Plen
Ședința Senatului din 23 septembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.133/02-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 23-09-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 23 septembrie 2002

3. Declarații politice rostite de domnii senatori

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

La declarații politice, invit din partea Grupului parlamentar P.S.D. (social-democrat și umanist) pe domnul senator Adrian Păunescu. Dacă mai sunt colegi din grupuri parlamentare care nu s-au înscris vă rog să o facă.

 
Adrian Păunescu

Poftiți, domnule senator, aveți cuvântul!

 

Domnul Adrian Păunescu:

Aș vrea să încep prin a spune că am primit din partea domnului senator Frunda un pachet de hârtii în care se află... - n-am apucat să-l studiez -, după precizarea dumnealui din scrisoarea care însoțește aceste hârtii, și Hotărârea Guvernului pentru aprobarea normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unor minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale, și că, la punctul 3, zice dumnealui, din anexa nr. 1/17 veți găsi denumirea municipiului Sighișoara și în limba maghiară - Segheșvar.

Asta este o șmecherie pe care o resping cu hotărâre, pentru că eu nu asta am discutat! Nu ungurească, avocățească! (Rumoare.) Păi, pentru că e făcută...

Vorbim una și facem alta. Nu, se poate face, eu nu spun că e un cap de țară. Ce vrea să suplinească dumnealui, trimițându-mi această hârtie? Faptul că a declarat aici că la Sighișoara sunt maghiari în procentaj de 21,2%. Asta a fost problema. Nu că este într-o hotărâre a Guvernului, care are această greșeală, și eu, de fapt, de aceea am și ridicat problema, am mai ridicat-o anterior, într-o ședință de Senat, că îngăduie ca sub 20%, printr-un act de bunăvoință pe care nu-l înțeleg, să se inscripționeze bilingv Sighișoara. Iată, eu am dovada că lucrurile pe care le-am spus sunt exact așa cum le-am spus.

Primăria Municipiului Sighișoara către Prefectura Județului Mureș: "Cu referire la adresele 6.178 și 6.844, precizăm că pentru municipiul Sighișoara prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.206/2001 nu sunt aplicabile. Potrivit art. 11 din hotărâre, ca de altfel și potrivit Legii nr. 215/2001, inscripționarea în limba maternă a denumirii unei localități în care cetățenii unei minorități au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor este permisă. În Sighișoara, ponderea stabilită prin lege și hotărâre nu este atinsă.

Ponderea cetățenilor aparținând unei minorități naționale prevăzută la art. 1 se stabilește pe baza datelor recensământului populației organizat potrivit legii.

Or, 1: la recensământul din 1992 populația stabilă a municipiului era de 35.939 locuitori, din care 7.057 maghiari, adică 19,6%, așa cum am afirmat aici. La 1 iulie 2001, potrivit datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Mureș, conform adresei nr. ".. și așa mai departe, populația municipiului era de 36.183, cu o creștere de 13 persoane față de recensământul din 1992, număr care nu influențează cu nimic procentajul populației de etnie maghiară, iar la recensământul din 2002, conform centralizatorului CPL pe oraș, populația stabilă a municipiului era de 32.287 persoane, din care 5.958 maghiari, aceștia având o pondere de 18,45%". Ar fi o aberație să se pună, zice primarul municipiului, tăblițe indicatoare de localitate, în prezent nefiind nici în limba română. Pentru cătunul Angofa, care la recensământul din 1992 avea 4 persoane, din care un maghiar (pondere 25%) și Dealul Viilor (corect: Cătunul Viilor), o prelungire a străzii Viilor, unde din 124 de persoane, 42 erau maghiare (34%), acestea fiind, practic, unități administrație-fantomă, care n-ar mai trebui să se regăsească în noua împărțire administrativă a țării. Dorin Demeșean - primar; Ioan Bădău - secretar."

Asta am spus eu. Dacă erau peste 20%, repet, în ciuda faptului că prevederea aceasta a legii este excesivă, mă ridicam și veneam și-mi ceream iertare de la domnul senator Frunda. Ce-mi dă dumnealui aici este doar o hârtie în care se dovedește că, într-adevăr, se intenționează inscripționarea bilingvă acolo unde nu e cazul, nici măcar după legea nouă. Asta-i tot, domnule Frunda. În ce vă privește ca preocupare. (Rumoare.) Păi, dumneavoastră n-aveți preocuparea asta, că ați rezolvat-o într-un mod submesean, adică pe sub masă.

Din sală:

Nu vă uitați în direcția drumului, ci oblic, așa...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule, eu n-am... domnule senator P.D., n-am...

Aici sunt ca un radar care vede cu ce viteză se merge.

N-am culoare politică, pentru că am culoarea adevărului.

În această chestiune! (Rumoare.)

Domnule, dumneavoastră erați un bun bărbat de companie. (Râsete.)

Sunteți foarte drăguț, pe cuvântul meu! Foarte bine, vorbiți. Și mă bucur să putem vorbi românește. Asta-i mare lucru.

Acum, dacă e vorba de partide, să salut faptul că în permanență colegul nostru de partid și de Senat, Vintilă Matei, are privirea aplecată și către amărâți. Iată, avem aici o veste: bătrânii Buleteanu nu mai dorm în grajdul vacii, după ce în ziua de Paște le-a ars casa, senatorul Vintilă Matei le-a construit celor doi septuagenari o altă locuință. După dezastru, bătrânii au dormit patru luni împreună cu vaca.

Este un lucru pentru care avem motive de mândrie, mai ales că am auzit că unii dintre cei cărora Vintilă Matei le construiește case au și pretenția de a le plăti impozitele în viitor și... Vintilă Matei va înfia în curând județul Vâlcea.

Ar trebui să vă spun că se petrec lucruri de neînchipuit. De exemplu, în unele școli, la Școala nr. 172 "Sfântul Andrei" - din București, în numele părinților și elevilor acestei școli semnând Chiriță Emilia și Oprean Maria, un profesor - Ștefan Smarandache - care pregătește lotul olimpic de matematică și căruia i se datorează multe medalii de aur obținute la olimpiadele internaționale de matematică se află în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea didactică. Asta din cauza neînțelegerilor dintre profesorul Smarandache și directorul școlii, de asemenea, profesor de matematică. Sigur, e o diferență între cei doi, se pare că directorul școlii, din cele pe care ni le scriu cei ce reclamă, este absolvent doar al Institutului pedagogic de 3 ani. Domnul Gheorghe Ghelesel dorește să-l înlăture din școală pe domnul profesor Smarandache. Mie mi se pare că aici se poate găsi sâmburele unei situații repetabile: ori de câte ori un om se remarcă, sigur, face eforturi ca el să devină șomer. Ori de câte ori el face fapte excepționale, el devine și culpabil. (Rumoare.)

Dumneavoastră păreți senatorul P.D., al cărui nume îl uit în clipa asta, care are obsesia sexuală numită P.S.D.

Nu scot eu o frază să nu spuneți dumneavoastră P.S.D.

Nu, că nu e domnul senator Pană, cum ați crede! Nu. E omul de lângă domnul Pană. În fine!

Din sală:

Domnul senator Pană a zis...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnul Pană a zis? E, amândoi aveți aceeași obsesie... (Aplauze.)

E un fapt rar să viseze doi oameni același vis. Bine, să vă fie de bine, ce mai!

Eu am de semnalat și un alt aspect, care este de mai multe ori discutat aici, el se leagă de un anumit proces de feudalizare, la care se ajunge printr-o descentralizare fără autoritate centrală, prin ruperea legăturilor cu centrul și prin ruperea legăturilor cu legea. Mi s-a semnalat, și am fost săptămâna trecută la Craiova și ne-am interesat îndeaproape, că la Casa de Asigurări de Sănătate Dolj se petrec lucruri grave, între care cel mai grav este acela că medicilor li se pretind lucruri imposibil de realizat, că li se caută nod în papură și că li se desfac contractele de muncă atunci când sunt legați printr-un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate fără motive serioase.

Am încercat să vorbim și cu doamna directoare a acestei Case de Asigurări de Sănătate, dumneaei este greu abordabilă, vreau să vă fac următoarea precizare: la C.A.S. Dolj, pentru a ajunge în audiență la biroul de relații cu publicul, trebuie să faci cerere de audiență. Deci pentru a merge la cei care stabilesc orarul audiențelor trebuie să faci, la rândul tău, o cerere de audiență, pe care, uneori, cei ce o primesc o onorează, alteori n-o pot onora, fiind foarte ocupați. Această Casă de Asigurări de Sănătate face eforturi disperate de a distruge toate policlinicile private. Există o policlinică privată numită "Sfântul Ilie" care a avut contract cu C.A.S. Dolj în anul 2000, dar i s-a reziliat, urmând să fie reziliat și un al doilea contract încheiat la începutul anului 2002. Această policlinică dispune de 12 cabinete medicale dotate cu aparatură modernă, în care își desfășoară activitatea 43 de medici și personalul calificat.

Ei bine, ca urmare a unui control efectuat de C.A.S.

Dolj, în mod preconceput, la Policlinica "Sfântul Ilie" s-a reziliat acest contract pentru analize de laborator, iar toate documentele notei de constatare pe baza căreia s-a emis notificarea de reziliere nu sunt semnate de membrii comisiei de control.

La contestația formulată de Policlinica "Sfântul Ilie", directoarea generală Dumitrașcu și directoarea economică Moraru s-au exprimat în sensul că "nu contează legea, noi facem legea la C.A.S. Dolj", iar unii membri ai comisiei de control și-au exprimat o altă opinie, se pare încetățenită la acest C.A.S. Dolj, că "nu contează cine are dreptate, dați-ne în judecată, că judecata oricum durează 2-3 ani și până atunci policlinica moare".

Relațiile dintre această Casă de Asigurări de Sănătate și Policlinica "Sfântul Ilie" au decurs normal doar la începutul înființării celei din urmă, până când s-au făcut eforturi vizibile din partea C.A.S. de a reduce punctajul acordat policlinicii, neținându-se cont de criteriile C.N.A.S.

Cu toate aceste necazuri, cu toate aceste piedici false, Policlinica "Sfântul Ilie" s-a clasat pe locul I, la egalitate cu policlinica Spitalului Județean nr. 1.

Este evident că lucrurile nu pot merge bine, de vreme ce, în cadrul acestui C.A.S., directoarea a implementat o adevărată dictatură, impunând salariaților să semneze contracte de fidelitate cu amenințări de sancțiuni și, ulterior, le-a impus și alte contracte prin care îi avertiza cu desfacerea contractului de muncă dacă divulgă informații din cadrul C.A.S. Dolj.

Un conflict grav a izbucnit și între o doctoriță, Viviana Mudava, reprezentanta legală a unui cabinet medical,

BIOS, și C.A.S. Dolj, din cauza faptului că doctorița a contestat modul defectuos de fixare a plafoanelor. Ca urmare a exprimării acestui punct de vedere, ea a fost supusă unui control distructiv.

De fapt, cine este deasupra poate face oricând vrea dovada că subordonații sunt nepregătiți, cerând un act pe care legea nu-l prevede.

Ei bine, femeile acestea, bărbații aceștia, intelectualii aceștia de la policlinicile din Craiova nu au o problemă de natura celei de la O.N.U. între S.U.A. și Irak, evident, nu e o problemă globală. Dar au o problemă care este chiar problema vieții lor - nu mai pot trăi -, 43 de medici nu sunt un număr oarecare care poate fi dat la o parte și se poate merge liniștit înainte.

Relațiile de colaborare ale acestei Case de Asigurări de Sănătate sunt defectuoase nu numai în privința medicilor, ci și cu agenții economici care își plătesc la zi C.A.S.-ul, dar nu intră în posesia acelor vignete care fac dovada achitării asigurărilor de sănătate.

Nu mai spun de celălalt personaj, bolnavul, care este purtat de colo-colo. De fapt, toate observațiile Casei de Asigurări de Sănătate se referă la obligația medicilor de a purta pe drumuri cetățenii. Asta de fapt li se cere medicilor: să nu facă lucrul la care se pricep, ci să facă birocrație și să-i poarte pe drumuri pe amărâți. Este o batjocură la adresa oamenilor care își caută sănătatea, o batjocură la adresa marilor intelectuali de care ne aducem aminte numai când suntem foarte strâmtorați și este și o batjocură la adresa autorităților.

Nimeni de la conducerea județului Dolj nu poate acționa împotriva acestor încălcări ale legii și acestor batjocuri. Se pare că este totuși cineva care o iubește pe această doamnă, ține această structură care este închisă, care este blocată.

În ultimul rând al declarației mele politice vreau să vă precizez un fapt: Comisia pentru cultură, culte, arte și mass-media a Senatului s-a întrunit săptămâna trecută, așa cum am anunțat, în legătură cu cazul OTV și acolo, într-o majoritate aproape de unanimitate, noi am înțeles să fim solidari cu ideea de libertate a presei și să pretindem oamenilor care reprezintă interesul acestei națiuni în organismul independent pe care îl compun, C.N.A., să se mai gândească o dată, să nu taie înainte de a număra corect.

Aș vrea să semnalez contribuția senatorului Radu F.

Alexandru la această ședință și contribuția senatorilor Grigore Zanc, Ungheanu Mihai și Constantinescu. A participat și domnul profesor Buzatu, a vorbit și domnul Solcanu. Am încercat cu toții să fim raționali și să nu avem remușcări atunci când ne vom aminti de faptul că am fost senatori pentru fapte ale noastre care, de fapt, nu sunt ale noastre.

S-a precizat și acolo, ca și de la această tribună, că Senatul nu poate nici da ordine, nici da indicații. Poate sugera examene de conștiință. Spre nefericirea mea, și cred că nu numai a mea, am văzut niște declarații ale unor membri ai C.N.A., printre care domnul Ralu Filip, față de care și acolo și aici mărturisesc bune sentimente și prețuire, niște declarații aberante, cum că nu ar fi fost lăsat să vorbească. Colegul Radu F. Alexandru și domnul Zanc sunt de față.

Radu, l-a oprit cineva să vorbească? Au fost lăsați să vorbească de 5-6 ori. Este adevărat că la un moment dat domnul Ungheanu i-a zis: "Domn’e, dumneata vorbești prea mult", dar asta era o părere a domnului Ungheanu, pe care am amendat-o spunând: "Domnule Ungheanu, să-l lăsăm să vorbească, fiindcă despre asta va vorbi când va pleca". A vorbit.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Vorbea în locul președintelui.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Și vorbea în locul președintelui, da.

Ei bine, ne-a jignit foarte grav prin declarațiile sale.

Spre deosebire de actualul președinte care își termină mandatul, domnul Madgearu, care a spus că soluția pe care a dat-o Senatul este o soluție fezabilă la care se poate ajunge să se mai gândească o dată.

Nu am înțeles de unde atâta lipsă de sensibilitate față de un fapt care oricum ar fi luat este închiderea unui orizont. Am spus public, în ședința comisiei, că nu suntem solidari cu erorile cuiva, dar că este inadmisibil să se înceapă sancționarea unui post de televiziune prin desființarea lui. Și că ar trebui găsite soluții intermediare în așa fel încât să poată fi pus și postul și publicul în condiția de a judeca, de a-și asuma anumite răspunderi și de a încerca să nu stingem o lumină. Indiferent de părerea noastră despre ea. Repet un alt lucru pe care l-am spus aici: Mă deprimă bucuria răutăcioasă, aproape bolnavă, cu care colegi de presă - cărora dacă li s-ar aplica aceleași criterii mureau de mult, pentru că mint izbucnesc în hohote de râs și aplaudă o asemenea măsură aberantă, o asemenea măsură grăbită, o asemenea măsură cu care, încă o dată spun, nu voi fi solidar nici azi, nici mâine, niciodată. Pentru că pe această cale se poate ajunge oriunde, numai în statul de drept, nu.

Sunt mișcat de faptul că și ziare din străinătate, și oameni de autoritate din străinătate încep să se preocupe de acest fapt.

De asemenea, sunt bucuros că Guvernul a dat o precizare că nu s-a amestecat și nu se amestecă în această treabă.

Din sală:

Și îl credeți?

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Încă o dată, de la tribuna Senatului României fac apel... Poftiți?

 
 

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

A întrebat dacă îl credeți.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Dacă i-am crezut?! Mă rog. Dumneavoastră aveți harul de a vă faceți dușmani exact acolo unde nu v-ar mai trebui. E o prostie ce ați spus.

Eu nu spun dacă am crezut sau nu, pentru că nu este Dumnezeu să-l cred. Eu spun că este important că Guvernul a spus acest lucru și niște oameni de conștiință de la C.N.A. ar trebui să ia această declarație, să se conformeze ei și să rejudece cazul. Asta am spus.

Cred că trebuie făcut, într-adevăr, un nou examen de conștiință din partea acestor oameni, ca să nu ajungem la situații definitiv închise și care vor izbucni atunci când ne va fi lumea mai dragă.

Cred în continuare în libertatea presei și cred în obligația noastră de a ne bate pentru libertatea presei!

(Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Aurel Rus

Invit la tribună pe domnul senator Ioan Aurel Rus,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică va cuprinde un text din Sfânta Scriptură:

"Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți!"

Aceste precepte scripturistice sunt de-a lungul veacurilor mărturia dragostei dumnezeiești revărsate peste copii și vine direct de pe buzele Mântuitorului. În lume însă mulți au găsit că aceste cuvinte pot fi traduse după bunul-plac și, mai ales, că putem fi înșelați în traducerea Cărții Sfinte.

Poate așa ceva a găsit domnul Bruce Jackson, de vreme ce a încercat să ne arate că nu e bine să lăsăm copiii să admire și să iubească această țară și pe senatorul Corneliu Vadim Tudor și știți bine cuvintele adresate de acesta poporului român cu privire la democrație.

Ascultător de șeful lui venit de peste ocean, Kurt Treptow, ajuns la Iași, traduce Scriptura nu prin dragoste firească revărsată peste discipoli, ci cu siluirea celor mici, adică, pe înțeles, dedându-se la pedofilie.

Acesta este rolul emisarilor de peste ocean trimiși sub acoperire? Este ori nu acest individ rezident C.I.A.?

Scandalul iscat în jurul istoricului american stabilit la Iași, acuzat de pedofilie, trafic de minori și pornografie infantilă ia proporții.

Poliția, în cea mai mare tăcere, de o săptămână și mai bine efectuează anchete pe urmele lui și la fundația acestuia, iar instituțiile abilitate ale statului tac ori dezinformează.

Se pare că tentaculele caracatiței pedofile și nu numai au ramuri și la Palatul Cotroceni, iar dacă acesta este adevărul nu ne mai miră tăcerea. Este adevărat că acest individ, de negăsit azi, a fost ajutat de Ioan Talpeș să fugă din țară cu un avion militar?

Domnule procuror general al României,

Situația ori scapă de sub control, ori este instrumentată după planurile lui Bruce Jackson, numai că noi nu vom tăcea și nu vom admite aceasta.

Ce este în inima părinților care și-au văzut copiii peste 40 la număr - victime ale siluirii animalice pornite din capul unui individ ajutat de oamenii săi?

Doamnelor și domnilor senatori, ne aflăm în fața unui caz grav care trebuie să-și afle soluționare și explicații.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Maria Petre

Invit la microfon pe doamna senator Maria Petre,

Grupul parlamentar al P.D.

Aveți cuvântul, doamnă senator!

Doamna Maria Petre:

Înainte de a prezenta propriu-zis declarația mea politică de azi aș vrea să-mi dați voie, domnule președinte, să mulțumesc fiecăruia dintre colegii noștri care au răspuns la apelul pe care l-am lansat de la acest microfon în urmă cu două săptămâni. Vă amintiți poate că era vorba de acel proiect de pregătire pentru școală a copiilor din Făcăieni, intitulat "Solidaritate pentru Făcăieni".

Le mulțumesc tuturor celor care au făcut gestul de a dona acea sută de mii de lei sau chiar o sumă mai mare și vă rog pe ceilalți care încă nu ați făcut, din diverse motive, lucrul acesta, să o faceți, fiindcă la Făcăieni mai este încă nevoie de ajutor pe această țintă: pregătirea copiilor pentru școală.

Voi trece acum la declarația mea politică de azi.

Ea privește o temă care, cred eu, este importantă pentru fiecare dintre noi, ca senatori. Tema este întrebările și interpelările, ca instrument constituțional de control parlamentar.

Vă adresez, din acest punct de vedere, de la început rugămintea de a nu cataloga cu ușurință declarația mea ca venind din partea unui senator al opoziției.

Pun această problemă azi, fiindcă eu cred că ne interesează și ne afectează pe fiecare dintre noi, ca senatori aleși să reprezentăm cetățenii din circumscripțiile noastre electorale.

Unul dintre instrumentele noastre de lucru, consacrat ca atare de Constituție și de Regulamentul Senatului, este acela al întrebărilor adresate Executivului în ansamblul său sau unuia dintre miniștri, membri ai acestuia.

Am adresat, ca mulți dintre dumneavoastră, întrebări pe diverse teme, fie primului-ministru, fie unuia sau altuia dintre miniștri.

Ce am constatat? Am constatat, mai întâi, că aproape fără excepție, deși te adresezi ministrului, răspunsul este dat de un secretar de stat. În acest context, am avut chiar surpriza ca la o întrebare pe care o adresasem primului-ministru să pretindă că-mi răspunde un domn secretar de stat de la Ministerul Agriculturii, deși în conținutul întrebării era vorba de rezultatul unei acțiuni de control a Corpului de Control, subordonat, cum bine știți cu toții, primului-ministru.

Am constatat apoi că răspunsurile primite sunt atât de formale, încât aproape că nu-ți recunoști întrebarea în conținutul răspunsului.

De rezolvarea problemei pentru care unul sau mai mulți cetățeni ți s-au adresat, ca senator, nici nu mai poate fi vorba.

Iată un exemplu pe care eu l-am înregistrat de curând.

La solicitarea unui cetățean din Buftea l-am întrebat, în urmă cu două săptămâni, pe domnul ministru al administrației publice, căruia cel în cauză îi trimisese un memoriu foarte detaliat, cu luni de zile în urmă, cum explică faptul că, deși în scrisoarea de răspuns, domnul ministru Cozmâncă promitea că până la sfârșitul lunii mai va pune capăt ocupării ilegale a postului de secretar de la Primăria Buftea, situația era neschimbată la data de 5 septembrie.

Mi-a răspuns, bineînțeles, pe rețeta deja clasică, domnul secretar de stat Ionel Fleșariu, că ministerul nu poate impune unui consiliu local ce hotărâri să adopte sau nu.

Evident că nu despre asta era vorba, ci despre banala acțiune de control de legalitate pe care prefectul de Ilfov o face probabil la fel de formal pe cât înțeleg și miniștrii, prin subalternii lor, să răspundă senatorilor.

Exemplele pot continua, și mulți dintre dumneavoastră puteți da măcar unul.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat cere conducerii Senatului să facă demersurile necesare, încât relația Parlament - Executiv să revină la normal, adică la dimensiunile constituționale, regulamentare și, mai ales, democratice.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Radu Alexandru Feldman

Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului Parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Radu Alexandru Feldman.

Aveți cuvântul!

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

V-aș ruga ca, înainte de a porni ceasul care...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu l-am pornit încă.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc. V-aș ruga să-mi îngăduiți să fac o precizare.

Nu cred că afirmațiile domnului președinte al Comisiei pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă trebuie cauționate de membrii comisiei. Totuși, mă simt dator, ca om care a participat la o ședință ce s-a desfășurat pe parcursul câtorva ore, în fața întregii prese, să-mi exprim tristețea și regretul că un membru al C.N.A.

- o instituție extrem de importantă - își permite să dezinformeze opinia publică, să spună un neadevăr - nu vreau să spun să mintă - legat de felul în care s-au desfășurat lucrările.

Toți membrii C.N.A. au intervenit de câte ori au considerat oportun și nimeni nu a îndrăznit să-i cenzureze, să-i oprească în a-și expune punctul de vedere sau să aibă comentarii inadecvate față de cele afirmate. Este un semnal extrem de întristător pe care-l primim din partea C.N.A. și cu atât mai întristător cu cât se pare că domnul Ralu Filip intră în vederea celor care vor să-l instaleze ca președinte al C.N.A. Regret nespus că aceasta este uvertura viitoarei activități a domnului Ralu Filip în fruntea C.N.A.

Și acum, îngăduiți-mi, domnule președinte, stimați colegi, să vă prezint declarația politică de astăzi.

Zilele scurse de când C.N.A. a decis să retragă licența de emisie postului de televiziune OTV nu au putut și nu aveau cum să poată să aștearnă uitarea peste un act de o gravitate a cărei amploare mulți încă nu o realizează.

Nu intenționez să repet nici unul din lunga listă a argumentelor invocate de cei care au contestat decizia.

Mă simt însă dator să semnalez că este pentru prima dată în istoria Ronâniei democratice când se încalcă Constituția țării.

În 1866, Constituția lui Carol I, prima Constituție democratică, stipula clar - citez: "Nici un ziar sau publicațiune nu va putea fi suspendat sau suprimat".

În 1923, Constituția păstrează articolul neschimbat, și așa va rămâne și între anii 1930-1938, sancțiunile imaginate, în condiții cu totul excepționale, fiind confiscarea numărului din tipografie sau suspendarea ziarului pe unadouă zile.

Dictatura lui Carol al II-lea și dictatura comunistă au fost singurele regimuri care au șters din Constituție articolul invocat.

Constituția din 1991, cea care marca din nou cadrul democratic în România postcomunistă și sub autoritatea căreia suntem și astăzi, exprimă ferm, la art. 30 alin. 4, faptul că - citez: "Nici o publicație nu poate fi suprimată".

Dacă trecem peste precizarea, altfel inutilă, că, prin "publicație", legiuitorul nu a putut înțelege altceva decât mass-media, sub toate formele ei de exprimare, este limpede că, prin decizia luată, Consiliul Național al Audiovizualului se află în flagrant de încălcare a Constituției. Cum s-a ajuns aici? În primul rând, ca urmare a imixtiunii politicului în activitatea C.N.A. Este bine cunoscută scrisoarea adresată de consilierul prezidențial Corina Crețu președintelui C.N.A., Șerban Madgearu, scrisoare care nu se încadrează sub nici o formă în atribuțiile de serviciu ale doamnei consilier, câtă vreme C.N.A. se află încă sub controlul Parlamentului, și nu al Președinției.

Este recunoscut, de asemenea, de însuși președintele Ion Iliescu, telefonul pe care l-a dat personal aceluiași președinte, pentru a-i sugera ce să declare în conferința de presă ce urma să aibă loc la sediul instituției, cu recomandarea, citez: "Să se precizeze că nu la presiunea administrației prezidențiale s-a luat această decizie.

E o decizie pe care Consiliul și-o asumă". Am încheiat citatul.

Din respect pentru instituția prezidențială mă abțin să fac comentariile care se impun de la sine, dar care, din păcate, nu au putut și nu vor putea fi evitate.

Cel de-al doilea motiv pentru care s-a ajuns ca o instituție a statului să încalce Constituția ilustrează precaritatea democrației, a statului de drept în România.

Legea, piatra de temelie a oricărei democrații autentice, este într-o permanentă suferință. Toți o invocă, dar aproape nimeni nu o respectă. Decizia de suspendare a postului OTV este urmare a felului în care moderatorul Dan Diaconescu a înțeles să se comporte în fața invitaților la emisiunea din 10 septembrie a.c. - Corneliu Vadim Tudor și Romeo Beja. Nu i-a cenzurat, nu i-a dat afară din platou și nu a oprit emisiunea. Avea dreptul s-o facă? Legea îi permitea s-o facă? Art. 3 alin. 1 din Legea audiovizualului, legea de bază a C.N.A., spune clar, citez: "Prin difuzarea și retransmiterea serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului".

De câteva sute de ani, libertatea de exprimare este recunoscută în toată lumea democratică, drept unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Amendamentul nr. 1 din Constituția Statelor Unite stipulează libertatea necondiționată de exprimare a oricărui cetățean al Statelor Unite ale Americii.

Corneliu Vadim Tudor este președintele unui partid parlamentar și, ca atare, nimeni nu are dreptul să-i cenzureze gândurile și ideile, atâta vreme cât el nu încalcă legea. Din clipa în care și-a făcut intrarea pe scena politică, Corneliu Vadim Tudor a fost, însă, într-un neîntrerupt conflict cu legea. De la permanenta incitare la ură, pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex sau orientare sexuală la insultă și calomnie, de la instigarea la acțiuni împotriva ordinii publice, la demersuri care au adus grave prejudicii credibilității și intereselor țării, de la macularea, dincolo de orice limită, a imaginii publice a unor personalități de prim rang de pe scena politică sau din societatea civilă, la erodarea constantă a credibilității unor instituții de bază ale statului, toate aceste manifestări legate de numele lui Corneliu Vadim Tudor intră, indubitabil, sub incidența legii, a Codului penal, o lege...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnule președinte, regulamentul vă dă voie să-l întrerupeți să insulte și să bată câmpii.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

...o lege pe care ar fi trebuit să o...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vă rog să aplicați regulamentul, că băiatul a luat-o razna. (Râsete în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să-l ascultăm și apoi aveți dreptul la replică, pe care vi-l ofer.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Să nu profereze insulte, că pe urmă știe ce-l așteaptă.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

...o lege pe care ar fi trebuit să o apere și să o aplice instituțiile abilitate ale statului. Nu au făcut-o. După emisiunea din 10 septembrie, la doar două zile, Consiliul Național al Audiovizualului a suspendat OTV, dar la două săptămâni de la emisiune nici Parchetul General, nici Ministerul de Interne nu s-au autosesizat față de afirmațiile făcute de Corneliu Vadim Tudor și Romeo Beja.

Slăbiciunea justiției, a Parchetului General, nu de azi, de ieri, ci de ani de zile, este principala cauză pentru care manifestările extremiste de toate sorgințile au ajuns să aibă astăzi, în România, un caracter aproape cotidian.

După 12 ani de chinuitoare tranziție, într-un moment în care șansele României de integrare în lumea democrată sunt mai mari ca oricând, e timpul să intrăm în normalitate. E timpul ca legea să fie repusă în drepturile ei și societatea românească să funcționeze sub semnul respectului față de lege. E o datorie care ne revine, prin excelență, nouă, clasei politice, și nu avem voie să ne derobăm de la ea, nici măcar pasând-o pe umerii unor moderatori de televiziune, oricât de dotați și de rodați ar fi aceștia.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Vadim Tudor

(Domnul senator Corneliu Vadim Tudor solicită dreptul la replică.)

Acum doriți sau...?

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Acum aș dori, domnule președinte.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul!

După aceea urmează la cuvânt domnul senator George Pruteanu.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dacă depășesc cumva vă rog să-mi contabilizați din timp.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, vă rog să nu depășiți și, mai ales, să nu facem un incident deosebit din afirmațiile domnului senator Radu Alexandru Feldman.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eram curios când va veni momentul ca domnul Radu Feldman Alexandru să-și mai exercite profesia antiVadim, pentru că asta este profesia lui: anti-Vadim. Din asta trăiește, altceva nu știe să facă.

În urmă cu câțiva ani, în aceeași sală, mai erau câțiva care aveau aceeași profesie, în frunte cu Nistor Bădiceanu, zis "Ciment", pentru că suferise o condamnare penală, întrucât furase ciment prin 1959.

Îl vedeți, nu, pe domnul Nistor Bădiceanu, îi vedeți și pe cei care și-au înșelat electoratul și nu au știut să facă altceva, decât să se ia de mine, deși erau lucruri mai bune de făcut.

De domnul Feldman eu nu am auzit până în 1974, când, la Cenaclul Uniunii Scriitorilor, am citit o piesă de teatru de-a mea, iar Nichita Stănescu, care era jos, în restaurant, auzind că sunt atacat mârșav de un scriitor cu barbă de culoare tracică, pentru că tracii aveau barbă roșie - zic istoricii -, mi-a trimis o scrisoare de susținere prin Dorel Dorian, în care l-a făcut pulbere pe domnul Feldman, după care domnul Feldman s-a ocupat cu chestiuni pe care nu vreau să le relatez la microfonul Senatului, întrucât nu vreau să mă cobor la nivelul său de înțelegere și de a face polemică.

Dar ceva ar fi bine să lămurească domnul Feldman și după aceea stăm de vorbă. Înainte de 1989 a avut o percheziție la domiciliul său, făcută de miliție. Nu mică a fost surpriza celor care i-au vizitat locuința să vadă pe pereții săi nu mai puțin de 5 portrete ale lui Adolf Hitler.

Ce căutau portretele lui Adolf Hitler, domnule Feldman, în biroul dumitale? E o nebunie! Asta mi-a confirmat-o fostul colonel de securitate, actualul nostru deputat Ilie Mercea. Miliția l-a întrebat: "Bine, domnule Feldman, noi știm că dumneata ești de o anumită etnie, jos pălăria, o respectăm, dar ce caută Hitler la dumneata în birou?" Domnul Feldman a răspuns că "e materialul lui de studiu".

Acum l-a lăsat pe Hitler și se ocupă de un alt material de studiu. Este vorba de mine.

La OTV a apărut și domnul Feldman și l-a acuzat, din senin, pe Sorin Ovidiu Vântu, ca, după aceea, domnul Sorin Ovidiu Vântu să apară la "Antena 1" și să spună care e motivul real pentru care domnul Feldman sare așa, din senin, la beregata unor oameni care nu i-au făcut nimic: pentru că-l vizitase odată la birou pe domnul Vântu și i-a cerut 80.000 de dolari ca să facă un film de-al lui.

Scenariile și piesele de teatru ale domnului Feldman sunt cele mai sinistre făcături din literatura română.

Numai Răzvan Popescu a reușit să fie atât de nesărat.

N-ai talent, domnule Feldman, n-am cum să te ajut.

Eu și în somn, când vorbesc, sunt mai talentat ca dumneata la masa de lucru. N-am ce să-ți fac.

Văd că domnul Feldman repetă în Senat ce a zis aseară la "Realitatea TV": "De când a apărut Corneliu Vadim Tudor în viața politică..." Dar de când mă monitorizează pe mine domnul Feldman?

Domnule Feldman, eu am creat o mișcare, domnule!

Bună, rea, a depășit 30%. Asta e realitatea. Partidul România Mare, în sondajele reale, are peste 30%. Eu nu sunt un aviator politic, ca să nu zic traseist politic pe linia de centură a Bucureștilor. N-am sărit din P.C.R. sau din calitatea de ginere al ministrului comunist al justiției,

Ioan Ceterki, în calitate de membru al P.D., de acolo, în calitate de membru P.N.L., de s-a invit o situație, anul trecut, de râsul lumii.

Și scriitorii din sala asta, și cei care se preocupă îndeobște cu asemenea materie de lucru vor putea scoate o schiță minunată. Anul trecut, cineva a făcut o glumă. A spus că P.N.L. va fi antrenat la guvernare alături de P.D.S.R. Domnul Feldman, care era liderul grupului parlamentar, a spus: "Da. În principiu, de acord, dar cu o condiție. Să fiu făcut eu" - adică el -.președintele Senatului".

Cum, domnule?! Să rămână domnul Nicolae Văcăroiu fără colegi, domnule?! Adică îi iei matale locul acestui colos?! De-abia i l-a luat Doru Tărăcilă!... Dar provizoriu... Pentru că nimeni nu poate să-l înlocuiască pe acest titan care este domn’ Nae Văcăroiu...

Domnul... Eu cu asta vreau să închei... Toate minciunile astea, cu așa-zisul meu antisemitism, rasism, xenofobie, șovinism, sunt strigăte disperate ale celor care nu au cum să le mai oprească.

Dacă cineva îmi va face o singură dovadă de acțiune sau de declarație antisemită, sau xenofobă, sau rasistă a mea eu prezint scuze public, îmi pun cenușă și ies din politică.

Eu am atacat infractorii. Nici o etnie, niciodată.

Ce-ar trebui să facă ziarele franceze care spun că țiganii i-au nenorocit?! Că asta e realitatea... Noi nu zicem de toți țiganii, ci de cei care strică imaginea României, o fac țăndări.

Ce-ar trebui să zică oamenii de marcă din P.D.S.R. care văd și ei ce dificil este să îndeplinești toate condițiile aberante pe care le pun unele căpetenii ale U.D.M.R.-ului?!

Înseamnă că și ei sunt împotriva ungurilor? În Partidul România Mare sunt peste 10.000 de unguri. Ce Dumnezeu, vreți să vi-i aduc aici să facă o demonstrație în fața Senatului?!

Nu m-am luat niciodată de poporul biblic. Îl respect mai mult decât îl respectați dumneavoastră, domnule Feldman!

Dumneavoastră vă e rușine că sunteți evreu. Nu vă ziceți Feldman, vă zicei "F". Ce este aia "F"? Titlul romanului lui D.R. Popescu "F"? Ce este aia "F", domnule?!

Eu, dacă aș fi evreu, m-aș bucura, domnule! Este o mândrie să fii în descendența poate a celui mai mare scriitor din istoria antichității, care a fost regele David și care a scris cei 150 de psalmi.

Terminați cu minciunile astea, că nu ține figura!

Luptați-vă cu adevărații dușmani ai țării și ai democrației.

Dumneavoastră vreți să împușcați doi iepuri. Dați și în Ion Iliescu, dați și în Partidul România Mare. Credeți că scăpați și de mine, și de Iliescu. Păi, nu o să scăpați, pentru că, așa cum a declarat Ion Iliescu, el nu va ieși din politică o mie de ani, și nici eu, pentru că mă țin scai după el... Normal... Așa că, haideți să nu ne pierdem umorul...

Vă recomand lectura unui excelent pamflet, pe care l-a scris Ion Cristoiu și pe care l-a publicat în "Jurnalul Național", intitulat chiar așa: "Iliescu a căzut în capcana OTV", și asta e realitatea, se confirmă ce spunem noi.

Minți diabolice i-au întins o cursă antidemocratică domnului Ion Iliescu. Înțeleg. Vreți să se finalizeze dosarele în justiție împotriva mea. Dar de ce nu vreți să se finalizeze dosarele marilor corupți din P.N.L., de pildă Nini Săpunaru, care a jefuit vămile României, Valeriu Stoica, acela care a vândut copii... Atâția oameni care au fost la guvernare!

Care sunt limitele libertății de opinie?! Cine stabilește asta? Aveți un șubler? Dumneavoastră sunteți monitorul clasei? Păi ce am zis eu la OTV zic și aici! Și cred că nu se supără nimeni. Din cuvinte nu se moare. Dacă domnul Adrian Năstase a fost supărat că i s-a stricat petrecerea celor 600 de zile, nu avea decât să ceară a doua zi, a treia zi, conform dreptului de replică, așa cum public și eu în România Mare.

Azi mi-a scris prefectul Capitalei, generalul Gabriel Oprea, drept la replică. Îl voi publica. Așa e normal.

Învățăm cu toții din mers democrația. Ce vină am eu că vorbele mele dor mai mult! Ce vină am eu că-și pun toți mâna în cap! Ce vină am eu că providența m-a iubit și în 48 de ore a dat dreptate la aproape tot ce am zis!

După ce am zis de Bruce Jackson, toată presa română a scris că el a luat 100.000 dolari... bani ca să facă, chipurile, lobby pentru admiterea României în NATO. La alte 48 de ore aflăm că nu a stat în bacșișul ăla de semințe sau de înghețată. A mai luat câteva milioane sau zeci de milioane de dolari, și acum se cercetează, pentru a executa, fără licitație, un tronson de autostradă.

Cine mă judecă pe mine?! Cine mă trimite pe mine în Belarus?! Bruce! Du-te tu în Belarus, mister Bruce! Cine are grijă de viitorul copiilor din România? Același Bruce Jackson sau Michael Jackson ăsta... cum îl cheamă!...

Michael Guest... că îi confund mereu... ambasadorul SUA?!... Față de funcția lui am tot respectul, dar nu-și depășește cumva atribuțiile?!

Și vine domnul Kurt Treptow și pângărește - că ăsta este cuvântul biblic - nu 40 de copii, cum se spune, se pare că sunt circa 700... Așa este, Mihai Ungheanu?...

Se pare că sunt 700 de copii...

Și eu le spun: domnilor, vă primim ca prieteni, ca parteneri, puteți să vă instalați și baze NATO, suntem pentru așa ceva, pentru că am gustat din binefacerile vecinătății care ne-a nenorocit, ne-a contaminat cu o mare putere în expansiune, puterea panslavistă, dar nu depășiți limita ospitalității noastre. Nu ne nenorociți copiii!

Dacă eu spun asta, sunt extremist, domnule Feldman?! Cum puteți da dumneavoastră ochii cu copiii pe care, în felul acesta, îi expuneți? Că dacă băgați călușul în gura unui om ca mine sau în gura unui partid ca Partidul România Mare o să zburde toți pedofilii și toți nemernicii prin țara asta?! E sat fără câini. Faceți dumneavoastră operațiunea asta de asanare morală și nu va fi nici o supărare, dar dumneavoastră nu faceți decât provocări, diversiuni, crezând că aveți vreun efect. Nu aveți, domnule, nici un efect. Ați avut efect, cum ați avut acolo, trei-patru ani, când împreună cu ministrul apărării de atunci, un alt mason, ca și alții, nu-i mai spunem pe nume, Victor Babiuc, ați luat un avion militar și v-ați dus, câine surd la vânătoare, prin Bosnia, de era să vă împuște chiar americanii pe care îi apărați acum. Ați plecat cu coada între picioare din Bosnia?! Nu cumva vă dați o importanță mai mare decât aveți, domnule Feldman?!

Eu vă spun. După ce nu veți mai fi în Senat am să vă angajez la mine, la cabinet, pentru că am nevoie de evrei inteligenți. Sunteți inteligent, dar nu aveți har, nu aveți talent. Nu am cum să vă ajut. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Domnule senator, sigur că ați depășit timpul normal care se cuvine unui drept la replică. Restul este contabilizat pe partid, pentru că numai...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Drept la replică la drept la replică, domnule...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Da...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sigur că poate fi, pentru că tot noi discutăm astăzi, începând cu prima intervenție politică făcută în Senat de către domnul senator Adrian Păunescu, că, dacă trăim în democrație, atunci trebuie să ne ascultăm unii pe alții...

Exact același lucru spuneați și dumneavoastră...

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator!

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnul senator Corneliu Vadim Tudor...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Un minut drept la replică...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Îmi acordați minutul, da?!

Dacă ar fi să intru în logica dumneavoastră și în codul dumneavoastră moral, dreptul meu la replică, vă rog să mă ascultați cum v-am ascultat și eu, dreptul meu la replică... ar trebui să vin și vă scuip în gură, așa cum ați cerut în publicația dumneavoastră... (Rumoare în sală.)

".. să facă pe stradă, oamenii, care întâlnesc membrii C.N.A.-ului...

Pe prima pagină a ziarului "România liberă" ați cerut ca oamenii pe stradă să oprească și să scuipe în gură membrii C.N.A.-ului...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnul Tărăcilă, se face de râs...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Nu ăsta e însă răspunsul pe care vreau să ți-l dau,

Cornele...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Ăsta e nivelul...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Ăsta e nivelul pe prima pagină a "României Mari"...

Domnule senator... domnul președinte al comisiei...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Facem revista presei?...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Am avut în față prezentat... a dat C.N.A.-ul în judecată revista România Mare?!...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator, vă rog...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Este o realitate...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Dar nu vreau să continuu în felul acesta...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, vă rog respectuos, fiind drept la replică, să răspundeți acuzelor aduse...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Și nu am spus tocmai că nu intru pe acest cod moral pe care îl proferați, domnule senator...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să nu-l mai întrerupeți...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vreau să-ți spun un singur lucru, Cornele... Și mă adresez ție, așa cum mă adresam în anii în care amândoi credeam că suntem născuți pentru a face numai literatură. Toate lucrurile pe care le-ai spus la acest microfon în dreptul de replică pe care l-ai luat nu au nici o legătură cu realitatea...

De la percheziția, de la cele două percheziții pe care mi le-a făcut Securitatea, și nu Miliția, în casă, până la mult repetatul moment al întâlnirii cu Sorin Ovidiu Vântu, vreau să vă spun, stimați colegi... întâmplarea fericită face că este în sală un coleg care a asistat la acea întâlnire și care poate depune, mi-a spus, mărturie, oricând, nu că nu i-am cerut 80.000 dolari sau 80.000 de lei... nici un ban... A fost o propunere de a participa la un proiect cultural inițiat în cadrul cinematografiei naționale. Nu s-a pus problema nici o clipă de nici o sumă.

Toate afirmațiile pe care le-ai făcut, domnule senator, nu au nici o realitate cu adevărul. Dar nu asta vreau să spun pentru că nu este o premieră. Nu am o fixație legată de dumneavoastră. Nu am nimic legat de dumneavoastră personal.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dar cine te pune, domnule?!...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Nu mă pune nimeni, domnule senator... nu mă pune nimeni...

Cât timp veți practica genul ăsta de politică, cât timp veți exprima, prin excelență, o politică extremistă în România, veți avea în mine un adversar, domnule senator...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Azi ești, mâine nu mai ești...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Ăsta este un punct de vedere. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, domnule senator Radu F. Alexandru, atunci când dumneavoastră ați vorbit, v-a ascultat efectiv, nu v-a întrerupt deloc.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ne jignește pe toți, domnule...

În ce calitate face el asta?!... Așa vrea el să mă închidă pe mine?!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, stimați colegi, am oferit cuvântul și domnului senator Corneliu Vadim Tudor, și domnului senator Radu F. Alexandru în replică.

Vă propun să închidem acest incident pe dreptul la replică, deși mai sunt colegi în sală care se simt vizați de discursurile de la tribună.

 
George Mihail Pruteanu

Îl invit să prezinte declarația politică pe domnul senator George Mihail Pruteanu, Grupul parlamentar al P.S.D.

(social-democrat și umanist).

 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

E plăcut să găsești microfonul încins de verva unor scriitori ca Adrian Păunescu, Radu F. Alexandru, Corneliu Vadim Tudor și în felul acesta speri să ai și o sală ceva mai dispusă spre bunăvoință.

Printr-o coincidență, declarația mea politică se va referi tot la postul OTV și fac de la început precizarea că este în nume propriu, nu în numele partidului, nu în numele grupului parlamentar.

Fac această declarație politică, în primul rând din motive profesionale. În afară de filologie, eu predau și la facultăți de jurnalistică, deci sunt legat profesional de mass-media, de activitatea mediatică.

În al doilea rând, o fac dintr-un impuls, chiar dacă sună patetic, un implus de conștiință.

Pur și simplu, pe mine m-a frământat chestiunea aceasta. Eu mă uitam adesea la acest post, și când vorbea Nicolae Văcăroiu, și când vorbea Șerban Mihăilescu, și când vorbea primul-ministru la acest post, și când vorbeau cei despre dosarele Securității, și când vorbea Vadim Tudor, avea doza lui de sare și piper. Chiar dacă aveam motive eu însumi, de pildă, dacă aș fi fost într-un organism de decizie, să sancționez acest post, dar nu cu desființarea, ci cu amendă usturătoare, un motiv ar fi fost, de pildă, acea emisiune josnică în care moderatorul Dan Diaconescu era părtaș la un șantaj ordinar la adresa unei jurnaliste care dansase într-un mediu intim, cu ani în urmă, cu bustul gol, și moderatorul era părtaș la doi ordinari șantajiști, care voiau să reducă la tăcere pe acea jurnalistă prezentând faptul că ea, cu cinci ani în urmă, dansase, nimic mai mult, la un Revelion, cu sânii goi.

Era o emisiune josnică și merita o amendă de 50-100-200 de milioane. Nu știu care sunt cifrele care chiar ar ustura un asemenea post.

Dar obiecțiile pe care le aduc deciziei care s-a luat și care mă afectează direct, dacă vreți, ca telespectator al acelui post sunt pe scurt următoarele:

În primul rând, m-a frapat, efectiv, promptitudinea dictatorială a executării deciziei.

Este incredibil. Am fost zilele trecute, două zile, la Bruxelles, la un seminar organizat de Parlamentul European cu țările candidate, pe teme de mass-media. Și s-a ridicat problema aceasta acolo. Am fost întrebat despre asta. Am răspuns cât am putut mai obiectiv.

Președintele de ședință, care era un spaniol, a întrebat candidații din celelalte țări, Polonia, Ungaria, Cehia,

Slovacia, Bulgaria, dacă există un precedent. Zece secunde de tăcere. Nimeni nu a răspuns da. Din păcate, aveam eu un precedent, s-a mai întâmplat așa ceva în România cea liberă doar la mineriade, când, mă rog, din motive complexe, unele ziare au fost împiedicate să apară.

Promptitudinea aceasta de talia unui Franco, de talia unui Mobutu S.s. S.ko Cuku Nbengu Wazabanga, a unui Antonescu, la ora două ai decis, la ora patru deja îi tăiem curentul. Incredibil și nedemocratic, stimați colegi.

Pe mine m-a lăsat cu o stare de neliniște. În spațiul democratic, o asemenea promptitudine are un iz de dictatură, de...

Păi, nici primul-ministru, nici șeful statului, Ion Iliescu, nu cred că pot da dispoziții care să fie executate atât de prompt, în două ore... (Rumoare în sală.)

Nu. Nu polemizez, îmi spun doar gândurile mele cu, îmi pare rău, riscul de a le repeta pe ale altora.

Al doilea lucru care m-a supărat în adâncul meu de om, pur și simplu, a fost sentimentul pe care l-am trăit în școală, al nedreptății unei sancțiuni colective.

Pățeam cu unii diriginți, se spărgea un geam, nimeni nu îl turna pe cel care a spart geamul și era pedepsită toată clasa.

Stimați colegi,

Poate greșesc, dar eu simt că aici, pentru că directorul este bețiv, pentru că directorul înjură, pentru că directorul face potlogării, închidem fabrica. La acest post de televiziune, la acest organ mediatic, existau și oameni, poate cuminți, conformiști poate chiar, care făceau niște emisiuni la locul lor, poate nebăgate în seamă, dar care se trezesc acum și fără cariera, mică, măruntă pe care or fi visat-o sau mare, și fără leafa aceea, fără nici un motiv, pedepsind mai mulți inocenți pentru vina, să spunem, a unui culpabil, și Dan Diaconescu are culpe, dar nu care să ducă la închiderea unui post. Este echivalentul în plan mediatic al unei execuții, într-o țară în care pedeapsa cu moartea a fost desființată. Repet, pedeapsa colectivă, pedepsind pe toți pentru culpa unuia, mi se pare o nedreptate strigătoare la cer.

În fine, încă un argument care îmi justifică starea de nemulțumire, aproape de indignare, este transferul responsabilității unui om politic în spatele unui moderator.

Nu am văzut emisiunea care a umplut, pare-se, paharul, cea cu senatorul Corneliu Vadim Tudor, dar mi s-a relatat de către cei care au văzut, oameni credibili, că adesea moderatorul își făcea acea datorie de a spune:

"Domnule senator, aveți dovezi? Domnule senator, o să ne închidă postul, va trebui să prezentați dovezi." Mai mult decât atât, ce să facă un moderator în fața unui impetuos ca senatorul Corneliu Vadim Tudor?

Și dincolo de impetuos sau nu, este șeful unui partid parlamentar, are imunitate parlamentară, are dreptul la opinii politice, fie și usturătoare.

Domnul Dan Diaconescu este un "mărunt trepăduș" față de un orator cum este domnul senator Corneliu Vadim Tudor, dar oricine ar fi fost, rolul lui acolo este să aducă aceste scurte fraze: "Dovezi, aveți dovezi?"... dar nu să intre în polemică, fiindcă nu știe mai mult decât interlocutorul său. Or, am sentimentul că prin această decizie este pedepsit moderatorul respectiv și postul pe care îl conduce pentru responsabilitatea care revine, de fapt, invitaților, fie el senatorul Corneliu Vadim Tudor, fie Dan Petrescu, fie Șerban Mihăilescu, oricine ar fi, au responsabilitatea lor.

Asta am vrut să vă spun, să fac publică starea mea de nemulțumire față de o decizie care are un iz foarte nedemocratic și amenințător. Eu vred că va trebui, așa cum și domnul senator Adrian Păunescu, în calitate de președinte al Comisiei pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă a spus, că trebuie să se gândească mai bine, și acest post să-și trăiască viața, pedepsit cum se cuvine, pecuniar, cu amenzi usturătoare pentru măgăriile pe care le-a făcut, dar nu împuști pe cineva pentru niște măgării. Asta am vrut să vă spun.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Deși cred că ar trebui să respingem acel apelativ pe care i l-ați pus domnului Dan Diaconescu în momentul în care ați spus că este un "mărunt trepăduș" în massmedia, dimpotrivă, cred că este un ziarist care pe cei mai mulți dintre noi ne-a invitat în emisiunile Domniei sale. (Aplauze.)

Din sală:

V-a făcut oameni.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

 
Mihai Ungheanu

Dați-mi voie să invit la cuvânt pe domnul senator Mihai Ungheanu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Revin la chestiunea legislativă legată de problema OTV.

Există chestiuni care nu pot fi încheiate decât după ce s-au epuizat toate procedurile legale.

Interzicerea unui post de televiziune particular în România de către Consiliul Național al Audiovizualului constituie, pentru legislatorii români, o piatră de încercare.

Este un precedent periculos pentru democrație și un semn de întrebare asupra răspunderii noastre parlamentare.

Mi-am afirmat poziția de respingere a acestei decizii luate în disprețul legii.

Ce facem cu libertatea presei, ce facem cu Constituția care, în articolul 30 alineatul 4, scrie clar că: "Nici o publicație nu poate fi suprimată."

Un alt articol al Constituției României scrie foarte clar că "Nimeni nu este deasupra legii". Este Consiliul Național al Audiovizualului un consiliu care lucrează deasupra legii proprii, deasupra Parlamentului, deasupra Constituției României?

Consider că aceste chestiuni nu pot lăsa Senatul indiferent.

Am participat la o audiere a Consiliului Național al Audiovizualului, organizată de Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă a Senatului, nefinalizată încă, după părerea mea, care mi-a întărit convingerea că ne aflăm în fața unui periculos abuz și, evident, în fața unui atac la democrație.

Legile europene, după care este alcătuită și legea românească a audiovizualului, au fost în așa fel concepute, încât retragerea de licență să nu se poată face decât pe motive tehnice, și nu pe motive de conținut. Așa stau lucrurile și cu structurarea Legii audiovizualului din România. Asta se vede foarte clar în capitolul privitor la licențe și autorizații, intrăm pe o pantă strict legislativă, doar două articole îngăduie retragerea de licență, articolul 57 și articolul 65, și numai pe criterii tehnice, exclusiv tehnice. Or, articolul unic al deciziei Consiliului Național al Audiovizualului spune că: "Se retrage licența de emisie...", rețineți, "licența de emisie",

"... în baza articolului 43.", care nu are nici o legătură cu problema licențelor.

Mai mult decât atât, singura autoritate, conform articolului 65 din lege, pe care l-am citat, care poate retrage "licența de emisie", este Autoritatea Națională de Reglementări în Comunicații, și nu Consiliul Național al Audiovizualului.

Iată că noi, cei de la Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă, am primit o decizie în care semnătura este pusă anapoda. Cum poate președintele Consiliului Național al Audiovizualului semna o decizie de retragere de licență de emisie, când nu are, prin lege, acest drept? El poate să retragă, Consiliul Național al Audiovizualului, doar licența audiovizuală.

În acest moment, postul OTV are dreptul la licența audiovizuală. Decizia aceea nu este valabilă, iar Parlamentul trebuie să-și pună problema modului în care lucrează Consiliul Național al Audiovizualului.

Parlamentul trebuie să cunoască această manipulare a legii, s-au vânturat vorbe despre autonomia Consiliului Național al Audiovizualului, ca și când Consiliul Național al Audiovizualului ar fi deasupra Parlamentului și a Constituției, ceea ce este inadmisibil.

Conform articolului 10 alineatul 1 din Legea Consiliului Național al Audiovizualului, Consiliul Național al Audiovizualului este o autoritate publică autonomă, dar sub control parlamentar, așa cum Consiliul Național al Audiovizualului are sub control posturile de televiziune, el este sub controlul Parlamentului României. Decizia de desființare a OTV se află sub control parlamentar, lucrul acesta este foarte clar, iar faptul că unul dintre membrii acestui Consiliu Național al Audiovizualului și-a permis să facă declarații în presă, de tip politic, agresiv, depășindu-și condiția echidistantă pe care trebuie să o respecte, conform legii, ne arată că lucrurile nu sunt deloc în regulă.

Cei care fac parte din acest Consiliu Național al Audiovizualului nu sunt acolo pentru a face agitații politice, ci pentru a lucra și a fi garanți ai bunului mers al posturilor de televiziune.

Domnule președinte de ședință,

Este necesar ca ședința de audiere a Consiliului Național al Audiovizualului să se finalizeze, conform regulii parlamentare, cu un vot al membrilor comisiei. Acest vot va arăta dacă membrii Comisiei pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă sunt sau nu de acord cu ceea ce a hotărât în mod aberant și grotesc Consiliul Național al Audiovizualului.

În general, în Parlament se votează un raport și vă semnalez că Consiliul Național al Audiovizualului nu s-a prezentat cu nici un raport în fața Comisiei pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă, ceea ce arată că nu cunoaște care sunt distanțele și realele legături între cele două trepte.

Deci, ca membru al comisiei, cer finalizarea prin vot a acestei audieri, fie față de ceea ce ni s-a prezentat, fie față de un raport, pentru a vedea care dintre noi este cu adevărat pentru această decizie aberantă și cine vrea ca Consiliul Național al Audiovizualului să lucreze așa cum lucrează.

Comisiile senatoriale au condiție miniparlamentară, ele trebuie să se poarte așa cum cere Regulamentul Senatului, cum cere regula vieții parlamentare și Constituția.

Aș vrea să vă amintesc că s-a propus sau s-a sugerat acestui consiliu să-și revizuiască hotărârea, pentru că legea nu permite ce au făcut și va trebui să ne gândim foarte serios dacă încălcarea Constituției de către membrii acestui consiliu, dacă modul în care înțeleg ei să lucreze cu posturile de televiziune, dacă modul lor de a lucra cu Parlamentul este acceptabil și dacă nu trebuie să ne punem problema înlocuirii acestui Consiliu Național al Audiovizualului pentru a instala un nou ciclu de lucru, conform algoritmului.

Situația este extrem de gravă. Ceea ce au făcut este inadmisibil și din acest punct de vedere v-am vorbit astăzi.

Închei afirmând cu toată speranța că această operație a Consiliului Național al Audiovizualului, evident ilegală și antidemocratică, cu mari repercusiuni, dacă nu se îndreaptă, trebuie să intre și în atenția președintelui Senatului, astăzi absent, care este garantul actului legislativ și al controlului parlamentar.

Nu mai puțin îmi exprim speranța că va intra și în atenția președintelui României, căruia mă adresez pe această cale, garant al Constituției și democrației în România.

Constituția prevede că publicațiile nu pot fi suprimate, deci nici un post de televiziune, că nimeni nu este deasupra legii, iar Consiliul Național al Audiovizualului nu poate să retragă o licență pe care nu are dreptul să o retragă.

Aceasta este legea pe care noi am făcut-o și pe care Consiliul Național al Audiovizualului nu a respectat-o.

(Aplauze.)

Din sală:

Bravo!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Din sală:

Și eu!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Invit la cuvânt pe domnul senator Paul Păcuraru.

Doriți să vă înscrieți la cuvânt, domnule senator Petre Roman?

Din sală:

Da.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă ofer cuvântul după aceea.

 
Nicolae Paul Anton Păcuraru

Poftiți, domnule senator Paul Păcuraru!

 

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sfârșitul săptămânii trecute a consemnat lansarea unui important program al Guvernului, Planul național antisărăcie și promovarea incluziunii sociale, care este concentrat pe două direcții, una este absorbția sărăciei și a doua, limitarea excluziunii sociale.

Nu mă voi opri asupra acestui program; sigur, la prima vedere el este încă încărcat de teorii, de concepte, de analize mai degrabă de catedră, poată că și autorii programului sunt mai mult în catedră, decât pe teren, mă voi opri, în puținul timp pe care îl am la dispoziție, la o analiză a unei contradicții, a unei stări de fapt care este în evidentă contradicție cu programul lansat, și anume la situația din circumscripția pe care o reprezint, județul Galați.

Este cunoscut faptul că privatizarea combinatului, realizată prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2001 a făcut, doar în colateralul privatizării, să se piardă aproximativ în jur de 20 de mii de locuri de muncă, deci fără ca "Sidex"-ul să-și atingă personalul de bază, în colateralul privatizării, aproximativ 20 de mii de locuri de muncă au fost scăzute în județul Galați.

Iată însă că un nou ordin al Guvernului, în totală contradicție cu Planul național antisărăcie, dacă vreți, pune pe drumuri încă aproape 10 mii de oameni. Este vorba de Ordonanța Guvernului nr. 66/2002 prin care se introduce un nou concept, "autodisponibilizarea", deci disponibilizarea la cerere, prin care în fața unor... se numesc stimulente, pe care le dă, pe de-o parte statul, pe de-o parte patronatul, în jur de 8.000 de oameni și-au anunțat deja intenția de a se disponibiliza.

Stimulentele sunt 50, 75 sau 100 de milioane/salariat, plus plata salariului, adică a diferenței dintre indemnizația de șomaj și venitul net realizat pe ultimele 12 luni, plus o serie de drepturi sociale, nu intru în amănunte.

Cert este că județul Galați, care nu a avut probleme majore legate de șomaj, începe deja să intre în topul orașelor cu șomaj din România, cert este că privatizarea în loc să-și arate efectele benefice și, sigur, este bine că acest combinat a fost privatizat, începe din ce în ce mai mult să-și arate efectele nefaste în plan social, și aceste efecte sunt datorate, în exclusivitate, în opinia mea,

Guvernului, care nu a demarat absolut nimic, dar absolut nimic pentru a crea un mecanism alternativ economic sau stimulente economice alternative, în așa fel încât ceea ce se restructurează și era nevoie să fie restructurat să fie completat în materie de locuri de muncă.

Fac pe această cale, pentru că timpul nu-mi permite o analiză mai completă, un apel cât se poate de clar la Guvern, ca împreună cu Banca Mondială care este interesată și împreună cu patronatul I.S.P.A.T.-ului care este și el interesat, să demareze un program de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii în zonă, singurul care ar putea să absoarbă mii de oameni din cele zeci de mii diponibilizați și fără nici un fel de speranță a unui loc de muncă, în județul Galați.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Petre Roman

Invit la tribună pe domnul senator Petre Roman,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul!

 

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Stimate și stimați colegi,

M-am hotărât să iau cuvântul văzând cum se desfășoară lucrurile în Senatul nostru și fac apel la memoria, și o supun în memoria unui mare dispărut dintre noi, este vorba de senatorul Ion Aurel Stoica, pe care mulți dintre dumneavoastră și-l amintesc și care a reușit un consens minunat în 1994, dacă nu mă înșel, când toți senatorii au votat - eu atunci eram deputat - un cod deontologic. Foarte, foarte rar ni-l aducem aminte și încă și mai rar îl respectăm.

Două lucruri însă aș dori să le aduc acum în atenția dumneavoastră, votate de toți senatorii, fără excepție atunci, din acest cod deontologic propus de Ion Aurel Stoica.

Unul era acela că senatorii nu se vor ataca, se vor abține de la atacuri ale unora împotriva celorlalți, atacuri între colegi. Am asistat astăzi la un asemenea atac pe care îl consider, dincolo de orice, abuziv și dăunător.

Al doilea lucru care figura în acel cod deontologic era ca senatorii în declarațiile politice să se abțină de la generalizări abuzive. Iarăși am asistat astăzi la două generalizări abuzive și aș spune chiar dăunătoare pentru chiar intenția aceluia care le-a prezentat. Este inacceptabil să fie asimilat acest istoric american, Kurt Treptow, cu poporul american sau cu administrația americană...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Cine a zis asta?

 
 

Domnul Petre Roman:

Dumneavoastră.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Cum am zis, domnule?

 
 

Domnul Petre Roman:

O să vă luați stenograma.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnilor!

 
 

Domnul Petre Roman:

O să vă luați stenograma. După cum...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Domnu’...

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să nu mă întrerupeți, da?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Nu, da’ spuneți minciuni, domnu’ Roman...

 
 

Domnul Petre Roman:

Veți lua stenograma.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Așa se creează senzația că noi atacăm poporul american.

 
 

Domnul Petre Roman:

După cum tot o generalizare abuzivă a fost și aceea în ceea ce îl privește pe Bruce Jackson care, el, ar reprezenta administrația americană. Iarăși un lucru pe care nu îl puteți proba. O fac asta în numele acelui cod deontologic pe care știu că l-au votat toți senatorii și mai ales pentru că acest cod deontologic încerca să aducă, cum să spun eu... un pic de pace, un pic de raționalitate, un pic de cumsecădenie în relația, cel puțin aceea care privește colegialitatea, după cum și în ceea ce privește răspunderea noastră față de subiecte care sunt de ordin național. Stenograma, evident, stă la dispoziția tuturor, mass-media a fost de față. Prin urmare, nu am de retras nimic din ceea ce am spus. Am fost foarte atent la ceea ce am spus...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Am dreptul la replică.

 
 

Domnul Petre Roman:

Și cred că în acest moment...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Niște "judecători" cu 3% să ne bage pumnul în gură...

 
 

Domnul Petre Roman:

Vreți... Nu vă puteți abține de la asemenea atitudini...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnilor senatori, vă rog!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Adică știți mai bine ceea ce am zis eu?

 
 

Domnul Petre Roman:

Știu. Știu exact ce am zis.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, veți vedea dreptul la replică. Vă rog, să-l ascultăm pe domnul senator Roman.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Sau este ca pariul cu agricultura?

 
 

Domnul Petre Roman:

Este ca pariul cu agricultura, în sensul că acela a fost unul adevărat și corect.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De aia moare țara de foame, domnu’ Roman!

 
 

Domnul Petre Roman:

Ei, vedeți?!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Ar trebui să mai tăceți din gură vreo 100 de ani, domnu’ Roman.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Nu am de ce să tac din gură, pentru că am de spus lucruri care sunt importante...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Ați înfometat o țară, domnule.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vedeți, asta este singura dumneavoastră modalitate de a face politică, înjurând. Faceți-o!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Da, domnule. Înjur pe cei care ați înfometat țara.

 
 

Domnul Petre Roman:

În orice caz eu nu vorbesc cu dumneavoastră, vorbesc cu colegii.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator.

 
 

Domnul Petre Roman:

Și bineînțeles că, în continuare, rămân de părere că acel cod deontologic își are locul și rolul său printre noi.

Vă mulțumesc. (Comentarii în partea P.R.M.-ului.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc. Doriți să interveniți, aveți dreptul la replică. Poftiți!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală, în drum spre tribună):

Domnu’ Roman voia să țină o...

Vorbesc din mers ca să economisesc timp.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Plus celelalte trei fraze pe care le-ați spus din bancă.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnu’ Roman, dacă voiați să fiți echidistant, poate ar fi trebuit să ne criticați pe amândoi sau pe nici unul.

Dar dumneavoastră aveți un cui cu mine. Cine a început discuția asta? Cine ne tot provoacă pe noi, dacă nu domnul Radu F. Alexandru și alții? De aici a plecat totul, că dacă își vedea de treaba lui nu se nășteau discuțiile.

Întâmplarea face că eu vă simpatizez personal pe dumneavoastră, deși știu că sunteți atât de plin de sine că nu aveți nevoie de simpatia nimănui. Da’ vă simpatizez pentru că sunteți un om stilat. Vorbiți 5 limbi străine, deși la Ath.n.e Palace e un recepționer care vorbește 8 limbi străine. Acum ce ar trebui să-i facem? Să-l facem primministru? Să-l facem șeful Senatului?

Domnu’ Petre Roman, nu mai dezinformați Senatul. Și nu luați presa ca invocare a opiniilor dumneavoastră. Eu am proprietatea bună a termenilor. Dintre noi doi eu sunt oratorul, domnu’ Roman. Vă place sau nu vă place... Am tipărit două volume de 1.000 de pagini, acum e al treilea sub tipar. Sunt orator. Am rostit sute de discursuri în viața mea. Poate nu așa de bune ca ale acelui colos numit Ion Solcanu care este aici. Sau nu mai e aici. A dispărut. (Se amuză.) Dar vă spun, am proprietatea termenilor. Cum adică spuneți că eu am identificat pe Kurt Treptow cu poporul american? Ce Dumnezeu! Cum se poate minți așa? Sau poate v-a jucat memoria o festă.

Am tot respectul față de poporul american fără de care nu se poate concepe civilizația lumii din ultimele două veacuri. Dar când acest om vine aici, primește bani de la S.I.E., de la generalul Ioan Talpeș, generalul Talpeș pe urmă dă telefon la Iași să se blocheze orice anchetă, îl scoate din arestul Poliției, îl bagă într-un avion militar, îl aduce la București, după care i se pierde urma.

Casetele... - sunt peste 300 de casete - și nu știe pe unde sunt.

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Să facem o interpelare pe tema asta.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnu’ Roman, ce ar trebui să fac eu acum, domnule? Unde a fost suprapunerea lui Kurt Treptow cu poporul american? Ce Dumnezeu!

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Să luăm stenograma.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Îmi pare rău că nu ați fost la Cluj când am dezvelit statuia președintelui Woodrow Wilson împreună cu sute de oameni și cu primarul Clujului. Am rostit un discurs în care mi-am exprimat admirația sinceră față de această mare națiune. E o națiune bravă, o națiune născută din suferință religioasă, pentru că toți puritanii persecutați s-au dus acolo și pe la 1620 s-a întâmplat nenorocirea din care i-a salvat Dumnezeu până la urmă cu naufragiul vasului Mayflower, Massachusetts, în Plymouth. Știu istoria poporului american cred că mai bine decât o știu mulți oficiali americani. N-a zis nimeni nimic de poporul american, dar când ăsta este rezident CIA și când ăsta este tratat la nivel foarte înalt, de șeful administrației prezidențiale a țării noastre, când el se face vinovat de niște monstruozități incredibile, ce Dumnezeu! Aveți copii. Aveți fete, ca și mine. Și băieții deștepți fac fetițe! Iar mamele deștepte fac băieți! Ca să dau satisfacție și doamnelor din P.S.D. (Se amuză.) Aveți nepoți sau, mă rog, a născut una dintre fete. Să vă trăiască! Ne e indiferent ce se întâmplă cu copiii din țara asta? Se numește asta populism? Se numește demagogie când instituțiile care trebuie prin lege să facă treaba asta nu o fac! Îl protejează pe nefericitul ăsta. Păi, dacă ăsta trăia în China, îl împușca până acum, domnule. Și nu cred că îl acuza cineva pe Jiang Zemin sau pe altcineva că are sentimente antiamericane. Nu zic să se întâmple așa, dar ceva trebuie să se facă.

În privința lui Bruce Jackson. Dumneavoastră aveți un mandat al Parlamentului României pe lângă NATO. Iarăși s-a mințit că noi nu am vrea în NATO. Ce să fac mai mult ca să demonstrez că vrem și noi să adere - nu să se integreze, că o țară nu se integrează, aderă la un bloc militar? Dar trebuie să informăm corect...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnu’ senator, v-am acordat numai dreptul la replică...

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

În două propoziții am terminat.

Trebuie să informăm corect care sunt costurile. Un cost este șomajul din industria de apărare. Aproape e "culcată la pământ" industria românească de apărare.

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

A venit cel pe care l-ați numit. (Se referă la domnul senator Solcanu care revine în sala de ședință.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ai fost lăudat în lipsă, maestre. (Se amuză. Sala se amuză.) Numai Mihail Kogălniceanu mai avea statura ta.

(Se adresează domnului senator Ion Solcanu.)

Și un alt cost, dragă domnule Petre Roman, este genul acesta "do ut des" cum zic latinii (îmi dai, îți dau) sau "donnant-donnant" (cum zic francezii). Adică ne bagă el în NATO, dar nici câteva sute de mii sau milioane de dolari nu-s de colea. Și uite că a luat bani. Ar trebui să știm și noi ce se întâmplă cu banul public. Pentru că riscul cel mare ăsta e. Țările Estului european percep că pentru a intra în NATO - sau cine știe ce alte structuri se mai nasc în arhitectura în mișcare a mileniului III, vă dați seama că după un deceniu, două, trei probabil vor fi alte structuri militare, politice - trebuie să dai bani și noi nu avem de unde să dăm bani. Și chiar dacă am avea, nu e corect principiul ăsta. Prin urmare... Vă rog să mă iertați, și pe dumneavoastră și pe domnul Radu Feldman, eu nu o spun cu ură, dar vorbiți cu un pamfletar, cu un polemist. Dacă nu replic imediat, îmi plesnește o venă în cap. Nu sunt robot. Și Păunescu suferă și el.

Suntem oameni sensibili, delicați. Uitați-vă la noi, ne suflă vântul! Eu vreau să vă spun, prezentând iertare, că am mai sărit și eu peste cal, puneți-vă în situația noastră.

Dumneavoastră ne provocați. Și veniți și cu dezinformări.

O minciună cu două adevăruri. Două adevăruri sunt cele cuprinse în codul deontologic al regretatului Ion Aurel Stoica. Într-adevăr, în cartea de discursuri de care vorbeam am panegiricul pe care l-am rostit la moartea lui Ion Aurel Stoica, un om remarcabil. Așa este, dar cine provoacă? Dacă vreți cu adevărat să domnească un climat de pace și de civilitate haideți, fiecare, să ne arăm parcela noastră. Pentru că dacă suntem aici, nu suntem din capul nostru. Am visat eu noaptea să fiu șef de partid și senator și am căzut din pat? Nu, domnule! M-au trimis câteva milioane de oameni. Când nu o să mai reprezint speranța acelor oameni veți fi dumneavoastră, partidele așa-zis democratice, în locul nostru. Până acum, un sfert din populația României este cu România Mare.

Și cum spunea un nefericit, Dan Pavel, în ziarul "Ziua" astăzi, anticipând un plan de scoatere în afara legii a Partidului România Mare pe care îl pune la cale premierul Adrian Năstase - și nu mai pot eu acum, sunt foarte panicat, vă dați seama! -, el spunea despre "Vadimizarea" României. N-am nici o vină. Obișnuiți-vă cu ideea. Că dacă se va conduce țara tot mai prost, țara asta se va Vadimiza. Și va fi bine. Că va scăpa de foamete și de bandiți.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea P.R.M.-ului.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

 
Gheorghe Buzatu

Stimați colegi, înainte de a încheia declarațiile politice îl invit la cuvânt pe domnul senator profesor Gheorghe Buzatu, ultimul vorbitor. Sunt mai mulți colegi înscriși la cuvânt, dar timpul afectat grupurilor parlamentare a fost epuizat.

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Eu îmi propusesem să vorbesc tot despre cazul OTV.

(Vociferări în sală.) Nu mai este de actualitate. Vreau numai să atrag atenția asupra unui lucru. E vorba de atacurile - pot să le spun murdare - pe care le-a declanșat după ședința pe care a condus-o domnul senator Adrian Păunescu, atât de frumos, de energic, miercurea trecută, cuvintele pe care domnul Ralu Filip a găsit de cuviință să le exprime. Și față de prețuirea pe care a arătat-o senatorilor prezenți care s-au pronunțat, vreau să arăt și cealaltă opinie. Nu vă dau opinia mea. Voi face trimitere la un articol din "Cronica română" de astăzi, semnat de domnul Victor Nițelea sub titlul "C.N.A.,

Cenzura Națională a Audiovizualului". Să vedem cine sunt membrii acestui C.N.A. Îmi dați voie să citez: "În prima sa componență de după înființare Consiliul era plin de nume grele ale culturii și jurnalisticii românești, de intelectuali cu adânc și meritat prestigiu, precum: Ecaterina Oproiu, Răzvan Theodorescu, Tudor Gheorghe, Romulus Vulpescu, Alexandru Piru ori Paul Anghel. Azi el e compus, în majoritate, din pițifelnici, din jurnaliști submediocri, condeie ușurele, conștiințe volatile și versatile, care, tocmai din cauza incapacității profesionale și a lipsei de greutate specifică proprie, au fost siliți să-și caute sprijin în altă parte. De aceea primul C.N.A. era format din învățători, din profesori, iar actualul, din milițieni." Nu cred că este cazul să mai fac comentarii pe marginea acestui text.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am asistat aici la o dezbatere care, cred eu, a fost foarte interesantă, utilă și va avea consecințe, în sensul că vom trage învățăminte.

Eu, ca istoric, vreau să vă spun că sunt complet dezamăgit. Și la discuția care a fost la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă s-au adus ca argumente asemenea acuzații: "postul a fost desființat pentru atacuri, afirmații antisemite, xenofobe, discriminatorii etc., etc.", dar nici unul din membrii C.N.A.-ului nu a reușit să explice în ce constă, ce înțelege el, nici domnul Ralu Filip, nici domnul președinte al Consiliului și așa mai departe. Din păcate, constat că la noi prea adeseori se lansează cu multă ușurință etichete de acest fel.

Sunt dintre cei care am primit și eu asemenea atacuri, asemenea calificări. M-am ocupat de Garda de Fier, am devenit legionar. M-am ocupat de Stalin, am devenit stalinist; de Antonescu, am devenit, dintr-o dată, antonescian, nu antonescolog, și antisemit. Și așa mai departe, și așa mai departe. Unde se va ajunge? Nu știu unde se va ajunge. Cert este că trebuie controlate cuvintele, trebuie specificate, înțelese sensurile cuvintelor, sensurile expresiilor.

Dacă este vorba de mișcare antisemită, de mișcare xenofobă, haideți să facem un lucru. Dacă este plătit S.R.I.-ul, care-și întocmește anual rapoartele sale, să vedem ce ne comunică, și în raportul pe 1996, și pe 1998, și pe 2001, nu știu dacă a venit, și să vedem în ce măsură avem de-a face cu un fenomen care este surprins în documente oficiale. Acestea contează pentru istorie. Că noi aici ne ciondănim este un alt aspect.

Pe de altă parte, este cazul să terminăm cu asemenea expresii aruncate de la colțul străzii sau de la tribuna parlamentară, pentru că, iată, săptămâna trecută am fost la Moscova, îmi propusesem să vorbesc despre altceva. Am făcut o vizită prin librării. Am adus nu mai puțin de 60 de cărți privind perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Săptămâna viitoare am să le aduc aici, ca să le expun, și este inimaginabil, la Moscova, care era model de țară comunistă, este o libertate de creație, de afirmație. Se scrie o istorie, se publică despre toate curentele, din toate curentele. În același timp, se găsesc în rafturile librăriilor cinci sau șase monografii, biografii ale lui Adolf Hitler. La noi, când a apărut "Mein Kampf" a fost nenorocire, a fost dezastru. De ce?! Nu se poate scrie istoria dacă ne lipsește un asemenea izvor, pentru că, înainte de a fi o operă ideologică, "Mein Kampf", și nu fac eu aici elogiul sau apologia acestei lucrări, este o lucrare memorialistică. Trebuie să fie cercetată. Trebuie.

Acum se găsesc la Moscova, în librării, lucrările lui Bormann, ale lui Adolf Hitler, s-a publicat volumul de memorii al lui Ribbentrop, fostul ministru de externe al Germaniei, și asta unde?! În capitala unui stat care a fost în război și a luptat pe viață și pe moarte cu Germania, iar la noi, în România, imediat apare extremismul, antisemitismul și toate celelalte "isme". Am vorbit cândva despre aceste "isme". Data viitoare am să vă arăt o carte care, dacă va fi editată la București, și îmi doresc acest lucru, pot să spun că mă angajez să coordonez editarea ei, o să vă surprindă. O carte care a apărut în 1974 în Elveția, și acum a apărut la Moscova, la un preț destul de important. Știți cum se cheamă?!

"Adolf Hitler, fondatorul Israelului". Este aici antisemitism?

Dacă se caută să se afle adevărul, dacă se emit ipoteze, dacă se avansează scenarii, dar dacă se pun în evidență documente care până acum au stat sub șapte lacăte?

Nicidecum.

Doamnelor și domnilor,

Am să închei cu ceea ce mi-am propus totuși să vorbesc; este foarte scurtă această parte. Eu l-am cunoscut pe americanul Kurt Treptow, pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, nu vreau să fiu nici groparul său, să-l înfund, am fost chiar prieteni, până la un punct, până în 1995. Am avut o problemă de raporturi științifice, pentru organizarea unei manifestări, ne-am separat și nu ne-am mai vorbit după aceea. Un tânăr foarte serios, a venit recomandat la Iași de un profesor foarte mare din America, cel mai de seamă istoric american din acest moment, care se ocupă de istoria românilor - Keith Hitchins. Am colaborat, am scos și o carte, un volum de documente despre mișcarea legionară, procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, am să-i fac în continuare promovare acestei cărți, în momentul de față am sub tipar un volum despre Antonescu, va apărea peste două săptămâni. Acolo, fără să vorbesc cu Kurt Treptow, de zece ani aproape, i-am cuprins o colaborare, îi voi lăsa acest studiu al său, pe care l-a ținut anul trecut, ca o comunicare, o să-l vedeți peste...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator,

Vă rog să concluzionați!

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Da.

Ce vreau să subliniez aici?

Să ne gândim la cazuri celebre. Fără să afirm că domnul Treptow este un caz celebru, pe la noi, pe aici, au mai trecut și alții. Este vorba de a controla anumite medii. Din informațiile pe care le am până în acest moment și având în vedere care este deznodământul actual, numai în acest moment, pe care încă nu îl știu precis, pot să spun că avem de-a face cu un agent, probabil cu un spion, care a fost dublat de un pedofil.

Socrul lui a dat ieri un interviu, a stat în casă la el 10 ani, nu a bănuit nimic despre acest lucru. Acest aspect - pedofilia - l-a trădat. A făcut să fie un agent deconspirat. Aceasta este starea lui actuală. Ne gândim la om, America este mare, este departe, reprezintă un model, un punct de atracție, un magnet. Să fim însă convinși că trebuie rezolvat acest caz aici, acasă, și potrivit legilor române. Îmi este tare teamă însă că dacă el, cetățean civil american, a dispărut așa, probabil că a fost inclus, domnule președinte, și cu asta am încheiat, în acea convenție pe care a semnat-o România cu Statele Unite, cum că militarii americani scapă judecății Tribunalului Penal Internațional. Noi ne referim la tribunalul românesc.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Ceilalți, care nu au apucat să vorbească astăzi, este adevărat, ședința a început mai târziu, dar prelungindu-se cu 40 de minute declarațiile politice, sunt convins că vor fi înscriși pentru săptămâna viitoare.

Vă rog să-mi permiteți să vă aduc la cunoștință nota pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 28 noiembrie 2021, 22:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro