Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.152/14-11-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 04-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 noiembrie 2002

3. Adoptarea textelor în divergență la Proiectul Legii cinematografiei.
 
consultă fișa PL nr. 729/2001 L93/2002

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Trecem, stimați colegi, la cel de-al doilea punct: texte rămase în divergență la proiectul Legii cinematogafiei.

Este vorba de un singur text în divergență referitor la art.15 cu privire la acea contribuție de 5% pentru societățile de cablu.

Comisia de mediere și respectiv Camera Deputaților au mers pe formula eliminării acestui text.

Înainte de a supune votului, întreb dacă sunt luări de cuvânt pe marginea acestei probleme.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Problema care s-a ridicat în acest proiect de lege derivă din grave carențe juridice ale redactării sale. Aceste grave carențe juridice se datoresc în primul rând stilului pompieristic în care ni se impune adoptarea unor legi cre pot să fie decisive pentru dezvoltarea unor sectoare ale vieții României și, mai important, pentru viața viitoare a unui sector cultural.

Vă rog să constatați că acest art.5, astfel cum este redactat, a născut posibilitatea unor interpretări tendențioase, în sensul că aceste taxe care reprezintă de fapt aportul celor care beneficiază de pe urma unor anumite producții la salvarea, nu-mi pot permite să spun, la această oră, la dezvoltarea cinematografiei românești, la salvarea cinematografiei românești, să fie taxate drept accize sau alte bazaconii asemenea.

Realitatea este alta: e vorba de câteva contribuții, câteva, prost structurate, în ipoteze de încasare, creînd impresia unor multitudini de taxe care se aplică în virtutea aceluiași scop. Și impresia este falsă.

O a doua impresie falsă care s-a născut tot din aceste deficiențe de redactare, dar mai ales din caracterul tendențios al interpretărilor pe care unii le-au dat acestei firave încercări de încurajare a cinematografiei naționale, constă în faptul că aplicarea acestor taxe de 5% asupra societăților de imagine prin cablu vor duce, pe de o parte, la sporirea prețurilor acestora, la îngrădirea accesului populației sărăcite, și știm de cine, la aceste servicii de cablu și, mai ales, la serviciile de internet care uneori sunt pendinte.

Iarăși este fals și vă invit să citiți legea care din punctul acesta de vedere este categorică. Aceste taxe prevăzute la lit.j) la care vor trebui să fie supuse societățile de cablu în favoarea cinematografiei românești, reprezintă plăți deductibile de la impozitul de pe profit conform alin.ultim al acestui articol.

Păi, în aceste condiții, nu există un om care să se priceapă la formarea prețurilor, care să nu constate că ceea ce este deductibil de la impozit nu poate să fie cifră în majorarea prețului și că aceste impozite de fapt nu privesc societățile de cablu, care nici nu vor sărăci prin aceasta, având în vedere că-și recuperează veniturile de la impozitul pe profit.

Noi ne pronunțăm, grupul nostru parlamentar, pentru a da, indiferent de cuantumul pe care îl va avea această taxă, un sprijin real, repet, salvării și poate, pe urmă, dezvoltării a ceea ce ar trebui să fie cinematografia autohtonă.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul senator Sergiu Nicolaescu.

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc antevorbitorului pentru modul potrivit în care a găsit soluțiile și s-a apropiat de adevăr.

Doamnelor și domnilor,

Pe plan european, cinematografia este considerată un domeniu strategic atât raportat la potențialul său economic, cât mai ales pentru menținerea și afirmarea identității europene.În toate statele Uniunii Europene, și nu numai, au fost create mecanisme prin care statul și agenții economici din industria audio-vizualului, sprijină în mod substanțial existența și dezvoltarea acestui sector.În materia audio-vizualuui, acquis-ul comunitar european recomandă instituirea de contribuții, ceea ce spunea antevorbitorul meu. Art.151 din Tratatul de la Amsterdam privind constituirea Comunității Europene precizează că domeniul culturii este în competența și reglementarea statelor membre. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au deplină libertate de a stabili sisteme de sprijin pentru cinematografiile naționale. Sprijinul de stat este divers: în Anglia, se acordă pe an 150 de milioane de lire sterline de la stat și 50 de milioane de lire sterline de la loteria națională; în Rusia, anul acesta contribuția a fost de 200 de milioane de dolari; în țările nordice, filmul național este în totalitate subvenționat de stat.

În România există un astfel de sprijin sub forma unei taxe de 2% din abonamentele societăților prin cablu, încă de la apariția Ordonanței de urgență 152, de pe vremea domnilor Isărescu și Caramitru, ca ministru al culturii, din octombrie 2000. În 1999, a fost produs un singur film; în 2000, nici un film; în 2001, am produs 8 filme; în 2002, 12 filme; în 2003, am planificat 14 filme pe baza Ordonanței de urgență 152. Această creștere se datorește, așa cum am spus, Ordonanței 152 din 2000, Legii 22 din 1999 și Ordonanței de urgență nr.9 din 2001.

În vederea integrării europene, România nu poate să ignore necesitatea culturală de a-și reînvia cinematografia. De la 180 de milioane de spectatori în 1988, am ajuns la 5 milioane în 2001 și mai puțini în 2002, din cauza acestei crize, bineînțeles, criză datorată apariției mai multor posturi de televiziune și, mai ales, sistemului de cablu prin televiziune.

Astfel, în timp ce difuzarea de filme în cinematografe a scăzut de 40 de ori, societățile de cablu TV au avut în 1999 un profit aproximativ de 500 de miliarde lei, adică de zece ori mai mult decât în 1993. Cinematografele, dintr-un număr de 413 sunt astăzi utilizate doar jumătate, mai puțin de jumătate. Într-un an se proiectează în cinematogafe 100, maximum 120 de filme noi, iar printr-un abonament la cablu se pot vedea 30 de filme pe zi, adică în trei zile, un număr de filme egal cu câte se proiectează în cinematogafele din România.

Prin bugetul de stat pe anul 2003, au fost alocați pentru producția de filme 15 miliarde. Începem de mâine să lucrăm la acest buget. Adică, prețul unui singur film de ficțiune și un singur film documentar, în timp ce se produc în țară prestații de servicii la filme străine, deci prestații de servicii în domeniul cinematografiei, în valoare de peste 100 de milioane de dolari.

Unii pretind că menținerea unei taxe pentru cablu TV ar diminua profitul industriei de cablu și, prin urmare, posibilitatea agenților economici din acest sector de a face investiții în modernizarea rețelelor. Argumentul este ridicol deoarece legea prevede că această contribuție se va regăsi în prețul abonamentului, urmând a fi suportată de fapt de cele 3,5 milioane de abonați consumatori. De altfel, abonamentele nu au mai avut răbdare să aștepte hotărârea dumneavoastră și s-au scumpit devenind între 5 și 14,5 dolari pe lună, față de 1993, când erau 1-2 dolari pe lună. Făcând o aproximație, suma de 150 de milioane de dolari pe care au declarat-o societățile de cablu se va dubla în 2003.

Se mai argumentează că introducerea unui impozit discriminatoriu va afecta doar abonații rețelelor de cablu. În realitate, nu este un impozit, ci o contribuție sau taxă de consumație care apare și la publicitatea TV, 3%, plătită de toate posturile de televiziune, vânzarea casetelor video 2%, filmele din cinematografe 8%. Un film văzut la cinematograf este taxat cu 8% din costul biletului iar văzut la televizor s-ar pretinde să fie zero la sută. Or, din emisiunile posturilor TV distribuite prin cablu, 15% înseamnă film, film documentar, de animație sau de ficțiune. Cum este posibil ca cineva să pretindă incompatibilitate între susținerea fondului cinematografic și tehnologia acestor sisteme de cablu.

Filmele reprezintă o parte însemnată a programelor difuzate prin cablu și contribuie substanțial la realizarea veniturilor societăților de cablu. Acestea declară că suma strînsă din abonamente este de 150 milioane de dolari pe an. Din acestea, 3 milioane de dolari ar trebui să revină cinematografiei, conform ordonanței în vigoare, adică 6 filme. contribuția în prezent revine de fapt abonatului și este ridicolă, de ceva mai mult de 3.000 de lei pe lună.

Dacă admitem posibilitatea scutirii de taxă a amintitelor societăți, ar trebui să alegem între: ori suntem imorali continuând să taxăm pe alții din audiovizual, ori renunțăm la cinematografia națională ori, a treia posibilitate, să rezolvăm problema cinematografiei în bugetul anual cu o sumă minimă pentru zece filme, deci aproximativ 100 de miliarde, ceea ce înseamnă a afecta 60% din populație care nu beneficiază de avantajele cablului TV.

Un alt fapt care trebuie luat în considerare, este publicitatea ilicită difuzată prin cablu. Toate posturile preluate din străinătate, majoritatea în mod gratuit, difuzează publicitate pentru mărfuri care se găsesc și în țara noastră, publicitate neimpozată și netaxată.

Zilnic, cel puțin 30 de filme de ficțiune sunt difuzate prin cablu fără licență pentru teritoriul României, încălcându-se legea.

Societățile de cablu se prevalează de faptul că preiau un post de televiziune și-l retransmit, eventualele obligații revenindu-i respectivului post. Inexact! Postul respectiv răspunde de un anumit teritoriu, iar cablul operează în România cu toate obligațiile ce decurg de aici.

Încă de anul trecut sunt autorul inițiativei legislative privind pirateria din domeniu. Inițiativa a fost preluată de Guvern și va fi prezentată Parlamentului în luna noiembrie 2002. Acest lucru va apăra societățile de cablu TV de cel puțin 10% pierderi din pirateria practicată în prezent. Demagogia că scutim poporul român de un nou tribut poate fi amendată de dumneavoastră taxând societatea de cablu la numărul de abonamente, întrucât ei au mărit taxele de la 5 la 14,5 dolari pe lună. Vreau să spun că, în momentul de față, în Europa, taxarea maximă este de 14 dolari în Norvegia.

Amintita taxare pe care a propus-o Senatul este susținută de Ministerul Culturii și Cultelor, de Uniunea Cineaștilor, de Uniunea autorilor și realizatorilor de film, de alte organizații și asociații de creație și nu în ultimul rând chiar de Centrul Național al Cinematografiei.

Închei, întrebându-vă dacă eu apăr fanatic, recunosc, filmul național - și poate că mulți dintre dumneavoastră veți fi alături de mine - atunci ceilalți pe cine apără și de ce? Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului deputat Onisei Ion.

Domnul Onisei Ion: (din sală)

Nu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai luați cuvântul, da?

Domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Antevorbitorii mei au spus foarte multe lucruri adevărate, chiar dacă unele se contraziceau, susținând aceeași idee. Că, într-adevăr, acest procent, oricare ar fi acest procent, va trebui să se regăsească în prețul abonamentului.

Această taxă, și spun aceasta, în primul rând pentru cei mai umblați prin problemele finanțelor, este o taxă sau, de ce n-am zice că este un impozit, care este pe venit. Deci, nu pe profit, ci total venit, chiar dacă asta se va deduce din cheltuieli.

Este adevărat că 15% din emisiuni este prezentarea unor filme. Numai că, dacă 15% este filmul și cinematograful (unde am numai filme) îl impozitez cu 8%, înseamnă că această taxă ar trebui să fie circa o șeptime din 8%, deci nicidecum 5%, care este mai mult de jumătate față de 8%.

Mai departe, aceste emisiuni care se văd la televiziunile prin cablu, nu sunt emisiuni făcute de cabliști. Sunt emisiuni care sunt realizate de PRO TV, ANTENA 1, Televiziunea Română 1, 2 etc., etc., pe care noi îi obligăm să cumpere aceste emisiuni, și aceste emisiuni cotizează deja o dată, cu un procent din reclama pe care o au. Deci, este și o dublă impozitare.

Grupul nostru parlamentar nicicum nu poate fi de acord cu acest procent de 5% pe venit. Gândiți-vă că, cei care sunt după venit impozitați, micii întreprinzători, plătesc 1,5% din venit. Înseamnă că pe cabliști îi impozităm de trei ori mai mult, cu 5%. Deci, noi nu putem fi de acord cu acest procent, și, ca atare, vom vota varianta Camerei Deputaților.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

De la bun început vreau să vă spun că un mecanism de protejare a cinematografiei românești va trebui să-l găsim. Dar nu cred că acest mecanism de protecție poate să greveze operatorii de comunicații din România. Pentru că, astăzi, ceea ce numim noi "operatori de cablu TV", vor însemna după 1 ianuarie 2003 "operatori de comunicații", ale căror principale venituri nu vor mai veni din transmiterea de programe TV, ci din telefonie și din transmisia de date. De altfel, și astăzi, un procent mai mult decât însemnat din veniturile acestor operatori, îl reprezintă transmisiile de date.

Sigur, dacă am trăi într-o țară în care nivelul de penetrare al cuprului ROMTELECOM-ului ar fi de 80%, poate nu ar fi atât de important. Trăim însă într-o țară în care penetrarea telefoniei fixe este de doar 20%, în timp ce cablul are o rată de penetrare la nivelul gospodăriilor din România de peste 60%. Adică, după 2003, vorbim de companii de comunicație transformate din aceste companii de cablu, care vor reuși să rezolve o problemă extrem de dureroasă și care ar costa foarte mult să fie rezolvată altfel, problema telefonizării civilizate, în limite acceptabile, la nivel european, a României.

Cred că și momentul este greșit, și maniera în care se încearcă impunerea acestei taxe este greșită. Cred că, ceea ce este foarte important în acest moment, este să le dăm șansa acestor companii, care repet, au partea de transmisie de programe TV, la ora asta oarecum însemnată, dar după 2003 ea va reprezenta un procent de sub 50% în totalul veniturilor lor. Cred că nu este momentul să grevăm asupra dezvoltării comunicațiilor.

De asemenea, vreau să vă spun că, după 2003, ROMTELECOM va deveni nu doar provider de voce și date, așa cum este acum, ci o parte din date vor chiar canale TV. Deja astăzi, dacă vă duceți în sala Unirii, puteți vedea o expoziție de telefonie, de generația a treia, în care ROMTELECOM ne prezintă soluția de video-undiment pe care o va implementa începând cu 2003. Și puteți vedea în standul ROMTELECOM transmisie de film pe linia de cupru torsadat, aia pe care o avem cu toții și prin care primim semnalul telefonic acasă.

Diferența între voce, date, s-a șters complet. Sigur, există o diferență în ceea ce privește conținutul. Dar aici discuția este extrem de complexă. Din acest motiv, vă spun că, dacă privim lucrurile simplu, sub raportul, da, aceasta este o companie care transmite film și din ea reușim să sprijinim cinematografia autohtonă, cred că este un mod simplist. Cred că ar trebui să găsim altă soluție, pentru că, repet: problema lipsei de sprijin a cinematografiei românești este o problemă reală.

De aceea, eu vă propun acum să renunțăm la această taxă, dar, în același timp, să găsim o soluție rezonabilă care să acopere nevoile industriei cinematografice. De altfel, și pentru Bugetul național, credeți-mă, este mai rentabil așa. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Adrian Păunescu.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Cred că o propunere rațională, care să ne ducă la un procentaj în măsură să ajute și cinematografia națională și să nu împovăreze cu nimic cetățeanul, ar fi singura soluție în această clipă. De aceea, eu propun ca nici varianta Camerei, nici varianta Senatului să nu fie votate, ci să fie votată propunerea de 2% pentru acest important capitol al identității naționale, care este cinematografia. Dacă vom lăsa fără nici un ajutor, fără nici o sursă cinematografia națională, ne vom transforma în coautori ai asasinării ei. Este nevoie de un moment de luciditate care să ne spună că trebuie să renunțăm la ceea ce este excesiv, și într-o direcție, și în cealaltă.

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Aceasta este propunerea mea, și vă rog, gândiți atent ce facem, pentru că nu putem rămâne o populație fără cinematografie. Măcar aceste 12 - 13 filme care ar reieși dintr-un procentaj de 2 (pe care-l propun), ar da o speranță culturii naționale, cinematografiei naționale.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Radu Alexandru.

Domnul Radu Alexandru:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Venind spre microfon, un coleg m-a rugată să fiu liberal. Și nu pot să fiu altceva decât liberal. Nu pot să fac abstracție de efortul pe care întreprinzătorii îl fac în tot ceea ce înseamnă inițiativa privată; nu pot să fac abstracție de taxele ridicate, de impozitele ridicate; nu pot să fac abstracție de cazna pe care o depune orice întreprinzător în demersul pe care îl încearcă.

Dar, în egală măsură cu calitatea de liberal, nu pot să mă dezic de breasla din care fac parte, nu pot să mă dezic de scriitorii și de cineaștii români. Se pune o problemă foarte simplă. Se pune o problemă de supraviețuire pentru cultura românească. Se pune o problemă de supraviețuire pentru filmul românesc. Nu se pune problema în a băga mâna în buzunarul întreprinzătorului.

Cu un secol în urmă s-a construit una dintre bijuteriile arhitectonice ale României: Atheneul. "Dați un leu pentru Atheneu". Astăzi se pune problema: "Dați un leu pentru cinematografia românească". Există o variantă propusă de Comisia de mediere, care reduce la zero sprijinul pe care societățile de cablu ar însemna să-l dea. Este, în fapt, o lovitură nedreaptă și cu consecințe dezastruoase pentru filmul românesc. Există propunerea inițiativă cu 5%. S-a invocat că este mult prea mult. Prin respingerea atât a raportului comisiei, cât și a inițiativei, ar rămâne în vigoare legea, cu 2%. Este un procent rezonabil. Este un procent care are valoarea unui balon de oxigen pentru filmul românesc. V-ați uitat cu toți, cu siguranță, în Bugetul național. La Capitolul "Cinematografie românească" nu există nici un spor, nici un leu în plus pentru filmul românesc. Nu există competiție internațională, nu există festival internațional în care filmul românesc să nu fi strălucit. Suntem datori să acordăm șansa de existență, în continuare, la cote onorabile, filmului românesc. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Hârceag Gheorghe.

Domnul Hârceag Gheorghe:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Nu vreau să spun prea multe. Adeseori în viață suntem puși în situația de a alege dintre două rele. Și întotdeauna trebuie să alegem răul cel mai mic.

Vă propun ca să votăm taxa pentru susținerea cinematografiei românești, pentru că astfel vom putea mări producția de filme românești. Și, interesul nostru, al tuturor, este ca să avem o producție cinematografică așa cum am avut altădată. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul deputat Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Îl asigur pe distinsul coleg de la P.R.M. că eforturile noastre pentru a propune o lege citibilă și din punct de vedere juridic au fost mari. Iar dacă nu am reușit este și pentru faptul că am avut de rezolvat o sumedenie de alte probleme.

Mi-e foarte greu, ca actor, să vă propun să nu votați această taxă. Mi-e foarte greu să propun taxa zero pentru o branșă în care eu mă mișc din punct de vedere profesional. Dar eu sunt aici nu ca actor, nu ca regizor, nu ca director de teatru, ci ca deputat. Și mi-e foarte greu să vin și să votez o taxă care înseamnă bani în plus pe care trebuie să-i plătească oamenii obișnuiți, și așa destul de împovărați cu taxe. (Aplauze.)

Eu vă propun, având în vedere noile reglementări, vă propun, din contră, să susținem cinematografia românească în mod transparent, prin Bugetul de stat. În felul acesta vom înțelege exact cât avem nevoie pentru cinematografia română, vom ști cui dăm, și, mai cu seamă, vom fi în stare să urmărim în mod clar cine gestionează acești bani. Cinematografia română are nevoie și de forțe tinere, și de oameni care să creeze, și de oameni care să îndrăznească să câștige premii internaționale.

Vă rog să aprobați soluția propusă de Camera Deputaților. Este o soluție a parlamentarului român, rămânând ca în bugetul pe anul viitor, în mod transparent, să prevedem ceea ce merită să aibă cinematografia română. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, dacă mai sunt alte luări de cuvânt?

Pentru un minut, domnule Sergiu Nicolaescu, aveți cuvântul.

Domnul Sergiu Nicolaescu:

Este pentru mine o uimire, că un cineast, un actor care a jucat în filme, care este președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în partidul pe care îl conduc în Camera Deputaților, în care sunt și eu, în Camera Deputaților, unde domnia sa este președintele comisiei! Cum este posibil să susținem interesele unor societăți, în detrimentul altor societăți, ca să nu vorbesc de cinematografie deloc.

Noi suntem astăzi "groparii" cinematografiei române. Bun, să zicem că rămânem gropari. Dar, de ce alții vor da taxele respective, iar aceștia vor fi scutiți? De ce numai aceștia? Este o întrebare cât se poate de firească, și oricât aș încerca să merg la un compromis, înțeleg un compromis în care acești oameni, fără nici un fel de excepție, deci, cinematografele dau filme, domniile lor, aceste societăți, dau tot filme (dau 15-20% filme), deci, vând aceeași marfă. Pe unii îi impozităm, pe unii îi taxăm, și pe alții nu? Păi, unde este etica, unde este morala unui parlament? Unde este morala noastră, conștiința fiecăruia?

Eu vă rog foarte mult, dacă aceste societăți se angajează să dea o cifră fixă, de 100 miliarde, dacă dumneavoastră vă angajați, că dăm din Bugetul statului… Dar, în clipa în care dăm din Bugetul statului, stimați colegi parlamentari, facem o nedreptate la 60% din populația țării care nu beneficiază de cablu. Pentru că în țară sunt 4 milioane care beneficiază de cablu.

Deci, va trebui ca de aici înainte, fiecare cetățean să fie taxat pentru cablu, el nebeneficiind de acest lucru. Este moral acest lucru? Este moral ca pentru aceeași marfă, unii să dea 8%, și alții nimic? Televiziunile dau 3% și n-au zis nici una nimic. Ce se întâmplă aici?

Eu vă rog foarte mult, dacă de la Bugetul statului există posibilitatea, să acordați cinematografiei o sumă minimă, de 60 miliarde, ca să putem face 5 filme. anul acesta am făcut 12 filme; la anul vom face un singur film, domnilor?! Ne întoarcem în anul 2000? Pentru asta am rezistat în anii respectivi unor presiuni, și acum trebuie să cădem în fața unor altor presiuni care nu au justificare.

Eu vă rog să respingem, prin votul dumneavoastră, acest proiect care se supune primul, să respingeți medierea. Și pe urmă, mai departe, din aproape în aproape, conștiința dumneavoastră va dirija. Dacă există o posibilitate, și dumneavoastră aveți această posibilitate, să mergem de la Bugetul statului, este o chestiune care vă privește. Eu consider că atunci am face o nedreptate la 60% din populația țării, pentru câțiva care vor câștiga (vă spun o cifră incredibilă, domnilor și doamnelor: la anul se va câștiga de aceste societăți o cifră care va trece de o jumătate de miliard. Se apropie de 1 miliard de dolari. Și pe acești oameni îi scutim!) Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rog foarte mult, deja cred că am auzit tot ce se putea, în domeniu, ca susținere.

Domnule senator Radu Alexandru, insistați? Aveți un minut, dar vă rog să vă încadrați într-un minut.

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Nu vreau să insist, nu vreau să prelungesc prea mult o discuție care, firește, aduce în discuție o mulțime de argumente. Ce mi se pare extrem de important, că această discuție și argumentele pe care le aducem să le susținem cu bună-credință.

Vreau să vă amintesc, și vreau să-i reamintesc distinsului coleg Mălaimare, președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Camera Deputaților, în amendamentul depus la comisie am cerut suplimentarea fondurilor la buget, tocmai pentru a se asigura realizarea unui film, în regim normal, cu o finanțare de la Bugetul de stat. S-au respins aceste amendamente.

Deci, a veni și a promite că vom da dintr-un buget la "calende", înseamnă să ne furăm singuri căciula. An de an bugetul pe cultură este tot mai mic. A vorbi de un buget, știm foarte bine că bugetul nu mai suportă nici un fel de modificare, înseamnă a ne induce în eroare. Nu este drept, nu este corect.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Mălaimare, un minut și dumneavoastră.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Ba, chiar mai puțin, domnule președinte, îmi cer scuze.

Eu nu cred că vorbim "vorbe", domnule senator. Eu cred că suntem destul de responsabili atunci când afirmăm niște lucruri. Și, știți foarte bine că în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă amendamentele dumneavoastră n-au fost respinse niciodată.

Pe de altă parte, trebuie să vă aduc la cunoștință faptul că, eu cred că cinematografia trebuie într-adevăr ajutată. Dar, nu vreau să deschid aici, în plen, o discuție despre modul în care înțelege cinematografia însăși să se ajute. Nu vreau să deschid aici o discuție despre modul în care este organizată cinematografia, despre modul în care cred cei care conduc cinematografia astăzi că este viitorul acestei instituții fundamentale. Sunt de acord că cinematografia trebuie ajutată, și va trebui, într-adevăr, să fim responsabili, deputați și senatori, în a decide cifra pe care cinematografia o merită. Dar, nu în acest fel. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă propun să ne oprim aici cu luările de cuvânt.

Domnule senator Adrian Păunescu, mai doriți să luați cuvântul? Aveți cuvântul.

Domnul Adrian Păunescu:

N-am înțeles, domnule deputat, ce boscorodiți acolo. Să nu cumva să vorbiți în somn, și anume în "somnul rațiunii". Da, acesta este adevărul, "somnul rațiunii".

Pentru că nu ne putem juca, într-adevăr, cu cinematografia națională și cu cultura națională, eu aș vrea să insist. Cinematografia este o parte a culturii naționale. Dacă dumneavoastră nu vi s-a părut clară formularea mea, o reiau. Pentru că nu ne putem juca în nici un fel cu cinematografia națională și cu cultura națională și pentru că nu putem să trăim din amăgiri, eu propun ca suma pe care a promis-o aici președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Cameră, a zis că o va acorda, că se va acorda cinematografiei, să fie precizată, pentru că este obligatoriu ca în momentul când apare Legea Cinematografiei să continue să existe și cinematografia. Dacă nu se prevede acel 2% pe care vi l-am propus, atunci să apară propunerea cu o sumă anume dată cinematografiei naționale pentru anul 2003.

Vă rog să nu considerăm că este prea mult, că insistăm asupra acestui moment din care cinematografia națională poate ieși vie, sau, cum spunea aici Sergiu Nicolaescu, poate fi înmormântată.

Sunt, iată, momente, în care, mai degrabă, mă simt părtaș la cultura națională cu un liberal ca Radu F. Alexandru, și cu dumneavoastră toți care iubiți cinematografia națională și nu puteți accepta ca ea, prin votul nostru, să fie asasinată.

Dacă se vehiculează aici suma de 60 miliarde de lei pentru anul 2003, ea poate fi un început de discuție. Pentru că, altfel, legea aceasta nu-și mai are rostul. Legea organizează ceva ce, în același timp, noi am fi în stare să ucidem astăzi. Vă rog să aveți conștiința faptului la care suntem părtași și la care vă rog să fim căuzași.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc foarte mult.

Domnule deputat Bolcaș, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă cer scuze, domnilor colegi, pentru o nouă intervenție. Am tot respectul pentru oamenii de mare cultură care au vorbit în fața noastră și care și-au expus, nu patetic, ci din suflet, punctele de vedere "pro" cinematografia românească, dar total alături de obiectul discuției pe care o purtăm.

Incă o dovadă că legea, greșit structurată din punct de vedere juridic, naște "monștri". Este adevărat, domnule senator Păunescu. Pentru că se face o confuzie totală între veniturile bugetare, cu care este înzestrată cinematografia, și acest articol 15 care vorbește de venituri extrabugetare. Este cu totul altceva. Așa că, propunerea domnului președinte Mălaimare, vizează un alt domeniu, promisiuni fără acoperire cu privire la Bugetul de stat, cifra propusă de domnul senator Adrian Păunescu este o cifră care se înscrie în perimetrul rezonabilului, dar să n-o mai tranzacționeze cu veniturile bugetare.

Vă rog să apreciați că problema cinematografiei este serioasă și lăsați-o pe mâna finanțiștilor și a juriștilor care vă împărtășesc buna-credință. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În primul rând, vreau să vă spun că poziția domnului Radu F. Alexandru este o poziție personală, pe care noi o respectăm, dar liberalii nu vor vota o dublă taxare (pentru că asta se întâmplăl) a celor din cablu. Ei plătesc o dată, aproape 25% din fiecare abonament reprezintă taxele pe care ei le plătesc pentru program. A pune încă o taxă, înseamnă o dublă taxare. Liberalii nu acceptă așa ceva.

Prima propunere a domnului senator Adrian Păunescu, cu 2%, nu intră în procedurile parlamentare, având în vedere că aici putem vota doar una din variantele de la mediere. Cât privește de la buget, nu este momentul acum să discutăm, vom discuta bugetul și propun și eu ca la buget să punem în discuție atunci acest lucru, nu acum, că acum nu se discută bugetul. Mulțumesc frumos.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Doresc să vă spun că, conform procedurii, dacă se resping amândouă, rămâne în vigoare Ordonanța de urgență nr. 152. Deci, nu aceasta este problema.

Sigur că problema finanțării bugetare, stimați colegi, este o problemă aparte. În primul rând, trebuie să existe amendamentul și înțeleg că există un amendament de suplimentare făcut de Radu F. Alexandru, dar care probabil că a fost respins, dar, bineînțeles, plenul poate hotărî atunci când vom dezbate bugetul Ministerului Culturii.

Legat de problema bugetară înțeleg că domnul Florin Georgescu ne dă un răspuns, dacă a existat un amendament sau nu pe această temă.

Domnul Florin Georgescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Oricum, în strategia guvernamentală, se are în vedere ca aceste fonduri extrabugetare să fie, așa cum s-a întâmplat și până în prezent, desființate, ele ca atare, dacă erau alimentate din anumite impozite, taxe, contribuții, acestea să fie considerate surse ale bugetului de stat și nu ale unor fonduri extrabugetare, deci în afara bugetului, bugetul să aibă un total al veniturilor unic, din care să se facă alocații către diferitele sectoare economice, sociale, în raport cu prioritățile, cu ierarhiile guvernamentale. Noi aflându-ne acum într-o poziție dificilă din punct de vedere regulamentar, juridic, constituțional, chiar, înțeleg, nu putem vota decât fie varianta Senatului, fie varianta Camerei Deputaților. Varianta Senatului într-adevăr reprezintă un spor de fiscalitate ce nu este în concordanță cu strategia guvernamentală care scade fiscalitatea și în acest an, așa cum vom vedea la analiza bugetului, iar varianta Camerei Deputaților, într-adevăr, înseamnă mai puțini bani pentru cinematografia națională, care este un domeniu prioritar și care trebuie păstrată, conservată și dezvoltată în măsura posibilităților pe care le avem, de care dispune țara.

Cu această orientare, că vom discuta...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să reveniți la chestiune, domnule!

Domnul Florin Georgescu:

... vom discuta împreună bugetul pe acest an, se poate - și domnii care se ocupă de cinematografie în țară confirmă acest lucru - se poate ca din resursele bugetare, prin redistribuire să se aloce o sumă în plus acestui domeniu de activitate care să compenseze pierderea acestei surse din această taxă asupra operatorilor de cablu care ar corespunde în final votului pentru varianta Camerei Deputaților. Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Cred că s-a spus tot ce se putea spune. Vă rog să-mi permiteți să trecem la vot. Conform prevederilor regulamentare supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei de mediere, respectiv varianta Camerei Deputaților, în consecință, eliminarea acestui procent pentru societățile de cablu, acest procent de 5%.

Cine este pentru eliminare, stimați colegi? Vă rog să numărați.

Supun votului dumneavoastră propunerea Camerei Deputaților, respectiv a Comisiei de mediere, de eliminare a textului care prevede procentul de 5% aplicat asupra operatorilor de cablu.

Cine este pentru? Vă rog să numărați.

Împotrivă?

Stimați colegi, numai o secundă, că s-a înțeles greșit. Ca să fim foarte clari: supun la vot varianta Camerei Deputaților, deci eliminarea propunerii cu 5%. Dar să nu fie nici o confuzie, că înțeleg colegii de la PRM nu au înțeles votul. Deci, rog încă o dată: cine este pentru varianta Camerei Deputaților adoptată de Comisia de mediere? Aceleași voturi. Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă rog să numărați.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Stimați colegi,

S-a votat cu 219 voturi pentru și 93 voturi împotrivă.

Avem voturi, conform prevederilor, votul majorității colegilor prezenți în sală, pe cealaltă variantă nu avem de ce s-o mai supunem la vot. S-a adoptat textul în varianta Camerei Deputaților, propusă și de către Comisia de mediere.

La pct. 2, referitor la dispoziții finale, art. 49 varianta Camerei Deputaților, respectiv 40 în Senat.

Ni se propune varianta Camerei Deputaților, respectiv a Comisiei de mediere.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri? Nu sunt.

Cu aceleași voturi, 219 pentru, 93 împotrivă s-a adoptat și acest text.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 7 decembrie 2021, 14:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro