Gheorghe Buzatu
Gheorghe Buzatu
Ședința Senatului din 23 septembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.133/02-10-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 23-09-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 23 septembrie 2002

3. Declarații politice rostite de domnii senatori
  3.10 Gheorghe Buzatu  

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Stimați colegi, înainte de a încheia declarațiile politice îl invit la cuvânt pe domnul senator profesor Gheorghe Buzatu, ultimul vorbitor. Sunt mai mulți colegi înscriși la cuvânt, dar timpul afectat grupurilor parlamentare a fost epuizat.

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Eu îmi propusesem să vorbesc tot despre cazul OTV.

(Vociferări în sală.) Nu mai este de actualitate. Vreau numai să atrag atenția asupra unui lucru. E vorba de atacurile - pot să le spun murdare - pe care le-a declanșat după ședința pe care a condus-o domnul senator Adrian Păunescu, atât de frumos, de energic, miercurea trecută, cuvintele pe care domnul Ralu Filip a găsit de cuviință să le exprime. Și față de prețuirea pe care a arătat-o senatorilor prezenți care s-au pronunțat, vreau să arăt și cealaltă opinie. Nu vă dau opinia mea. Voi face trimitere la un articol din "Cronica română" de astăzi, semnat de domnul Victor Nițelea sub titlul "C.N.A.,

Cenzura Națională a Audiovizualului". Să vedem cine sunt membrii acestui C.N.A. Îmi dați voie să citez: "În prima sa componență de după înființare Consiliul era plin de nume grele ale culturii și jurnalisticii românești, de intelectuali cu adânc și meritat prestigiu, precum: Ecaterina Oproiu, Răzvan Theodorescu, Tudor Gheorghe, Romulus Vulpescu, Alexandru Piru ori Paul Anghel. Azi el e compus, în majoritate, din pițifelnici, din jurnaliști submediocri, condeie ușurele, conștiințe volatile și versatile, care, tocmai din cauza incapacității profesionale și a lipsei de greutate specifică proprie, au fost siliți să-și caute sprijin în altă parte. De aceea primul C.N.A. era format din învățători, din profesori, iar actualul, din milițieni." Nu cred că este cazul să mai fac comentarii pe marginea acestui text.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am asistat aici la o dezbatere care, cred eu, a fost foarte interesantă, utilă și va avea consecințe, în sensul că vom trage învățăminte.

Eu, ca istoric, vreau să vă spun că sunt complet dezamăgit. Și la discuția care a fost la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă s-au adus ca argumente asemenea acuzații: "postul a fost desființat pentru atacuri, afirmații antisemite, xenofobe, discriminatorii etc., etc.", dar nici unul din membrii C.N.A.-ului nu a reușit să explice în ce constă, ce înțelege el, nici domnul Ralu Filip, nici domnul președinte al Consiliului și așa mai departe. Din păcate, constat că la noi prea adeseori se lansează cu multă ușurință etichete de acest fel.

Sunt dintre cei care am primit și eu asemenea atacuri, asemenea calificări. M-am ocupat de Garda de Fier, am devenit legionar. M-am ocupat de Stalin, am devenit stalinist; de Antonescu, am devenit, dintr-o dată, antonescian, nu antonescolog, și antisemit. Și așa mai departe, și așa mai departe. Unde se va ajunge? Nu știu unde se va ajunge. Cert este că trebuie controlate cuvintele, trebuie specificate, înțelese sensurile cuvintelor, sensurile expresiilor.

Dacă este vorba de mișcare antisemită, de mișcare xenofobă, haideți să facem un lucru. Dacă este plătit S.R.I.-ul, care-și întocmește anual rapoartele sale, să vedem ce ne comunică, și în raportul pe 1996, și pe 1998, și pe 2001, nu știu dacă a venit, și să vedem în ce măsură avem de-a face cu un fenomen care este surprins în documente oficiale. Acestea contează pentru istorie. Că noi aici ne ciondănim este un alt aspect.

Pe de altă parte, este cazul să terminăm cu asemenea expresii aruncate de la colțul străzii sau de la tribuna parlamentară, pentru că, iată, săptămâna trecută am fost la Moscova, îmi propusesem să vorbesc despre altceva. Am făcut o vizită prin librării. Am adus nu mai puțin de 60 de cărți privind perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Săptămâna viitoare am să le aduc aici, ca să le expun, și este inimaginabil, la Moscova, care era model de țară comunistă, este o libertate de creație, de afirmație. Se scrie o istorie, se publică despre toate curentele, din toate curentele. În același timp, se găsesc în rafturile librăriilor cinci sau șase monografii, biografii ale lui Adolf Hitler. La noi, când a apărut "Mein Kampf" a fost nenorocire, a fost dezastru. De ce?! Nu se poate scrie istoria dacă ne lipsește un asemenea izvor, pentru că, înainte de a fi o operă ideologică, "Mein Kampf", și nu fac eu aici elogiul sau apologia acestei lucrări, este o lucrare memorialistică. Trebuie să fie cercetată. Trebuie.

Acum se găsesc la Moscova, în librării, lucrările lui Bormann, ale lui Adolf Hitler, s-a publicat volumul de memorii al lui Ribbentrop, fostul ministru de externe al Germaniei, și asta unde?! În capitala unui stat care a fost în război și a luptat pe viață și pe moarte cu Germania, iar la noi, în România, imediat apare extremismul, antisemitismul și toate celelalte "isme". Am vorbit cândva despre aceste "isme". Data viitoare am să vă arăt o carte care, dacă va fi editată la București, și îmi doresc acest lucru, pot să spun că mă angajez să coordonez editarea ei, o să vă surprindă. O carte care a apărut în 1974 în Elveția, și acum a apărut la Moscova, la un preț destul de important. Știți cum se cheamă?!

"Adolf Hitler, fondatorul Israelului". Este aici antisemitism?

Dacă se caută să se afle adevărul, dacă se emit ipoteze, dacă se avansează scenarii, dar dacă se pun în evidență documente care până acum au stat sub șapte lacăte?

Nicidecum.

Doamnelor și domnilor,

Am să închei cu ceea ce mi-am propus totuși să vorbesc; este foarte scurtă această parte. Eu l-am cunoscut pe americanul Kurt Treptow, pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, nu vreau să fiu nici groparul său, să-l înfund, am fost chiar prieteni, până la un punct, până în 1995. Am avut o problemă de raporturi științifice, pentru organizarea unei manifestări, ne-am separat și nu ne-am mai vorbit după aceea. Un tânăr foarte serios, a venit recomandat la Iași de un profesor foarte mare din America, cel mai de seamă istoric american din acest moment, care se ocupă de istoria românilor - Keith Hitchins. Am colaborat, am scos și o carte, un volum de documente despre mișcarea legionară, procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, am să-i fac în continuare promovare acestei cărți, în momentul de față am sub tipar un volum despre Antonescu, va apărea peste două săptămâni. Acolo, fără să vorbesc cu Kurt Treptow, de zece ani aproape, i-am cuprins o colaborare, îi voi lăsa acest studiu al său, pe care l-a ținut anul trecut, ca o comunicare, o să-l vedeți peste...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator,

Vă rog să concluzionați!

Domnul Gheorghe Buzatu:

Da.

Ce vreau să subliniez aici?

Să ne gândim la cazuri celebre. Fără să afirm că domnul Treptow este un caz celebru, pe la noi, pe aici, au mai trecut și alții. Este vorba de a controla anumite medii. Din informațiile pe care le am până în acest moment și având în vedere care este deznodământul actual, numai în acest moment, pe care încă nu îl știu precis, pot să spun că avem de-a face cu un agent, probabil cu un spion, care a fost dublat de un pedofil.

Socrul lui a dat ieri un interviu, a stat în casă la el 10 ani, nu a bănuit nimic despre acest lucru. Acest aspect - pedofilia - l-a trădat. A făcut să fie un agent deconspirat. Aceasta este starea lui actuală. Ne gândim la om, America este mare, este departe, reprezintă un model, un punct de atracție, un magnet. Să fim însă convinși că trebuie rezolvat acest caz aici, acasă, și potrivit legilor române. Îmi este tare teamă însă că dacă el, cetățean civil american, a dispărut așa, probabil că a fost inclus, domnule președinte, și cu asta am încheiat, în acea convenție pe care a semnat-o România cu Statele Unite, cum că militarii americani scapă judecății Tribunalului Penal Internațional. Noi ne referim la tribunalul românesc.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Ceilalți, care nu au apucat să vorbească astăzi, este adevărat, ședința a început mai târziu, dar prelungindu-se cu 40 de minute declarațiile politice, sunt convins că vor fi înscriși pentru săptămâna viitoare.

Vă rog să-mi permiteți să vă aduc la cunoștință nota pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti luni, 6 decembrie 2021, 20:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro