frauduloase și abuzive;

Îi dau cuvântul domnului Emil Rus, va urma domnul Emil Anton.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea se referă la formele și consecințele privatizării frauduloase și abuzive.

În țara aceasta, România, căreia îi spunem "a noastră", totul se privatizează, încât privatizarea a devenit o calamitate de care ne e frică, pentru efectele ei mereu dureroase, cu bătaie lungă, de care Dumnezeu, marele, nu ne iartă și nici nu știm câte generații ale noastre au să sufere în continuare din pricina păcatelor săvârșite acum: sinucideri, pruncucideri, incesturi, alcoolism, prostituție, desmăț, droguri, corupție, încât ți se face negru înaintea ochilor.

Și boala privatizării s-a extins în politică, cultură și chiar în spiritualitatea noastră, roade din toate părțile! Se sfințește o biserică, se pun în față privatizații, baronii locali și dregătorii puterii social-democrate de la centru, mai ales, iar ceilalți nu încap pentru că e o acțiune care aparține privatizaților. Se depun coroane la mormintele eroilor, dar au dreptul numai exponenții Puterii, ai Regimului Iliescu-Năstase, pentru că ei au monopolizat totul. Ce să caute reprezentanții Opoziției la aceste manifestări, pe câtă vreme la aceste acțiuni nu se face politică? Se organizează, nu de Opoziție, ci de Putere, pentru că aceasta nu are dreptul la inițiativă, inițiativa e și ea apanajul celor tari, se inițiază, deci, o comemorare sau o aniversare a unor evenimente sau oameni de știință, cultură sau literatură, cu mare fast, pe banii contribuabililor, firește, baronii locali cenzurează totul, nu contează personalități cultural-științifice, nu contează parlamentari. Ei, Puterea, ei, cei pătrunși de tezele și orientările primului ministru la teleconferințele săptămânale, ei și numai ei au dreptul! Ei și numai ei rezolvă problemele oamenilor, în frunte cu prefecții, pe post de prim-secretari ai județelor!

Au racolat astfel primarii și consilierii locali ai celorlalte partide și trai nineacă pe banii contribuabililor! Serbări câmpenești, emisiuni televizate, simpozioane, conferințe, vizite în străinătate fără rost. Ceilalți primari și consilieri care s-au încăpățânat să rămână pe poziții sau să-i respecte pe cei care i-au ales, stau "pe lângă", așa, vorba lui Rebreanu, "ca și câinele la ușa bucătăriei".

Sigur, dacă-i democrație, democrație fie! Presa, emisiunile de radio și televiziune locale, ca și cele centrale, nu au spații pentru reprezentanții celorlalte partide, pentru parlamentarii din Opoziție, decât, eventual, pe paginile 10-14, în notițe sumare sau la "alte știri", cu nuanțe și subînțelesuri negative.

Iată binefacerile unui regim: Iliescu-Năstase, curat constituțional! Iată binefacerile democrației pesediste!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Marin Anton - despre PSD și programele sale: cornul și laptele, centralele termice, Programul anticorupție;

Dau cuvântul domnului deputat Marin Anton, urmează domnul Tamas Sandor.

 

Domnul Valentin Iliescu (din sală):

Din partea "Defunctei guvernări"! (Râsete.)

 
 

Domnul Marin Anton:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Constat apetitul Guvernului pentru tot felul de programe populiste și improvizate, cu scopul de a reține sistematic atenția populației, fie prin a-i manipula voința, fie prin a-i produce blocaje de tot felul. Mă refer la "cornul cu lapte" și la "centralele termice". PSD se străduiește să scoată maxim de profit politic, în loc să respecte populația, o manipulează prin programe care țin de România anilor 1950, de tipul "cornul cu lapte", sau îi încalcă libertatea de a se debranșa de la sistemul energetic centralizat.

Nu cred că acestea trebuiau să fie soluțiile, umilitoare, de altfel, soluțiile trebuiau să fie în altă parte, la populație, adică. Populația să fie adusă în situația de a putea să-și permită singură "cornul cu lapte", nu să fie nevoită să primească pomană de la stat.

În alte condiții, solicit Guvernului României să facă uz de transparență și să facă publice sursele de finanțare prin care sunt realizate sau subvenționate aceste programe de protecție socială.

Și pentru că guvernanții nu-și văd capul de treabă, le mai sugerez și eu un program, pentru că tot au știința de a implementa orice și oricum: lupta împotriva corupției se amână până la o dată ce va fi stabilită ulterior! Presa abundă de exemple de corupție, de la deturnarea banilor publici până la orientarea fondurilor Phare către tot felul de clienți politici. Zilnic, avem parte de exemple din care aflăm cum mulți dintre mai marii PSD-ului s-au îmbogățit datorită independenței care li se acordă în manipularea banilor statului și, mai ales, datorită faptului că sunt situați în poziții din care pot plasa banul public după bunul lor plac. Furtul din avuția publică a devenit regula unui joc politic la care iau parte numai inițiații PSD.

Până în momentul de față nu am avut parte decât de partea complementară a Programului anticorupție, adică, cea de imagine. S-au înființat agenții, birouri unice, parchete anticorupție. Numai faptul că Guvernul a înființat ceva special nu indică altceva decât că sistemul nu face față. Principala problemă care există se referă la suspiciunea care planează asupra justiției, care nu își face datoria și care ar trebui să fie forma finală de punere sub control a fenomenului.

Până acum, la instituțiile la care s-au făcut bilanțurile acestei probleme, s-a vorbit de circa 350 de cazuri, din care 200 sunt extrem de mărunte și care nu vizează corupția instituționalizată. Nu ar putea, de exemplu, prefectul de Hunedoara și fiul acestuia să facă obiectul sesizării Parchetului anticorupție mai degrabă, decât niște amărâți de controlori de bilete de la RATB?

Mai nou, ca să se găsească surse de finanțare pentru salariile magistraților, Guvernul subordonează politic organisme autonome, cum ar fi Oficiul Național al Registrului Comerțului, în loc să acționeze ca firmele clientelare să-și plătească datoriile de miliarde la stat.

În cele din urmă, PSD va trebui să înțeleagă, în ciuda realizărilor pe care le afișează, că are mari restanțe la capitolul corupție instituționalizată, politizarea justiției precum și subordonarea în proporție de 80% a administrației locale. Dacă nu se iau măsuri serioase vizavi de aceste probleme, într-adevăr, lupta împotriva corupției se amână până la o dată ce va fi stabilită ulterior.

De aceea, PNL va sprijini în această sesiune parlamentară legi care vizează diminuarea corupției, precum cele care reglementează conflictul de interese, Legea partidelor politice și tot ce va ține de creșterea transparenței în domeniul administrării banului public. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Tamas Sandor - intervenție referitoare la abuzul comis de comisia județeană Covasna pentru aplicarea legilor fondului funciar;

Dau cuvântul domnului Tamas Sandor, urmează domnul Cornel Boiangiu.

 

Domnul Tamas Sandor:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Țin în mod deosebit să se consemneze în stenograma Camerei Deputaților și, totodată, să vă informez despre abuzul comis de Comisia județeană Covasna pentru aplicarea legilor fondului funciar privind retrocedarea pășunilor și fânțelor aparținând persoanelor fizice și juridice din județ.

Conform legislației în vigoare privind retrocedarea terenurilor agricole și a celor forestiere, pășunile și fânțele se restituie foștilor proprietari. Contrar legii, în județul Covasna acest lucru se refuză.

În anul 1990, așa-zisele "islazuri comunale", care, de fapt, după natura proprietății erau de trei feluri, adică: islazuri comunale propriu-zise, cândva în proprietatea comunelor și orașelor; fânețele și pășunile formelor asociative și pășuni ale persoanelor fizice, în total, într-o suprafață de 45.980 de ha, au fost date în administrarea consiliilor locale printr-un protocol încheiat între direcția silvică și comunele respective. Legea nr. 18/1991 reglementează acest fapt, adică, "administrarea" acestor terenuri. Subliniez încă o dată, au fost date în "administrare", și nu în "proprietate".

În cursul aplicării Legii nr. 18, sub îndrumarea comisiei județene, comisiile locale au trecut pe Anexa nr. 16 toate fânțele și pășunile, fără să țină cont de forma inițială a proprietății, adică: islazuri comunale propriu-zise, fânțele și pășunile formelor asociative, pășuni ale persoanelor fizice. Forma republicată în anul 1998 a Legii nr. 18, în art. 33, reglementează expres soarta fostelor islazuri comunale, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție.

Deci, conform actelor normative în vigoare, numai fostele islazuri comunale sunt date în proprietatea comunelor și a orașelor. Totuși, cererile depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate de către persoanele fizice și juridice asupra pășunilor și fânețelor au fost respinse de unele comisii locale și de comisia județeană.

Comisiile locale, conform. H.G. 1172/2001 pentru aplicarea legilor fondului funciar, au semnalat în mai multe rânduri că există trei feluri de proprietate în cazul fânețelor și pășunilor și nu numai islaz comunal. Din partea comisiei județene ar fi fost indicat să se urmeze o analiză profundă asupra formelor de proprietate, dar, în loc de analiză, a urmat o dispoziție a prefectului, prin care comisiile locale au fost obligate ca, citez: "În termen de 7 zile de la primirea prezentei, ne veți înainta documentația necesară emiterii ordinului prefectului prin care terenurile, foste islazuri comunale, trec în proprietatea privată a localităților", am încheiat citatul.

Ca urmare a adresei sus-menționate, un număr de 20, din totalul de 36 de comune și orașe, au trecut, din punctul meu de vedere, ilegal, proprietatea de pășune și fâneață a formelor asociative și a persoanelor fizice din județul Covasna, în proprietatea comunelor și orașelor.

Între timp, a apărut și Legea nr. 400/2002, care, printre altele, prevede în mod expres, la art. 31: "Retrocedarea pășunilor și fânețelor aparținând formelor asociative". Dar, după demersul comisiei județene, aproape că nu a mai rămas teren retrocedabil.

În consecință, sub îndrumarea comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, ca urmare a adresei emise de președintele comisiei județene, o parte din pășunile și fânțele care le-au aparținut persoanelor fizice și juridice au fost trecute în mod ilegal în proprietatea comunelor și orașelor.

Trebuie să menționez că am întocmit o adresă către domnul ministru Octav Cozmâncă, pentru a cerceta și remedia această ilegalitate. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
Cornel Boiangiu - declarație cu titlul Corupția instituționalizată - principala cauză a sărăciei - apanaj al Guvernării PSD;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Cornel Boiangiu, va urma domnul Pavel Târpescu. Între timp, doamna Constanța Popa a depus declarația la secretariat.

 

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vorbesc în calitate de deputat independent, dar și de vicepreședinte al "defunctului", cum s-a exprimat în mod plastic un distins coleg, Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat. Și vreau să spun că tema declarației mele politice de astăzi este: "Corupția instituționalizată, principala cauză a sărăciei, apanaj al Guvernării PSD".

Argumente? Puterea de cumpărare a românului a scăzut cu 30% față de anul 2000; însuși primul ministru a semnalat că salariul mediu pe economie este mai mic decât costul întreținerii; Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Institutul Cato din Statele Unite situează România pe ultimul loc din țările candidate la integrarea în Uniunea Europeană, privind stadiul dezvoltării și reformelor economice înfăptuite. Din 123 de țări analizate, România este pe locul 114, în condițiile în care Cehia este pe locul 38, Ungaria pe locul 51, Polonia pe 89, iar Bulgaria pe locul 97.

OCD semnalează măsurile antireformiste din perioada 2001-2002, prin reintroducerea unor întreprinderi falimentare în circuitul economic și subvenționarea lor în detrimentul societăților comerciale rentabile, cota alarmantă a arieratelor și nivelul ridicat al economiei subterane, care constituie 38% din totalul veniturilor și peste 20% din p.i.b. PNUD subliniază că 42% din populația României trăiește sub pragul sărăciei.

În 2001, sub guvernarea PSD, s-a realizat cel mai mare deficit comercial din istoria România: diferența dintre importuri și exporturi a crescut de la 2,68 miliarde de dolari în 2000 la 4,16 miliarde de dolari în 2001! Într-o singură lună, decembrie 2001, s-a înregistrat un deficit de 590 de milioane de dolari, în 2001, importurile au crescut cu 19,1% față de 2000.

Ștergerea datoriilor uriașe: RAFO; SNTR și creditările preferențiale, cum este creditul fiscal de peste 1 miliard de dolari acordat celui de-al doilea producător mondial de oțel - ISPAT, după ce România a pierdut 250 de milioane de dolari prin privatizarea păguboasă a Sidex Galați, ruinează, pentru prima oară, bugetul României. Pentru prima oară, în istoria de zece ani a privatizării în România, Banca Mondială a impus o expertiză pentru evaluarea corectitudinii privatizării ALRO Slatina, unde statul a încasat ridicola sumă de 11 milioane de dolari, în loc de 300 de milioane de dolari, cât s-ar fi obținut prin vânzarea întregului pachet de acțiuni.

Ministrul bulgar pentru afaceri externe Meglena Kuneva refuză asocierea României cu Bulgaria pentru integrare în Uniunea Europeană, datorită rezultatelor slabe ale României: numai 13 capitole încheiate, față de 22 ale Bulgariei. Și, așa cum știți, până la sfârșitul anului 2000, în 5 luni de zile, "monstruoasa coaliție", de care vorbesc unii dintre dumneavoastră, a realizat 6 capitole integral și a început 11 capitole de negociere.

Mai mult decât atât, se vorbește în permanență de "creșterea economică a Guvernului Văcăroiu" (și unii au început chiar să creadă acest lucru), de până în 1996, care a însemnat devalizarea băncilor, credite externe cu scadență pe termen scurt care au fost plătite în perioada 1996-2000 de populație, creșterea datoriei externe cu 5 miliarde de dolari, secătuirea rezervei valutare a țării, aduse la cel mai mic nivel din istoria României, adică, 546,6 milioane de dolari, și s-a ridicat, așa cum știți bine, la 2,5 miliarde de dolari la sfârșitul "monstruoasei coaliții". Producțiile pe stoc pe care le-a făcut până în 1996 și cu care unii se laudă, care n-au fost lichidate nici până în prezent, garanții guvernamentale pentru împrumuturile unor firme de stat sau private ale liderilor și clientelei PDSR, care nu au fost plătite niciodată.

Sunt multe asemenea lucruri care se pot spune și "defunctul" PNȚCD vă răspunde la toate!

Vă mulțumesc.

 
Pavel Târpescu - declarație referitoare la Programul social și Programul antisărăcie;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Pavel Târpescu și urmează domnul Puiu Hașoti, ultimul vorbitor. Între timp, au mai depus declarațiile domnii Dobre Victor, Coifan Viorel, Adrian Moisoiu, Ioan Miclea și Ioan Sonea.

 

Domnul Ioan Sonea (din sală):

Vă rog să rețineți, este a doua oară când sunt "pasat"!

 
 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să prezint câteva considerente referitoare la Programul social și Programul antisărăcie promovate de actualul Executiv, în sperența înlăturării unor tendințe de minimalizare a importanței acestora.

Implementarea acestor programe răspunde unor opțiuni strategice asumate pragmatic de Guvernul Adrian Năstase pentru relansarea economiei naționale, combaterea sărăciei, îmbunătățirea stării de sănătate a populației și protecției copilului, susținerea domeniului educației, cercetării și culturii, ca factori strategici ai dezvoltării. Actualul Executiv acționează pentru atingerea obiectivului strategic al Uniunii Europene pentru acest domeniu, și anume, de a deveni cea mai dinamică și competitivă economie din lume, cu o coeziune socială ridicată.

Acționând pentru înfăptuirea obiectivului strategic european, Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 urmărește asigurarea și amplificarea sprijinului populației pentru procesul de reformă economică, ce se poate obține, dacă reforma promovează un model social bazat pe echilibrul dintre competiție și solidaritate.

Politica socială, în concepția actualului Executiv, reprezintă o componentă a reformei și nu o piedică în derularea acestuia, întrucât procesul de tranziție își dovedește viabilitatea numai dacă se bucură de sprijinul și particiaprea tuturor factorilor sociali. De aceea, Guvernul a intervenit cu un ansamblu de măsuri sociale concrete pentru ameliorarea condițiilor de viață ale unor categorii sociale defavorizate.

Programul social pe perioada 2001-2004 este racordat la principiul de bază al politicii sociale a Uniunii Europene, și anume, consolidarea politicii sociale ca factor pozitiv, considerând că cea mai mare parte a cheltuielilor sociale destinate educației și sănătății înseamnă investiție în resurse umane, cu efecte pozitive. Indexarea venitului minim garantat cu 17% de la 1 ianuarie 2003, ajutorarea familiilor cu venituri mici pentru traversarea perioadei de iarnă, acordarea de rechizite școlare gratuite copiilor proveniți din familiii cu venituri reduse, ajutor alimentar acordat zilnic copiilor din clasele I-IV, dotarea cu microbuze a școlilor, continuarea acțiunii de recorelare și indexare a pensiilor, ca și extinderea magazinelor de tip economat, suplimentarea fondurilor pentru acordarea de medicamente în regim compensat și gratuit, demonstrează preocuparea Guvernului de a implementa principiul solidarității sociale la nivel național.

La toate aceste preocupări se adaugă și programul de construire a unor locuințe sociale și pentru tineri, destinate închirierii. Nu au fost neglijați nici cetățenii afectați de calamități naturale, care au fost ajutați să-și refacă gospodăriile și nici agricultorii afectați de seceta din acest an.

Toate aceste măsuri și rezultate favorabile obținute de actualul Executiv sunt evidente, chiar dacă o parte din adversarii noștri politici se cantonează într-o anumită zonă a contestării, considerându-le "populiste". În realitate, măsurile de protecție socială redau încrederea cetățeanului în stat, așezând nevoile populației în centrul preocupărilor activității statale, reprezentând în mod egal interesul național, având ca finalitate redresarea economică, socială și politică a țării. Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - comentariu legat de maniera propagandistică a abordării problemei incompatibilităților de către actualul guvern;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Puiu Hașotti, ultimul vorbitor.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Așa cum ne-a obișnuit, Guvernul Adrian Năstase tratează campania pentru eliminarea corupției de o manieră propagandistică, prin acțiuni care vizează mai degrabă imaginea PSD, și nu cauzele care duc la proliferarea acestui fenomen.

În discursul inaugural în fața Parlamentului, premierul desemnat Adrian Năstase a vorbit despre imaginea proastă pe care clasa politică o are în ochii opiniei publice și, parcă gândindu-se la actualul Guvern și la actualul PSD, vorbea despre imaginea unui Bizanț decandent și corupt.

PNL a solicitat în nenumărate rânduri reforma clasei politice. Este o temă pe care o împărtășim alături de opinia publică.

Dacă avem în vedere definiția corupției, anume folosirea funcției publice în interes privat, acest fenomen aparține evident și exclusiv zonei Puterii.

Primul-ministru Adrian Năstase ar trebui să caute corupții în propriul partid, în propriul Guvern. Ei sunt cei care au acces la resursele gestionate de stat, resurse pe care le distribuie în interes clientelar. Aceasta este și cauza pentru care promisiunile Guvernului de a combate flagelul nu sunt îndeplinite.

Atitudinea Guvernului de tergiversare a cauzelor corupției este dovedită de noul proiect de lege care încearcă să reglementeze în esență incompatibilitatea dintre funcția de parlamentar și cea de avocat.

Citind acest act normativ ne dăm seama că el a fost elaborat doar pentru cosmetizarea imagini PSD în materie de corupție și că lupta cu iorgovanii este doar o joacă a actualului Guvern, pentru că proiectul nu va intra în vigoare după adoptarea lui de Parlament, cum este firesc, ci din 2004.

Altfel spus, această lege va reprezenta o formă de protecție legală a iorgovanilor care își vor păstra intacte interesele până în 2004.

În plus, Guvernul tratează această problemă separat de inițiativele legislative privind conflictul de interese.

Considerăm de premierul ar trebui să citească textul propunerii legislative a Partidului Național Liberal privind conflictul de interese în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, proiect care reglementează și situația incompatibilităților dintre funcțiile de parlamentar și avocat, cu aplicabilitate imediată și care urmează să fie dezbătut în Comisia juridică, de disciplină și imunități din Camera Deputaților.

Cerem Guvernului să facă demersurile necesare, astfel încât proiectul de lege care reglementează incompatibilitățile avocaților parlamentari să fie dezbătut odată cu inițiativa PNL, pentru a putea fi amendat în sensul producerii de efecte juridice imediate, și nu din 2004.

Nu se poate ca anumite incompatibilități ale parlamentarilor să fie sesizate după adoptarea inițiativei PNL de Parlament, iar incompatibilitățile dintre funcțiile de parlamentar și avocat să mai aștepte doi ani. În caz contrar, proiectul Guvernului va rămâne doar o unealtă de protejare a avocaților parlamentari bifată în cadrul acțiunilor pro-NATO, fără însă a ataca cauzele corupției din România.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, prima parte a ședinței de astăzi a luat sfârșit.

Vă mulțumesc pentru participare și vă urez o zi senină pe toate planurile.

 
 

(În continuare au fost consemnate declarațiile politice depuse la secretariatul de ședință, neprezentate la microfon.)

 
Corneliu Ciontu - o analiză a recentei campanii anti-PRM și anti-Vadim;

Domnul Corneliu Ciontu:

De câteva zile, o nouă campanie agresivă de denigrare a fost declanșată împotriva Partidului România Mare. E un scenariu devenit deja clasic: din când în când, unii politicieni își reamintesc că PRM este un partid incomod, cu o poziție radicală față de politica abuzivă și antinațională a guvernanților. Din acel moment, timp de câteva săptămâni, toate armele sunt îndreptate împotriva președintelui Vadim și a mișcării politice pe care acesta o conduce: demnitarii cer strategie anti-Vadim, Executivul se gândește să modifice programa școlară pentru a-i învăța pe copii să nu voteze Partidul România Mare, unii analiști politici - care nu au citit nici măcar un rând din doctrina partidului nostru - ne acuză de propagarea doctrinală a extremismului.

Este un adevăr incontestabil, greu de digerat pentru unii, că PRM, al doilea partid al țării, cu o cotă electorală în continuă creștere, reprezintă în acest moment marele adversar al unui sistem politic corupt. Toți denigratorii săi l-ar dori rupt în bucăți sau eliminat definitiv din viața politică, sperând să își apropie, în acest mod antidemocratic, un electorat semnificativ și fidel.

Care să fie cauza acestei recente campanii declanșate împotriva Partidului România Mare? Poate că ultimul sondaj de opinie la scară națională, care acordă formațiunii noastre peste 30 de procente din preferințele electoratului, procente care, printr-o tendențioasă intervenție chirurgicală, s-au transformat în 19%, pentru ca în unele cotidiene să ajungă chiar la 12%.

Este o performanță fără precedent ca un partid de guvernământ care nu reușește să ofere populației altceva decât statistici spectaculoase să crească fulminant în intenția de vot, într-o perioadă în care erodarea ar fi trebuit, în mod logic, să se manifeste. Asta în timp ce - nota bene - tocmai principalul partid de opoziție este prezentat, în mod tendențios, ca o formațiune politică în cădere. Un astfel de fenomen ar putea avea loc, pentru a cita un filosof clasic, numai în cea mai bună dintre lumile posibile, sub cea mai rodnică guvernare. Dar actualul executiv se află departe de o asemenea performanță.

Experții în dezinformare arată că cel mai bun mod de a-ți lovi adversarul survine în momentul în care reușești să creezi acestuia o falsă imagine, susceptibilă de a-l compromite definitiv. Și ce etichetă mai puțin onorabilă și mai agresivă putea fi alipită partidului nostru, dacă nu aceea - atât de puțin acceptabilă în lumea contemporană - de "extremiști".

Fără nici o dovadă palpabilă - dovadă ce nu poate fi prezentată deoarece nu există decât în mintea adversarilor noștri - s-a sugerat că formațiunea noastră politică ar propaga formule agresive în raporturile cu alte țări și naționalități. Unde sunt consemnate, domnilor, aceste formule agresive? În care document al Partidului România Mare? Din câte știm noi, nu un primar PRM, ci unul reprezentând Partidul Social Democrat a încercat, la Piatra Neamț, să construiască un cartier al segregației rasiale. A încercat cineva, în acel moment, să izoleze politic partidul de guvernământ? A cerut cineva atunci o strategie îndreptată împotriva lui Adrian Năstase? Întrebarea este, evident, retorică…

Dar haideți să vedem, punctual, cine suntem noi și cine sunt cei care ne acuză de extremism. Partidele guvernamentale care, din 1996 și până astăzi, și-au asumat postura de specialiste exclusive într-ale democrației, nu practică cumva o formă gravă de dispreț la adresa electoratului și a democrației prin practica racolării de parlamentari, primari și consilieri locali? Cum mai poate fi considerat votul ca fundament al unui stat democratic, dacă cei care sunt desemnați de populație să o reprezinte pe baza unei anumite platforme și unei anumite identități politice sunt atrași prin cântece de sirenă sau, efectiv, prin șantaj într-o altă tabără politică? Spre exemplu, astăzi, numărul de primari și consilieri ai principalului partid de guvernământ este dublu față de cel obținut în alegeri. Mai mult, sunt unii care ne acuză de populism - în general o formă a extremismului - dar ce formă mai cruntă de populism poate fi concepută decât Contractul de 200 de zile sau acțiunea „Laptele și cornul"?

În încercarea de a găsi un cap de acuzare împotriva noastră, unii au fost dispuși să sugere că, citez, "PRM ar putea atrage țara într-un război". Împotriva cui, domnilor? Față de cine a exprimat partidul nostru intenții agresive? Nu avem de cerut nici unui vecin nimic și credem în revenirea pașnică și consensuală a Basarabiei la patria-mamă.

România nu este inamicul nimănui, dar are - și va avea până în momentul aderării propriu-zise la NATO - amici mai mult sau mai puțin bine intenționați.

Dacă cineva târăște țara în război, atunci acesta este actualul guvern, care a explicat recent faptul că România va participa la războiul preconizat împotriva Irakului, fără a mai fi nevoie, în acest sens, atenție, nici măcar de votul Parlamentului! Totuși, domnilor, pentru o măsură atât de gravă trebuie să avem dovezi evidente că o agresiune împotriva Irakului este necesară în cadrul campaniei anti-teroriste. Opinia publică din România trebuie informată și consultată. Dată fiind gravitatea eventualelor implicații prin antrenarea țării noastre în războiul anti-irakian, ar fi poate oportună nu doar consultarea Parlamentului, ci chiar realizarea unui referendum. Altfel, vom fi târâți într-un război fără a avea nici cea mai mică posibilitate de a ne exprima un punct de vedere. Și nu PRM va face acest lucru. În fața acestei situații, lăsăm opinia publică românească să judece dacă un partid a cărui politică are la bază realul interes național poate fi considerat extremist.

În concluzie, invităm pe toți denigratorii partidului nostru să renunțe la placa tocită cu referiri la extremism, xenofobie, execuții pe stadioane și alte minciuni. Lăsați electoratul să decidă ce partid îl poate prezenta mai bine, aceasta fiind garanția unei adevărate democrații!

Vă mulțumesc.

Adrian Moisoiu - declarație intitulată Cibernetica s-a născut în România, la 100 de ani de la nașterea savantului Ștefan Odobleja;

Domnul Adrian Moisoiu:

"Cibernetica s-a născut în România".

Există anumite momente de răscruce ale dezvoltării științei moderne, adevărate pietre de hotar, care într-un mod sau altul contribuie la mersul înainte al cunoașterii omenești. O asemenea piatră de hotar o constituie opera doctorului Ștefan Odobleja.

Columb a descoperit America, dar descoperirea Americii a fost atribuită lui Amerigo Vespucci.

Ștefan Odobleja a creat modelul cibernetic, descoperind psihologia consonantistă ce se identifică cu cibernetica generalizată întemeiată pe principii, teorii și legi riguroase, dar el a fost atribuit lui Norbert Wiener.

Medicul Ștefan Odobleja, creatorul psihociberneticii și părintele ciberneticii generalizate, s-a născut în zorii zilei de 13 octombrie 1902, în casa unor țărani săraci și neștiutori de carte din comuna Hoțu, astăzi Izvorul Aneștilor, județul Mehedinți. După absolvirea studiilor liceale la Drobeta Turnu Severin, a studiat medicina ca bursier al Institutului medico-militar din București, susținând doctoratul în 1928.

A funcționat ca medic militar în diferite garnizoane din țară și a desfășurat o intensă activitate de cercetare, materializată prin diverse studii, printre care și lucrarea "La phonoscopie metode d’exploration clinique" ("Fonoscopia, nouă metodă de explorare clinică"), care a fost distinsă în anul 1935 cu premiul "Medic general dr. Papiu Alexandru" "

Lucrarea lui monumentală în două volume și totalizând 880 de pagini - "Psychologie consonantiste" - a apărut la Paris în limba franceză în 1938-1939. Cum era de așteptat, cele două volume au stârnit nedumerire și discuții. Pentru prima oară, un om de știință vorbea despre mecanizarea gândirii, despre realizarea gândirii instrumentale, tehnicizată, propunând elaborarea creierului artificial, a unor mașini investite cu memorie, logică, apte de a stoca informații și de a judeca omenește.

A venit cel de al doilea război mondial, la care Ștefan Odobleja a luat parte activă în calitate de medic de regiment. Nimeni n-a mai avut timp sau chef să cerceteze îndeaproape lucrarea medicului român. Spun nimeni sau aproape nimeni, deoarece, după cum s-a dovedit mai târziu, "Psihologia consonantistă" a devenit un obiect de studiu pentru un grup de savanți americani.

Pentru medicul militar Ștefan Odobleja au urmat ani dramatici, fiindcă cibernetica era cotată o disciplina absurdă, dezumanizantă.

După război, în 1946, se retrage din armată și, nereușind să obțină un serviciu corespunzător, devine beneficiarul unei pensii modeste.

Zece ani mai târziu, Norbert Wiener publică lucrarea "Cibernetica", ale cărei idei fundamentale sunt frapant de asemănătoare cu cele ale savantului român. Simplă coincidență sau două drumuri paralele spre una și aceeași țintă? Este dureros să constatăm că ignoranța, neștiința, invidia sau reaua credință ale unor contemporani au pus în umbră realizările de excepție ale unui român! Un lucru este sigur: lucrarea medicului român a văzut lumina tiparului cu un deceniu înaintea celebrului tratat al savantului american distins cu Premiul Nobel!

Astăzi, la 100 de ani de la nașterea sa, nici un om de bună credință nu se mai poate îndoi de faptul că cibernetica s-a născut în România, iar părintele ei real și legal a fost doctorul Ștefan Odobleja, care l-a devansat pe Norbert Wiener.

Într-o cămăruță iluminată cu lampă cu gaz, marele și nedreptățitul savant severinean trece în neființă la 4 septembrie 1978, la câteva zile după ce, la cel de al IV-lea Congres Internațional de Cibernetică de la Amsterdam, desfășurat între 21-25 august 1978, a obținut recunoașterea internațională de precursor al ciberneticii.

Academia Română i-a acordat în anul 1990 titlul post mortem de membru al său.

Analizându-și propria sa viață, marele savant spunea cu durere în suflet: "Într-adevăr, n-am știut să mă bat pentru ideile mele. Am crezut că vor răzbi singure. N-a fost așa! Apoi mi-a fost indiferent ce se va întâmpla cu ele. Poate tocmai pentru faptul că le-am iubit prea mult. Pe urmă, când le vezi în casa altuia, te apucă teama - uite așa se împacă soarta cu viața."

Doresc totodată să prezint și scepticismul lui referitor la adevărata recunoaștere: "Cui crezi că ar mai servi acest adevăr și, mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în țară sunt foarte mulți adepți ai lui Norbert Wiener. Mi i-aș face dușmani pe toți. La ce bun? Eu m-am împăcat cu soarta și cu lumea. Ce să fac dacă așa mi-a fost dat ? Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanțat de greutăți și griji; Wiener a studiat în laboratoare, finanțat de Rockefeler și împrejmuit de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de partea celui mai tare."

Oare așa să fie ?

La 100 de ani de la nașterea marelui nostru înaintaș, de la microfonul Camerei Deputaților a Parlamentului României, aduc prinosul de recunoștință celui care a fost creatorul legitim al ciberneticii și-i închin un gând curat.

Fie ca generațiile care vor urma să facă mult mai mult și să-l așeze în memoria definitivă a neamului românesc! Tezaurul de gândire prioritară românească trebuie reconsiderat!

Costache Mircea - despre recentul raport OCDE de imagine a țării în exterior;

Domnul Costache Mircea:

"Dușul OCDE".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În ciuda triumfalismului din mass-media românească referitor la marile realizări ale Guvernului actual, Organizația pentru Cooperare și Dezbatere Economică (OCDE) critică într-un recent raport Cabinetul Năstase pentru ineficiență, proastă gestiune, lipsă de transparență și pentru corupție. Cabinetul Năstase este perceput în afara granițelor ca un Guvern INEFICIENT. Experții OCDE pentru evaluarea Românei critică existența unui număr excesiv de secretari de stat, a căror activitate rămâne deocamdată o necunoscută. Corupția este percepută atât de Comunitatea internațională, cât și de români ca fiind situată la cote foarte ridicate. În comunitatea de afaceri este bine cunoscut cât trebuie plătit și cui, pentru a obține ce dorești! 89% dintre români cred că aproape toți funcționarii publici, inclusiv miniștrii!!, iau mită și sunt corupți, precizează un studiu al Centrului pentru Studiul Noului Barometru European de Politică Publică.

În același timp, România a ajuns sub guvernarea Năstase la un trist record, deținând un indice internațional de corupție de 7,2, fiind depășit doar de Rusia cu 7,7%, cea mai puțin coruptă țară fiind Estonia, cu 4,4%.

Politica fiscală reflectă proasta gestiune, restanțele permanente la colectarea veniturilor la buget. Experții OCDE atrag atenția că economia subterană a depășit estimările optimiste de 20%, ajungând la 40% din PIB!

Cabinetul Năstase a promis să țină cont de recomandările OCDE, cu atât mai mult cu cât România încearcă să devină stat membru al acestei organizații, deși membrii OCDE s-au împărțit deja în două, în privința candidaturii noastre: o parte s-a plictisit de atâtea promisiuni, alții ne mai dau totuși o șansă, fără a preciza însă dacă această șansă este cu sau fără actualul Guvern!!!

Constanța Popa - declarație dedicată importanței principiilor și măsurilor pentru om și societate;

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi o dedic principiilor și măsurilor care trebuie să guverneze viața unui om și a unui stat.

Nu pot exista două măsuri și două principii: una pentru tine și una pentru ceilalți; principii valabile pentru tine ca om, și pentru tine ca individ într-o comunitate.

Modul în care ne raportăm la ceilalți trebuie să fie valabil și în cazul celorlalți pe care îi raportăm la noi. Dincolo de poziție socială, profesie, chiar vârstă, politica universal valabilă este cea a bunului simț sau, pe românește, a celor șapte ani de acasă. Este dreptul fiecăruia de a se supăra când este nedreptățit pe oricine consideră că îl nedreptățește sau îi periclitează interesele. Important este să folosim măsura și principiile.

Dacă fac parte din partidul de guvernământ, pot fi supărat, indignat de faptul că presa nu reflectă acțiunile pozitive ale partidului meu, iar dacă acestea sunt ale unui partid aflat în opoziție, trebuie să fac orice pentru ca acestea să nu fie mediatizate și în nici un caz susținute? Sau poate se consideră că o persoană aflată în opoziție nu are niciodată o idee valoroasă sau o acțiune pozitivă pentru societate? Pentru acest nivel putem găsi totuși o justificare: lupta politică. Ce se întâmplă însă dacă schimbăm parametrii și vorbim despre oameni obișnuiți, în sensul de oameni neimplicați în politică și care au schimbat proverbul "să moară și capra vecinului" cu "mai bine să moară vecinul, ca să îi iau eu capra".

Ca membru al Parlamentului României, am considerat necesar să fac această declarație politică. Noi dăm un semnal nu numai mediului politic, ci societății în ansamblul ei și fiecărui cetățean individual.

Dincolo de modul în care fiecare, individual, percepe mesajele și realitatea, cu toții trebuie să ne raportăm acelorași valori și principii, respectând toate drepturile și libertățile pe care le consfințește Legea supremă a statului: Constituția.

Ovidiu Virgil Drăgănescu - demers liberal pentru clarificarea poziției oficiale a României în problema adopțiilor;

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

În ediția electronică de vineri, 4 octombrie 2002, precum și în ziarul "Adevărul" de luni, 7 octombrie, apare o știre ce leagă intrarea țării noastre în NATO de deblocarea adopțiilor internaționale de către România.

Iată că nici nu se stinge bine scânteia scandalului legat de poziția României față de Curtea Penală Internațională, și Guvernul Năstase se vede pus în fața unei alte dileme de tipul: America sau Uniunea Europeană.?

După ce Baroneasa Emma Nicholson, în cadrul numeroaselor sale vizite în România, a exprimat clar necesitatea stopării adopțiilor internaționale, acum abordarea acestei spinoase probleme pentru țara noastră este din nou pusă pe tapetul discuțiilor.

Ceea ce este mai grav este faptul că, deși încă de vineri au apărut semnale în presa externă, autoritățile de la București nu au avut nici o luare de poziție fermă prin care să confirme faptul că au înțeles mesajul transmis de către Romano Prodi acum câteva zile, prin care se spunea că "Uniunea Europeană nu este doar o piață comună, este o comunitate care împărtășește același set de valori".

Mai mult decât atât, chestiunea adopțiilor internaționale beneficiază deja de reglementări în vigoare, conforme cu spiritul european, PNL înregistrând un proiect de lege pe această problemă care privește adopția internațională, ca pe o ultimă formă la care se poate recurge după epuizarea tuturor căilor interne de protecție a copilului.

România a demonstrat prin luările sale de poziție că este un partener credibil pentru Statele Unite ale Americii, dar Guvernul Năstase înregistrează mari restanțe privind credibilitatea sa față de Uniunea Europeană.

Acesta este motivul pentru care Partidul Național Liberal cere clarificarea poziției oficiale a României în problema adopțiilor internaționale, înainte ca acest subiect să scape de sub controlul autorităților de la București, dinamitând relațiile internaționale ale României fie cu Uniunea Europeană, fie cu Statele Unite ale Americii.

Valeriu Gheorghe - apel pentru protejarea producției interne de carne;

Domnul Valeriu Gheorghe:

Constat pentru a nu știu câta oară că interesele economice ale partidului de guvernământ sunt mai importante decât interesele naționale, adică ale producătorilor interni, care sunt dezavantajați în această țară.

În scrisoarea pe care am primit-o în data de 2 octombrie este menționat faptul că PSD-ul nu a respectat acordul scris cu Patronatul Român al cărnii de porc, de a anula facilitățile vamale importatorilor de carne din zonele defavorizate începând cu data de 1 octombrie 2002.

La Camera Deputaților s-a primit cu numărul 482/2002 Proiectul de Lege pentru modificarea alin.1 lit.b) al art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate. Prin această ordonanță inițiată de Guvern cu nr.E282/29 august 2002 se creează o concurență neloială producătorilor interni. În această perioadă (octombrie - decembrie) se înregistrează vânzări masive. Societățile care importă sunt favorizate în detrimentul producătorilor interni de carne. Carnea importată are un preț mult mai scăzut decât cea produsă în România, întrucât produsele importate conțin inclusă în preț subvenția țării respective, ceea ce duce la dezavantajarea producătorilor interni care nu beneficiază de subvenții.

Nu ne miră asemenea situații prezentate de președintele Caruz Gheorghe de la Patronatul Român al cărnii de porc. Vreau să vă dau un exemplu: doamna Ciuciureanu, consilieră a primului-ministru, printr-un lobby susținut, a reușit să impună în continuare monopolul în acest sector pentru firmele soțului său. Trebuie să amintesc aici că la fiecare camion cu carne introdus în țară profitul obținut prin neplata taxei vamale și a t.v.a.-ului se depășește valoarea de 700 de milioane de lei. Dacă ținem cont că aceste unități importă zilnic 1 sau 2 camioane fiecare, se poate calcula suma imensă de care beneficiază de aici, rezultând interesul PSD de a-i sprijini prin orice mijloace. În alte țări, subvențiile la carne sunt de cinci ori mai mari ca în România, prețurile interne scăzând ca urmare a importurilor masive de carne de porc. De aici provine și efectul dezastruos asupra crescătorilor de porci din România.

Domnul prim-ministru ar trebui să gândească prin prisma calității sale de șef al Guvernului României, protejând producătorii interni de carne, și nu calitatea sa de șef al Partidului Social Democrat, protejându-și clientela politică.

Victor Paul Dobre - atenționare asupra situației defavorizate a județelor Galați și Brăila;

Domnul Victor Paul Dobre:

În calitate de reprezentant în Parlamentul României a județului Galați, mă văd nevoit să atrag atenția clasei politice și opiniei publice românești asupra ultimelor evenimente care afectează în mod negativ viața socială și economică a acestui județ.

Trebuie să amintesc faptul că județul Galați a reprezentat întotdeauna un important centru comercial, fiind cel mai mare port de-a lungul Dunării. În afară de industriile tradiționale - construcțiile navale, textile, prelucrarea lemnului, înființarea Combinatului Siderurgic Galați a reprezentat un nou impuls în dezvoltarea vieții economice a întregii zone.

În acord cu politica de orientare către econoia de piață asumată de România după decembrie 1989, în 2001 a fost privatizat cu o mediatizare excesivă Combinatul Siderurgic Galați.

Intervenția mea de astăzi nu pune totuși în discuție modul în care a fost făcută această privatizare și nici necesitatea absolută a acesteia, având în vedere situația economică a întreprinderii la momentul respectiv. Ceea ce vreau să semnalez se referă la efectele acestui proces și la modul în care actualii guvernanți au înțeles să le gestioneze. Aceasta, pentru că trebuie să subliniez că, în calitate de conducător al destinelor unei țări, trebuie să îți asumi nu doar meritele și rezultatele unei campanii mediatice excesive, ci și responsabilitățile pentru măsurile concrete ce pot afecta un anumit sector, viața a mii de oameni.

Astfel, județul Galați este teatrul unui șir de evenimente negative cauzate în principal de intrarea în vigoare a unor acte normative emise de către Guvernul României, și mă refer în principal la Ordonanța Guvernului nr.66/2002.

Dacă la începutul acestei veri Galațiul ocupa pentru prima dată locul doi privind ponderea șomajului, rata fiind 13,4%, prin aplicarea actului normativ amintit, care prevedea autodisponibilizările, este foarte posibil ca până la finele anului în curs să ocupe un regretabil loc 1. Astfel, la o primă estimare, numărul șomerilor va depăși 45000, cifră ce poate reprezenta o rată a șomajului de aproximativ 20%.

În această situație, un gălățean a ajuns să susțină alte opt persoane, ale căror singure venituri le reprezintă diverse forme de asistență socială.

Acest fapt este cu atât mai grav cu cât zona Galați - Brăila este cea de-a doua mare aglomerare urbană a țării care concentrează aproximativ 500-700 de mii de locuitori. În condițiile în care județul Brăila și, în special, municipiul Brăila se confruntă de mai bine de cinci ani cu o gravă criză economică, o accenturare a declinului economic și social în județul Galați ar putea transforma întreaga zonă într-o regiune subdezvoltată, încremenită în revendicări fără răspuns.

Cele expuse mai sus mă îndreptățesc să atrag atenția că este responsabilitatea Guvernului de a utiliza toate pârghiile necesare - economice, financiare și sociale, pentru a nu transforma zona Galați - Brăila într-o a doua Vale a Jiului.

Credem că acest fapt este cu atât mai necesar deoarece reprezintă o chestiune de voință politică, bugetul pe anul 2002 alocând pentru județul Galați o cotă mai mică a resurselor financiare, comparativ cu 2001.

În aceste condiții, solicit Guvernului să prezinte în cât mai scurt timp o evaluare a zonei menționate, precum și un plan de măsuri pentru susținerea economică și socială a județelor Galați și Brăila.

Viorel Gheorghe Coifan - însemnări pe marginea colocviului Regionalizarea în România, Sinaia - oct. 2002;

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Lipsa de transparență a Ministerului Administrației Publice în organizarea colocviului "Regionalizarea în România", Sinaia, 7-8 octombrie 2002.

În perioada 7-8 octombrie 2002, sub auspiciile Ministerului Administrației Publice, a Uniunii Naționale a Consiliilor județene și a Congresului Puterilor Locale și Regionale din Europa, a fost organizat la Sinaia un colocviu axat pe problematica regionalizării în România.

Organizarea acestui colocviu reprezintă una dintre măsurile din cadrul mai larg al procesului de monitorizare a situației democrației regionale în România și care a constituit obiectul Raportului de informare asupra democrației locale și regionale în România, prezentat la Strasbourg cu ocazia celei de-a opta sesiuni a CPLRE din aprilie 2002.

Dezbaterile din cadrul acestui colocviu ar fi putut constitui o bună ocazie pentru clarificarea conceptelor ce stau la baza regionalizării, pentru prezentarea principiilor Consiliului Europei în materie de autonomie regională, și nu în ultimul rând pentru cunoașterea experiențelor țărilor europene ce au constituite astfel de structuri. Ar mai fi putut demonstra voința Guvernului PSD de a purta un dialog sincer referitor la un subiect sensibil pentru opinia publică, cu toate forțele politice reprezentate în Parlament. Nu a fost să fie!

Organizatorii români - MAP și UNCJ - au ignorat din neștiință, dar și cu reavoință conținutul raportului menționat anterior, și anume stadiul democrației locale și regionale din țara noastră.

A discuta un subiect de o mare actualitate dar în același timp sensibil, prin conotațiile ce se pot da, datorită confuziei în termeni, în absența parlamentarilor membri în comisiile de administrație publică din Senat și Camera Deputaților, în absența primarilor din marile municipii, reprezintă un gest de o gravitate majoră prin consecințele pe care le poate genera. Organizatorii români au invitat doar miniștri și secretari de stat, doar președinți de Consilii județene cu cotizația pentru Uniune plătită la zi, cu alte cuvinte doar reprezentanți ai actualei puteri PSD și doar o parte dintre autoritățile publice implicate în procesul de descentralizare.

Ministerul a ignorat Parlamentul, iar UNCJ celelalte asociații din cadrul FALR. În realitate, s-a demonstrat, dacă mai era necesar, că actuala Putere nu dorește nici dialogul onest și constructiv, nici respectarea principiilor transparenței și a parteneriatului cu cei aleși la diferite niveluri. Actuala Putere ignoră valențele constructive ale unor astfel de comportamente. Așa se explică faptul că în administrația publică reforma stagnează, iar legi importante ca și Statutul Aleșilor Locali sunt retrimise pentru corecturi la Guvern doar în urma sugestiilor de la Strasbourg.

Este oare necesar ca forurile europene, CPLRE, APCE, Parlamentul European să intervină aproape constant pentru a corecta stângăciile din actul de guvernare? Nu s-a demonstrat de atâtea ori că, atunci când un proiect de lege, un program de reformă dintr-un anumit domeniu sunt discutate serios eliminând accentele politicianului, promovarea lor are reale șanse de succes?

Regionalizarea în țările excomuniste din Europa Centrală reprezintă un proces important, consumator de resurse materiale și umane. Ea este privită în primul rând din perspectiva dezvoltării durabile comparabilă cu cea din spațiul Uniunii Europene. Un astfel de proces nu poate fi tratat superficial doar din orizont guvernamental, pentru a mai bifa un obiectiv din Programul de guvernare al PSD.

Prin urmare, considerăm că lipsa de transparență cu care s-a abordat acest subiect în cadrul colocviului organizat de MAP reprezintă mai mult decât o lipsă elementară de politețe față de Parlament. Este o gafă politică din lungul șir al unor astfel de erori ce vor fi sancționate de electorat la momentul potrivit. Adică la alegerile din 2004.

Ion Luchian - declarație politică semnalând gravele probleme din sistemul de sănătate;

Domnul Ion Luchian:

Având în vedere marile datorii ale spitalelor, conflictul dintre furnizorii de medicamente și conducerile spitalelor, iminența de a se închide unele spitale pentru că nu-și pot plăti utilitățile, mă simt obligat să atenționez asupra faptului că Ministerul Sănătății și Familiei nu s-a folosit de prerogativele de care dispune pentru a obține un buget satisfăcător pentru anul 2003.

Proiectul de buget de 3,7% din p.i.b. pentru ministerul pe care îl conduce doamna Bartoș este insuficient, având în vedere gravele probleme de sănătate existente astăzi în România.

Mă voi referi în continuare la faptul că însăși doamna ministru Bartoș a declarat că mortalitatea generală (respectiv numărul de decese la 1000 de locuitori) are o evoluție negativă în anul 2002 comparativ cu anul 2001. Creșterea numărului de decese de la 130972 în primul semestru al anului 2001 la 142499 în aceeași perioadă a acestui an are ca efect o creștere a mortalității generale de la 11,8% la 12,2%.

Cum veți rezolva aceste grave probleme, inclusiv a mortalității generale din România cu bugetul pe care l-ați acceptat?

În altă ordine de idei, țin să vă atrag atenția că, în condițiile acestui proiect de buget, numărul de rețete compensate la finele anului 2003 va ajunge la maximum 2, față de 6, cât impuneți în acest moment. În plus, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) va monitoriza, de la 1 noiembrie, consumul de medicamente, structurat pe tipuri de produse, asigurat, medic de familie și farmacist care a onorat rețetele compensate și gratuite, tocmai pentru a rezolva insuficiența mijloacelor financiare.

Pe dumneavoastră vă intersează mai mult să preluați prerogativele legale ale Colegiului Medicilor, să sancționați administrativ medicii care comit greșeli profesionale și să controlați spitalele din țară, în loc să vă preocupați de asigurarea condițiilor tehnico-materiale din aceste spitale.

Din cele anunțate mai sus, reiese "grija" acestui guvern al PSD pentru sănătatea populației din România.

Ioan Miclea - o analiză a politicii de discriminare a românilor din Ardeal;

Domnul Ioan Miclea:

Apreciez în mod deosebit răspunsul domnului prim-ministru la o interpelare pe care i-am prezentat-o de la tribuna Camerei Deputaților, privitor la Legea maghiarilor de peste graniță.

Nu mă îndoiesc nici eu și nici colegii de mei de partid de bunele intenții ale Guvernului în această chestiune și îmi exprim totala adeziune la modul cum s-a reușit să se dezamorseze o stare conflictuală care era gata să izbucnească.

Cu regret însă trebuie să constat că atât domnul prim-ministru, cât și colegii de partid ai domniei sale consideră că Partidul România Mare duce o politică de învrăjbire a etniilor române și maghiare ce conviețuiesc în Ardeal. Îl asigur pe domnul prim-ministru și Partidul Social Democrat că scopul nostru este pacea socială și etnică în toată România și, bineînțeles, mai ales în Ardeal. Problema care ne deranjează însă este aceea că etniei maghiare i se acordă privilegii (sau altfel spus i se face o discriminare pozitivă), în detrimentul etniei române. Acesta a fost motivul pentru care, în interpelarea amintită am imputat Guvernului o politică de discriminare a cărei victimă este populația românească din Ardeal.

Concret, vreau să vă prezint, domnilor colegi, următoarele aspecte:

1) Legea restituirii imobilelor naționalizate către cultele religioase este o lege dată în exclusivitate în favoarea bisericilor maghiare, la presiunea UDMR. Conform acestei legi, foarte multe clădiri din centrul istoric al municipiului Cluj Napoca au fost date bisericilor maghiare, și operatiunea mai continuă. Nenorocirea este că bisericile care au preluat clădirile măresc chiriile nepermis de mult și în disprețul legii (vă stau la îndemână cu nenumărate cazuri concrete), punând în mod deliberat locatarii în situația de a ajunge în stradă și apoi de a închiria locuințele unor societăți comerciale, cu predilecție maghiare sau unor persoane străine.

În subsidiar, aș dori să vă informez asupra aspectului juridic al retrocedării unor imobile către bisericile maghiare din Ardeal. Aceste clădiri au fost construite și întreținute de către Principatul Transilvaniei sau de către Imperiul Austro-Ungar din contribuția publică (majoritatea cetățenilor Principatului să nu uităm că erau români). În anul 1918, România Mare a plătit bani grei Ungariei - succesoarea de drept a Imperiului Austro-Ungar - drept despăgubiri pentru toate imobilele preluate după actul de la Trianon.

Propun domnului prim-ministru formarea, în fiecare localitate unde se revendică imobile de către bisericile ungurești, a unei comisii mixte de istorici și juriști care să caute în arhive actele prin care se dovedește construirea și întreținerea acestor clădiri, de-a lungul secolelor până în anul 1918, din banii publici.

În interpelarea pe care am adresat-o domnului prim-ministru am semnalat desele încălcări la Cluj Napoca a memorandumului semnat cu Guvernul Ungariei. Informațiile sunt ușor de verificat; ele vin de la oamenii de pe stradă care nu sunt membri PRM și care sunt deranjați de atitudinea sfidătoare a UDMR în acest sens.

2) Exprimăm aici durerea și necazul membrilor partidului din care fac parte pentru că dușmanii declarați ai țării și ai poporului român (cazul primarului din Sfântu Gheorghe, cazul prefecturii din Covasna, cazul doliului declarat în secuime cu ocazia sărbătorii noastre naționale) nu au fost pedepsiți pentru infracțiunile (evidente) comise, ci doar "mustrați" de către reprezentanții Guvernului. În România, legea nu este egală pentru toți? Maghiarilor infractori nu li se aplică prevederile Codului penal? Sunt convins că dacă în București un cetățean român de etnie română ar fi dat jos de pe clădirea primăriei drapelul național, ar fi fost pedepsit cu ani grei de pușcărie! Dar acest lucru nu se petrece și la Covasna. De ce oare?

Vă rog foarte mult să înțelegeți corect demersul meu. Nu am nimic nici eu și nici colegii mei de partid cu cetățenii români de etnie maghiară, deoarece noi, românii din Ardeal, conviețuim excelent cu maghiarii. Supărarea mea și a românilor din Transilvania se îndreaptă împotriva iredentiștilor și extremiștilor din UDMR care ne sfidează și incită la învrăjbire interetnică.

Sunt mâhnit că, în răspunsul domnului prim-ministru dat la interpelarea mea, noi, membrii PRM, suntem considerați extremiști. Poate că unele luări de poziție sau declarații, dar puține și izolate, ar putea avea o asemenea tentă. Dar nu se poate generaliza cazul în toată masa membrilor sau simpatizanților PRM. Poziții asemănătoare (poate chiar identice) cu ale noastre privitoare la manifestărilor extremiste și iredentiste ale conducătorilor UDMR au și alte partide (PD, PNL etc.), însă la ei nu sunt considerate extremiste, ci conjuncturale. Regretabil este faptul că acțiunile noastre nu sunt cântărite cu aceeași unitate de măsură.

Regret că unii domni din conducerea PSD, în frunte cu domnul prim-ministru, nu încearcă să ne cunoască și să ne înțeleagă. Noi nu suntem și nu vrem să fim decât niște buni români, și atât. Unde este aici extremismul?

Vă asigur că în țara noastră extremismul se manifestă într-un singur focar, în acela în care se bocește pe toate drumurile urmările tratatului de la Trianon.

Oamenii de știință, profesori renumiți, cercetători de talie internațională recunosc extremismul naționalist în iredentismul maghiar. Noi nu facem altceva decât să punem în evidență acest adevăr. Cui nu îi place?

3) Dacă noi suntem naționaliști extremiști, așa cum ne consideră domnul prim-ministru, înseamnă că, odată cu noi, sunt extremiști și cei peste 3000000 de români care ne-au votat. Dacă este așa, atunci trebuie cu toți să ne regândim doctrinele politice și concepțiile despre ceea ce este naționalism și extremism.

Dacă noi, cei de la PRM, suntem naționaliști, extremiști, atunci ce au fost Nicolae Iorga, Titulescu, Iuliu Maniu, Ciceo Pop, Vasile Goldiș, Călinescu, Brătienii, memorandiștii, a căror concepție naționalistă o aplicăm neschimbată?

Doresc să vă asigur pe toți că așa-zisul nostru extremism de care ne acuză domnii guvernanți se întinde peste toată Transilvania și a trecut și Carpații. Vă asigur că acest "extremism" va răbufni îngrijorător pentru adversarii noștri la alegerile din 2004.

Vreau să asigur Guvernul României și pe domnul prim-ministru că fac această declarație politică doar pentru a răspunde la acuzațiile făcute în răspunsul pe care l-am primit la interpelarea mea.

Intenția mea este de a vă face să înțelegeți, domnule prim-ministru și stimați colegi din PSD, că noi nu vă suntem dușmani, că apreciem tot ce faceți bun pentru țară și acest oropsit popor român (și faceți), dar și criticăm, ca un partid de opoziție important ce suntem, tot ce credem noi că faceți rău.

Dați-ne voie să avem și noi părerile noastre de opozanți, nu ne băgați de fiecare dată pumnul în gură atunci când încercăm să ne facem cunoscute public părerile noastre despre guvernarea dumneavoastră, deoarece o asemenea atitudine nu este democratică, ci, dimpotrivă, extremistă, or dumneavoastră vă considerați democrați și luptați împotriva extremismului (se pare însă că numai împotriva "extremismului" Partidului România Mare).

Noi apreciem în mod desoebit efortul pe care guvernanții îl fac pentru a depăși această perioadă grea prin care trecem. Apreciem în mod deosebit de sincer efortul pe care guvernanții îl fac de a ne integra în structurile euro-atlantice și am fost întotdeauna și vom fi alături de ei în aceste demersuri.

Repet, domnilor colegi din PSD, dorim să vă ajutăm în demersurile ce le faceți pentru a situa țara și poporul român acolo unde ele au dreptul legitim: în Europa. Dar încetați, pentru numele lui Dumnezeu, să mai considerați partidul nostru extremist. Lăsați-ne să ne exprimăm părerile așa cum știm noi mai bine și credeți în intențiile noastre bune. Nu trebuie să vedeți numai răul din acțiunile noastre. Vă rog să vedeți și ce se ascunde în dosul cuvintelor. Considerați-ne niște oameni normali care încearcă un exercițiu politic legal și în interesul poporului român. Dacă ceea ce facem nu este bun, fiți sigur că electoratul ne va sancționa. Dar trebuie să vedeți în noi parteneri de dialog, de lucru, de acțiune.

Noi vrem, domnilor, ca românii să fie egali în țara lor. Egali și liberi. Dar dumneavoastră, domnilor guvernanți, printr-o păguboasă politică a concesiilor în favoarea unei precare susțineri parlamentare, ne-ați făcut pe unii mai "egali" decât alții.

Și pentru a argumenta acest ultim deziderat, voi da un singur exemplu: copilul unui cetățean de etnie română se chinuie să intre la o facultate deoarece are o singură șansă, șansa facultății în limba română. Ungurii au posibilitate de a alege între o facultate în limba română și alta în limba maghiară. De notat că secțiile de limba maghiară, din greu susținute de la bugetul statului, abia își găsesc în fiecare an candidați pentru a-și ocupa locurile, și vă asigur că la aceste facultăți nota 5,00 este suficientă pentru a intra în facultate, pe când la facultățile de limba română (cu același profil) se intră cu note peste 8,00 sau 9,00. Mai adaug aici faptul că, după ce copiii absolvesc aceste facultăți pe banii contribuabililor români, ei se duc să lucreze aproape exclusiv în Ungaria.

În acest caz, am dreptul să fie revoltat și nemulțumit de politica de discriminare a românilor din Transilvania.

Cu convingerea că voi fi bine înțeles în acest demers, vă mulțumesc anticipat.

Ioan Sonea - pledoarie pentru respectarea proporționalității politice în construirea bugetului;

Domnul Ioan Sonea:

"Proporționalitate politică."

Au început cursurile noului an școlar. Copiii vin cu drag la școală. Ei vin cu mașinile noi, colorate, și fiecare călătorie este ca o excursie pe lângă "școala veche", acum muzeu sau bar. Pe bancă îi așteaptă cornul cu lapte și o etichetă cu numele binefăcătorului - Guvernul României.

Așa ar începe un școlar mic prima lui compunere. Dar el, micuțul, nu știe ce drepturi are. De aceea, mulțumește din inimă "partidului și Guvernului" pentru ceea ce i să dă. Astfel se face propagarea de la "om la om" a recunoștinței față de conducătorii iubiți. Nu știe că acestea sunt de fapt din banii lui mămica și tăticu luați de partid și de Guvern ca taxe și impozite și că de aceea nu poate mama să îi pună pachețelul cu mâncare de acasă. Desigur, nu vorbesc despre "micuții" ce provin din "elita societății noastre": clienți politici, politicieni, afaceriști, profitori, recuperatori, delapidatori și alții asemenea. Aceștia sunt aduși cu mașina de serviciu la școală și își fac cumpărăturile în dolari sau euro. Doar toate au un loc și un rost în politică.

Astfel se face că în județul Bistrița-Năsăud, conform datelor făcute publice de Direcția de Sănătate Publică, 415 școli au primit avize sanitare de funcționare, dar 138 însemnând 25% din unitățile de învățământ supuse atenției nu corespund normelor pentru a obține aceste avize. Dacă în cele patru orașe ale județului nu sunt autorizate 19 unități de învățământ, aceasta înseamnă 13 școli și 6 grădinițe cu program normal. În localitățile județului nu au autorizații sanitare 119 unități, însemnând 48 de școli și 70 de grădinițe. Adică 86,2% din cele care nu satisfac condițiile sunt din mediul rural. Cauzele care determină această situație, și nu de ieri, de astăzi, sunt lipsa apei potabile la 69 de unități școlare, grupuri sanitare necorespunzătoare la 14 unități, starea proastă a clădirilor la 35 de unități etc. De reținut că 70 de unități școlare sunt de fapt case vechi deteriorate, improprii procesului de învățământ. În același "spațiu" al învățământului, tot la început de an școlar, s-au efectuat controalele medicale ale elevilor. În județ au fost examinați 25267 elevi în mediul urban și 20469 în mediul rural. Cu afecțiuni au fost depistați 284 în orașe și 390 la sate, cu scabie (râie) au fost găsiți 11 la oraș, 10 la sate, iar cu păduchi 135 în urban și 151 în rural. Copiilor li s-au dat tratament și, corespunzător afecțiunii, vor putea reveni în mediul școlar numai cu avizul medicului de familie. Se poate constata un ușor "avantaj" al mediului rural la toate capitolele, ceea ce corespunde de fapt și cu datele privind starea unităților de învățământ. Poate că nu este situația cea mai dramatică din țară; ba, la un moment dat, se poate spune că este "normală", chiar dacă nu sunt lucruri firești pentru acest timp. Desigur că au fost stabilite termene pentru înlăturarea deficiențelor, dar cât depinde de posibilitățile locale și cât de bunăvoința "celor de sus" rămâne o problemă de propagandă politică viitoare. Că lucrurile vor sta așa se poate deduce din datele propuse pentru bugetele ministerelor pentru anul viitor. Se vor face desigur multe discuții pe marginea celor propuse. V-ar surprinde dacă ați afla că aproape 25% din buget ar fi la capitolul "la dispoziția Guvernului"?

Este firesc să existe o rezervă pentru cazuri excepționale. Nu este normal ca aproape un sfert din buget să facă obiectul unor conjuncturi și interese propagandistice, ca binefaceri adresate unor categorii sociale sau zone geografice ori pe baza altor criterii de partid. Sălile de sport sunt foarte bune, dar nu lângă școli, care nu au apă, grup sanitar, sau sunt pe cale de a se dărâma, și nu pentru copiii cu scabie și păduchi. Desigur că nici nu ați văzut aceste săli lângă acele zise școli, ci sunt lângă cluburi sportive care fac afaceri, lângă palate de justiție, bănci și alte lăcașuri înmărmurate. De ce nu ar putea avea în mod planificat, prin buget, dreptul la o parte din sumele rezervate: Învățământul - pentru a face școli, Sănătatea - pentru a nu mai exista scabie și păduchi, Mediul - pentru a nu mai avea poluare, IMM-urile - pentru a consolida o clasă de mijloc și a nu mai avea cerșetori?

Pentru că atunci nu ar mai avea de unde să se manifeste generozitatea personală, intervenția politică, favoritismul recompensat, lozincile de tip stalinist privind veșnica recunoștință față de cel mai inteligent sau cel mai bun ori cel mai iubit fiu al poporului sau toate deodată, și produs al partidului.

"Tovarăși (de Guvern, desigur), trebuie să luptăm pentru un buget cât de mare pentru a avea la dispoziția Guvernului cât mai mult pentru a putea face o propagandă cât mai puternică. Acesta este legea proporționalității politice." Ar putea fi lozinca pentru lansarea Legii bugetului pe 2003.

Grigore Emil Rădulescu - note pe marginea analizei datelor primare ale recensământului din acest an;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Primele date comunicate oficial referitoare la recensământul populației și al locuințelor efectuat în primăvara acestui an au relevat schimbări cu consecințe semnificative în planul indicatorilor economici.

Deși datele prezentate de statisticieni sunt de ordin general și au caracter provizoriu, tendințele și salturile cantitative sunt certe, iar influența lor asupra evoluțiilor economico-sociale dă de gândit.

Chiar înaintea încheierii analizei complete a datelor primare se conturează ideea că ultimul deceniu a fost unul dintre cele mai grele din istoria României în timp de pace.

Cea mai importantă modificare constatată la recensământ, față de situația din 1992, o reprezintă scăderea cu circa un milion de persoane a populației stabile până la cifra provizorie de 21698181 locuitori. Numărul cetățenilor de etnie română s-a diminuat cu 4,9% sub pragul de 20 de milioane de persoane, iar cel al cetățenilor români de altă etnie a scăzut cu 4,7% (până la 19409400 de locuitori, și respectiv 2288782 locuitori). Situația este gravă, cu consecințe pe termen lung. În toată Europa, doar Ucraina (-5,1%) și Bulgaria (-3,9%) au mai suferit un asemenea proces.

Un recul important, cu dispariția fizică a mai mult de un român din 25, în decurs de un deceniu, merita o atenție mai mare din partea autorităților, figurând la pasivul tuturor guvernărilor postdecembriste.

Nu este o simplă chestiune de aritmetică demografică, pe principiul dacă suntem mai puternici, cu atât mai bine. A fost afectată însăși capacitatea productivă a țării, a scăzut numărul producătorilor și consumatorilor de bunuri și servicii. Potrivit statisticilor internaționale, România se situa la începutul acestui mileniu pe locul 44 din lume ca populație, imediat după Uganda, Nepal și Irak și cu puțin peste RPD Coreeană, Malaiezia și Afganistan. Tendința actuală ne duce spre locul 60 în 2020, sub Sri Lanka, Niger și Burkina Faso și înaintea unor țări precum Cambodgia și Mali.

Se știe faptul că fenomenele demografice predetermină volumul resurselor de muncă disponibile, anunțând modificările pe piața forței de muncă cu un decalaj de circa 20 de ani în avans. Pentru prima oară în istoria României, populația activă a scăzut pe timp de pace, odată cu reducerea populației totale, fără a mai vorbi despre degradarea biologică (subnutriție, înrăutățirea asistenței medicale, creșterea morbidității și a mortalității), degradarea morală (creșterea criminalității și a corupției), degradarea profesională (scăderea ratei de activitate și a celei de ocupare, exodul de creiere) și degradarea educațională (abandonul școlar, reducerea pregătirii, inadecvarea învățământulu la cerințele de pe piața muncii).

Cifrele constatate la recensământ ar fi trebuit, după toate regulile de bun simț, să provoace stupoare. Toată lumea știe, inclusiv statistica oficială, că sunt circa 22,4 milioane de români, ceva mai puțini decât în 1992. Eroarea cu care s-a lucrat și care a fost identificată după numărătoarea care a dat aproximativ 21,7 milioane de persoane este ciudat de mare, cei 3,3% depășind chiar obișnuitul 32% din sondajele de opinie. Este interesant că la sondajele electorale au dat rezultate mult mai aproape de realitate decât anchetele din rândul populației. Dacă luăm o broșură cu populația României, citim că populația a scăzut în perioada 1997/2001 cu 20/40000 de persoane pe an. Milionul lipsă la apelul din 2002 ne arată de media anuală a fost de 100000 de persoane, adică depopularea țării a avut loc acum de trei ori mai repede decât se știa. În aceste condiții, apare și mai bizar că numărul membrilor din familie a fost subevaluat în toate statisticile și calculele guvernamentale referitoare la necesarul de consum al fiecărei familii.

Altă modificare semnificativă este cea a reducerii substanțiale a ponderii populației urbane de la 54,3% la 52,7%, concomitent cu majorarea populației rurale de la 45,7% la 47,3%. Acest fapt indică o deplasare în sens contrar apropierii de structura înregistrată în Uniunea Europeană. Faptul că de la 29% în 1990 s-a ajuns la 42% a ponderii populației ocupate în sectorul primar indică un proces accentuat de agrarizare.

Datele arată o involuție spre structurile feudale și autoconsum. În ceea ce privește recensământul locuințelor, datele sunt extrem de interesante, deși pe cu totul altă cale decât cea preconizată în 1989 a fost atinsă și depășită suprafața locuibilă de 14 mp de persoană, cu un spor de 23,5%.

Statisticile arată o creștere cu 451,4 mii a numărului de locuințe (+4,5% orașe și +7,5% la sate).

Distribuția haotică a spațiilor de locuit a creat o situație în care spațiile excedentare coexistă cu penuria de apartamente.

La fel ca în cazul multitudinii de vile și case de vacanță construite din bani negri și care constituie partea vizibilă a înfloritoarei economii subterane, puțini și-au pus problema posibilităților de întreținere a spaților de locuit peste nivelul mediu.

Practic, s-a ajuns în situația frecventă ca aceia care au spații de locuit să nu le poată întreține, iar cei care ar avea bani să le întrețină să nu aibă spațiile.

Blocurile României sunt pline de pensionari care ocupă spații de două sau de trei ori mai mari sub salariul mediu pe economie și se plâng că este scumpă gigacaloria.

Datele făcute publice în urma recensământului populației și locuințelor reflectă consecințele politicilor sociale din ultimii zece ani și lipsa de perspectivă în abordarea de la momentul conceperii lor.

Acumulările cantitative au generat importante mutații calitative care, pe măsură ce vor fi diagnosticate corect, ar trebui să ducă la modificări substanțiale în acțiunile statului, îndeosebi prin prisma consecințelor pe termen lung.

Acestea se impun de urgență, cu atât mai mult cu cât primele rezultate indică anii ‘90 drept una dintre cele mai distructive și dezagregante perioade din istoria României.

Ștefan Lepădat - despre o nouă povară asupra contribuabililor;

Domnul Ștefan Lăpădat:

"O nouă povară asupra contribuabililor".

Aproape trei milioane de cetățeni se află abonați la cea mai populară sursă de informare și divertisment din România, televiziunea prin cablu.

Comisia de mediere Senat - Camera Deputaților a întocmit raportul final privind Legea cinematografiei, care a fost înaintat celor două Camere. În urma votului comisiei, art.15 lit.g), care prevedea o contribuție de 5% din încasarea taxelor de abonament pentru recepția prin cablu a emisiunilor televizate a fost eliminat.

Membrii comisiei de mediere au sesizat în mod evident incompatibilitatea dintre tehnologia CATV (care constituie un simplu mijloc tehnic de transmitere a semnalului electronic) și finanțarea fondului cinematografiei. În timp ce în Camera Deputaților raportul a fost votat în unanimitate, la Senat, domnul senator Sergiu Nicolaescu a reușit să introducă în lege contribuția de 5% din încasările operatorilor de cablu.

Vă rog să îmi permiteți să evidențiez câteva argumente care susțin eliminarea contribuției cabliștilor la Fondul Cinematografiei:

- Eventuala obligare a operatorilor de cablu de a contribui la Fondul Cinematografiei ar afecta liberalizarea comunicațiilor din 2003, unul din elementele importante ale Programului de guvernare al cabinetului Adrian Năstase. Aceasta, datorită faptului că o parte semnificativă din profitul operatorilor de cablu nu ar mai putea fi utilizată pentru modernizarea rețelelor de telecomunicații, ci ar fi alocată fondului Cinematografiei. La momentul actual, toți operatorii mari de cablu sunt implicați în proiecte ample de modernizare a rețelelor pentru a putea oferi servicii de telecomunicații și transmisie de date. Astfel, contribuția la Fondul Cinematografiei ar diminua resursele financiare disponibile și, în consecință, o mare parte din proiectele de investiții ar fi anulate.

Aceste contribuții la fondul cinematografiei vor determina pe operatorii de cablu să mărească abonamentele lunare, fapt ce va fi perceput ca un nou impozit al statului asupra contribuabilului și ar avea ca efect și creșterea pirateriei în domeniu.

- Abonamentul la cablu este un serviciu opțional, iar plata acestui serviciu nu trebuie grevată de costul altui serviciu/impozit.

- Taxa pentru fondul național al cinematografiei s-ar adăuga la taxele existente și la drepturile de autor: 1,2% muzica, 4,5% film, 1,1% artiști interpreți, 1,2% fonograme plătite de operatorii de cablu.

Prin prevederile ei, legea ar consfinți colectarea de bani de la cei mulți (contribuabili) și alocarea lor către un grup restrâns de creatori de filme.

Sunt pentru sprijinirea cinematografiei, dar nu pentru aplicarea discriminatorie a impozitului pentru jumătate din deținătorii de televizoare prin cablu din totalul de 6,4 milioane de deținători de aparate.

Aplicarea noului impozit ar putea duce la creșterea neîncrederii investitorilor străini în domeniul dinamic al comunicațiilor în care forța motrice au reprezentat-o întreprinzătorii privați. Asemenea contribuții vin în contradicție cu directivele Comisiei Europene în domeniul audiovizualului.

În vederea integrării europene, asimilarea legislației în vigoare, dublată de reducerea fiscalității, în vederea stimulării investițiilor, reprezintă un principiu de bază.

Ștefan Baban - declarație cu titlul Legea finanțelor publice versus sistemul sanitar.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule Președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Legea finanțelor publice versus sistemul sanitar"

Potrivit finanțelor publice, de la 1 ianuarie 2003, directorii de spitale care vor depăși bugetele alocate vor face închisoare sau vor primi amenzi de zeci de milioane de lei. Aceasta, în condițiile în care, anual, spitalele sunt subfinanțate, fapt pentru care sunt nevoite să se îndatoreze.

În aceste condiții draconice, spitalele ar putea rămâne fără directori, deoarece conform textului de lege sus menționat, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite. Nerespectarea acestor prevederi constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă.

Nu avem nimic de comentat în ceea ce privește textul legii. Cunoaștem cu toții cazurile unor unități sanitare mari risipitoare de fonduri, care nici până în ziua de azi nu au putut da explicații despre cheltuirea banilor și ai căror director și-au cumpărat mașini luxoase sau au dobândit proprietăți importante în perioada de directorat. Problema gravă este că, în fiecare an, spitalele primesc fonduri care sunt insuficiente, atât ca fundamentare cât și ca alocare, deoarece chiar principalii ordonatori de credite sunt cei care înjumătățesc sumele, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate, ceea ce duce la acumularea datoriilor. Astfel, în primul semestru al anului 2002, sistemul sanitar are datorii de peste 6.000 miliarde de lei, 76% din ele fiind reprezentate de medicamente și materiale necesare.

Pentru a respecta legea, există alternative pe care directorii de spitale vor fi nevoiți să le aplice, dacă nu vor să facă închisoare sau să plătească amenzi serioase; diminuarea rației de mâncare a bolnavilor, și așa destul de redusă, micșorarea salariilor cadrelor medicale, ceea ce ar duce la mișcări sociale și la nerespectarea legii salarizării sau în ultimul stadiu, renunțarea la administrarea tratamentului pentru bolnavi. Dar cum acești medici au făcut un jurământ, cred că ultima variantă nu va fi acceptată.

Deși anul acesta, la bugetul asigurărilor de sănătate s-a colectat mai mult decât era planificat, totuși la rectificarea bugetară din august 2002, Ministerul Sănătății și Familiei a primit doar a șaptea parte din ceea ce a solicitat, iar în proiectul bugetului de stat pe anul 2003 i se va aloca, ca de obicei, de către Ministerul de Finanțe, care este gestionarul fondurilor de asigurări de sănătate, un procent redus. Acest lucru ne face să credem că instituția care a participat la elaborarea legii finanțelor publice și care ține la ciorap banii sănătății, este cea care cere sancționarea atât de drastică a directorilor de spitale.

   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 12:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro