Grigore Emil Rădulescu
Grigore Emil Rădulescu
Ședința Camerei Deputaților din 8 octombrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.143/18-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 08-10-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 octombrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.27 Grigore Emil Rădulescu - note pe marginea analizei datelor primare ale recensământului din acest an;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Primele date comunicate oficial referitoare la recensământul populației și al locuințelor efectuat în primăvara acestui an au relevat schimbări cu consecințe semnificative în planul indicatorilor economici.

Deși datele prezentate de statisticieni sunt de ordin general și au caracter provizoriu, tendințele și salturile cantitative sunt certe, iar influența lor asupra evoluțiilor economico-sociale dă de gândit.

Chiar înaintea încheierii analizei complete a datelor primare se conturează ideea că ultimul deceniu a fost unul dintre cele mai grele din istoria României în timp de pace.

Cea mai importantă modificare constatată la recensământ, față de situația din 1992, o reprezintă scăderea cu circa un milion de persoane a populației stabile până la cifra provizorie de 21698181 locuitori. Numărul cetățenilor de etnie română s-a diminuat cu 4,9% sub pragul de 20 de milioane de persoane, iar cel al cetățenilor români de altă etnie a scăzut cu 4,7% (până la 19409400 de locuitori, și respectiv 2288782 locuitori). Situația este gravă, cu consecințe pe termen lung. În toată Europa, doar Ucraina (-5,1%) și Bulgaria (-3,9%) au mai suferit un asemenea proces.

Un recul important, cu dispariția fizică a mai mult de un român din 25, în decurs de un deceniu, merita o atenție mai mare din partea autorităților, figurând la pasivul tuturor guvernărilor postdecembriste.

Nu este o simplă chestiune de aritmetică demografică, pe principiul dacă suntem mai puternici, cu atât mai bine. A fost afectată însăși capacitatea productivă a țării, a scăzut numărul producătorilor și consumatorilor de bunuri și servicii. Potrivit statisticilor internaționale, România se situa la începutul acestui mileniu pe locul 44 din lume ca populație, imediat după Uganda, Nepal și Irak și cu puțin peste RPD Coreeană, Malaiezia și Afganistan. Tendința actuală ne duce spre locul 60 în 2020, sub Sri Lanka, Niger și Burkina Faso și înaintea unor țări precum Cambodgia și Mali.

Se știe faptul că fenomenele demografice predetermină volumul resurselor de muncă disponibile, anunțând modificările pe piața forței de muncă cu un decalaj de circa 20 de ani în avans. Pentru prima oară în istoria României, populația activă a scăzut pe timp de pace, odată cu reducerea populației totale, fără a mai vorbi despre degradarea biologică (subnutriție, înrăutățirea asistenței medicale, creșterea morbidității și a mortalității), degradarea morală (creșterea criminalității și a corupției), degradarea profesională (scăderea ratei de activitate și a celei de ocupare, exodul de creiere) și degradarea educațională (abandonul școlar, reducerea pregătirii, inadecvarea învățământulu la cerințele de pe piața muncii).

Cifrele constatate la recensământ ar fi trebuit, după toate regulile de bun simț, să provoace stupoare. Toată lumea știe, inclusiv statistica oficială, că sunt circa 22,4 milioane de români, ceva mai puțini decât în 1992. Eroarea cu care s-a lucrat și care a fost identificată după numărătoarea care a dat aproximativ 21,7 milioane de persoane este ciudat de mare, cei 3,3% depășind chiar obișnuitul 32% din sondajele de opinie. Este interesant că la sondajele electorale au dat rezultate mult mai aproape de realitate decât anchetele din rândul populației. Dacă luăm o broșură cu populația României, citim că populația a scăzut în perioada 1997/2001 cu 20/40000 de persoane pe an. Milionul lipsă la apelul din 2002 ne arată de media anuală a fost de 100000 de persoane, adică depopularea țării a avut loc acum de trei ori mai repede decât se știa. În aceste condiții, apare și mai bizar că numărul membrilor din familie a fost subevaluat în toate statisticile și calculele guvernamentale referitoare la necesarul de consum al fiecărei familii.

Altă modificare semnificativă este cea a reducerii substanțiale a ponderii populației urbane de la 54,3% la 52,7%, concomitent cu majorarea populației rurale de la 45,7% la 47,3%. Acest fapt indică o deplasare în sens contrar apropierii de structura înregistrată în Uniunea Europeană. Faptul că de la 29% în 1990 s-a ajuns la 42% a ponderii populației ocupate în sectorul primar indică un proces accentuat de agrarizare.

Datele arată o involuție spre structurile feudale și autoconsum. În ceea ce privește recensământul locuințelor, datele sunt extrem de interesante, deși pe cu totul altă cale decât cea preconizată în 1989 a fost atinsă și depășită suprafața locuibilă de 14 mp de persoană, cu un spor de 23,5%.

Statisticile arată o creștere cu 451,4 mii a numărului de locuințe (+4,5% orașe și +7,5% la sate).

Distribuția haotică a spațiilor de locuit a creat o situație în care spațiile excedentare coexistă cu penuria de apartamente.

La fel ca în cazul multitudinii de vile și case de vacanță construite din bani negri și care constituie partea vizibilă a înfloritoarei economii subterane, puțini și-au pus problema posibilităților de întreținere a spaților de locuit peste nivelul mediu.

Practic, s-a ajuns în situația frecventă ca aceia care au spații de locuit să nu le poată întreține, iar cei care ar avea bani să le întrețină să nu aibă spațiile.

Blocurile României sunt pline de pensionari care ocupă spații de două sau de trei ori mai mari sub salariul mediu pe economie și se plâng că este scumpă gigacaloria.

Datele făcute publice în urma recensământului populației și locuințelor reflectă consecințele politicilor sociale din ultimii zece ani și lipsa de perspectivă în abordarea de la momentul conceperii lor.

Acumulările cantitative au generat importante mutații calitative care, pe măsură ce vor fi diagnosticate corect, ar trebui să ducă la modificări substanțiale în acțiunile statului, îndeosebi prin prisma consecințelor pe termen lung.

Acestea se impun de urgență, cu atât mai mult cu cât primele rezultate indică anii ‘90 drept una dintre cele mai distructive și dezagregante perioade din istoria României.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 10:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro