Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.155/16-11-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 07-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 noiembrie 2002

Aprobarea programului de lucru

Ședința a început la ora 9,45.

Lucrările ședinței au fost conduse de Nicolae Văcăroiu, președinte al Senatului, și de Valer Dorneanu, președinte al Camerei Deputaților, asistați de Mihai Ungheanu, secretar al Senatului, și de Tudor Mohora, secretar al Camerei Deputaților.

 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, anunțându-vă că din cei 484 de parlamentari și-au înregistrat prezența 422.

Dacă-i numărăm pe toți colegii noștri miniștri, aceștia compensează rândurile goale din sală. Probabil, colegii noștri se uită întâi la televizor să vadă dacă a venit premierul, pentru a aprecia dacă vin sau nu vin în sală.

Sunt absenți 62 de colegi. Avem cvorumul îndeplinit.

Vreau să vă anunț că, potrivit deciziei Birourilor permanente ale celor două Camere, programul de lucru al acestei ședințe, distribuit tuturor deputaților și senatorilor, cuprinde, practic, pe ordinea de zi, dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat și a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale.

Dacă la acest program, anunțat și hotărât de Birourile permanente, aveți observații?

Cine este pentru programul de lucru? Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri?

În unanimitate, a fost aprobat programul de lucru.

 
Aprobarea ordinii de zi

Intrăm, așadar, în ordinea de zi, urmând să dezbatem la început proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Așa cum știți, anul trecut Guvernul Năstase a prezentat, pentru întâia oară după 2000, proiectul Legii bugetului de stat, care a fost dezbătut la termenul prevăzut de lege. Iată, a devenit un obicei și e încă o dovadă de intrare în normalitate.

Am supus votului dumneavoastră programul de lucru.

Supun, de asemenea, votului dumneavoastră și ordinea de zi, care, de asemenea, v-a fost comunicată.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Abțineri?

În unanimitate, a fost aprobată ordinea de zi.

Aprobarea timpilor repartizați grupurilor parlamentare pentru dezbateri generale

Stimați colegi,

Birourile permanente au stabilit în ședința comună din 30 octombrie următoarea desfășurare a ședinței nostre comune. Urmează ca, în primul rând, Guvernul să prezinte elementele fundamentale ale proiectului Legii bugetului de stat, în limita a 60 de minute pe care le va utiliza la începutul ședinței și la sfârșitul acesteia.

Grupurilor parlamentare li se alocă 30 de secunde pentru fiecare senator și deputat, iar senatorii și deputații care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea și ei la dispoziție câte 30 de secunde.

Potrivit acestui desfășurător, timpii de dezbatere ar fi astfel alocați:

  • pentru Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România (social-democrat și umanist) - 119 minute;
  • pentru Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 53 minute;
  • pentru Grupul parlamentar al Partidului Democrat - 19 minute;
  • pentru Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal - 20 minute;
  • pentru Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România - 20 minute;
  • pentru Grupul parlamentar al minorităților naționale - 9 minute;
  • pentru parlamentarii fără apartenență la grupuri parlamentare - 5 minute.

Supun votului dumneavoastră această repartizare a timpilor de dezbatere.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Abțineri?

Unanimitate.

Prezentarea de către domnul Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 și a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003

Dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase pentru a prezenta proiectul Legii bugetului de stat.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru!

 

Domnul Adrian Năstase -prim-ministru al Guvernului României:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Stimați colegi,

Stimați invitați,

Permiteți-mi ca, în numele Guvernului, să prezint în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului proiectul Legii bugetului de stat și, respectiv, proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003, elaborate în conformitate cu prevederile articolului 137 din Constituția României.

De la bun început, doresc să subliniez că este al doilea an în care Executivul, respectând prevederile constituționale și ale Legii finanțelor publice, supune dezbaterii și aprobării Parlamentului țării celor două bugete la termenul prevăzut de lege.

Iată încă o dovadă a modului responsabil în care Guvernul nostru tratează problemele finanțelor țării. Cred că, prin acest efort, susținem prin fapte reintrarea în normalitate a activității economico-financiare.

În aceste condiții, prin votul pe care vi-l solicităm dumneavoastră, stimați deputați și senatori, autoritățile publice centrale și locale vor avea la dispoziție, încă de la 1 ianuarie 2003, resursele financiare pentru realizarea proiectelor de dezvoltare economică și socială a României, precum și a județelor, municipiilor, orașelor și comunelor țării.

Fundamentarea proiectelor bugetelor pe anul 2003 a pornit de la două obiective esențiale:

Primul, asigurarea finanțării transparente și stabile a dezvoltării economice durabile a țării și, pe această bază, susținerea unui amplu program social inițiat de Partidul Social Democrat. Sprijinim, astfel, cetățenii în mod direct, dar diferențiat în funcție de starea lor materială, în scopul îmbunătățirii pe ansamblu a condițiilor de viață.

Al doilea obiectiv este reprezentat de asigurarea respectării angajamentelor asumate de România față de NATO și față de Uniunea Europeană, precum și față de instituțiile financiare internaționale, pe fondul îndeplinirii Programului de guvernare asumat în decembrie 2000, la învestirea actualului Executiv de către Parlamentul țării.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Suntem convinși că proiectul Legii bugetului de stat și al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul viitor demonstrează cetățenilor și clasei politice preocuparea permanentă a Guvernului de a cheltui banul public cu o deosebită chibzuință și în condiții de eficiență.

Trăsătura cea mai importantă a gestiunii fondurilor bugetare la care ne angajăm este respectarea cu strictețe a criteriului performanței economico-sociale, pe care îl realizăm prin extinderea substanțială a finanțării pe bază de programe.

În acest cadru, aș dori să vă mulțumesc dumneavoastră, stimați parlamentari, pentru ritmul susținut în care ați dezbătut, cu profesionalism și exigență, în comisiile de specialitate, fiecare dintre proiectele de bugete care v-au fost supuse spre analiză, precum și pentru numărul important de amendamente pe care le-ați formulat.

Apreciem că s-a manifestat disponibilitate față de propunerile rezonabile, realiste, avansate inclusiv din partea partidelor parlamentare aflate în opoziție.

Proiectele de buget pe anul 2003 reprezintă instrumente de însemnătate majoră pentru consolidarea creșterii economice și continuarea în ritm accelerat a reformelor economico-sociale, pregătirea aderării României la NATO și a integrării în Uniunea Europeană. Totodată, aceste bugete sunt direcționate către susținerea politicilor prioritare în domeniile protecției sociale, învățământului, ocrotirii sănătății, agriculturii, apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, protecției mediului înconjurător.

La elaborarea proiectelor de buget s-au avut în vedere, pe de o parte, conjunctura internațională actuală, iar, pe de altă parte, premisele interne și prognozele pe termen scurt și mediu prin care se estimează menținerea tendințelor favorabile ale principalilor parametri macroeconomici.

Putem aprecia că și în anul 2003 sunt create condițiile necesare pentru ca politicile economice, ajustările structurale și reformele instituționale să fie aplicate cu eficiență, înscriind România, în mod ireversibil, pe traiectoria unei dezvoltări economice sănătoase și de durată.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Aș dori să mă refer, în continuare, la evoluțiile pozitive din ultimii 2 ani ale economiei românești, pe care s-a fundamentat construcția acestor bugete.

Bilanțul preliminar pe acest an, care reprezintă o continuare favorabilă a celui din 2001, este semnificativ atât prin nivelul producției și al creșterii economice, cât mai ales prin prisma performanțelor realizate în domeniul reformelor structurale sectoriale, al sporirii eficienței și competitivității producției autohtone. Acestea sunt atuuri sigure pentru crearea unor premise durabile în vederea dezvoltării viitoare a economiei românești.

Anul trecut, în aceeași perioadă, cu prilejul prezentării proiectelor de buget, mă adresam dumneavoastră, afirmând că economia României s-a înscris pe traiectoria unei dezvoltări durabile. Mulți erau în acel moment neîncrezători, mai ales cei din guvernarea anterioară care, prin contraperformanțele înregistrate, au adus economia într-o stare care în mod normal nu putea fi redresată într-un interval de timp atât de scurt.

Tot atunci, convinși fiind de justețea și de realismul programului nostru de guvernare, ne angajam să continuăm aplicarea cu fermitate a politicilor macroeconomice, orientate către stimularea factorilor intensivi de creștere economică, astfel încât efectele negative ale guvernării anterioare să fie rapid și irevocabil înlăturate.

Rezultatele politicii noastre nu au întârziat să apară.

Dacă anul 2001 a însemnat anul recuplării României la tendințele europene de dezvoltare și modernizare, anul 2002 este anul confirmării caracterului eficient și de durată al creșterii economice.

Acum ne aflăm în situația de a discuta perspectivele anului 2003 în contextul în care în 2001 creșterea produsului intern brut a fost de 5,3%, iar pe semestrul I din acest an creșterea a fost de 4,4%.

Semnificativ este faptul că acțiunile de reformă economică întreprinse au schimbat în bine raportul dintre factorii interni și cei externi, dintre cei stimulativi și cei inhibitori, reușindu-se în acest fel să se contrabalanseze implicațiile negative ale mediului economic internațional nefavorabil.

Construcția bugetelor a luat în considerare creșterea în continuare a producției industriale, pe fondul îmbunătățirii substanțiale a competitivității și rentabilității sale. Practic, comparativ cu anul 2000, producția industrială a crescut cu 14%, devenind astfel motorul dezvoltării economice a țării.

Caracteristic pentru îmbunătățirea echilibrelor industriale este și faptul că sporurile de producție autohtonă s-au realizat ca răspuns atât la cererea internă, cât și la cea externă.

Faptul că industria reacționează prompt și cu eficiență la variațiile sezoniere ale cererii reprezintă o probă clară a restructurării acesteia și implicit a creșterii competitivității sale interne și externe.

În acest sens, un prim argument îl reprezintă faptul că ponderea livrărilor la export din resurse interne a crescut de la 15,2% în 2000, la 16,4% în 2001 și la 16,9% pe primele 8 luni din acest an.

Totodată, un alt argument solid privind restructurarea economiei românești îl reprezintă scăderea continuă a ponderii stocurilor de produse finite industriale. Astfel, proporția stocurilor în resursele lunare s-a redus de la 38,4%, în decembrie 2000, la 36%, în luna august 2002.

Agricultura constituie un alt exemplu care demonstrează că printr-o politică adecvată se pot realiza concomitent atât sporirea producției, cât și modernizarea activității, care să ne aducă într-un termen cât mai scurt posibil la nivelul standardelor europene. Am reușit să probăm faptul că, dacă sprijinul acordat agricultorilor este însoțit și de o politică realistă, rezultatele pozitive nu întârzie să apară.

Din perspectiva creșterii contribuției acestor ramuri la dezvoltarea de ansamblu a economiei, aș dori să menționez doar câteva aspecte semnificative.

În primul rând, revitalizarea sectorului zootehnic, care realizează, pentru prima dată după mulți ani, sporuri importante de producție. Astfel, în semestrul I producția animalieră s-a majorat cu 8,7%, relevant fiind faptul că tendința de creștere substanțială continuă.

În al doilea rând, anul 2002 poate fi considerat ca anul demonstrării capacității sectorului vegetal de a se înscrie în tendința generală de dezvoltare durabilă. Deși condițiile climaterice vitrege au afectat producția de cereale și îndeosebi pe cea de grâu, recoltele obținute în acest an sunt suficiente pentru asigurarea consumului alimentar al țării până la viitoarea recoltă. Totodată, s-au obținut la culturile de toamnă producții medii superioare față de evaluările inițiale.

În ceea ce privește destinația producției naționale, modificările structurale favorabile sunt la fel de semnificative. În acest sens, încrederea oamenilor de afaceri și a populației în politica guvernamentală s-a materializat într-o schimbare pozitivă a comportamentului acestora. Încrederea în viitor a făcut să se înregistreze mutații esențiale prin trecerea de la consumul imediat a agenților economici și a populației la economisire și investiții.

Este pentru prima dată după mulți ani când creșterile de venituri s-au concretizat într-o sporire substanțială a economiilor și investițiilor. Astfel, în semestrul I al acestui an, creșterea consumului populației a fost inferioară sporirii produsului intern brut, dar și sub nivelul majorării salariului real, ceea ce s-a reflectat în creșterea ratei economisirii de la 9,9% în semestrul I 2001, la 11,7% în semestrul I 2002. Aceasta înseamnă că investițiile au fost acoperite într-o proporție sporită din resurse interne, fiind posibilă reducerea deficitului contului curent al balanței de plăți. În același timp, formarea brută de capital fix a crescut cu 5,8%. Semnificativ pentru potențialul de dezvoltare al anului 2003 este și faptul că investițiile sectorului privat au sporit cu circa 22%.

În proiecția bugetară pentru 2003 Guvernul a ținut seama de evoluția pozitivă a comerțului exterior, ca factor decisiv de susținere a dezvoltării economice. Aceasta, datorită faptului că România este țara care a reușit în acest an să câștige cea mai mare cotă de piață în cadrul Uniunii Europene dintre statele candidate.

Creșterea exporturilor pe primele 9 luni de peste 15% nu ar fi fost posibilă, în contextul internațional nefavorabil, fără creșterea competitivității produselor românești, rezultat concret al accentuării restructurării producției naționale.

Dacă adăugăm la aceste evoluții pozitive efectele favorabile pe care le socotim prin aplicarea sistemului de susținere și promovare a exportului, aprobat de curând de Guvern, precum și faptul că pe plan european și mondial se revine la ritmuri mai ridicate de dezvoltare, putem trage concluzia că dinamica preconizată pentru export în anul 2003 - care asigură un plus de 1,3 miliarde dolari, respectiv o creștere de 10,1% față de acest an - poate fi considerată ca minimă.

În sinteză, având în vedere evoluția economică pozitivă din 2002, am prevăzut pentru anul viitor un spor al produsului intern brut de 5,2%, susținut de creșterea volumului de activitate, cu deosebire în ramurile producătoare de bunuri de capital și mărfuri destinate exportului. Astfel, producția industrială va spori cu 6,5%, evoluție generată în principal de creșterea semnificativă a productivității muncii.

Producția agricolă se va înscrie într-un ritm de creștere de 5%, realizabil prin refacerea umidității solului, punerea în stare de funcționalitate în mai mare măsură a sistemului de irigații, precum și prin contribuția sporită a sectorului zootehnic.

Sunt proiectate, de asemenea, creșteri însemnate și în sfera serviciilor, mai ales a celor cu potențial mare de dezvoltare: turism, comunicații și transporturi. În plus, programăm o scădere pe mai departe a ratei inflației la 14%, calculată decembrie 2003 la decembrie 2002.

După cum cunoașteți, pentru anul 2002 ne-am propus ca obiectiv reducerea inflației până la 22% și vă asiguram că vom continua să analizăm foarte atent evoluția prețurilor și a tarifelor.

Anul 2002 reprezintă, din punct de vedere al inflației, o premieră pentru economia românească. Spre deosebire de anii anteriori, majorările de preț la anumite produse sau de tarife la servicii nu au mai fost însoțite de creșteri exagerate la celelalte prețuri, astfel încât efectul pe economie a fost mult redus. Ca urmare, nivelul ratei inflației atins în septembrie a fost de 11,4%, ceea ce va determina ca aceasta să se situeze sub 20% la sfârșitul anului 2002.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Proiectul Legii bugetului de stat și proiectul Legii asigurărilor sociale de stat acordă o atenție deosebită sprijinirii unui amplu program social bazat pe susținerea dezvoltării eocnomice de ansamblu și a procesului investițional.

Solidaritatea și protecția socială reprezintă principii fundamentale pentru Guvernul Partidului Social Democrat.

Componenta socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în perioada 1997-2000 a condus la scăderea nivelului de trai al cetățenilor și, respectiv, la creșterea gradului de sărăcire a populației țării.

În concepția de ansamblu a demersului său socialdemocrat, Guvernul consideră că politica socială reprezintă o parte importantă a reformei, și nu o piedică în calea acesteia.

Tranziția eficace este numai aceea care se bucură de sprijinul și de participarea majorității cetățenilor. Acesta este sensul în care ne-am orientat toate acțiunile guvernamentale reflectate în bună măsură și în cele două bugete supuse dezbaterii Parlamentului. Măsurile întreprinse până în prezent, chiar dacă uneori nu au răspuns în totalitate așteptărilor populației, certifică - așa cum, de altfel, o reflectă sondajele de opinie - angajarea fermă a Guvernului pentru realizarea obiectivelor asumate în domeniul social. Ca urmare, în perioada ianuarie 2001 - septembrie 2002 am reușit să asigurăm: creșterea salariului real cu circa 9%, față de reducerea acestuia cu 19,4%, în perioada 1997-2000, pe fondul scăderii pronunțate a ratei șomajului majorarea pensiei medii reale de asigurări sociale cu aproximativ 9%.

Cu toate acestea, suntem nemulțumiți de faptul că rezultatele măsurilor întreprinse pe linia îmbunătățirii generale a nivelului de trai nu s-au făcut resimțite în întregul lor, mai ales la categoriile de populație cu venituri reduse, care au cea mai mare nevoie de protecție socială.

Iată de ce Guvernul României a adoptat un program social corespunzător pentru perioada 2002-2003, conceput astfel încât măsurile prevăzute să se reflecte direct în creșterea puterii de cumpărare a celor mai largi categorii ale populației. Programul social, aflat în prezent în derulare, cuprinde un set de acțiuni armonizate între ele și mai ales puse de acord cu posibilitățile materiale și financiare ale societății românești în această etapă. Acest program, angajând factori cu responsabilități în domeniu, atât la nivel național, cât și la nivel local, oferă oportunități economice, dar și solidaritate socială, pentru a îmbunătăți echilibrul social și a asigura condițiile necesare întăririi coeziunii sociale și regionale.

Doresc să vă asigur că fondurile prevăzute pentru domeniul social sunt dimensionate rațional și țin cont de necesitatea atingerii țintelor macroeconomice de dezvoltare. Prin structura cheltuielilor prevăzute în proiectele de buget am demonstrat că este pe deplin posibilă atât susținerea suplimentară a politicii sociale, cât și o dinamică accelerată a cheltuielilor de capital, care să asigure creșterea economică viitoare și, pe această bază, noi resurse pentru îmbunătățirea în continuare a condițiilor de viață ale populației.

Sugestiv pentru noua concepție de construcție a bugetului este faptul că, în condițiile alocării unor cheltuieli suplimentare pentru programul social, ponderea cheltuielilor de capital în produsul intern brut s-a majorat la 3,6%, ceea ce corespunde unei creșteri reale a fondurilor publice pentru investiții de peste 10% în anul 2003.

Stimați colegi,

Evoluțiile pozitive din economia românească au fost apreciate de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială, fiind eliberate până în prezent 3 tranșe din cele 6 prevăzute în Acordul stand-by, încheiat cu Fondul Monetar Internațional, și prima tranșă, din cele două, din Acordul PSAL II, stabilit cu Banca Mondială. În acest context credibilitatea României a crescut pe piețele financiare internaționale, fiindu-i recunoscute realizările în domeniul macrostabilizării și reformei structurale.

Ca o confirmare a acestor rezultate favorabile, recent, Agenția de rating Finch a îmbunătățit cotația privind riscul de țară al României de la plus B la minus BB, atingându-se astfel nivelul din 1996, după ce în 1999 și 2000 rating-ul acordat țării noastre era de numai minus B. Cu alte cuvinte, în domeniul creșterii produsului intern brut, al reformelor și al credibilității externe, România a reușit să recupereze numai în 2 ani de guvernare PSD regresul economico-social și degradarea imaginii externe a țării înregistrate în perioada 1997-2000.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Coordonatele politicii fiscal-bugetare care stau la baza proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 se concentrează pe continuitate în reformă, concomitent cu asigurarea stabilității macroeconomice și consolidarea credibilității externe.

Noua Lege a finanțelor publice, care va intra în vigoare începând cu anul 2003, asigură întregului proces bugetar orientarea spre performanță. În același timp, se conferă predictibilitate, flexibilitate și transparență procedurii bugetare anuale și ea antrenează într-o măsură mai mare responsabilitatea autorităților centrale și locale în utilizarea rațională și eficientă a fondurilor publice.

Construcția bugetară reflectă reducerea fiscalității și alocarea pe programe prioritare a resurselor, precum și finanțarea deficitului bugetar în condiții neinflaționiste.

Guvernul continuă politica de reducere a presiunii fiscale începută în anul 2001. Pentru anul 2003, prin politica fiscală se asigură: conferirea unui caracter stimulativ și echitabil sistemului fiscal creșterea transparenței și a stabilității sistemului fiscal; reducerea în continuare a gradului de fiscalitate, în special a celui aferent forței de muncă, care se va diminua în anul viitor cu 5%, cu efecte favorabile asupra creșterii producției și a investițiilor; continuarea reformei administrației fiscale în vederea îmbunătățirii colectării veniturilor bugetare; crearea condițiilor necesare atingerii parametrilor stabiliți prin proiecțiile fiscale pe termen mediu.

În anul 2003, veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 30,1% din produsul intern brut, într-o ușoară scădere comparativ cu anul 2002. Această evoluție este generată de reducerea contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, de scăderea taxei de dezvoltare cuprinsă în tariful energiei electrice, precum și de eliminarea contribuției agenților economici pentru persoanele cu handicap.

Politica bugetară, corelată cu politica fiscală și cu prevederile programului de reforme economice și structurale, are ca ținte principale: ierarhizarea priorității cheltuielilor pe domenii de activitate economică și socială; adaptarea în continuare a cheltuielilor la posibilitățile reale de colectare a veniturilor bugetare; extinderea sistemului de alocare a fondurilor publice pe bază de programe sectoriale clar definite, conținând criterii și indicatori de performanță, în scopul eficientizării utilizării fondurilor bugetare.

Cheltuielile bugetului general consolidat în anul 2003 reprezintă aproximativ echivalentul a 1/3 din PIB.

Deficitul bugetului general consolidat este proiectat la 2,65% din PIB, nivel care corespunde obiectivului de menținere a stabilității macroeconomice, în condițiile continuării în ritm relativ accelerat al procesului dezinflației și al limitării deficitului contului curent al balanței de plăți în raport cu resursele externe disponibile pentru finanțarea acestuia.

Deficitul bugetar astfel proiectat reprezintă și un răspuns pozitiv al României în procesul de realizare a criteriilor de convergență economică, necesare pentru integrarea în Uniunea Europeană.

În cadrul acestor coordonate ale construcției bugetare, principalele modificări în structura cheltuielilor bugetului general consolidat, prevăzute pentru anul 2003 sunt: pe de o parte, scăderea ponderii în PIB a cheltuielilor de personal, a cheltuielilor materiale, subvențiilor, precum și a dobânzilor aferente datoriei publice; pe de altă parte, alocarea unor sume mai mari, în termeni reali, pentru finanțarea măsurilor de protecție socială, stimularea și promovarea exportului, precum și asigurarea resurselor bugetare în completarea asistenței financiare nerambursabile primite de la Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cheltuielile pentru asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații, cuprinse în bugetul general consolidat, dețin ponderea cea mai mare în cadrul acestuia, situându-se în anul 2003 la 10,1% din produsul intern brut. Aceste cheltuieli au în vedere: ajutoare sociale, în funcție de venitul minim lunar garantat, pentru circa 590.000 de familii; ajutoare pentru încălzirea locuințelor pe timp de iarnă; continuarea procesului de recorelare a pensiilor; majorarea alocației de stat pentru copii la 210 mii lei, începând cu 1 ianuarie 2003.

Venitul bugetului de asigurări sociale de stat pe anul viitor este fundamentat în concordanță cu obiectivele Programului de guvernare, prin care se urmărește promovarea unui model social bazat pe echilibrul dintre competiție, colaborare și solidaritate. Astfel, politica socială se concentrează, în continuare, atât pe măsuri de protecție și de asistență socială pentru anumite categorii sau grupuri de persoane defavorizate, cât și pe acțiuni care vor contribui la obținerea de venituri permanente și în creștere. Ca atare, prin aplicarea în continuare a mecanismelor de indexare și a programelor de recorelare, se va realiza creșterea în termeni reali a pensiilor și vor fi eliminate treptat discrepanțele apărute între diferite grupuri de pensionari.

Cheltuielile cu pensiile, prevăzute în buget, reprezintă 114.751 miliarde lei, pentru un număr de peste 6 milioane de pensionari, din care trei sferturi sunt pensionari proveniți din sistemul de stat.

În anul 2003 vom continua aplicarea trimestrială a indexării pensiilor, astfel încât să se acopere integral indicele mediu de creștere a prețurilor de consum.

În același timp, va fi continuat procesul de recorelare a pensiilor prin aplicarea următoarelor două etape, în lunile ianuarie și iulie, proces pentru care a fost prevăzută, în plus, suma de circa 4.700 miliarde lei, urmând a beneficia de această recorelare 2.675.000 de pensionari.

Ca urmare a proceselor de indexare diferențiată și de recorelare, pensia medie netă a persoanelor cu vechime completă care beneficiază de recorelare va ajunge la 2.778.000 lei în luna decembrie 2003, ceea ce va reprezenta o creștere nominală de aproape 28% față de decembrie 2002.

Prin proiectul de buget, Guvernul propune corelarea, în continuare, a politicii salariale cu tendințele pozitive din economie, astfel încât sporul de producție și de productivitate a muncii să se regăsească și în veniturile personalului angajat.

Pentru personalul din sectorul bugetar, în anul 2003 vor fi acordate creșteri salariale în două etape, respectiv, cu 6% de la 1 ianuarie 2003 și 9% de la 1 octombrie 2003. Aceste sporuri salariale vor acoperi integral indicele mediu de creștere a prețurilor de consum și vor asigura o majorare a salariilor, în termeni reali, cu 3%.

În consecință, relev faptul că, respectând prevederile programului de guvernare, urmărim permanent realizarea unui nivel al salariilor și al pensiilor care să permită un trai decent și ridicarea treptată a puterii de cumpărare a populației.

Pentru domeniul ocrotirii sănătății sunt destinate fonduri publice însumând circa 72.000 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 3,8% din produsul intern brut al anului 2003. Se urmărește continuarea reformei în acest domeniu prin dezvoltarea și creșterea calității serviciilor de ocrotire a sănătății, precum și sporirea responsabilității și a eficienței în utilizarea fondurilor alocate, potrivit standardelor Uniunii Europene. În același timp, s-a avut în vedere promovarea programelor de prevenire și de control a bolilor cu larg impact social, precum și extinderea substanțială a programului comunitar de sănătate publică.

În domeniul învățământului, fondurile publice alocate reprezintă 4% din produsul intern brut, asigurându-se inclusiv resursele necesare, respectiv:

  • aproximativ 1.200 miliarde de lei în scopul realizării Programului de asigurare a produselor lactate și de panificație pentru elevii din clasele I-IV. În același timp, studiem posibilitatea de a extinde acest program și pentru grădinițe;
  • rechizitele școlare gratuite, în valoare de 220 miliarde de lei, pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse;
  • achiziționarea de microbuze școlare destinate transportului elevilor în centrele zonale de învățământ;
  • înlocuirea mobilierului uzat din întregul sistem de învățământ;
  • creșterea calității activității de învățământ prin dotarea și folosirea calculatoarelor în procesul educațional, program pentru care vor fi repartizate, într-o perioadă de 3 ani, peste 2.500 miliarde de lei;
  • alocarea unei sume de peste 7.800 miliarde lei pentru educația universitară și postuniversitară, urmărindu-se îmbunătățirea indicatorilor specifici de creștere a calității învățământului superior.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Pentru susținerea și consolidarea creșterii economice, proiectul de buget acordă o atenție prioritară ajustării structurale, respectiv sprijinirii unor sectoare ale economiei reale, având în vedere necesitatea restructurării și modernizării lor, în perspectiva aderării la structurile euro-atlantice.

Astfel, în industrie, fondurile propuse spre alocare în anul 2003 pentru cheltuielile de capital, în valoare de aproape 6.900 miliarde de lei, sunt destinate în principal finanțării lucrărilor la Centrala nuclear-electrică de la Cernavodă, a investițiilor din sectorul industriei extractive și energetice, precum și susținerii acțiunilor de protecție a mediului. În același timp, sunt prevăzute fonduri care asigură subvenționarea sectorului minier și a programelor sociale din domeniul industriei extractive și de apărare.

Pentru susținerea agriculturii, care rămâne, pe termen mediu și pe termen lung, una din ramurile de interes strategic național, s-au alocat prin proiectul de buget fonduri care prezintă peste 30.000 miliarde de lei. Aceste cheltuieli sunt destinate în principal: subvenționării cu până la 50% a prețului semințelor certificate sprijinirii printr-un sistem coerent de prime și subvenții a sectoarelor de producție vegetală și de creștere a animalelor; extinderii sistemului de irigații.

Activităților de transport și de comunicații le sunt destinate în anul 2003 fonduri publice de peste 64.000 miliarde lei, direcționate în principal către reabilitarea, modernizarea și dezvoltarea graduală a unei infrastructuri de transport eficiente, compatibile cu rețeaua europeană de transport. Urmărim, în același timp, îmbunătățirea confortului călătorilor, creșterea siguranței în circulație și maximizarea efectelor pozitive asupra mediului înconjurător.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Amplul proces de descentralizare a serviciilor publice și de consolidare a autonomiei locale administrative și financiare a determinat îmbunătățirea substanțială a sistemului de asigurare a surselor de finanțare ale administrației publice locale, în corelație cu responsabilitățile transferate. Acest obiectiv, urmărit permanent de Guvern în anii 2001 și 2002, a ocupat o poziție centrală în elaborarea proiectelor de buget prezentate astăzi în fața dumneavoastră.

Bugetele locale însumează în anul 2003 peste 117.000 miliarde de lei, cu 30% mai mult decât în anul 2002, reprezentând 6,3% din produsul intern brut.

În completarea surselor proprii ale bugetelor locale, prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003 se propune alocarea de la bugetul de stat a sumei de aproape 97.000 miliarde de lei. Fondurile sunt repartizate pentru: subvenționarea energiei termice livrate populației, finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, locuințe și pietruirea drumurilor comunale și alimentarea cu apă a satelor, elaborarea sau actualizarea planurilor urbanistice generale, întreținerea și dezvoltarea aeroporturilor de interes local.

În acest mod, se asigură surse suplimentare pentru echilibrarea bugetelor locale, în special pentru unele unități administrativ-teritoriale cu probleme economice sau sociale mai deosebite.

Doresc să subliniez faptul că Guvernul a manifestat o preocupare constantă pentru creșterea cotelor defalcate din impozitul pe venit ce revin autorităților publice locale cu 3 puncte procentuale față de anul 2001, respectiv de la 60% la 63%, la nivel central rămânând doar 37%. În acest context, fondurile destinate pentru echilibrarea bugetelor la comune, orașe, municipii au crescut de la 15% la 17% din totalul fondurilor provenite din impozitul pe venit.

Prin aceste decizii am demonstrat și demonstrăm, în continuare, responsabilitate față de buna funcționare a autorităților publice locale. Astfel, numai la ultima rectificare a bugetului pe anul 2002 s-a acordat o suplimentare a cheltuielilor pentru bugetele locale de peste 1.800 miliarde de lei. De asemenea, au fost asigurate garanții guvernamentale, în valoare de 120 milioane de dolari, în vederea constituirii stocurilor pentru iarna 2002-2003 la cele 18 termocentrale transferate către colectivitățile locale.

Pe linie legislativă, Guvernul a acționat pentru perfecționarea reglementărilor juridice privind finanțele publice locale. În acest sens, începând din anul 2003 se va aplica noua lege referitoare la impozitele și taxele locale. Totodată vom definitiva și înainta Parlamentului noua Lege a finanțelor publice locale. Aceste acte normative vor asigura întărirea autonomiei administrative și financiare a consiliilor județene și a consiliilor locale de la municipii, orașe și comune.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Subliniez faptul că proiectele de buget pe anul 2003, integrate într-un orizont strategic coerent și realist, reprezintă cel mai important instrument pentru aplicarea politicii economice a Guvernului.

Asigurăm astfel consolidarea creșterii economice și ameliorarea condițiilor de viață ale cetățenilor țării, într-o perioadă în care este nevoie de stabilitate internă și de credibilitate externă, premise necesare în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Modul de concepere și de construcție a proiectelor de Lege privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 sunt armonizate cu tehnicile și procedurile specifice Uniunii Europene.

Îmi exprim speranța că, după examinarea proiectului bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 în comisiile parlamentare, în plenul Parlamentului va urma o dezbatere constructivă, realistă, concretizată într-un dialog în urma căruia vor fi adoptate soluțiile cele mai potrivite pentru situația actuală a României.

Stimați colegi,

În ultima decadă a acestei luni țara noastră se va afla în fața unui examen crucial, Summit-ul de la Praga.

Acum avem toate motivele să credem că România va fi invitată să adere la Alianța Nord-Atlantică. De asemenea, Summit-ul Uniunii Europene de la Copenhaga va schița viitorul european al țării noastre.

Actualele proiecte de buget, parte strategică a procesului de amplă relansare a economiei, asigură, din punct de vedere practic, pe diversele sale părți componente, succesul demersurilor externe la care ne-am angajat.

Toate forțele politice din Parlament au înțeles importanța istorică a acestor demersuri și le-au sprijinit. De aceea, se cuvine să adresez sincere mulțumiri tuturor forțelor politice, sindicatelor, patronatelor, societății civile și, nu în ultimul rând, reprezentanților mass-media.

Totodată, vreau să mulțumesc cetățenilor țării pentru opțiunea clară exprimată în repetate rânduri, evidențiată și în sondajele de opinie, referitoare la dorința de aderare a României la NATO și de integrare în Uniunea Europeană.

Sunt convins că sunteți de acord cu mine privind necesitatea de a asigura - așa cum s-a realizat în perioada 2001-2002 - stabilitate politică, creștere economică și pace socială, în interesul României, al cetățenilor săi.

În încheiere, stimați senatori, stimați deputați, vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă adresez rugămintea de a vota cele două proiecte de legi bugetare pe anul 2003, acte de maximă responsabilitate politică pentru consolidarea tendințelor și rezultatelor pozitive înregistrate de România în ultimii doi ani.

Vă mulțumesc pentru atenție! (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

 
Dezbateri asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 (art. 1-13)

Stimați colegi,

În continuare, dau cuvântul domnului senator Ștefan Viorel, pentru a prezenta raportul comun al Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci, sesizate în fond.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Viorel Ștefan:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnilor miniștri,

Stimați invitați,

Proiectul bugetului de stat pe anul 2003, împreună cu proiectul legii bugetare, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, au fost transmise Guvernului și Parlamentului în termenele stabilite de lege și, de aceea, se cuvine să apreciem perseverența Guvernului și, deopotrivă, a Ministerului Finanțelor Publice, care pentru al doilea an consecutiv și-au direcționat eforturile în vederea transmiterii spre aprobarea Parlamentului a proiectului Legii bugetului de stat la data de 10 octombrie 2002.

Birourile permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, în ședința din 14 octombrie 2002, au hotărât repartizarea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 la comisiile permanente, în vederea elaborării avizelor, precum și a raportului comun de către Comisiile pentru buget, finanțe și bănci din cele două Camere.

La elaborarea proiectului bugetului de stat pe anul 2003 s-au avut în vedere obiectivele politicii fiscale, obiectivele politicii bugetare și politcii sectoriale, ca și componente ale amplului proces de transformare structurală a economiei și societății românești.

Creșterea produsului intern brut cu 5,2% pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în ramurile producătoare de bunuri, a producției industriale cu 6,5%, pe baza creșterii producției ramurilor industriei prelucrătoare cu cele de la export, continuarea procesului deflaționist și în cursul anul 2003 sunt numai câteva din țintele pe care Guvernul și le-a propus în anul 2003, în condițiile menținerii echilibrelor macroeconomice și îndeplinirii criteriilor de performanță convenite în acordurile cu organismele internaționale.

Fără a se limita la aceste obiective, politica fiscală și cea bugetară vizează reducerea treptată a presiunii fiscale, îmbunătățirea transparenței fiscale, armonizarea legislației fiscale cu normele Uniunii Europene, protecția socială, sistemul de învățământ, îmbunătățirea stării de sănătate a populației și, nu în ultimul rând, asigurarea finanțării angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci au analizat și dezbătut un număr de peste 580 de amendamente, primite atât din partea celorlalte comisii de specialitate ale Parlamentului, cât și din partea unor parlamentari sau grupuri parlamentare.

Amendamentele propuse privesc în special solicitări de modificare a cheltuielilor, atât în volumul, cât și în structura acestora. Din totalul amendamentelor prezentate au fost reținute un număr de 32 de amendamente, prin care s-au suplimentat bugetele mai multor ordonatori de credite prin diminuarea corespunzătoare a fondului de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului cu aproximativ 100 miliarde de lei.

Amendamentele admise, care sunt prezentate în anexa 1 la prezentul raport, vizează în principal următoarele:

  • suplimentarea cheltuielilor la diverse obiective de investiții aparținând Ministerului Finanțelor Publice cu circa 4 miliarde de lei, Ministerului Apelor și Protecției Mediului cu 13 miliarde de lei, Ministerului Educației și Cercetării cu 18 miliarde de lei, Ministerului Sănătății și Familiei cu 13,4 miliarde de lei, Ministerului Administrației Publice cu 3 miliarde de lei;
  • suplimentarea cheltuielilor pentru personalul neclerical de la Ministerul Culturii și Cultelor cu 3 miliarde de lei;
  • suplimentarea bugetului Ministerului Informațiilor Publice prin majorarea alocațiilor bugetare pentru sprijinirea organizațiilor cetățenilor aparținând minorității naționale, altele decât cele care primesc subvenții de la bugetul de stat cu 40 miliarde de lei;
  • suplimentarea bugetului Academiei Române cu 2 miliarde de lei pentru înființarea secției muzeistice a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului;
  • suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale cu 19 miliarde de lei pentru finanțarea cheltuielilor privind protecția socială, protecția copilului și finanțarea unor instituții de cultură în județele Teleorman, Mureș și Covasna și a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată cu 2,5 miliarde lei pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și a creșelor în județele Timiș și Constanța.

Prin acceptarea acestor amendamente, deficitul bugetar a rămas nemodificat, veniturile totale s-au diminuat cu 21,5 miliarde lei și cu aceeași sumă au fost diminuate cheltuielile bugetare, care, în structură, înregistrează o creștere de aproximativ 50 miliarde de lei cheltuieli de capital, și o reducere la cheltuielile curente cu circa 70 miliarde de lei.

Amendamentele respinse, cuprinse în anexa 2 la raport, în marea lor majoritate, se referă la solicitări de majorări de cheltuieli bugetare, multe dintre acestea fără a se indica sursa de finanțare, cheltuieli care ar fi condus la creșterea deficitului bugetar și, implicit, la nerealizarea obiectivului de sustenabilitate fiscală pe termen mediu, de continuare a procesului de dezinflație și limitarea deficitului de cont curent.

Din cele peste 580 de amendamente propuse spre analiza Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci, multe dintre acestea, având conținut asemănător, au fost comasate, astfel încât a rezultat un număr de 438 de amendamente respinse și 32 de amendamente admise.

Din analiza motivelor care au stat la baza respingerii acestor amendamente a rezultat că au fost respinse 117 amendamente formulate asupra textului legii bugetare și 321 de amendamente respinse au fost formulate asupra anexelor la legea bugetară.

O examinare succintă asupra anexei 2 cuprinzând amendamentele respinse ne poate conduce, în principal, spre următoarele concluzii: 24% din amendamentele formulate nu au indicat sursa de finanțare sau finanțarea cheltuielilor era deja prevăzută în alte capitole sau titluri de cheltuieli ori finanțarea era asigurată prin bugetele locale, totalul sumelor astfel solicitate depășind 20 de mii de miliarde; circa 30% din propuneri au indicat ca sursă de finanțare Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, respectiv Fondul de intervenție, ori diminuarea bugetelor altor ordonatori de credite. Adoptarea acestora ar fi afectat, în mare măsură echilibrul bugetar, întrucât sumele solicitate reprezintă peste 18 mii de miliarde de lei, ceea ce ar fi condus la un deficit bugetar de aproape 70 de mii de miliarde; numai pe seama fondului de rezervă sumele solicitate depășesc 10 mii de miliarde, iar din bugetele alocate altor ordonatori de credite, peste 8 mii de miliarde.

Concluzia generală asupra amendamentelor respinse este aceea că admiterea tuturor acestor propuneri ar fi determinat creșterea deficitului bugetar la peste 100 de mii de miliarde, ceea ce ar fi condus la neîndeplinirea criteriilor de aderare a României în structurile euroatlantice, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

În încheiere, aș vrea să menționez că proiectul de Lege a bugetului de stat pe 2003 a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ și, totodată, vreau să fac mențiunea că prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, urmând a fi adoptată în conformitate cu art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci din Senat și Camera Deputaților propun plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului spre dezbatere și adoptare proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003, cu amendamentele cuprinse în anexa 1 la raport.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Urmează să trecem la dezbateri generale asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Vreau să vă reamintesc că, potrivit art. 49 alin. 3 din Regulamentul ședințelor comune, în această fază nu pot fi propuse amendamente.

Șefii grupurilor parlamentare și-au comunicat următoarele înscrieri la cuvânt:

  • din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social-Democrat și Umanist, domnii: Florin Georgescu, Marin Dinu, Aurel Gubandru, Dan-Mircea Popescu, Valentin Adrian Iliescu, Triță Făniță, Maria Dobrescu, Vasile Bleotu, Ștefan Viorel;
  • din partea Grupului parlamentar P.R.M.: Mihai Ungheanu, Carol Dina, Anghel Stanciu, Ioan Aurel Rus, Mircea Ifrim, Nicolae Pătru, Cristea Valeriu Buzea, Augustin Lucian Bolcaș.
  • domnii Ion Mînzînă și Iulian Mincu s-au înscris pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, deci nu în această fază a dezbaterilor;
  • din partea Grupurilor parlamentare P.D. - domnul Adriean Videanu;
  • din partea Grupurilor parlamentare P.N.L. s-au înscris domnii - Dan Radu Rușanu, Nicolaescu Gheorghe Eugen;
  • din partea Grupurilor parlamentare U.D.M.R. - domnul Winkler Iuliu;
  • doamna Bondi Gyongyike s-a înscris tot pentru bugetul asigurărilor sociale, nu acum.
  • Grupul parlamentar al minorităților naționale - domnul deputat Varujan Pambuccian.

În ordinea partidelor parlamentare, dau întâi cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Aveți cuvântul, domnul deputat!

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Domnule prim-ministru,

Onorați membri ai Cabinetului,

Stimați colegi,

Începem astăzi dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat și a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care reprezintă două decizii fundamentale ale Parlamentului, atât pentru evoluția economică a țării, cât și pentru situația socială a populației.

Politica financiară, în condițiile liberalizării accelerate a tuturor piețelor și a racordării legislației românești la cea din Uniunea Europeană, rămâne principala pârghie la îndemâna Guvernului pentru a-și pune în aplicare programul economico-social cu care a fost învestit de către Parlament.

În acest context, bugetul de stat și în special bugetul general consolidat al statului constituie elemente esențiale, instrumente fundamentale prin care Executivul acționează pentru a influența pozitiv evoluția proceselor din economie și pentru a asigura echilibre macroeconomice înlăuntrul cărora poate să se înregistreze atât modernizarea țării, creșterea competitivității bunurilor și serviciilor românești, cât și ridicarea standardului de viață al populației.

De aceea, alături de răspunderea importantă care revine Guvernului, în calitate de inițiator, și după aprobare, de gestionar al bugetului, nouă, parlamentarilor, ne revine o însemnată responsabilitate - aceea de a examina cu raționalitate și pragmatism modul de fundamentare și întocmire a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, în profunzimea lor, să propunem amendamente care să îmbunătățească volumul veniturilor colectate și modul de alocare a cheltuielilor, fără însă a afecta echilibrul bugetar programat și stabilitatea macroeconomică programată pentru anul de referință 2003.

Înainte de a trece la prezentarea argumentației noastre privind construcția bugetară pentru anul viitor, vă rog să-mi permiteți să remarc și eu faptul că este pentru al doilea an consecutiv când Guvernul Adrian Năstase reușește să prezinte Parlamentului, în termenul legal, ca o premieră după 1989, cele două proiecte de legi bugetare, iar forul legislativ procedează la examinarea cu operativitate a acestora, înainte de începerea anului financiar pe care ele le vizează.

Pe lângă efectele benefice asupra activității din economia reală și la nivelul instituțiilor publice centrale și locale, această situație pozitivă reprezintă încă o dovadă evidentă a stării de normalitate în care s-a înscris evoluția economico-socială a țării începând cu anul 2001, ca efect al coerenței actului de guvernare a țării realizată de Partidul Social Democrat și aliații săi politici în plan guvernamental.

Trecând la analiza propriu-zisă a proiectului bugetului de stat pe anul 2003, vă rog să-mi permiteți să reliefez principalele calități și virtuți ale acesteia, în viziunea Guvernului și, implicit, a Grupului parlamentar socialdemocrat și umanist.

În primul rând, acest buget continuă să reprezinte un instrument de dezvoltare economică și socială a țării, și nu de inducere a unui declin economic programat al economiei și al nivelului de trai al populației, așa cum, din nefericire, s-a întâmplat în perioada 1997-2000.

Ca efect al creșterii economice de 5,3% înregistrată în cursul anului 2001 și a celei preliminate de 4,5% în acest an, Guvernul Năstase aproape că a recuperat efectele nefaste ale reducerii producției naționale cu peste 10% în perioada guvernării anterioare.

Pentru anul 2003 se prevede, în continuare, o creștere economică de 5,2%, la care, adăugând aprecierea programată a cursului monedei naționale în raport cu valutele internaționale, obținem o majorare de circa 5 miliarde de dolari a PIB-ului, a produsului intern brut pe an, ceea ce reprezintă o evoluție de natură să contribuie la reducerea în ritm accelerat a decalajului care separă România de țările dezvoltate, în general, de țările membre ale Uniunii Europene, în special.

Această creștere economică este generată de majorarea cu 6,5% a producției industriale, îndeosebi în ramurile cu un grad ridicat de prelucrare a materiilor prime, în condițiile de creștere a competitivității și eficienței mărfurilor românești, fapt demonstrat de însăși diminuarea ponderii stocurilor de produse finite în total resurse de producție, trend, tendință înregistrată în mod constant începând cu anul 2001 și continuată și în prezent.

De asemenea, creșterea economică este bazată pe sporirea producției agricole cu 5%, a celei din construcții cu 7,7% și așa mai departe.

Această creștere economică se va regăsi în sporul cu 9% al investițiilor agenților economici și populației și cu 10,2% al exporturilor de bunuri și servicii, precum și în majorarea consumului populației cu 4%.

Orientarea sănătoasă a destinației creșterii economice este dovedită de însuși faptul că în bugetul general consolidat, deci în ansamblul bugetelor ale căror principale componente, piloni sunt bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, deci în cadrul bugetul general consolidat cheltuielile de capital dețin o pondere în creștere față de anul trecut, ca efect al diminuării cheltuielilor cu serviciul datoriei publice, aceste cheltuieli de capital însumând 3,6% din produsul intern brut. Iată, un punct peste deficitul acestui buget consolidat, care este de 2,65% din produsul intern brut.

Aceasta înseamnă, pe lângă influențele economice pozitive pe care le generează în economie, faptul că la construcția bugetară s-au avut la bază și criterii de moralitate, criterii de etică între generații, respectiv ne împrumutăm acum cu echivalentul a 2,65% din produsul intern brut, dar investim 3,6% din produsul intern brut.

Deci vom lăsa generațiilor următoare o anumită datorie, cea provenită din acest an, 2,65% din PIB, dar, în contrapondere, generațiile următoare vor primi active de natură economică, infrastructuri, drumuri, poduri, căi ferate modernizate și așa mai departe, precum și infrastructuri de natură socială în domeniile educației, ocrotirii sănătății, apărării naționale, ordinii publice, justiției, la nivelul autorităților locale și așa mai departe.

În al doilea rând, bugetul pe anul 2003 reprezintă un instrument de reducere programată, în ritm accelerat, a ratei inflației, care, față de circa 19% cât va fi în acest an, se va situa în anul următor la 14%, calculat decembrie 2003, față de decembrie 2002, comparativ cu punctul de plecare al Guvernului Năstase, 40% în anul 2000.

Această evoluție va favoriza înclinația spre economisire a agenților economici și a populației, creșterea încrederii investitorilor autohtoni și străini într-un mediu economic îmbunătățit, atât prin debirocratizare și lupta împotriva corupției, cât și prin reducerea substanțială a ratei inflației.

În al treilea rând, bugetul analizat are confirmarea din partea instituțiilor financiare internaționale în ceea ce privește realismul veniturilor stabilite și raționalitatea cheltuielilor repartizate alocate prin prevederile sale.

De asemenea, deficitul bugetar programat este în concordanță cu celelalte componente ale echilibrului macroeconomic, el fiind finanțat în proporție de jumătate, 50%, din resurse externe, ceea ce permite eliberarea de resurse monetare interne pentru a alimenta cu credite economia reală, agenții economici, în vederea dezvoltării și modernizării activității acestora.

Acest element, faptul că avem relații bune, continue, și că primim tranșele în momentele programate de la organismele financiare internaționale reprezintă încă o probă a credibilității și solidității politicii guvernamentale, comparativ cu perioada guvernării anterioare, când aceste relații erau blocate sau întrerupte după una sau două tranșe de împrumut.

În al patrulea rând, bugetul pe anul 2003 este consecvent în ceea ce privește respectarea Programului de guvernare aprobat de Parlament, prin aceea că este construit pornind de la o importantă relaxare fiscală. Aceasta se concentrează atât în domeniul impozitării muncii, zonă în care taxarea a fost redusă cu 5 puncte procentuale, ceea ce este de natură să contribuie la crearea de resurse suplimentare pentru investiții și modernizare la nivelul agenților economici și de resurse pentru economisire la nivelul angajaților, al salariaților, relaxarea fiscală regăsindu-se, totodată, și în alte zone, cum ar fi Fondul pentru modernizarea sistemului energetic, sau întâlnind chiar eliminarea unor contribuții în spiritul politicii fiscale a Guvernului, anume aceea de a desființa treptat - și s-a reușit acest lucru substanțial în ultimii doi ani - fondurile extrabugetare, pentru creșterea transparenței și a alocării eficiente a resurselor publice.

În al cincilea rând, bugetul de stat pe anul 2003 în proiect este o reflectare a faptului că elaborarea sa a fost realizată de un partid social-democrat, care acordă o atenție deosebită atât dezvoltării economice, dar, pe această bază, și creșterii nivelului de viață al cetățenilor. Astfel, bugetul pe anul viitor reprezintă un instrument activ de influențare generală a creșterii nivelului de trai al populației, care se realizează atât prin prevederile sale, unde sunt incluse majorări și indexări de salarii, recorelări și indexări de pensii, sporirea alocațiilor pentru copii și a ajutoarelor sociale, cât și prin majorarea cu 43% a salariului minim pe economie, precum și ca efect al faptului că negocierile salariale libere la nivelul agenților economici se vor desfășura într-un mediu economic caracterizat prin creștere economică, ceea ce dă încredere și speranță în consolidarea activității firmelor și companiilor cu capital privat și de stat.

În acest sens, trebuie menționat nivelul foarte ridicat al cheltuielilor pentru asistență socială, alocații, pensii și ajutoare cuprins în bugetul general consolidat, respectiv 10,1% din produsul intern brut, ceea ce reprezintă echivalentul a peste 4 miliarde de dolari.

În al șaselea rând, bugetul constituie un mijloc activ de creștere a transparenței și eficienței cheltuirii banului public, prin faptul că marchează trecerea ireversibilă de la bugetul de mijloace, anume acela construit pe baza alocării globale a unor sume către diferite sectoare economice și sociale, eligibile a primi bani de la buget, fără a se stabili criterii clare de cheltuire și evaluare ulterioară a eficienței utilizării fondurilor publice. Se trece, deci, de la acest tip de buget de mijloace, la bugetul construit pe bază de programe, care demonstrează că la stabilirea priorităților și a ierarhizării acestora în fiecare sector de activitate au stat la bază indicatori solizi, reprezentativi, criterii de performanță care vor constitui, totodată, baza de evaluare a modului de gestionare a fondurilor publice în fiecare sector finanțat din bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și celelalte componente ale bugetului general consolidat al statului.

În al șaptelea rând, bugetul pe anul 2003 este utilizat în continuare ca un instrument activ de descentralizare a deciziilor administrative și în plan financiar la nivelul comunităților locale, cele care cunosc cel mai bine nevoile, cerințele, solicitările cetățenilor. Prin construcția sa, bugetul pe anul 2003 deplasează o serie de noi activități de la nivel central la nivel local și asigură concomitent sursele financiare corespunzătoare pentru acoperirea realizării lor, gradul venitului de descentralizare financiară, concretizat în cuantumul veniturilor lăsate direct sau transferate de la bugetul de stat la bugetele locale, crescând substanțial în acest an comparativ cu anii precedenți.

În al optulea rând, bugetul pe anul 2003 constituie o pârghie eficace pentru susținerea și accelerarea procesului de aderare la NATO și de integrare în Uniunea Europeană, deoarece în structura cheltuielilor sale sunt prevăzute sume consistente pentru participarea instituțiilor publice, centrale și locale la programele finanțate din împrumuturi externe sau din asistența nerambursabilă a Uniunii Europene.

M-aș opri aici cu evidențierea virtuților bugetului pe anul 2003, pentru a putea să comentez în continuare câteva dintre criticile pe care intuiesc, din dezbaterile care au avut loc în cadrul comisiilor, că le vor formula, în luările dumnealor de cuvânt, distinșii colegi, reprezentanți ai partidelor din opoziție.

După cum se cunoaște, în cadrul dezbaterilor din cadrul Comisiilor reunite de buget, finanțe, bănci au fost examinate 430 de amendamente înaintate de comisiile de specialitate ca fiind admise de acestea, precum și alte zeci de amendamente respinse la nivelul comisiilor de specialitate, dar care au fost susținute în fața Comisiilor reunite de buget, finanțe, bănci de către inițiatorii acestora.

Având în vedere caracterul fundamentat sau nu al amendamentelor în cauză, dacă ele contribuiau la menținerea sau la denaturarea echilibrului bugetar, Comisiile reunite de buget, finanțe, bănci au aprobat circa 8% din aceste amendamente, cu costuri însumând circa 120 de miliarde lei, care se reflectă în diminuarea rezervei bugetare la dizpoziția Guvernului pentru anul viitor.

Au fost respinse amendamente care nu prezentau viabilitate în practică din punct de vedere al obținerii de venituri, după cum au fost respinse amendamente care prevedeau alocarea de resurse suplimentare către diferite domenii bugetare fără a se indica surse de venituri viabile care să nu dezechilibreze proiecțiile pentru anul 2003.

Spre exemplu, una dintre propuneri era aceea de a se schimba sistemul de așezare și încasare a accizelor la produsele petroliere de la producători, respectiv 10-15 rafinării, deplasându-se centrul de greutate către unitățile de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere, de ordinul miilor, care, pe de o parte, și-ar fi complicat evidența operativă și contabilă, crescându-le costurile de administrare, iar pe de altă parte schimbarea sistemului ar fi încălcat un principiu fundamental al finanțelor publice, al administrării fiscale, și anume acela al randamentului fiscal. Este mult mai greu să obții cuantumul de venituri programat pentru anul viitor adresându-te la 4 sau 5.000 de contribuabili, decât adresându-te unui număr de 10-15 contribuabili din zona respectivă de activitate.

Argumentul pentru care se propunea această mutație în regimul accizării produselor petroliere erau unele acte de evaziune fiscală și de corupție surprinse în perioada recentă sau chiar în prezent în zona de circulație a unor asemenea produse. Trebuie să ne concentrăm atenția asupra prevenirii și combaterii unor asemenea fenomene, a pedepsirii și sancționării lor drastice de către organele abilitate în stat, și nu să schimbăm sistemul către o modalitate de circulație și impozitare care ar crea mai multe premise pentru evaziune fiscală și pentru acte de corupție.

Pe de altă parte, se propunea înlocuirea actualei taxe pentru modernizarea drumului cu un sistem de rovignete, care să fie aplicate în mod nediscriminatoriu, dar egalitarist, implicit contribuția să fie aceeași pentru toți posesorii de autovehicule, fără nici o diferențiere în ceea ce privește capacitatea cilindrică și pierzându-se din vedere tocmai esența acestei taxe de drum, și anume principiul potrivit căruia plătește cine circulă și cine contribuie la uzura drumului, pentru a necesita modernizarea acestuia, și nu plătesc toți, nediferențiat, indiferent dacă utilizează sau nu autovehiculele.

Se mai propunea creșterea redevențelor, adică a unor impozite directe, plătite de către cei care exploatează diferitele surse naturale. Aceasta este o problemă aflată în atenția Guvernului, care, în raport cu natura resurselor, diferențiază redevențele, aceste taxe plătite de către cei care exploatează resursele, dar nu putem privi lucrurile în mod global, nediferențiat, pentru că sunt domenii care deja sunt în pierdere, sunt subvenționate. Asta ar însemna faptul că am colecta bani cu o mână și cu cealaltă am da bani în plus pentru subvenții, ca să acoperim o redevență, un impozit mai mare către stat sau, în alte cazuri, unde exploatările sunt rentabile, ar însemna că prin majorarea impozitului acestuia de natura redevenței am mări cheltuielile companiei și, implicit, am scădea impozitul pe profit, care constituie tot un venit al bugetului de stat.

Și această propunere a fost respinsă, pentru că nu prezenta argumente viabile, iar evaluările specialiștilor din Ministerul Finanțelor Publice, ca și în precedentele cazuri menționate, arătau că prin amendamentele propuse, în cazul în care ele ar fi fost acceptate, nu se aduceau venituri în plus la buget, ci se înregistrau minusuri în ceea ce privește colectarea veniturilor bugetare.

Apoi, sigur că au fost foarte multe amendamente care solicitau, pornindu-se inclusiv de la acești bani în plus, care erau calculați în mod artificial, fictiv, de către inițiatori, deci se solicitau alocări suplimentare de mii de miliarde către diferite sectoare de activitate, ceea ce nu corespundea realității, dincolo de faptul că prin bugetul de stat nu putem să introducem prevederi de fond care să modifice legislația fiscală, bugetul nu este o lege a legilor financiare, ci el este un reflex al legislației, al cadrului juridic existent la un moment dat, anume în momentul elaborării sale.

După cum se propunea într-un alt amendament, includerea a zeci de mii de miliarde pentru potențiale despăgubiri acordate foștilor proprietari sau acționari, cărora le-au fost naționalizate sau au fost deposedați de proprietăți, sub diferite motive imorale, de regimul comunist, deci despăgubiri pentru asemenea cazuri, în condițiile în care Legea nr. 10 din 2000 prevede că pentru asemenea situații se va elabora o lege specială care va prevedea foarte clar modalitățile de despăgubire în raport cu situația juridică a fiecărui pretendent, a fiecărei persoane fizice sau juridice.

Din aceste motive, stimate colege și stimați colegi, amendamentele nu au fost acceptate, pentru că ele nu veneau să contribuie la echilibrul bugetar, la întărirea colectării veniturilor și la îmbunătățirea eficienței alocării cheltuielilor, ci creau dezechilibre generatoare de inflație și, mai departe, de erodare a puterii de cumpărare a populației, de degradare a mediului economic.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Având în vedere caracteristicile și premisele menționate, care au stat la baza construcției bugetului de stat pe anului 2003, faptul că acest buget îmbină armonios criteriile economice de eficiență cu cele sociale, de solidaritate și protecție socială, faptul că bugetul are confirmarea instituțiilor financiare internaționale și contribuie esențial la atragerea de resurse externe strict necesare modernizării țării, creând premise pentru accelerarea integrării în structurile euroatlantice, am mandatul politic din partea Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist) să vă informez că acest grup parlamentar va vota cu toată convingerea proiectul bugetului de stat pe anul 2003.

Îmbinând în mod armonios economicul cu socialul, acest buget răspunde și conținutului unui remarcabil aforism al lui Victor Hugo, care gândea astfel despre societatea în care trebuie să trăim, citez: "Lumea materială se bazează pe echilibru, iar lumea morală pe echitate." Este exact ceea ce reușește Guvernul Adrian Năstase prin acest buget, și anume să asigure, pe de o parte, echilibrele economice, iar, pe de altă parte, să asigure moralitatea și echitatea, pe de o parte, în așezarea impozitelor și, pe de altă parte, în repartizarea, alocarea cheltuielilor publice către diferite instituții, ministere, agenții publice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat. Ați consumat 27 de minute din timpul afectat Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist).

Are, în continuare, cuvântul domnul senator Carol Dina, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 
 

Domnul Carol Dina:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Distinști invitați,

Prezentarea proiectului bugetului general consolidat al statului pe anul 2003 spre dezbatere Parlamentului, la 10 octombrie anul curent, conform prevederilor constituționale, reprezintă un pas înainte, creând premise pentru o pregătire mai temeinică a condițiilor necesare obținerii în anul viitor a unor rezultate mai bune în economie. Este un fapt important că Guvernul a proiectat pentru anul 2003 o creștere economică de 5,2%, față de 4,5%, cât se prelimină în anul 2002.

Trebuie subliniat că proiectul bugetului pe anul 2003 a fost conceput și elaborat pe baza noilor cerințe ale Legii finanțelor publice, ceea ce conferă mai multă suplețe și transparență. Mai trebuie evidențiat că unele venituri extrabugetare reținute de ordonatorii de credite, în temeiul unor acte normative, au fost incluse în bugetul de stat.

De asemenea, deși se propune, începând cu luna ianuarie 2003, diminuarea cu 5 puncte procentuale a contribuțiilor de asigurări sociale, ceea ce, desigur, va contribui la reducerea presiunii fiscale, îndeosebi a celei pe forța de muncă, în anul 2003 impozitul pe venituri din salarii va crește la cota de 38,4% din veniturile bugetului de stat, față de 36% în anul 2002.

Analiza atentă a raportului de țară al Comisiei Europene din 2002 arată că numeroase obiective angajate de Guvernul României în domeniul social-politic și mai ales economic au înregistrat în anul 2001 și prima parte a anului 2002 nerealizări importante. Datele statistice conținute în raportul Guvernului, prin care se fundamentează proiectul bugetului general consolidat pe anul 2003, arată că în anul 2002 veniturile bugetului au fost supraestimate și se vor realiza, în cel mai bun caz, la nivel de 84,3%, adică un deficit de venituri de 72.141 de miliarde lei.

Nerealizările veniturilor se datorează, în principal, incapacității Ministerului Finanțelor Publice de a colecta impozitele și taxele curente și comportamentului abuziv și clientelar al Executivului, care aprobă, ca gestionar al banului public, scutirea de obligații și reeșalonarea creditelor și obligațiilor financiare ale unor agenți economici, acoliți politici. Sunt de notorietate cazul PRO TV, regăsit ca exemplu și în Raportul de țară, cazurile "Tutunul Românesc", RAFO - Onești, "LukOil", "Blexi" - S.R.L. și altele.

Cheltuielile înregistrate la nivelul primelor 8 luni din anul 2002 sunt inferioare celor prezentate în bugetul general consolidat. Previzionând, pe baza acestor date, cheltuielile pe întregul an 2002, rezultă o reducere a acestora cu 9,1%, adică cu 45.454,4 miliarde lei. Din execuția previzibilă a bugetului consolidat pe anul 2002, conform datelor cuprinse în raport, deficitul bugetar este anticipat la 43.216 miliarde lei, adică 2,9% din produsul intern brut.

În mod real însă, execuția bugetului consolidat pe anul 2002 se va încheia, conform extrapolării rezultatelor pe 8 luni conținute în raport, cu un deficit de 69.902,7 miliarde lei, mai mare cu 26.686,7 miliarde lei, adică va reprezenta, de fapt, acest deficit, 4,8% din produsul intern brut.

Cum în raport nu există nici o măsură pentru recuperarea veniturilor sau pentru diminuarea mai pronunțată a cheltuielilor, rezultă că datele de fundamentare luate în calcul pentru proiectul de buget pe anul 2003 sunt eronate, fapt ce creează dubii asupra realismului și credibilității evoluțiilor monetare, fiscale și bugetare susținute în raport. Mai mult, creșterea reală a produsului intern brut în anul 2002 cu 4,1%, cât estimează raportul, devine bizară pe fondul creșterii datoriei publice cu 1,6% din P.I.B., al creșterii producției pe stocuri cu 2,1% și al creșterii arieratelor de natură fiscală cu 4%.

Ca un corolar al ineficienței managementului în sfera banului public, ineficiență sancționată și de Raportul de țară care consfințește în mod nefast că România nu dispune de o economie de piață funcțională, dincolo de creșterea masivă a datoriei publice interne și externe la peste 460 de miliarde de lei, respectiv 14,5 miliarde euro, dobânzile au devenit o povară de nesuportat, care sancționează atât capacitatea de dezvoltare economică a României, cât și mai ales posibilitățile de restaurare a unui nivel de trai decent.

Dacă la datoria publică însumăm și datoria comercială în cuantum de peste 5 miliarde euro, constatăm că obligațiile statului român către creditori se îndreaptă la sfârșitul acestui an către incredibila sumă de 20 miliarde euro. Cuantumul fabulos al dobânzilor aferente datoriei publice pe care le suportă populația țării, în fapt 57.593 miliarde lei în anul de grație 2002, reprezintă 3,95% din produsul intern brut, depășind incredibil cuantumul ratelor scadente la credite trase de România. Exprimate în monedă europeană, aceste dobânzi reprezintă, în anul 2002, nu mai puțin de 1,8 milioane euro. Deficitul de cont curent al României ar putea coborî în acest an sub 2 miliarde de dolari, respectiv sub 5% din P.I.B., sub efectul tendinței de echilibrare a balanței comerciale, dar, subliniez, și pe seama banilor trimiși în țară de românii care muncesc în străinătate.

Ce țară tristă și epuizată de resurse a devenit România la începutul acestui mileniu, în care forța de muncă exploatată sever în străinătate contribuie la plata ineficienței economice! Să ne mai mirăm că raportul Comisiei Europene din octombrie a.c. stigmatizează rezultatele politicilor economice din România, consemnând că nivelul de trai al populației, exprimat prin paritatea puterii de cumpărare, a fost de patru ori mai mic decât media Uniunii Europene!

Situația critică în care a fost adusă România din punct de vedere economic și social continuă să se agraveze pe fondul proceselor de alienare și de degradare fizică și morală a avuției naționale, care, ajunsă pe mâinile unor diletanți, se îndreaptă către colapsul economic și social.

Nu există în România anului 2002 nici un domeniu în care să se regăsească real măcar germenii unei dezvoltări sustenabile și durabile. Această realitate dramatică l-a determinat recent pe domnul prim-ministru Adrian Năstase să constate că, după 12 ani de tranziție, este necesară să regândim o strategie de industrializare a României, nu pe vechile structuri de până acum, ci pe unele noi, de succes, performante - desigur, deziderate esențiale, acute, care din păcate au fost, sunt și vor fi, probabil, multă vreme în stadiul regândirii.

Având în vedere realitățile economico-sociale actuale, pentru a crea premise mai puternice, care să ducă la înfăptuirea obiectivelor cuprinse în raport, Partidul România Mare face următoarele constatări și propuneri:

1) Analiza în structură a veniturilor și cheltuielilor pe anul 2003 în comparație cu anii anteriori scoate în evidență lipsa de fundamentare a propunerilor făcute, ceea ce pune în discuție realismul acestui buget. În primul rând, nu sunt suficiente numai datele pe primele 8 luni ale anului. Pe baza rezultatelor pe 10 luni, era necesară o evaluare obiectivă a prevederilor bugetului pe întreg anul 2002, pentru a avea elemente certe la dimensionarea veniturilor și cheltuielilor bugetului pe anul 2003.

Această cerință este impusă de experiențele anterioare; execuția definitivă a bugetului pe anul 2001 arată că, la multe capitole, diferențele față de ultimele cifre în urma rectificărilor sunt mari, în care, de pildă, impozitul pe profit s-a realizat numai în procent de 86,6% față de prevederile finale.

2) În al doilea rând, veniturile bugetului, proiectat ca un singur raport față de P.I.B., or, acest raport, ca element de verificare a proporțiilor, trebuie să fie rezultatul implacabil al unor fundamentări realiste. De exemplu: impozitele directe, care sunt evaluate la 50.519,8 miliarde lei, reprezintă o creștere de numai 13,1%, care este mai mică chiar decât rata medie a inflației pe anul 2003, de 17,6%, fără să se regăsească și ponderea din creșterea economică de 5,2%.

Se cunoaște că pentru fiecare categorie de impozit este o reglementare specială clară. Impozitul pe profit, potrivit legii care reglementează acest impozit, se calculează pe baza unui procent asupra profitului impozabil.

Autorii proiectului de buget ar fi trebuit să prezinte cum va evolua profitul pe ramuri în anul 2003, față de 2002, care este masa profitului în comparație cu anul precedent și, prin aplicarea cotei de impozit, să se ajungă la volumul impozitului. Ministerul Finanțelor Publice ar trebui să prezinte volumul impozitului pe profit neîncasat, atât din aceste restanțe care se vor încasa în anul 2003. După unele date, obligațiile restante față de buget sunt de 70 până la 80 de miliarde de lei. Pe bună dreptate, Curtea de Conturi remarca recent că Ministerul Finanțelor Publice nu are o evidență clară a debitorilor care să fie determinați să-și onoreze obligațiile fiscale.

3) Un alt aspect care se cuvine să fie comentat este cel privind cuprinderea în bugetul de stat a fondurilor pentru dezvoltarea sistemului energetic și pentru dezvoltarea drumurilor. Este un pas înainte, dar incomplet. Faptul că aceste fonduri cuprinse în buget au rămas cu destinație specială, pentru aceleași domenii pe care s-au folosit până în prezent, constituie o situație anormală. În condițiile când economia are o serie de priorități și cerințe urgente, asemenea fonduri speciale trebuie desființate. Nu este normal ca bugetul de stat pe anul 2001 să se încheie cu un deficit de 35.803 miliarde lei, iar Fondul pentru dezvoltarea drumurilor publice să aibă un excedent de 1.859 miliarde lei.

4) Continuând politica de îndatorare a țării, în bugetul anului 2003 Guvernul ne propune să validăm, prin votul Parlamentului, creșterea datoriei României cu încă 4,75 miliarde dolari, din caare 951,8 milioane dolari credite externe, 1.014.000.000 dolari - creșterea datoriei publice interne și 2,8 miliarde dolari - deficit al activității de comerț exterior.

5) Concepția dăunătoare privind administrarea banului public se evidențiază și din efortul financiar al statului român în anul 2003, reflectat în plățile de dobânzi și cheltuieli ocazionate de procesul de creditare, care se cifrează la uriașa sumă de 52.488 miliarde lei, respectiv 1,4 miliarde dolari. Gravitatea concepției reiese pregnant din faptul că în anul 2003 România este chemată de Guvern să risipească 11.871,5 miliarde lei, respectiv 318,5 milioane dolari, numai pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea și plasarea titlurilor de stat.

O situație extrem de gravă, care a scăpat de sub controlul Guvernului și afectează considerabil veniturile bugetare, o reprezintă spălarea banilor. Comisia Europeană a confirmat că în România, în special în perioada 2000-2002, prin multiple ilegalități, inclusiv acte de corupție, s-au spălat 2,4 miliarde euro. La acest capitol - "Administrarea banului public", în numele Grupului parlamentar P.R.M., solicităm ca în Legea bugetului să se prevadă un articol, în care Guvernul să prezinte Parlamentului, în cursul anului 2003, măsurile luate privind răspunderile pentru garanțiile acordate anterior și pentru care creditele primite nu au fost rambursate, fiind trecute la datoria publică, deci asupra populației. Este vorba de aproape 1 miliard de dolari credite nerestituite la termen de beneficiarii lor, fiind achitate de Ministerul Finanțelor Publice din bani publici.

6) Deși Guvernul afirmă că promovează politici de convergență cu Uniunea Europeană, politici conform cărora decizia economică urmează un proces amplu de descentralizare în profil teritorial, proiectul de buget de stat, prezentat spre dezbaterea și aprobarea Parlamentului, evidențiază exact contrariul, fiind fundamentat pe trei piloni - Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor și Locuinței și Ministerul Apărării.

În fapt, celor trei ministere le-au fost alocate spre gestionare 184.408,6 miliarde lei din cheltuielile bugetului de stat, ceea ce reprezintă 63,4% din total. Restul de 36,6%, respectiv 169,5 miliarde lei, revin la 52 de ordonatori principali de credite, din care 21 de ministere și 31 de instituții publice. Se pune firesc întrebarea: De ce această anomalie, care contravine principiilor europene de descentralizare a administrației, aspect de altfel observat critic și în Raportul de țară?

7) Soldul bugetelor, care-și formează veniturile aproape în totalitate din contribuțiile private ale populației, este inexplicabil pozitiv, deși ele au ca destinație expresă susținerea sănătății și condițiilor de trai ale națiunii.

Deficitul bugetar fiind orientat exclusiv spre bugetul de stat, rezultă că, pentru a îndeplini criteriul impus de instituțiile financiare internaționale privitor la deficitul bugetar, se sacrifică, spunem noi cu cinism, posibilitățile și așa reduse de restaurare a normalității condițiilor de viață la care, în fapt, contribuie însăși populația.

Pe această cale, Guvernul își asigură un plus de resurse financiare de peste 5.000 de miliarde de lei, fără să dea socoteală contribuabililor ajunși la un grad de pauperizare comparabil doar cu cel din anii '50. De fapt, expresia elocventă a grijii față de populație se regăsește în cota de P.I.B. alocată protecției sociale - 10,1%, adică 18 dolari/lună/persoană, situație care ne plasează, și din această perspectivă, tot în coada Europei.

8) Considerăm că fondul de rezervă bugetară și fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, în fapt, sume care se utilizează la discreția Executivului, au crescut exagerat, de la 285,5 miliarde lei în 2002, la 1.131,5 miliarde de lei în 2003, adică de cinci ori.

9) Un element esențial al relansării economice îl reprezintă și creditul bancar. În țările dezvoltate, creditul bancar reprezintă 60-70% din P.I.B., față de 10%, cât este în prezent în România. De menționat că în anul 1989 creditul neguvernamental era de 38 de miliarde de dolari, în echivalent, iar la finele anului 2001 ajunsese la circa 3,6 miliarde dolari, de peste 10 ori mai redus acest credit. Pentru lipsirea economiei naționale de creditele necesare, Banca Națională a României are o mare răspundere. Noi considerăm că este necesar ca Guvernul, împreună cu Banca Națională a României să elaboreze programe viabile pentru revigorarea creditului bancar în economia românească.

10) În sfârșit, o altă problemă a proiectului bugetului de stat pe anul 2003 este legată de deficitul bugetar, care este prevăzut la 2,9% din P.I.B. Trebuie avut în vedere că, pe lângă deficitul bugetar, în economia românească există un deficit cvasifiscal, de circa 11-12% de P.I.B., determinat de pierderile mari din fiecare an înregistrate de agenții economici. Asemenea deficite s-au acumulat an de an, au creat mari blocaje în fluxurile bănești, mari distorsiuni, fără ca să fie luate măsuri.

Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului acțiunile pe care le are în vedere pentru anul 2003 pentru soluționarea acestei probleme deosebit de grave. Astfel, în România nu se va realiza o economie de piață funcțională mulți ani de zile.

Problemele economiei trebuie rezolvate în țară, în primul rând de Guvern și de Parlament, de toate structurile economice și financiare, pentru armonizare coerentă și transparentă, având ca țintă finală - aderarea României în Uniunea Europeană în anul 2007.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator Dina, ați consumat 23 de minute.

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnului deputat Adriean Videanu.

 
 

Domnul Adriean Videanu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Ca de fiecare dată, dezbaterile la proiectul de Lege a bugetului de stat oferă posibilitatea partidelor din opoziție să-și prezinte punctele de vedere, în ideea de a corecta potențialele erori sau scăpări al celor de la putere.

Același lucru am să încerc să vă prezint și eu în cele ce urmează, raportându-mă numai la erorile care, din punctul de vedere al Partidului Democrat, s-au făcut în construcția bugetară.

Cred că România are nevoie, după mai bine de 12 ani, să-și gândească politica economică după un nou model economic. Are nevoie să înceteze cu corecțiile pe vechiul model economic moștenit după Revoluția din 1989. Astfel, în perspectiva integrării europene și ținând cont de faptul că peste 60% din comerțul exterior al României se realizează cu țările Uniunii Europene,

România are obligația să-și gândească politica economică în termeni europeni și să cunoască efectele pozitive și negative care decurg din procesul de integrare.

Din statisticile EUROSTAT, care vizează o perioadă de aproape 20 de ani, 1980-2000, care analizează tendințele care s-au manifestat pentru toate țările care au parcurs drumul de integrare în Uniunea Europeană, sunt anumite efecte care se manifestă în acest proces, de care România trebuie să țină cont - efectele de alocare a resurselor la nivelul Uniunii Europene.

Aș începe cu efectul comercial, care duce la specializarea fiecărei țări în parte în domeniile care creează resurse cu avantaj competitiv acelei țări. Avem obligația ca, o dată pentru totdeauna, România să stabilească aceste domenii care-i creează avantaje competitive în raport cu piața, efectele de mărire care duc în mod obligatoriu la creșterea comerțului cu produse similare și diferențiate, efectele de competiție care se manifestă în procesul de integrare, care are ca principal efect eliminarea companiilor neprofitabile, reducerea riscului monopolurilor și încurajează competiția. Ne referim aici în prim rând la utilitățile publice: energie electrică, termică, transporturile feroviare, care, în mod obligatoriu, trebuie gândite în ideea eficientizării lor, efectele de acumulare, creșterea și acumularea de factori de producție, generatori de creștere economică, și inovația.

Stimați colegi,

Progresul tehnologic, în ceea ce înseamnă contribuție la creșterea economică a României, are o pondere extrem de mică. De curând, un mare partid social-democrat, încercând să-și analizeze cauzele eșecului în alegerile electorale, a făcut o analiză profundă a greșelilor pe care le-a făcut în aproape 30 de ani de activitate politică. Stupefiantă a fost concluzia: lipsa de investiții în educație și în cercetare. Spun că acest lucru este extrem de important, pentru că progresul tehnologic, în momentul de față, la nivel european și în România cu pondere foarte mare, este din ce în ce mai mic, datorită lipsei de idei, care se manifestă datorită acestui proces lipsit de eficiență al sistemului de educație și cercetare.

S-a stabilit pe baza acestor analize (dau câteva date statistice) că, dintr-un proces de instruire a 30 de elevi, participă în mod efectiv numai 20 și acumulează numai 10, în ciuda faptului că sunt astăzi în piață diverse și multiple modalități de a transmite informația. De aceea, școala trebuie întărită. Școala trebuie să constituie elementul de bază al acumulărilor de către noua generație, al aparițiilor noilor idei și al contribuției ulterioare al progresului tehnologic în ceea ce înseamnă P.I.B. al României.

Efectele de locație a activităților economice sunt, pe de o parte, de concentrare în centrul Europei și de dispersie către periferia Europei. Nu trebuie să ne ferim de aceste lucruri.

România trebuie să-și identifice acele domenii pe care trebuie să le valorifice la cel mai înalt nivel, în ideea de a putea avea o creștere economică durabilă, altfel creșterea economică este efemeră. Concluzia: construcția Legii bugetului de stat pe acest mix de politică fiscală bugetară și monetară s-a făcut fără a ține cont de aceste lucruri extrem de importante, care, mai devreme sau mai târziu, trebuie făcute, dar cu totul și cu totul cu alte costuri, care în momentul de față nici măcar nu pot fi cuantificate.

Relansarea economică, ca principală sursă de bunăstare, trebuie orientată cu prioritate către utilizarea și dezvoltarea, așa cum spuneam puțin mai devreme, a domeniilor care creează avantaje competitive României în raport cu piața.

În contextul globalizării și în perspectiva integrării europene, valorificarea resurselor naționale cu avantaj competitiv devine un element strategic de dezvoltare economică. Diferențele de produs intern brut dintre state s-au măsurat în decursul timpului prin diferențele de contribuție ale capitalului, ale forței de muncă și ale progresului tehnologic. Cred că este extrem de important pentru România, în momentul de față, să-și definească foarte clar aceste domenii care pot să-i asigure o creștere economică durabilă.

Din nefericire, în opinia noastră, întreaga construcție a Legii bugetului de stat este una pur statistică, corelată cu câțiva indicatori macroeconomici și cu experiența, de altfel, de bună-credință a unor oameni care lucrează de foarte mulți ani în Ministerul Finanțelor Publice, dar ei nu mai răspund necesităților României de astăzi. România are nevoie de o nouă abordare în ceea ce înseamnă politica economică, implicit politica bugetară, fiscală și monetară.

Concluzia: lipsa unor priorități naționale în ceea ce privește domeniile care creează avantaj competitiv României în raport cu piața, care trebuie stabilite politic, dar fundamentate economic, demonstrează fragilitatea construcției bugetare.

Politica fiscală și politica bugetară. Ca principal instrument de exercitare a actului de guvernare, politica fiscală trebuie să îndeplinească și alte două obiective importante decât acela de a asigura veniturile bugetare.

În opinia noastră, cel mai important lucru care trebuie rezolvat îl reprezintă dezvoltarea economică durabilă și asigurarea echilibrului social. Politica fiscală trebuie gândită într-o notă activă, și nu una pasivă. Și aici mă pot referi la ceea ce se întâmplă cu impozitarea excesivă a muncii, care, categoric, este mult mai facilă pentru cel care trebuie să colecteze veniturile la bugetul statului, decât să fie gândită într-un complex activ, în ideea de a deveni un stimulent de creștere economică pentru România.

De asemenea, în opinia noastră politica fiscală este o politică fiscală agresivă, distorsionantă, care nu ține cont de realitățile economice românești, de nevoile de dezvoltare a societății și, așa cum spuneam, de decalajele dintre cei bogați și cei săraci, care, pe principiul pe care vi l-am spus puțin mai devreme, al impozitării excesive a muncii, face ca aceste decalaje să se mărească pe zi ce trece.

Politica bugetară. Construcția bugetară trebuie concepută ca un instrument activ de stimulare a proceselor economice; să stimuleze și să aloce în mod eficient consumul guvernamental, cu prioritate în spiritul autonomiei locale. Din nefericire, nici acest lucru nu este rezolvat și alocarea resurselor pentru nevoile administrației publice locale sunt insuficiente, având în vedere că le-am dat responsabilități multiple, ceea ce era absolut firesc, nealocându-le și resursele necesare pentru a rezolva aceste probleme.

Totodată, construcția bugetară trebuie să urmărească orientarea acesteia către politici economice, în principal, așa cum spuneam, în domeniul resurselor care creează avantaj competitiv României, în ideea de a-și depăși condiția de buget de mijloace.

Spuneam că Ministerul Finanțelor Publice a avut o inițiativă lăudabilă, aceea de a încerca să construiască bugetul de stat pe programe și proiecte, dar, din analiza anexelor la bugetul de stat, lucrurile nu stau chiar așa.

Ministerul Finanțelor Publice s-a lovit în această intenție, de altfel, lăudabilă, de o poziție a ceea ce înseamnă ordonatorii principali de credite, care nu duc la bun sfârșit acest principiu extrem de important. Totodată, lipsa de criterii de performanță în utilizarea banului public în proiecții multianuale face ca utilizarea și consumarea resurselor puține, pe care, la un moment dat, societatea le dezvoltă, să fie utilizate fără eficiență.

De aceea, noi propunem, și credem că se impune, introducerea acestor indicatori de performanță în gestionarea banului public în vederea creșterii responsabilității ordonatorilor de credit.

Concluzia: lipsa unei reforme reale a politicii fiscale, ca sursă de stimulare a creșterii economice într-un mix cu politica bugetară și cea monetară, demonstrează caracterul pasiv al bugetului de stat.

Doamnelor și domnilor, deoarece amendamentele propuse de Partidul Democrat, în sensul celor pe care vi le-am spus mai devreme, nu au fost acceptate, sunt mandatat de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat să anunț că Partidul Democrat nu va vota proiectul de Lege al bugetului de stat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vreau să anunț grupurile parlamentare ale Partidului Democrat că mai au la dispoziție 4 minute.

Are cuvântul, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnul deputat Dan Radu Rușanu.

 
 

Domnul Dan-Radu Rușanu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Începem astăzi dezbaterile celei mai importante legi a națiunii, pentru că, în funcție de modul cum sunt așezate impozitele și taxele de la populație și agenții economici și în raport cu modul cum acestea sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor de bunuri și servicii publice ale cetățenilor, putem să asigurăm premisele pentru progresul țării și creșterea prosperității cetățenilor, deci premise pentru dezvoltarea economică, premise pentru modernizarea învățământului, sănătății și a serviciilor de utilitate publică.

Dar Guvernul ne pune iar în fața unui buget care îndeamnă în continuare la reducerea consumului populației și suportarea de către agenții economici a unei poveri fiscale din ce în ce mai apăsătoare.

În decembrie 2000 actualul partid de guvernământ a afirmat prin Programul de guvernare pe baza căruia câștigase alegerile că va lua următoarele măsuri, printre multe alte promisiuni:

  • va reașeza sarcina fiscală în vederea stimulării investițiilor și a economisirii;
  • sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii și punerea în aplicare, în integralitatea sa, a Legii nr. 133/1999 pentru dezvoltarea întreprinzătorilor privați;
  • creșterea și stimularea exporturilor, aplicarea unei cote reduse de T.V.A. pentru alimente;
  • scutirea integrală de la plata taxelor vamale și a T.V.A.-ului pentru importul de materii prime, materiale, utilaje și echipamente;
  • crearea a peste 800 de locuri de muncă.

Nimic din toate acestea nu se pot regăsi în conținutul Legii bugetului și în prezentarea domnului prim-ministru Adrian Năstase. În schimb, regăsim în totalitate formulele sacrosante ale F.M.I., care au fost însușite fără nici o negociere profesionistă de către coaliția P.S.D.-P.U.R.- U.D.M.R.

Prin Memorandumul tehnic de înțelegere, din 12 august 2002, actuala putere arată pentru a doua oară că nu este în măsură să-și negocieze propriul program de guvernare și să se prezinte cu un proiect credibil în fața F.M.I., pentru a convinge această instituție că acum, la al treilea buget, după ce a scăpat de greaua moștenire pe care a invocat-o în primii doi ani, este capabil, pe baza creșterii economice înregistrate, de peste 10%, să aplice soluțiile propuse de P.S.D. în 2000 și pentru care a câștigat votul electoratului.

Practic, principalul program după care guvernează țara actuala coaliție P.S.D.-P.U.R.-U.D.M.R. este Memorandumul cu F.M.I., despre ale cărui costuri nu ne-a vorbit nici domnul ministru Tănăsescu, nici domnul prim-ministru.

De ce nu ne-au vorbit? Pentru că este foarte greu să fii credibil, ținând cornul și laptele în mâna stângă și Memorandumul cu F.M.I. în mâna dreaptă, pentru că actuala putere are un anumit mesaj la Washington și Bruxelles și un altfel de mesaj la Reșița și Brașov.

Domnilor guvernanți, ori vă supărați cu Washington-ul, ori vă supărați cu populația! Cu toată lumea bine nu se poate, din păcate.

Dacă vii și spui, în Scrisoarea suplimentară din 12 august 2002, cu F.M.I., la art. 10, că "datorită unei performanțe a veniturilor mai slabă decât cea estimată și a revizuirii P.I.B. în sensul scăderii acestuia, am implementat măsuri suplimentare pentru a atinge ținta noastră deficit", iar în raportul bugetului de stat, la cap. 9, pagina 1, prezentat Parlamentului, afirmi că "rezultatele din primul trimestru confirmă caracterul sustenabil al creșterii economice și majorarea în termeni reali a P.I.B., scăderea gradului de fiscalitate și reducerea sarcinii fiscale, iar în domeniul politicii salariale, majorarea salariului de bază", domnilor, credibilitatea acestei coaliții va fi chiar mai scăzută decât cea a unor miniștri care afirmau că nuși mai cunosc subalternii în momentul arestării acestora.

Dar să vedem în ce constă relaxarea fiscală declarată de domnul ministru Tănăsescu. Citesc din Memorandumul cu F.M.I., cap. A "Politici fiscale", pct. 10 și 11."De la 1 mai 2002" - promite domnul Tănăsescu - "am crescut accizele la benzină, alcool etilic și băuturi alcoolice, precum și taxa specifică la bere. Am crescut redevențele la sectorul minier, am introdus redevența asupra dreptului de folosință la conductele de petrol și gaze naturale. Am eliminat scutirile de T.V.A. și cota 0 pentru construcția de locuințe, infrastructură și turism, am eliminat scutirile pentru importurile efectuate de întreprinderile mici și mijlocii, am eliminat scutirile și exceptările de la plata impozitului pe profit, iar cota redusă de 6% pentru activitățile de export se va majora la 12,5% în 2003 și 25% în 2004."

Domnule ministru Tănăsescu, sunt convins că dumneavoastră aveți o percepție greșită despre ceea ce înseamnă o creștere fiscală și o relaxare fiscală.

La capitolul "Politici salariale" - pct. 17, 18, 19 - domnul Tănăsescu își ia următorul angajament în scrisoarea cu F.M.I.: "Pentru a ne asigura că majorarea salariului minim nu va afecta nivelul general al salariilor, vom instrui managerii să majoreze salariile doar pentru acei angajați ale căror câștiguri salariale se situează sub nivelul salariului minim la 1 ianuarie 2003. Noul salariu minim nu va mai fi majorat în 2003 și nu va mai fi indexat în funcție de indicele prețurilor de consum sau de evoluția cursului de schimb."

Urmează capitolele privind o reducere de personal de peste 20.000 de posturi și limitarea angajărilor la 30% din posturile vacante.

Acestea sunt câteva dintre măsurile și condițiile impuse de Fond și acceptate de Guvern în august 2002 și pe care populația nu le cunoaște, pentru că în presă au fost prezentate doar tăierile de panglici de la economate, programul cornul și laptele și creșterile salariale raportate de Comisia Națională de Statistică, politizată ca și alte instituții: Curtea de Conturi, Casa de Asigurări, Registrul Comerțului.

Toate aceste condiții acceptate fără nici o negociere profesionistă au determinat creșterea aberantă a prețurilor la energia electrică, gaze naturale, energie termică și combustibil, acum, în pragul iernii, și neputința achitării facturilor la întreținere, în condițiile în care în 2003 orice creștere salarială în funcție de majorarea prețurilor este interzisă conform angajamentelor domnului ministru Tănăsescu.

De asemenea, în 2003 se vor diminua în continuare consumurile și cantitățile la serviciile publice, astfel încât se va ajunge, potrivit acestui buget, ca, la mijlocul anului, instituțiile publice, spitalele, școlile, armata, ordinea publică și celelalte să nu mai poată funcționa.

Dar, domnilor miniștri, dumneavoastră sunteți mulțumiți cu acest buget, votați pentru aprobarea lui, sperând că veți mai primi ceva la prima rectificare!

Haosul și arbitrajul din gestionarea veniturilor bugetare se reflectă prin penuria de fonduri în partea de cheltuieli bugetare, pentru că banii nu sunt suficienți și majoritatea ordonatorilor de credite, fie ei miniștri, primari sau președinți de consilii județene, se vor văita peste 9-10 luni pe posturile radio, TV și la ziare că nu dispun de fondurile pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor publice și atunci va interveni arbitrariul impus de dumneavoastră prin art. 23 lit. e) din buget, prin care 50% din sume se împart în funcție de criterii specifice sau, mai pe înțelesul tuturor, pe criterii politice.

Ca să nu mai vorbim de faptul că dumneavoastră înregistrați la sfârșitul fiecărui an datorii de mii de miliarde prin instituțiile publice, care se achită în primele luni ale anului următor.

Acum 3 zile, județul Suceava spunea că a consumat integral fondul de deszăpezire, iar la sfârșitul anului va face datorii pe care le va plăti în anul 2003. Deci bugetul nu numai că nu ajunge pe 12 luni, dar trebuie să acopere și restanțele la plată din anul anterior.

În această situație, putem afirma că acest buget reflectă caracterul dumneavoastră duplicitar, în care spuneți doar jumătăți de adevăr și dezinformați opinia publică, și chiar pe colegii dumneavoastră de guvernare.

Este un buget antisocial, pentru că este contrar populației, și nerealist, pentru că toți ordonatorii de credite sunt amăgiți cu speranța că vor primi mai mult la viitoarea rectificare bugetară.

În condițiile în care în Comisia pentru buget, finanțe nu s-a acceptat nici unul din amendamentele opoziției, acum dumneavoastră ne cereți aici să ratificăm ceea ce dumneavoastră ați stabilit de fapt și vreți să ne impuneți.

Și acest lucru nu este corect, domnilor guvernanți!

Vă mulțumesc. (Aplauze din rândurile Grupului parlamentar al P.N.L.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Grupurile mai au la dispoziție 11 minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R., are cuvântul domnul deputat Winkler Iuliu.

 
 

Domnul Winkler Iuliu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Deputați și senatori,

Dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat și a Legii asigurărilor sociale de stat este fără îndoială punctul de interes maxim al activității parlamentare anuale, pe deplin justificat, având în vedere că începe dezbaterea acelei legi care reprezintă instrumentul esențial de realizare și menținere a echilibrului și stabilității macroeconomice prin asigurarea, evident, a tuturor echipelor sectoriale componente.

Căutând să caracterizăm momentul dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat, putem să definim o premieră și în această sesiune parlamentară, deoarece în anul 2001 plenul Parlamentului a dezbătut și adoptat două bugete într-un singur an calendaristic, cel al anului curent și cel al anului financiar următor, în sesiunea din toamnă anul 2002 marchează, în prima sesiune parlamentară, dezbaterea și adoptarea unor legi foarte importante ale reformei cadrului legislativ, financiar, fiscal și adoptării acquis-ului comunitar în domeniul taxelor, impozitelor și a construcției bugetare.

Ne găsim acum la începutul dezbaterii proiectului de buget al anului financiar următor, în cadrul legislativ creat prin aplicarea Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, marcând intrarea pe făgașul legalității și al normalității.

U.D.M.R. a analizat proiectul de lege aflat în dezbatere, constatând aspectele sale pozitive, elementele de noutate și continuare a procesului de modernizare a construcției bugetare, identificând însă și posibilitățile de îmbunătățire a proiectului. Înainte de a prezenta aceste concluzii constituite într-o analiză a proiectului de buget, se impun câteva considerații asupra contextului politic în care se desfășoară această dezbatere în plenul Parlamentului României.

Nu putem face abstracție de faptul că România se află doar cu câteva zile înainte de Summit-ul de la Praga și doar cu câteva săptămâni înainte de reuniunea la vârf a Uniunii Europene de la Copenhaga.

În acest context, U.D.M.R. participă la dezbaterea acestui proiect de lege cu ferma convingere că Legea bugetului de stat pe anul 2003, în forma ce o va căpăta după dezbaterea parlamentară, va fi un instrument util pentru negociatorii României în obținerea suplimentării asistenței financiare oferite de către Uniunea Europeană în procesul de preaderare, un argument suplimentar pentru admiterea României la dezbaterile privind politicile fiscale, economice, sociale, agricole ale viitorului Parlament European.

De asemenea, credem că Legea bugetului de stat trebuie să fie un instrument pentru creșterea capacității de absorbție a fondurilor comunitare, atât prin asigurarea contribuției proprii aferente programelor de finanțare, cât și prin îmbunătățirea capacității structurilor de administrație, în condiții de eficiență și transparență a acestor programe.

În sfârșit, considerăm că Legea bugetului de stat pe 2003 trebuie să creeze cadrul economic adecvat implementării planului de recuperare a decalajelor României în procesul de integrare europeană.

Doamnelor și domnilor,

Distinși colegi,

Pornind de la aspectele generale expuse, care constituie, în același timp și elemente importante ale programului U.D.M.R., și aplicând prevederile incluse în protocolul de colaborare încheiat cu partidul de guvernământ, Uniunea s-a implicat în procesul de elaborare a proiectului de buget pe 2003 încă din faza de pregătire a acestuia și am realizat o largă consultare cu aleșii locali ai Uniunii și am formulat un set de propuneri cuprinzătoare, referitoare la modul de alcătuire a proiectului de buget pe 2003, în spiritul extinderii reformei sistemului de construcție și execuție bugetară.

Aceste propuneri s-au axat în principal pe următoarele aspecte: asigurarea finanțării sarcinilor ce revin, potrivit legii, consiliilor locale și județene la un nivel ce asigură îndeplinirea în totalitate a acestor sarcini, creând, în același timp, premisele dezvoltării locale prin investiții.

În viziunea U.D.M.R., acest obiectiv se poate realiza prin două căi majore: în primul rând, prin majorarea sumelor și cotelor defalcate destinate finanțării locale, iar în al doilea rând, prin identificarea de noi surse de venituri la bugetele locale.

În același context, U.D.M.R. consideră că o reală descentralizare trebuie însoțită de creșterea competențelor decizionale ale autorităților locale, inclusiv în domeniul repartizării sumelor destinate echilibrării bugetelor locale.

Repartizarea echitabilă în plan regional atât a fondurilor aferente programelor coordonate de către ministere, cât și a obiectivelor de investiție și dezvoltare infrastructurală, în vederea reducerii disparițiilor interregionale și a recuperării decalajelor înregistrate de către unele județe din Ardeal, a fost o altă grupă de aspecte abordate de către noi.

Pe parcursul consultărilor dintre reprezentanții noștri și factorii de decizie din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, am constatat cu satisfacție deschiderea acestora din urmă pentru includerea unora dintre propunerile noastre în rândul principiilor care au stat la baza construcției proiectului de buget.

Este cazul să amintim majorarea la 63% a cotelor defalcate din impozitul pe venit și, în contextul deciziei referitoare la alocarea aproape în întregime - procentul exact fiind 95,6 - a sumelor colectate din impozitul pe venit pentru finanțarea autorităților publice locale sub forma cotelor și a sumelor defalcate, credem că ne apropiem de un echilibru optim în ceea ce privește raportul dintre acestea.

Referitor la mult discutata problemă a formulei de calcul a criteriului "Capacitatea financiară", compromisul la care s-a ajuns în formularea proiectului de lege credem că reprezintă etapa intermediară ce va duce în viitor la eliminarea acestui criteriu în cazul echilibrării intrajudețene, lăsând în întregime decizia de stabilire a criteriilor de echilibrare la latitudinea consiliilor județene, care vor putea astfel să țină cont de nevoile reale și justificate ale comunităților locale.

Referitor la problema identificării unor noi surse de finanțare a bugetelor locale, apreciem decizia privind constituirea de asemenea resurse din taxele extrajudiciare de timbru, a taxelor de timbru pentru activitățile notariale, precum și a taxei pentru eliberarea titlurilor de proprietate, considerăm că demersul pentru constituirea noilor surse de finanțare a bugetelor locale trebuie să continue prin sprijinirea modificărilor legislative care vor prevedea alocarea unui procent din valoarea redevențelor stabilite conform Legii minelor în favoarea unităților administrativteritoriale pe raza cărora se află perimetrele concesionate, precum și prin identificarea altor resurse.

Cu privire la problema repartiției regionale echitabile a programelor coordonate de către ministere, cu accent special pe programele de investiții, am considerat un anumit grad de deschidere manifestat cu ocazia consultărilor purtate la ministerele de resort.

Apreciem în același timp acceptarea în plenul Comisiilor de buget, finanțe și bănci ale celor două Camere a unora dintre amendamentele formulate de către U.D.M.R., ce vizează finanțarea unor obiective de investiții.

Forma de prezentare a proiectului de buget pe programe, majorarea numărului acestor programe față de anul 2002, prezentarea indicatorilor de fundamentare, precum și a surselor de finanțare pentru fiecare program în parte constituie elemente pozitive ce trebuie evidențiate.

În acest context, credem că este important a se da curs ideii conturate pe parcursul dezbaterilor generale din Comisiile pentru buget, finanțe și bănci referitor la conceperea unor seturi de indicatori de eficiență necesari evaluării rezultatelor implementării diferitelor programe, care vor trebui să se constituie într-un adevărat mecanism de control al eficienței programelor.

În opinia noastră, de pe lista acestor indicatori de performanță nu poate lipsi criteriul distribuției regionale echitabile a programelor de investiții.

Doamnelor și domnilor,

Analiza obiectivelor definite de către Guvern în domeniul politicilor bugetare relevă tendințe pe care U.D.M.R. le sprijină, mai ales pe acelea care vizează continuarea reformei sistemului de alocare a fondurilor publice, definirea clară a criteriilor de evaluare a rezultatelor și a eficienței utilizării fondurilor.

Deficitul bugetului general consolidat, de 2,65% din P.I.B., definește un nou buget de austeritate, context în care suntem nevoiți să evidențiem efectul nefast al ritmului lent al reformei economice, a prezenței exagerat de mari a statului în economie, prezență concretizată prin ponderea supradimensionată a transferurilor destinate finanțării activităților economice. Dacă suntem susținători ai politicilor de protecție socială la nivelul categoriilor sociale defavorizate și a transferurilor destinate susținerii și extinderii unor măsuri de natură socială, nu putem fi totuși de acord cu falsa protecție socială realizată prin subvenționarea societăților de stat cu pierderi.

U.D.M.R. susține în continuare necesitatea accelerării reformei economice, a materializării voinței politice pentru urgentarea privatizării și a retragerii statului din economie.

Reafirmăm în acest sens importanța pe care o acordăm măsurilor de stimulare a întreprinderilor mici și mijlocii, de facilitare a accesului acestora în sistemele de finanțare prin programe specifice. Constatăm necesitatea regândirii rolului și impactului activității Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperației, în vederea asigurării aplicării eficiente a programelor coordonate de către acest minister.

Considerăm că impactul acestor programe poate fi potențat doar printr-o strânsă corelare cu obiectivele politicilor de dezvoltare regională, în scopul asigurării accesului întreprinderilor mici și mijlocii la mecanismele de finanțare specifice.

Revenind la prioritățile politicii bugetare pe anul 2003, formulate de către Guvern, constatăm cu satisfacție rolul important atribuit perfecționării sistemului de învățământ. Fiind conștienți de importanța continuării reformei în domeniul educației, nu putem fi totuși de acord cu actuala tendință de implementare formală prin pârghii bugetare.

În situația în care obiectivul referitor la creșterea calității proceselor de predare-învățare, precum și a serviciilor educaționale este însoțit de limitarea numărului de personal angrenat în sistemul de învățământ preuniversitar de stat, credem că învățământului în limbile minorităților nu i se poate aplica, în mod mecanic, criteriile de eficiență bugetară fără o analiză punctuală, fundamentată pe respectarea principiului echității în educație.

Cu privire la rolul bugetului de stat în contextul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, reafirmăm importanța respectării angajamentelor asumate prin aranjamentele bilaterale și asigurării în integralitate a premiselor parcurgerii programului economic de preaderare.

În anul 2003 România va avea acces la o finanțare totală de aproape 900 milioane euro prin cele 3 programe de asistență - ISPA, PHARE și SAPARD -, bugetul de stat prevăzând în această direcție alocări, reprezentând contribuția proprie de peste 215 milioane euro.

Pentru a avea o imagine sintetică a importanței acestor finanțări este suficient să comparăm valoarea estimată în lei a finanțărilor posibil de atras, circa 30.000 miliarde lei, cu dimensiunea sumelor alocate cheltuielilor de capital din proiectul de buget pe 2003, circa 25,3 de mii de miliarde lei. Această simplă comparație ne convinge că principala provocare pentru România anului 2003 va fi atragerea în întregime a fondurilor comunitare puse la dispoziție și utilizarea acestora conform criteriilor și destinațiilor specifice.

Dacă Legea bugetului de stat ca instrument de asigurare a contribuției proprii a statului român ne oferă încă din acest moment garanția alocării contribuției proprii, trebuie să subliniem că acțiunile necesare pentru creșterea capacității de absorbție a fondurilor comunitare și a îmbunătățirii capacității de administrare a acestor fonduri vor trebui întreprinse ferm și fără întârziere.

U.D.M.R. este un partener consecvent în aceste acțiuni, exprimându-și sprijinul în coagularea voinței politice necesare în întreg procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor,

Distinși colegi,

U.D.M.R. a abordat procesul de elaborare a proiectului de buget pe anul 2003 pornind de la consultarea reprezentanților noștri la nivelul autorităților publice locale, a parcurs un foarte consistent proces de consultări la nivelul Executivului și a formulat un pachet de propuneri și amendamente în faza dezbaterii proiectului de buget la nivelul comisiilor parlamentare.

Grupurile parlamentare ale Uniunii, constatând preluarea unor propuneri în textul legii încă din faza de elaborare, precum și acceptarea unor amendamente în timpul dezbaterilor din comisiile parlamentare, exprimând încrederea în sprijinul politic acordat acelor propuneri ce se vor materializa în inițiative legislative, au hotărât acordarea votului pentru proiectul Legii bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2003.

Vă mulțumesc. (Aplauze în rândurile Grupului parlamentar al U.D.M.R.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Varujan Pambuccian. Este aici, că nu-l văd în sală? Nu este în sală.

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupului social democrat și umanist, domnului senator Marin Dinu.

 
 

Domnul Marin Dinu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Onorați membri ai Guvernului,

Ne aflăm cu acest buget în a doua situație consecutivă prin care Guvernul ne oferă șansa de a vedea, cum se spune, partea plină a paharului.

O dată, pentru că se reconfirmă opțiunea pentru normalitate în materie de legiferare bugetară, discutând bugetul cu două luni înaintea încheierii anului, și a doua oară, pentru că ni se prezintă argumente clare pentru continuitatea procesului de redresare și relansare economică.

Dacă punem în balanță faptul că bugetul pe 2003 își justifică țintele strategice pe baza rezultatelor deja confirmate ale evoluțiilor din 2002, suntem în măsură să credem că votul nostru instituie premisele ca partea goală a paharului să înceapă să fie din ce în ce mai mică.

Spun acest lucru nu pentru că aș vrea doar să vă imprim un optimism în dezbaterea bugetului, ci și pentru că știu că de hotărârea pe care o vom lua împreună depinde și cât de gustos va fi conținutul paharului.

Ceea ce consider că este trăsătura esențială a acestui document ține de realismul și pragmatismul abordării de către Guvernul Adrian Năstase a proiectului de tranziție în România. În fapt, toate deciziile noastre își demonstrează rațiunea doar dacă prin aplicarea lor se obțin progrese constante în dezvoltare. Și în 2001, și în 2002 acesta a fost sensul imprimat tranziției prin bugetul de stat și, iată, prin prevederile majore ale bugetului pe 2003 se consolidează procesele de dezvoltare.

Mai mult, sunt puse temeliile pentru reluarea rolului decisiv al factorului intern pentru dezvoltarea durabilă cu impact pe termen mediu asupra așteptărilor de mai bine ale oamenilor.

Cu anul 2003 se marchează declanșarea unei etape în care efectele sociale ale dezvoltării încep să se manifeste tot mai larg și mai pregnant, iar programele multianuale prefigurate prin buget asigură coerența acestei tendințe pe un orizont mai mare de timp, în consonanță și cu obiectivele strategice legate de integrarea în structurile euro-atlantice. Doar reaua-credință motivată de interese politicianiste poate să fie opacă la nevoia de a da consistență eforturilor pluriforme de încurajare a ceea ce, prin țintele bugetului pe 2003, se constituie într-o alternativă viabilă pentru poziția României într-o lume care se reconfigurează din toate punctele de vedere.

De aceea, este oportun să se depășească gâlceava din jurul bugetului și să se privească lucrurile din perspectiva intereselor fundamentale ale țării. Nu altfel am luat insistenta pledoarie a domnului Adrian Năstase la prezentarea liniilor de forță ale bugetului pe 2003, pe care Grupul social democrat și umanist din Senat o salută cu aceeași răspundere politică asumată o dată cu aprobarea, cu aproape doi ani în urmă, a Programului de guvernare. Pentru această consecvență în a impune traseul spre dezvoltare merită să felicităm Guvernul Adrian Năstase și să-i dorim în numele Grupului social-democrat și umanist din Senat forța și conjunctura necesare de a duce lucrurile stabilite până la capăt.

Onorat Parlament, am deplina convingere că, dincolo de percepții particulare, motivate de interese de moment, întreaga dezbatere pe marginea bugetului scoate în relief faptul că suportul cel mai important pe care se desfășoară procesele tranziției în 2003 este unul solid.

În fapt, Executivul a găsit soluțiile cele mai eficiente în contextul economiei României și al tendințelor din economia europeană și globală pentru a se susține obiectivele Programului său de guvernare.

Este important să spunem că, indiferent de zgomotul de fond generat pe scena politică de grupuri marginale, traseul urmat de economie și pașii spectaculoși făcuți pe calea aderării la Uniunea Europeană și pentru ca România să fie invitată la sfârșitul acestei luni să intre în NATO relevă, într-adevăr, virtuțile deciziilor strategice la care s-au făcut părtașe toate forțele politice responsabile ale țării. Dar în egală măsură trebuie să subliniem faptul că gestiunea puterii are responsabilități precise și personalizări inconfundabile care definesc cu precizie o etapă a apropierii succesului. Că aceasta s-a întâmplat extrem de vizibil în ultimii doi ani nu poate decât să fie un câștig de care să se bucure toată lumea.

În acest context, devine fără sens și oricum perdantă orice înclinație a cuiva de a încerca să justifice filosofia și practica bugetară a momentului altfel decât prin capabilitatea de care s-a dat dovadă timp de 13 ani în materie de susțineri și înfăptuire a reformei economice.

Constituția bugetului pe un an este oricum măsura eficienței actelor de decizie pe anii anteriori. Ceea ce este catalogat acum ca fiind puțin este, cu alte cuvinte, rezultatul unor stări de lucruri din politica economică și a guvernelor anterioare.

De aceea, este recomandabil pentru criticii opțiunilor bugetare pe 2003 să aibă atitudini raționale, moderate de un minim de morală în aprecierea deciziilor lor de ieri, care au indus restricții în alocarea resurselor prin căderea economică pe care au patronat-o.

Totodată, abordarea bugetului din perspective impresioniste, pe alte baze legale decât cele existente, este o dovadă a preferinței acelorași critici pentru improvizație în politica economică.

Și un aspect, și altul, depistate în luările de cuvânt ale unor reprezentanți ai opoziției, sunt, evident, exagerări care se autoexclud.

Bugetul pe 2003, ca și bugetele pe 2001 și 2002, a luat în calcul nevoia de a se aloca, gestiona și valorifica resursele, pentru a a se depăși dificultățile de o strategie ce s-a dovedit, în perioada guvernărilor anterioare, falimentară, amenințând cu înscrierea economiei noastre într-o buclă persistentă a subdezvoltării.

Întoarcerea tendințelor dinspre descreșterea alarmantă spre creșterea de recuperare, deocamdată, în ritmuri relativ reduse, dar sigure și pe termen lung și crearea condițiilor necesare modernizării țării constituie substanța de fond a bugetului aflat acum în atenția Parlamentului.

Trebuie să scot în evidență faptul că întoarcerea sensului evoluțiilor nu este o operație de cosmetică politică, ci una de strategie națională, opțiunea pentru aceasta însemnând nu puține riscuri de asumare a unor măsuri mai puțin populare.

Situarea mai presus de orice a intereselor fundamentale ale României este demonstrată prin deciziile esențiale în construcția bugetului, iar asta pune Guvernul Adrian Năstase în poziția cea mai onorantă în privința responsabilității față de destinele țării.

Proiecția pentru 2003, consolidată în continuarea tendințelor de creștere la orizontul primului deceniu al secolului XXI, oferă confortul psihic așteptat de oameni că schimbarea își arată roadele. Ea pune bazele, prin creșterea economică susținută, posibilității de a se difuza larg prosperitatea.

Acest aspect nu este o promisiune politică, este, de acum, chiar o împlinire a unei politici economice în slujba oamenilor.

Stimați colegi,

Bugetul pe anul 2003 oferă cadrul general în consolidarea proceselor pozitive din evoluția economiei declanșate în 2001 și continuate în 2002.

Se poate spune, cu deplina conștiință a celui care are exercițiul profesional al analizei, că bugetul pe 2003 oferă fundamentarea tragerii în funcția de motor al creșterii economice, alături de export, a creșterii cererii interne și, în primul rând, a efortului investițional.

Este un aspect de importanță extraordinară, care garantează eficiența scontată a strategiilor de relansare a creșterii economice. Economia iese astfel din presiunea care trebuie să se facă asupra unor factori prin măsuri administrative și se obține un rezultat mai mare prin reluarea influenței naturale a factorilor de creștere.

Relansarea programelor investiționale în primul rând în infrastructură, dar și înclinația agenților economici către investiții de modernizare și dezvoltare imprimă creșterii economice pe anul 2003 un suflu nou și sigur.

Bugetul pe 2003 reflectă o consolidare structurală a proceselor de stabilizare macroeconomică și declanșează microdinamizarea, care să rezolve dificilele probleme pe care le mai are încă economia României cu nivelurile de performanță și, în primul rând, cu productivitatea muncii și calitatea produselor.

Să ajungi să ai capacitatea macrostabilizării economiei și să generezi creșterea prin microdinamizarea economiei reale este o realizare cu adevărat lăudabilă, un semnal că suntem pe drumul cel mai bun cu putință. Meritul este cu atât mai mare cu cât bugetul instrumentează concret și dezinflația accelerată, și stăpânirea deficitelor bugetare și a contului curent, în limitele admise de Uniunea Europeană și de Fondul Monetar Internațional.

De altfel, nu există altă posibilitate de a recupera forțat pierderile de viteză din intervalul 1991-1999, când scăderea P.I.B. a fost de 11,7%. Abia în 2003 putem fi siguri, atingând obiectivul de creștere a produsului intern brut de 5,2%, că vom fi depășit valea dezastrelor ce păreau să ne includă o dată cu politica economică a opoziției de astăzi.

Trebuie să insist, pentru a sparge pragul de percepție obișnuit, că opțiunea în privința creșterii pe care a făcut-o Guvernul Năstase oferă baza unui consens mai larg în legătură cu obiectivele de politică economică cerut țărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeană.

Totodată, în chip de oportunitate națională asumată, această opțiune invită la efortul tuturor forțelor de a da coerență în aplicarea programului economic de preaderare. Și aici nu este vorba doar de nevoia conștientizării unei cauze care să vizeze deopotrivă pe reprezentanții națiunii, toate puterile în stat și toate partidele responsabile, ci și de susținerea concretă a compatibilizării evoluțiilor generale ale economiei cu standardele specifice Uniunii Europene. Acest lucru este hotărâtor, cu atât mai mult cu cât calcule simple arată că România are nevoie de ritmuri mai înalte de creștere pentru a arde etapele compatibilizării cu modelul european de economie.

Faptul că influențe hotărâtoare în creșterea produsului intern brut au formarea brută de capital, exportul de bunuri și servicii, ca și consumul individual efectiv al gospodăriilor, pe fondul descreșterii influenței importului de bunuri și servicii sub cele ale exportului, indică ieșirea dintr-o rigiditate structurală ce părea să facă din România, pur și simplu, o piață de consum.

Tendințele sunt susținute de creșterea netă a contribuției la crearea valorii adăugate a ramurilor nonagricole, inclusiv o reponderare a contribuției serviciilor, ca semn al premiselor pentru depășirea modelului de economie structurat de industrializarea forțată.

În concluzie, putem constata cu satisfacție că, din punct de vedere al recalibrării mecanismului economic, chiar se produc procese de substanță susținute în mod eficient prin prevederile bugetului pe 2003.

Doamnelor și domnilor,

Componenta socială a bugetului este una esențială și ea este susținută prin inovații bugetare remarcabile.

Desigur, situația de ansamblu a economiei nu permite alocarea de resurse bugetare pentru cât se solicită în învățământ, sănătate, pensii, cultură, cercetare și altele, dar trebuie să recunoaștem că soluțiile pentru 2003 la solicitările sectoarelor nonpiață sunt unele ce reflectă voința de a asigura echilibrele sectoriale și de a susține procesele de înnoire.

Finanțarea prin buget a unor programe de modernizare a dotărilor în învățământ, inclusiv susținerea proiectului privind suplimentul alimentar pentru elevii din învățământul primar, mergând până la majorarea salariului minim pe țară și reașezările în sistemul de pensii demonstrează, fără putință de tăgadă, disponibilitatea Guvernului Adrian Năstase de a aborda cu deplină responsabilitate problemele de viață ale oamenilor.

Este obligatoriu să subliniem faptul că și acest proiect de buget prevede soluțiile necesare pentru asigurarea condițiilor parteneriale, inclusiv de cofinanțare, presupuse de atragerea și utilizarea fondurilor din programele de finanțare externă care au menirea să îmbunătățească mediul de viață din localitățile țării.

Consider că s-a găsit prin buget calea de a se ajunge mai repede la formarea și consolidarea capacității României de a utiliza fondurile prin programele externe, inclusiv sub aspect instituțional, ceea ce ne apropie mai mult de standardele europene în materie.

Bugetul 2003 continuă, în ciuda gâlcevei alimentate politic, să reechilibreze resursele pe regiuni de dezvoltare, punând bazele proceselor de eradicare pe termen mediu a disparităților între zone și județe.

Promovarea principiului solidarității naționale în privința accesului la resurse de dezvoltare dă o valoare socială deosebită bugetului actual. În fapt, ceea ce asigură sustenabilitatea publică și prefigurează tendințele de coeziune socială în favoarea proiectului de reformă, de reinserție a țării în modernitate, se validează prin înțelegerea largă a redistribuirii către zonele cu decalaj mai mare în dezvoltare ca pe o necesitate vitală asumată și politic, și civic.

Situarea pe alte poziții decât aceasta și înverșunarea în a susține existența unor complicități în transferurile în profil teritorial nu poate fi decât o cauză pierdută la roata istoriei care vine peste noi.

Semnificative pentru dimensiunea socială a bugetului sunt obiectivele care determină, începând din 2003, o reducere a presiunii fiscale, cu efecte notabile asupra puterii de cumpărare a populației, o diminuare a taxelor și contribuțiilor aferente veniturilor directe și compensarea consecințelor asupra bugetului prin majorarea impozitelor indirecte, similar practicilor financiare din Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor colegi,

Este pentru prima dată când construcția unui buget nu ia în calcul presiunea subvențiilor și nu cedează înclinației către proliferarea sistemului de facilități bugetare și fiscale pentru gospodării și agenții economici. Deși perceput ca o schimbare de filozofie politică, acest adevăr se înscrie în categoria lucrurilor ce țin de etapa în care se manifestă criteriile de funcționalizare a economiei de piață.

La drept vorbind, cu bugetul din 2003 se normalizează alocarea resurselor într-o economie structural concurențială. Că acest lucru se întâmplă într-o guvernare cu puternice opțiuni sociale este un aspect care întărește poziția responsabilă manifestată în timp în raport cu esența proiectului general de tranziție și califică Guvernul Adrian Năstase drept inițiatorul asumării tendințelor moderne din economia începutului de secol și de mileniu.

O dată cu bugetul pe 2003 se instituie o adevărată provocare pentru soliditatea restructurării economiei, o probă a certificării masei critice atinsă în dezvoltarea relațiilor de piață.

Sigur, mentalitatea ne trage de mânecă, invitându-ne să nu ne despărțim încă de trecut. Avem structuri economice care forțează nevoia de subvenție de la buget, unele componente ale mediului de afaceri solicită scutiri de la obligațiile bugetare, sindicatele mai uită încă de corelarea salariilor cu creșterea productivității muncii și așa mai departe. Cert este însă că asumarea prin buget a întreruperii unei tradiții redistributive în zona economicului și susținerea generalizării în economie a comportamentelor și deciziilor bazate pe cerințele și confirmarea pieței este o reușită politică de excepție.

Acest buget marchează, cu alte cuvinte, o fractură istorică de concepție privind politica economică generală a țării. Se așteaptă de acum o tendință descendentă rapidă a obsesiei pentru acoperirea prin redistribuire a riscului, inclusiv în ce privește proprietatea, și să crească tendința de asumare a riscului și de reproducere a proprietății prin inițiativă privată, în consens cu regulile economiei de piață.

Sigur, ne-am fi dorit ca, prin buget, să putem finanța programe de sprijin specifice economiilor de piață funcțională pentru întreprinderile mici și mijlocii, adică pentru sectorul cel mai dinamic și cu rentabilitate confirmată al economiei noastre, cel care reprezintă calea naturală de dezvoltare a proprietății private. Probabil că singura neîmplinire a bugetului în această formă este că din sursele identificate pentru venituri nu s-au putut acoperi unele nevoi reale pentru susținerea mai consistentă a dezvoltării acestui domeniu, inclusiv printr-o realocare firească a veniturilor din privatizare pentru susținerea programelor de cofinanțare a proiectelor specifice întreprinderilor mici și mijlocii, în conformitate cu normele europene.

Personal, consider că ar fi trebuit ca Guvernul să fi îndrăznit mai mult în privința depășirii unor restricții derivate din rețetele rigide ale Fondului Monetar Internațional, mai ales în ceea privește asigurarea sumelor pentru dezvoltare obținute ca venituri din privatizare. Practic, ceea ce privatizăm trebuie să susțină, sub formele economice, chiar procesul de dezvoltare al inițiativei private.

Să sperăm că evoluțiile preconizate pentru 2003 vor permite creșterea veniturilor bugetare și acoperirea acestei necesități prin rectificare bugetară.

Doamnelor și domnilor,

Între ideal și realitate se interpun doar posibilitățile noastre definite de idei și de acțiunea concretă. Pentru a da măsura posibilităților de care suntem în stare nu trebuie nici să evadăm în ideal, dar nici să ne complicăm în realitatea cotidiană. Bugetul pe 2003 nu este și nici nu anunță o situație ideală, cum făcea, mai ieri, utopia fericirii comuniste, dar nici nu lasă să ni se complice realitatea în care trăiesc, muncesc și speră concetățenii noștri.

Bugetul pe 2003 este și ceea ce suntem prin ceea ce am făcut până acum, și ceea ce putem fi prin ceea ce ne propunem să facem în 2003 și în anii ce urmează.

Totul este să nu ne complicăm acum și aici, în Parlament, pentru a dijmui din miza profundă a bugetului.

În consecință, vă invit să votăm bugetul, pentru a putea decide pentru mai mult mâine și poimâine.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Pentru 5 minute, domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului aparținând minorităților naționale.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Chiar am să vorbesc foarte puțin, mai puțin, poate, decât cinci minute, pentru că bugetul este bine construit și a-l lăuda - nu prea îmi stă în fire să laud, a critica - nu prea am mare lucru ce să critic.

Vreau să spun că există câteva puncte puternice ale acestui buget. Primul este faptul că, în sfârșit, este construit pe programe. Spuneam lucrul ăsta de ani de zile, că e bine să avem un buget construit pe programe. Iată că avem un buget construit pe programe.

Al doilea lucru pozitiv este că reușește... deja sunt convins că se va întâmpla lucrul ăsta... Am privit cu puțină neîncredere anul trecut, dar deja sunt convins că se va întâmpla, va reuși să țină sub stăpânire și deficitul, și inflația. Deci nu cred că avem surprize majore la care să ne așteptăm. Este construit foarte echilibrat.

Un lucru cu adevărat pozitiv, dincolo de - să spunem - aceste considerații de ordin macroeconomic, este faptul că în acest buget găsim proiecte de infrastructură.

Proiectele de infrastructură au scos din criză, de foarte multe ori, economii ale unor țări mari. Faptul că acum găsim proiecte de infrastructură serioase în acest buget cred că reprezintă o garanție atât pentru economie, cât și pentru societate, pentru că ieșirea din criză a societăților care au trecut prin sărăcie, prin criză economică, prin probleme sociale majore s-a făcut de foarte multe ori cu proiecte ample de infrastructură. Deci cred că acesta este un câștig major al acestui buget.

Mă așteptam - și aici chiar domnul ministru ne promisese - la un accent mai mare pe componenta multianuală. Nu prea am găsit lucrul acesta și vă mărturisesc că speram foarte tare să găsesc și așa ceva în acest buget. Poate la anul, pentru că deja economia este, cât de cât, stabilizată și cred că putem trece foarte serios la proiecte care să depășească un an bugetar, mai ales că, iată, vorbim de proiecte de infrastructură. Acestea, categoric, depășesc un an bugetar, deci ele se pretează la o construcție multianuală. Lucrul acesta, cu mâhnire, nu l-am găsit în buget. Speram să-l găsesc. Sper să-l găsesc anul viitor mult mai accentuat decât... Există și în bugetul de anul trecut, și în bugetul acesta aspecte multianuale, dar ele nu sunt la nivelul la care cred că ne putem permite pe o economie stabilizată, pentru că, slavă Domnului, discutăm într-o situație, cât de cât, stabilă economic.

Am găsit, de asemenea, și lucrul acesta este un lucru îmbucurător și o spun și cu mândrie chestiunea aceasta, iată, industria de înaltă tehnologie începe să-și facă loc serios, ca pondere, în veniturile pe care bugetul începe să le ia de pe urma ei. Măsurile care au fost luate aici s-au dovedit a fi corecte. Ea și-a triplat volumul în doi ani. Nu este puțin lucru. În foarte puține țări din lumea asta, industria poate să se laude cu asemenea ritmuri de creștere. S-a întâmplat în urma unor măsuri clare care au fost luate și sper ca ritmul acesta să crească și în anii care urmează.

Din punct de vedere al Grupului parlamentar al minorităților naționale pe care îl reprezint, înțelegând foarte clar care sunt prioritățile, obiectivele pe care ni le-am propus le considerăm atinse și, în consecință, vom vota acest buget.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Stimate doamne și stimați domni senatori și deputați,

Investiția în educație și în formarea oamenilor este cea mai rentabilă pentru dezvoltarea unei societăți pe termen lung și, respectiv, mediu. De aceea, instituțiile de învățământ și educație, precum și cele de cercetare științifică sunt privite ca instituții strategice pentru destinul național.

Iată, stimate doamne și stimați domni, o formulare aproape perfectă a importanței, a rolului, a destinului școlii românești în societate, în documentul de politică și strategie pentru anul 2003 și perspectiva 2004-2006, găsită de stimata doamnă ministru Ecaterina Andronescu, care prefațează bugetul Ministerului Educației și Cercetării. Dacă la aceasta adăugăm și prevederea art. 2 din Legea învățământului - "În România, învățământul constituie prioritate națională" - atunci alocațiile bugetare ar fi corespunzătoare îndeplinirii nobilei misiuni a școlii - instruirea și educarea celor peste 4,8 milioane de tineri.

Din păcate însă, pe lângă doamna ministru Ecaterina Andronescu, ministrul educației și cercetării, în România există și domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanțelor publice. Domnul ministru Mihai Tănăsescu, ca orice ministru de finanțe postdecembrist, asemenea unor concetățeni de-ai noștri, care au rău de mașină, de avion sau vapor, Domnia sa are rău de școală. Ca urmare, pe 26 februarie 2001, prin Ordonanța Guvernului nr. 32, care nu este contrasemnată de ministrul Ecaterina Andronescu, dictează: art. 12 - "Alin. 1 al art. 170 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "Finanțarea învățământului de stat se asigură din fonduri publice - atenție! - în limita a cel puțin 4% din produsul intern brut"" - nu din bugetul de stat, cum era anterior.

Art. 13: "Începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale" - nu din bugetul de stat, cum era în vechea formulare.

Rezultă clar că prin aceste două alineate, care modifică două articole dintr-o lege organică printr-o ordonanță de urgență, domnul ministru Mihai Tănăsescu face dovada înaltei sale specializări în inginerii financiare. Deci numai printr-o inginerie financiară de marcă "Tănăsescu" se poate inventa că bugetul Ministerului Educației și Cercetării ar fi în prezent egal cu 4% din P.I.B. În realitate, el este, practic, anul trecut 3,2%, față de 3,1, mai mic decât în anul 2000 - 3,66 și 3,64% în anul 2001 sau ca atunci când frânele finanțelor erau ținute de delicatul Decebal Traian Remeș.

Introducerea fondului de șomaj, a veniturilor extrabugetare, a posibilelor credite externe - 200 milioane dolari în 2002 și 150 milioane dolari în 2003, din care nimeni nu a văzut nici un dolar în 2002, calculul procentului de 4%, cât prevede Ordonanța Guvernului nr. 32/2001 este o faptă demnă de "Împușcatul". Dar, cine mai știe? Cu telefoanele roșii, poate domnul ministru Tănăsescu are fir direct cu "Împușcatul". Căci, altfel, nu înțelegem această încăpățânare a miniștrilor de finanțe, de măsluire a cifrelor, în încercarea de fațadă de a respecta Legea învățământului și de a menține ani în șir o subfinanțare cronică a învățământului românesc, cu consecințe dure asupra viitorului țării, în contextul integrării europene, a compatibilității forței de muncă și a produselor românești pe piața europeană.

Cu alocații de ordinul a 3,1-3,2%, cât a Bulgariei, în scădere de la 3,66-3,64%, în perioada 2000-2001, față de 4,6% - Ungaria, 5,1% - Cehia, 7,5% - Polonia, ca să nu mai amintim de 6% - Franța, 6,9% - Canada, 7,5% - Finlanda, 8,1% Danemarca, 8,3% Suedia, școala românească, în pofida vorbelor frumoase amintite la început, nu numai că nu are mijloace financiare pentru a se dezvolta, dar, mai grav, ea face eforturi disperate pentru a supraviețui.

Cu 12.293 școli fără instalații sanitare, 1.157 școli cu pereți din chirpici, 1.084 școli cu pereți din lemn, 4.356 școli cu igrasie, 1.706 școli existente în perioada 1700-1900 și cu alocații la nivelul Albaniei, nu se poate înainta în dorita și necesara reformă, stimată doamnă Ecaterina Andronescu, oricât am jumuli noi, dascălii, pupăza din tei, ca să scoatem bani.

Cu salarii inadmisibil de mici, 0,5-0,7, raportul salariului mediu anual al unui profesor supra produsul intern brut pe cap de locuitor, față de 1,7-3,7 în Portugalia, relativ codașă în Uniunea Europeană, sau, mai direct, cu un asistent universitar având un salariu mai mic decât o grefieră cu studii medii sau cu un profesor universitar la limita maximă de vechime, de 40 de ani, depășit, ca salariu, de un judecător, fostul său student, cu o vechime de numai 5 ani, sistemul de învățământ nu mai este atractiv pentru elita tinerilor români și școala se va sufoca și îneca în mediocritate. Vezi recentele rezultate la examenul de titularizare sau de acces în magistratură.

Și astfel, nu este departe timpul când școala nu va mai avea profesori, în special în învățământul superior, unde actuala medie de vârstă este de circa 40-50 de ani, iar repetenții vor deveni, peste timp, profesori, și - de ce nu? - chiar miniștri.

Deci nu vă putem înțelege, domnule ministru Tănăsescu, această "răceală" față de școală, unde, după bugetul alocat, se pare că 2 plus 2 fac 3, și acea "căldură" pentru justiție, unde se pare că 2 plus 2 fac 5, când, orice s-ar spune, evident, fără răutate sau altă conotație, doamna ministru Andronescu ar trebui să atragă mai multe fonduri bugetare decât distinsa doamnă ministru Stănoiu, deoarece, prin instrucție, educație, mai puțini cetățeni români ar ajunge în judecătorii, tribunale, curți de apel și pușcării. Este clar pentru toată lumea. E mai profitabil, mai benefic, pentru societatea românească, să muncească doamna ministru Andronescu și să șomeze, din lipsă de clienți, doamna ministru Stănoiu.

Este mult mai bine și chiar mai eficient să plătim suficient de bine educatorul, învățătorul, profesorul, spre a scăpa, în perspectivă, tânărul de pușcărie, decât pe judecător, să-l bage în pușcărie. Or, ce se întâmplă acum este inadmisibil, domnule ministru Tănăsescu. Puneți carul înaintea boilor. Propuneți, de fapt, salarii majorate pentru judecători, de peste 18 milioane, iar profesorii universitari să rămână cu 6,5 milioane. Micșorați, la recenta rectificare a bugetului, bugetul net cu circa 200 miliarde și creșteți la justiție cu 255 miliarde lei. Micșorați fondurile la cercetarea din universități cu 32 miliarde lei și se ajunge la un program rectificat în 2002 de 99% față de cel inițial, fără a se mai lua în considerare inflația. Și, în aceste condiții, propuneți să finanțăm prin actualul buget un program al Ministerului Justiției - anexa III/16-27 - cu circa 4.000 de miliarde, atenție!, pentru evaluarea activității fiecărei instanțe pe baza indicatorilor statistici existenți și stabilirea numărului de judecători și personal auxiliar în vederea creării independenței magistraților. Să vezi și să nu crezi! 4.000 de miliarde pentru un studiu care, chipurile, ar crea magistrați independenți!

Ca urmare, domnule ministru Tănăsescu, vrem ca și noi, dascălii, prin alocații bugetare, să devenim nu mai corecți, nu mai buni, nu mai performanți, nu mai profesioniști, nu mai insensibili la șpagă, ci vrem să devenim independenți. Ca atare, vă solicităm expres 1.500 de miliarde din finanțarea de 4.000 de miliarde a Programului Ministrului Justiției de creare a magistraților independenți, pentru finanțarea unui program similar cu cel citat anterior, la Ministerul Educației și Cercetării, intitulat - atenție! - "Evaluarea activității fiecărei școli pe baza indicatorilor statistici existenți și stabilirea necesarului de cadre didactice și personal auxiliar, în vederea creării independenței dascălilor".

Priviți în oglindă cele două programe, unul real, existent în bugetul propus, și unul fictiv, stimați senatori și deputați, și veți constata, ca și mine, că, dacă ridicolul ar ucide, atunci cineva, în această sală, ar trebui să fie deja mort.

Stimate doamne și stimați domni senatori și deputați,

Vă adresez rugămintea de a-mi permite și câteva considerații asupra finanțării cercetării științifice.

Ca oameni politici, sunteți prin excelență intelectuali care înțelegeți perfect că va veni timpul când veți putea fi făcuți răspunzători în fața istoriei, pentru că în perioada mandatului dumneavoastră cercetarea științifică românească va înregistra un regres.

Argumentele care fundamentează această sumbră previziune sunt: o finanțare care a scăzut continuu, de la 0,88% din produsul intern brut, în 1992, la 0,22% în 2002 și, după aprecierea noastră, la 0,13% din P.I.B., propus de Guvern în proiectul bugetului de stat pe 2003.

Aceasta, în condițiile în care în toate celelalte țări esteuropene se alocă pentru cercetarea științifică sume ca: 0,45% în Polonia, 0,45% în Ungaria, 0,47% în Cehia, 0,48% în Estonia, 0,64% în Slovenia, țări în care cercetarea științifică este cu adevărat considerată ca o puternică și principală forță de redresare economică.

Reducerea drastică se petrece prin abrogarea prevederilor Legii nr. 95/1998, votată de P.D.S.R. și eliminată de distinsul nostru ministru de finanțe prin Ordonanța Guvernului nr. 32/2001, în care se prevedea ca resursele bugetare alocate din bugetul de stat la capitolul "Cercetare" să nu fie mai mici de o cincime față de resursele bugetare alocate la capitolul "Învățământ", adică 0,8% din produsul intern brut. Ca să nu mai amintim de prăfuita Constituție - "Statul trebuie să asigure stimularea cercetării științifice naționale" (art. 134 alin. 2) și de uitatul Program de guvernare. Și aceasta, în condițiile în care Guvernul român nu respectă nici ceea ce România a semnat la 28 martie 2000 prin Documentul de poziție la Dosarul 17 - Știință și cercetare - ca, până în 2007, finanțarea cercetării și dezvoltării să atingă 1% din P.I.B.

Mint eu sau încercăm să-i păcălim pe cei din Uniunea Europeană, domnule ministru Tănăsescu? Sau o fi, poate, o chestiune de virgulă: în loc de 0,13%, să citim 1,3%. Ar fi foarte bine.

Efectele subfinanțării se constată și prin reducerea drastică a specialiștilor în cercetare până la o treime, iar a cercetătorilor atestați la o pătrime din cei existenți în 1990, astfel că numărul acestora la 1.000 de locuitori a atins în România tristul record de 0,45%, față de 2-3% în toate celelalte țări europene.

Nu ne îndoim, stimate doamne și stimați domni senatori și deputați, că intuiți exact consecințele nefaste, mai ales pe termen mediu și lung, ale acestei evoluții asupra potențialului tehnologic propriu al economiei naționale, precum și pericolul iminent ca România să devină, efectiv, o colonie tehnologică și, exclusiv, o piață de desfacere.

Avem convingerea că nu veți permite să se continue o asemenea eroare, că veți acționa astfel încât să se evite distrugerea domeniului strategic al cercetării științifice și dezvoltării tehnologice românești, infirmând ideea, susținută de mulți, că sloganul "Noi muncim, nu gândim", care se striga 1990 în stradă, acum este aplicat cu o consecvență demnă de o cauză mai bună de un guvern social democrat.

Stimați colegi,

Parafrazând pe un mare romancier, dacă cercetare nu e, nimic nu e, nici dezvoltare tehnologică, nici relansare economică, și nici nivel de trai.

În încheiere, față de cele prezentate și după o matură chibzuință, credem, domnule prim-ministru Adrian Năstase, că singura speranță, și chiar soluție, ca alocațiile bugetare pentru învățământ și educație și cercetare să crească la nivelulul țărilor din Uniunea Europeană, în perspectiva integrării noastre, este ca la viitoarea remaniere guvernamentală domnul Mihai Tănăsescu să fie numit la Ministerul Educației și Cercetării și doamna Ecaterina Andronescu să fie numită la Ministerul Finanțelor Publice.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, dau cuvântul, pentru patru minute, domnului senator Iuliu Păcurariu.

Vă rog să vă încadrați în timp, domnule senator.

 
 

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

La 25 aprilie 2002, la Strasbourg, Comisia instituțională a Congresului puterii locale și regionale aproba raportul privitor la democrația locală și regională din România.

Permiteți să vă citesc trei articole din acest raport, din capitolul intitulat "Fenomenul migrării politice a primarilor".

Pct. 44, primul alineat, spune: "Principalele motive ar fi rețelele de influență politică implicate în alocarea fondurilor de către administrația locală."

Pct. 46 - Raportorii s-au întrebat, în particular, dacă alocarea resurselor financiare, ce depind de complexitatea politică a autorităților locale, a fost în unele cazuri o metodă ascunsă de slăbire a opozanților politici.

Pct. 47 - După cum a subliniat Alain Chenar, în timpul primei vizite, o astfel de metodă de slăbire a opozanților avea "avantajul de a înlătura necesitatea folosirii procedurilor aleatorii de suspendare sau demitere utilizate în 1993-1995, având la bază legi îndoielnice sau practici vădit contrarii principiilor legale privitoare la libertățile fundamentale și autonomia locală".

Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

Cred că nu vă imaginați că P.S.D. a devenit un partid far călăuzitor care să explice această migrație a primarilor către partidul dumneavoastră și veți admite că sunt cauze obiective care determină această situație. Cauzele la care se referă raportul în cele 100 de articole ale sale se referă în primul rând la modul de alocare a resurselor către administrația publică locală. Și în acest proiect, care, din punctul meu de vedere, reprezintă un pas grav înapoi privind democrația administrației locale din România, rezolvă absolut defectuos această problemă în art. 27 și art. 17.

În art. 27 se arată că transferul fondurilor de echilibrare, și mă refer la cele două surse, fondul de 17% la discreția Consiliului județean și Fondul pentru echilibrare trasat din bugetul de stat, se alocă pe baza criteriului acceptat, de altfel, și în celelalte bugete, numit puterea financiară a localității și care, în acest an, alocă doar 50% din totalul acestor sume, restul urmând să fie alocate pe baza unor criterii aprobate de către consiliile județene.

Nu e nici un secret pentru nimeni că, în situația în care controlați astăzi 34 de consilii județene, dispunând de majorități absolute în aceste consilii, veți putea foarte ușor să favorizați reprezentanții P.S.D.-ului în administrația locală.

Sigur, este an preelectoral, puterea în România a fost și este în continuare abuzivă, puteți face acest lucru, dar încălcați principiul 9 din Carta europeană a autonomiei locale, pe care România a ratificat-o în 1997 și care prevede în mod expres că orice alocare de resurse către administrația locală nu trebuie să suporte nici o condiționare politică.

Dacă vreți, aisbergul acestei încălcări în picioare a acestor principii este art. 17, prin care dumneavoastră ați transferat Fondul special al drumurilor în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței care alocă banii pe drumuri județene, care fac parte din domeniul public al consiliului județean, sau pe drumul comunal, direct prin ordin al ministrului, cu o simplă informare a președintelui consiliului județean.

Domnule ministru, aș vrea să vă mai dau un exemplu recent al unui abuz grosolan...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

 
 

Domnul Iuliu Păcurariu:

Închei acum, da... al unui abuz grosolan care s-a petrecut ieri, în județul Cluj, cu ocazia vizitei domnului ministru de finanțe Tănăsescu și a ministrului de interne Ioan Rus. Domniile lor, în cadrul campaniei electorale care are loc acum, în alegerile locale, în aceste două noi comune înființate, au anunțat alocarea a câte unui miliard de lei acestor două localități, preluat de presa locală, de mediafax, în fluxul de astăzi.

Problema la care aș vrea să vă atrag atenția este...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, nu mai puteți retracta... (Voci suprapuse.)

 
 

Domnul Iuliu Păcurariu:

...Este că aveți ocazia de a evita monitorizarea pe anul 2003 din partea Congresului, acceptând amendamentele pe care vi le-am propus și pe care le-ați respins.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, vă propun și supun votului dumneavoastră să prelungim programul și decalăm după aceea perioada de masă, pentru a încheia dezbaterile generale.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Abțineri?

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnului deputat Gheorghe Eugen Nicolaescu.

Aveți 11 minute la dispoziție, domnule deputat.

 
 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal consideră că România se află în fața îndeplinirii a trei deziderate majore:

  1. Continuarea procesului de integrare europeană, conform Programului de aderare.
  2. Aplicarea Programului de guvernare al P.S.D., conform votului de încredere acordat de Parlament la învestire și Protocoalelor semnate cu centralele sindicale, precum și recentele divergențe tot mai mari cu unii parteneri de dialog social.
  3. Respectarea condițiilor macroeconomice din Acordul stand-by și a Memorandumului suplimentar de politici economice și financiare încheiate cu F.M.I., dar și a ultimei scrisori suplimentare al cărei conținut nu a fost făcut public.

Cele trei componente esențiale care marchează întreaga activitate a României ar trebui să se regăsească coerent în proiectul de buget și, de asemenea, să reprezinte viziunea guvernamentală pentru anul următor, fundamentată pe estimările anului curent.

Înainte de toate, trebuie să remarcăm că propunerea Guvernului nu a luat în considerație principii elementare, în ceea ce privește consultarea celor care ar fi contribuit la obținerea unei variante mai apropiate de realitățile românești.

Faptul că marile centrale sindicale au fost informate în Consiliul economic și social, ca și grupurile parlamentare, numai cu câteva zile înainte de depunerea bugetului la Parlament a însemnat, practic, o parodie a dialogului și transparenței.

De aceea, considerăm că proiectul înaintat Parlamentului reprezintă numai voința unică a Guvernului, pentru care trebuie să-și asume întreaga responsabilitate în fața cetățenilor României și a organismelor internaționale.

Apreciem că, dacă ar fi fost adevărată presupusa dorință de colaborare și de deschidere afirmată de reprezentanții Guvernului, atunci dezbaterile din comisiile de specialitate ar fi avut un caracter serios și ar fi dovedit disponibilitatea puterii de a avea un schimb de argumente constructiv, care ar fi putut duce la un proiect de buget în interesul întregii țări, și nu numai al partidului de guvernământ.

P.N.L. consideră că reprezentanții puterii au dat dovadă încă o dată măsura aroganței, suficienței și ignorării constante a oricărei păreri, indiferent dacă aceasta este sau nu corectă, iar așa-zisele dezbateri din Comisiile reunite pentru buget, finanțe și bănci au fost de fapt un monolog al puterii și un troc politic între partidele aflate în coaliția guvernamentală.

În urma analizei proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003, Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal au constatat că: a) Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003 este întocmit după aceleași criterii de risipire a banului public, de risipire a finanțelor țării pentru pretinse programe sociale, fără să se țină cont de faptul că se cheltuie pentru un consum iluzoriu, cu iz electoral permanent și care afectează dezvoltarea României pe termen mediu și lung.

Suplimentările propagandistice referitoare la recorelarea pensiilor cu câteva zei de mii de lei, subvențiile neacoperitoare pentru țărani, continuarea Programului "Cornul și laptele", acordarea venitului minim garantat mai mult pe hârtie decât în realitate reprezintă câteva din exemplele de iraționalitate economică și propagandă politică pe banii publici. b) Proiectul Legii bugetului menține poziția dominantă a statului în economie, Guvernul încurajând ineficiența, pierderile și nerestructurarea reală a societăților de stat.

Se alocă sume importante din buget pentru finanțarea unor societăți nerentabile, fără piață de desfacere, numai pentru o pretinsă pace socială, pentru că momentul adevărului oricum este foarte aproape, dar între timp banii au fost cheltuiți inutil. Este curios cum Guvernul recunoaște că a întârziat restructurarea și reforma în fața organizațiilor sindicale, iar în Parlament afirmă contrariul, în sensul în care prin politici economice performante duce la o dezvoltare durabilă a României. c) Proiectul Legii bugetului impune un deficit bugetar de 2,65% din P.I.B., care nu permite susținerea dezvoltării economice și are ca efect numai o echilibrare de dragul F.M.I. a unor indicatori macroeconomici. În toate țările aflate în tranziție, ca și în țările dezvoltate, s-a demonstrat că un deficit bugetar mic, așa cum este cel propus pentru 2003, are efecte dezastruoase pentru creșterea consumului și a sistemului de acumulare, care se va repercuta în câțiva ani ca un bumerang tot asupra cetățenilor. d) Proiectul legii nu cuprinde volumul datoriilor din economie, estimate, după noi, la circa o sută de mii de miliarde. Guvernul își propune să piardă aceste sume, ceea ce înseamnă că va perpetua economia subterană la niveluri ridicate, birocrația excesivă și corupția, prin acordarea de reeșalonări, scutiri, anulări de impozite și taxe datorate.

Mecanismele guvernamentale stimulează clientela politică și nu se preocupă ca înlesnirile la plata obligațiilor bugetare să se facă pe baza planurilor de restructurare și de afaceri. e) Proiectul legii nu se fundamentează pe date reale, deoarece estimarea execuției bugetare pe anul 2002, ca bază a evaluărilor pentru anul 2003, nu reflectă uriașele datorii acumulate de către instituțiile finanțate de la buget.

Numai în sistemul de sănătate, la o singură poziție, "Livrarea de medicamente", sunt restanțe la plată peste 6.500 miliarde lei, namaivorbind de datoriile pe care le au instituțiile publice către diverse firme care au prestat serviciile contractate, dar care trebuie să-și achite impozitele și taxele, chiar dacă nu au încasat de la buget contravaloarea lucrărilor aferente. f) Proiectul Legii bugetului de stat demonstrează incapacitatea statului de a colecta impozitele și taxele care i se cuvin, veniturile din impozite reprezentând numai 30,1% din P.I.B., în timp ce la nivelul cotelor actuale de impozite și taxe bugetul ar trebui să mobilizeze circa 34-36% din P.I.B., așa cum, de altfel, Guvernul se angajase în fața Uniunii Europene. Comparația cu alte țări candidate, ca și România, la integrarea europeană, privind posibilitatea de a colecta veniturile din taxe și impozite arată că la noi în țară predomină indisciplina și clientelismul politic, inclusiv îngăduința manifestată de autoritățile statului. g) Acest proiect reprezintă, de fapt, centralizarea pretinsei descentralizări a bugetelor locale, pentru că în sarcina acestora s-au repartizat atribuții suplimentare în scopul diminunării cheltuielilor bugetului de stat, însă aruncând în aer și așa puținele resurse pe care le primesc bugetele locale. Prin modul pervers în care se efectuează transferul către bugetele locale, se direcționează fondurile publice numai către organele locale reprezentate de P.S.D., fapt ce a dus la înroșirea totală a hărții României. Am vrea să remarcăm că raportul comisiilor de specialitate este întocmit fără nici un fel de concluzii, menționând susținerea punctului de vedere al Guvernului, ceea ce demonstrează din nou că parlamentarii nu au fost luați în considerație și, sigur, conform regulamentului, ar fi trebuit amintite propunerile de amendare a proiectului de buget.

Considerăm că proiectul de buget pe anul 2003 este demagogic, electoral și antinațional.

P.N.L. afirmă din nou că este nevoie de o dezbatere serioasă, responsabilă, și vă invităm la acest lucru, capabilă să corecteze multiplele deficiențe și să permită adoptarea unui buget adaptat realităților românești.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D., domnului deputat Aurel Gubandru.

Vă ascultăm, domnule deputat.

 
 

Domnul Aurel Gubandru:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Proiectul de buget pe anul 2003, integrat într-un orizont strategic coerent, reprezintă un instrument important pentru elaborarea politicii economice orientate în principal către consolidarea creșterii economice, într-o perioadă în care țara are nevoie de stabilitate internă și credibilitate externă.

Sigur, au fost făcute suficiente considerații generale și bine fundamentate de către domnul prim-ministru Adrian Năstase, de către domnul președinte al Comsiei pentru buget, finanțe și bănci Florin Georgescu, de către domnul profesor Dinu Marin, din partea grupurilor noastre, prin urmare am să fac câteva referiri la ceea ce partidele de opoziție au comentat negativ, proiectul de buget pe anul 2003.

S-a spus, din păcate, despre acest proiect că este un buget al risipei, iar pe de altă parte s-a arătat faptul că Guvernul nu face suficient pentru protecția socială.

Dacă alocarea de ajutoare sociale la 590.000 de beneficiari pentru aplicarea Legii venitului minim garantat, dacă alocarea a peste 6.900 miliarde de ajutoare pentru încălzirea locuințelor pe timp de iarnă, dacă recorelarea și indexarea pensiilor pentru care se consumă 4.695 miliarde, dacă majorarea salariului de bază minim brut de la 1,75 la 2,5 milioane, dacă creșterea alocației de stat la 210.000 lei pe copil, dacă asigurarea de produse lactate și de panificație pentru care se alocă 1.200 miliarde, dacă asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru care se alocă 220 miliarde, a mijloacelor de transport pentru școlile - centru de zonă 150 miliarde, a laboratoarelor informatizate pentru învățământul preuniversitar 670 miliarde, dacă continuarea programului de construire a peste 400 săli de sport pentru care se alocă 1.250 miliarde lei, continuarea construirii de locuințe sociale din Programul A.N.L., susținerea exportului cu peste 1.100 miliarde, majorarea Fondului național de garantare a creditelor pentru I.M.M.-uri, pentru care se alocă suplimentar 192,2 miliarde lei, dacă înseamnă toate acestea risipă, atunci răspunsul nostru, al Partidului Social Democrat, este da.

Guvernul Adrian Năstase are putința de a crea un buget prin care să cheltuiască bani pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor României, ca un adevărat guvern social-democrat modern, cu vocație europeană.

Creșterea economică înregistrată din anul 2001 încoace, 5,3%, 4,5% estimat în acest an și proiecția de 5,2% pentru anul 2003, această creștere economică este o dovadă elocventă a faptului că Guvernul nostru poate să aloce suficiente sume de bani în interesul creșterii nivelului de trai al cetățenilor acestei țări.

Sigur, s-au făcut referiri aici la faptul că au existat foarte multe amendamente ale partidelor de opoziție și că, pe de o parte, nu a fost acceptat nici unul, așa cum declară reprezentanții P.N.L., atât în timpul dezbaterii din comisii, cât și în timpul dezbaterilor de astăzi, lucru neadevărat, pentru că, dacă facem un calcul la procent, în sumă toală a amendamentelor acceptate, P.N.L.-ul are 8%, iată un procent care depășește scorul electoral obținut în anul 2000, fără îndoială, dumnealor nu au putut să prezinte în mass-media decât o informație falsă.

De asemenea, au fost acceptate amendamente, așa cum a arătat domnul președinte Florin Georgescu, și ale P.R.M.-ului, și ale P.D.-ului, și ale minorităților naționale, P.S.D.-ul intrând și el în linia de acceptare a amendamentelor, fără îndoială, fiecare partid după mărimea sa.

Au fost amendamente care nu puteau fi luate în calcul și îmi pare rău pentru partidele aflate la guvernare înaintea noastră, P.N.L. și P.D., pentru că atunci au avut, în mod cert, ocazia să transpună în practică ceea ce propun astăzi. Poate că nu au făcut-o pentru că nu au putut, pentru că țara a înregistrat sub guvernarea dumnealor o descreștere economică, pentru care noi trebuie să reușim astăzi, prin creștere economică, să aducem țara la nivelul anului 1996.

De fapt, domnul prim-ministru ne-a prezentat aici faptul că salariul real a crescut cu 9% între 1 ianuarie 2001 și 30 septembrie 2002, dar oricum nu putem acoperi scăderea din 1997-2000 de 19,2%. Este firesc ca cetățeanul României să-și dorească să trăiască mai bine, dar, iată, creșterea economică permite în 2003 ca acest salariu real să mai crească cu 3% și foarte greu vom ajunge, spre 2004, la nivelul salariului real din anul 1996.

Criticile făcute de P.R.M. în legătură cu... sau, dacă vreți, îndoielile în legătură cu estimarea P.I.B.-ului pe 2002, de 4,2%, a creșterii P.I.B.-ului, sunt nerelevante, mai ales că aceleași temeri le-au avut și anul trecut și, iată, sper că nu pun la îndoială creșterea de 5,3% din anul 2001.

În încheiere solicit, ca și antevorbitorii mei, tuturor colegilor parlamentari să voteze proiectul de buget pe anul 2002.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, are cuvântul domnul senator Ioan Aurel Rus.

Rog colegii de la P.S.D. să restrângă cuvântul la maxim cinci minute.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Onorați guvernanți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Dezbaterea unui buget care trebuie să asigure stabilitatea economică constituie o problemă foarte serioasă și trebuie tratată ca atare. Din ceea ce s-a făcut la comisii, unde, cu maximă seriozitate, colegii, împreună cu reprezentanții ministerului de resort au dezbătut peste 114 amendamente, și mă refer doar la cele admise în acea fază, s-a ales praful.

La comisiile economice întrunite, marele finanțist, cu multă dibăcie, chiar prea multă, arată că face parte din partidul stat, partid ce stă pe loc, dar, vorba românului: "Cel ce stă, să ia aminte să nu cadă." Altfel zis, a respins fără argumente și fără sfială munca tuturor comisiilor.

România traversează o perioadă de criză prelungită și din cauza actualei guvernări care nu vrea să înțeleagă că împrumuturile nu rezolvă criza economică, ci aplicarea severă a legilor, mai ales față de clientela partidului de la putere.

"Nu sunt bani și nu ați indicat sursa de finanțare", se aude tot mai des. Dar a găsi sursa de finanțare este treaba și datoria Guvernului.

Datoriile iertate, reeșalonate și apoi uitate nu sunt surse de finanțare?! Criza financiară naște alte crize, criza morală devine din ce în ce tot mai accentuată - și la ea mă voi referi. Delincvența juvenilă, traficul de droguri, abandonul școlar, prostituția, iată elemente ale crizei morale. Asta în rândul tinerilor care, pe lângă aceste încercări dramatice, sunt și agresați de pedofili aflați sub umbrela P.S.D.-ului, dintre care mulți cu gândul de îmbunătățire a bugetului, dar nu cel național, ci cel pentru persoanele care îi acoperă.

Coșul zilnic s-a transformat pentru cei defavorizați în coșciugul zilnic, la care mulți recurg printr-un act violent, condamnat de biserică - sinuciderea. Aceasta este consecința aplicării în practică a bugetelor rău gândite ale P.S.D.-ului și ale sloganului: "Mai aproape de oameni, împreună cu ei." Unde?!

Criza morală se acutizează de la o zi la alta și apare un fenomen nou, născocit de niște monștri care fac parte din grupul celor trei, adică din C.N.S.A.S., care au un buget gras la dispoziția lor și își permit să lovească în filonul cel mai puternic al civilizației, în creștinism, în speță, Biserica Ortodoxă Română.

Domnilor colegi,

Bugetul alocat Secretariatului de Stat pentru Culte este cel mai sărac și mai defavorizat. Actualii guvernanți se gândesc la unitățile de cult doar atunci când se afișează în campaniile electorale și nu găsesc că acestea trebuie slujite, administrate și îngrijite de statul din care fac parte credincioșii din România, care o formează și care, la rândul lor, contribuie prin obligații financiare la realizarea bugetului.

Salariul personalului de cult a rămas abandonat de un stat ce nu are curajul să acopere în întregime retribuția salarială a acestora.

În 2003, nu s-a prevăzut și pentru această categorie majorarea plafonului de salariu minim pe economie la cota-pate pe care statul o oferă acestora. Și știți cu cât trebuia majorat acest plafon? Cu o nimica toată. Doar 67 miliarde lei. Și acest amendament care a fost acceptat în Comisiile reunite pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă a fost respins de Comisia pentru buget, finanțe și bănci, în fruntea căreia se află domnul deputat Florin Georgescu, care s-a substituit, de fapt, unei hotărâri a majorității și, mai mult decât atât, unei necesități majore de ordin spiritual.

Poate acum, în al 12-lea ceas, se vor gândi guvernanții și la această problemă, care este problema tuturor românilor așezați în bisericile și cultele din care fac parte și ale căror lăcașuri de cult sunt în construcție, iar altele sunt avariate sau în stare gravă.

Lăcașurile de cult sunt dătătoare de lumină, cultură și viață spirituală și merită mai mult atenție, pentru că biserica, pe lângă școală, armată și sănătate, face parte din pionii de bază ai unei societăți sănătoase și, nu de alta, dar mai bine este să-ți câștigi binecuvântarea, și nu blestemul.

De ce ignoră Guvernul României acest lucru când alcătuiește bugetul anual?

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Ifrim, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 
 

Domnul Mircea Ifrim:

Stimați domnilor președinți,

Stimate domnule prim-ministru,

Onorat prezidiu,

Distinși colegi,

Problema sănătății este o problemă majoră a națiunii noastre.

Am fost foarte optimiști în anul 2001 când, pentru prima oară, la buget s-a înregistrat o creștere pentru bugetul sănătății, ajungând să fie reprezentat cu 4,2% din P.I.B.

Suntem astăzi însă în situația de a ne exprima din nou pesimismul. Bugetul sănătății este din nou 3,8% din P.I.B., ca și în anul 2000, an de referință pentru scădere, din care 0,75% reprezintă contribuția bugetului de stat și 3,1% reprezintă contribuțiile de asigurări de sănătate, deci fondul oamenilor pe care îl dau pentru îngrijirea sănătății lor.

În aceste condiții, dacă facem o comparație cu ceea ce este în țările din jurul nostru, vedem că Polonia alocă 4,8% din P.I.B., Ungaria 6,9%, Bulgaria 4,7%, media în țările post est-europene fiind de 5,9%, nu mai pun țările Uniunii Europene, care au 7,8%.

Dacă la asta adăugăm cheltuielile în dolari per capita, care ne situează sub nivelul Bulgariei, lucrurile sunt foarte clare.

Această situație care se perpetuează din anul 1990, fondurile pentru sănătate descrescând de la an la an, cu excepția anului 2001, ne-au dus în situația ca mortalitatea infantilă să se cifreze la 18,4ä, în timp ce în țările europene acest indicator este între 4 până la 6,8ä, decesele materne să fie de 0,34 la suta de mii de nounăscuți, decesele prin boli ale aparatului circulator sunt 710,6 la suta de mii de locuitori, în timp ce în Europa indicatorul este cuprins între 70 până la 190 la suta de mii de locuitori, tuberculoza ne situează pe ultimul loc în Europa, iar cazurile de SIDA la copii sunt un număr de 6.445, reprezentând jumătate din numărul copiilor bolnavi de SIDA din Europa.

În aceste condiții, sigur, situația sistemului de sănătate se găsește într-o mare suferință. Aș adăuga la aceasta faptul că spitalele au datorii foarte mari, care se ridică la peste 12 mii, aș adăuga faptul că salarizarea medicilor este sub nivelul demnității umane, ajungând un medic primar la 5,5 milioane, conform anexei 3.29/09, medicul specialist la 3,9 milioane, rezidentul la 3,1 milioane.

De ce este această situație?

Această situație este din cauza faptului că, adoptând sistemul asigurărilor de sănătate, casa de asigurări de sănătate este o "struțo-cămilă" care are dreptul să adune bani, dar nu are dreptul să-i cheltuiască.

În capitolul III din Raportul Băncii Mondiale privind îmbunătățirea alocării resurselor în sectorul de sănătate, se spune următorul lucru: "Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, definește limitele de cheltuieli totale Fondul Național al Asigurărilor de Sănătate."

Acest lucru are ca scop oprirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuțiile la asigurări de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurări naționale și în primul rând pentru fondul de pensii.

Aceasta este situația. Sistemul de sănătate nu solicită bani, solicită doar intrarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate într-un regim normal, banii de la oameni să se întoarcă la oameni.

În acest sens, s-a elaborat o lege de către 17 senatori și deputați din toate partidele politice, care se găsește în stadiul de a fi trecută de votul pe articole, urmând a avea votul final al Senatului.

În aceste condiții, se emite o ordonanță de urgență pentru o lege organică privind Casa de Asigurări de Sănătate, ordonanță care nu face altceva decât să naționalizeze Casa de Asigurări de Sănătate, punând-o în subordinea Ministerului Sănătății și Familiei, ceea ce nu vom găsi în nici un stat civilizat care urmărește ca banii dați de oameni pentru sănătate să se întoarcă la oameni.

Cred că lucrurile vor fi reanalizate și cred că această situație a stării de sănătate actuale, salarizarea medicilor, care este sub limite... și amendamentul comisiei propus pentru salarizarea medicilor a fost respins din motivul că "acestea sunt salarii date de la bugetul de stat, și nu de la fondul de asigurări", textual, în documentul prin care se respinge, ceea ce este un lucru inexact.

Eu cred că este momentul să gândim la starea de sănătate a națiunii, întrucât fără sănătate nu poate să existe nici P.I.B., nici industrie, nici agricultură.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare mai are la dispoziție 6 minute.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului senator Nicolae Pătru, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți 6 minute la dispoziție.

 
 

Domnul Nicolae Pătru:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Referitor la secțiunea din proiectul de buget care privește agricultura, o analiză superficială ne-ar conduce la concluzia greșită că viitorul buget este mai generos, întrucât în cifre absolute alocațiile bugetare ar fi mai mari, respectiv 11.000 miliarde în 2001, 19.000 miliarde în 2002 și circa 26.000 de miliarde în 2003.

În realitate, domnilor colegi, situația este alta, adică mai proastă, deoarece rata anuală a inflației este mai mare decât rata creșterii alocațiilor bugetare, o parte din resursele prevăzute în proiectul de buget o constituie fondurile externe nerambursabile, circa 11.000 de miliarde, adică peste 42%, însă pentru a putea fi accesate aceste fonduri trebuie completate cu fonduri proprii ale utilizatorilor, cuprinse între 25 și 50% din valoarea proiectelor, fonduri care sunt peste puterile agenților economici români, extrem de sărăciți. Altfel spus, Guvernul își arogă merite pe care nu le are, meritele sunt ale altora, populația care suportă efectele inflației și Uniunea Europeană care pompează bani de frica admiterii unei Românii cu o agricultură falimentară, pe alocuri medievală.

Continuând politica partidului-stat, proiectul de buget, prezentat de Guvern pentru anul 2003, ia Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor până și bruma de fonduri proprii, vânzări de active, redevențe etc. pe care le mută dintr-un condei în buzunarul lacom al Ministerului Finanțelor Publice.

Așa o fi înțelegând Guvernul descentralizarea economică, Guvernul care ne-a obișnuit "să zică una și să facă alta"?!

Domnilor colegi,

Lăsând la o parte măsurile impuse de programul de preaderare la Uniunea Europeană, considerăm că o politică sănătoasă în agricultură trebuie să aibă ca scop asigurarea sănătății alimentare a populației, obiectiv care nu se poate atinge la începutul mileniului III cu o agricultură care în prea multe locuri seamănă cu cea de la începutul secolului trecut, țărani desculți, săraci, subnutriți, căruțe hodorogite trase de mârțoage costelive și chiar vaci.

Degeaba vor sări unii ca arși arătând ici colo câte o combină modernă și câteva tractoare puternice, în fapt, potrivit datelor înregistrate la minister, doar 50.000 de tractoare sunt neamortizate, adică, raportat la suprafața agricolă de 14,5 milioane hectare, rezultă o încărcătură de 300 de hectare pe tractor. Probabil că numai undeva prin Africa se mai întâlnesc asemenea cazuri.

Din totalul tractoarelor inventariate, 40.000 de bucăți sunt de 45 de cai putere, și mai mici. Este oare admisibil ca prin bugetul de stat să nu se prevadă un capitol distinct pentru refacerea înzestrării tehnice a agriculturii?

Așa-zisul program de subvenționare a achizițiilor de tractoare în acest an, pe lângă importanța doar simbolică, a fost mai degrabă un prilej pentru câțiva distribuitori de a-și umple buzunarele.

Desigur, nu înzestrarea tehnică subminimală determină o producție agricolă mică și ineficientă. Iată, de pildă, care este situația la consumul de îngrășăminte chimice și produse fitosanitare pe 2001, 27 kilograme substanță activă pentru un hectar de teren agricol sau 52 de kilograme pentru un teren arabil, existând suprafețe uriașe care nu mai primesc nici un gram de îngrășăminte.

Pentru un hectar de teren arabil s-au consumat în 2001 doar circa 300 de grame de pesticide, așa încât nu trebuie să mire pe nimeni când vede sute de mii de hectare invadate de buruieni sau culturi distruse de boli ori dăunători.

Creșterea animalelor este, de asemenea, victima politicii înțelepte a Guvernului, care aclamă la tot pasul pe tema celor câteva sute de lei, subvenție bugetară pe litrul de lapte sau pe kilograme de carne, dar tace mâlc când este vorba de volumul importurilor de produse animaliere.

Eficiența programelor de sprijinire bugetară sau extrabugetară a agriculturii se vede bine în balanța comerțului exterior cu produse agroalimentare a României, pe primele 8 luni din acest an, 724 de milioane de dolari americani importuri și numai 248 de milioane de dolari exporturi, și asta în condițiile în care sărăcia românului îl ține departe de ușa prăvăliilor alimentare.

Practic, nici unul din produsele agroalimentare de bază nu mai poate fi asigurat de agricultori la nivelul comenzii sociale.

Cu toate acestea, Guvernul nu se jenează să susțină că a repartizat agriculturii un buget stimulativ.

Pe lângă faptul că alocațiile prevăzute în proiect sunt insuficiente, repartizarea acestora pe acțiuni economice este făcută arbitrar, fără a se urmări ca de pe urma alocațiilor să beneficieze atât producătorii, cât și beneficiarii, respectiv consumatorii.

Astfel, o mare parte din alocații este repartizată îmbunătățirilor funciare, irigații, desecări și combaterea eroziunii solului, în valoare de 1,9 mii miliarde lei.

L-aș întreba pe domnul ministru al agriculturii cât s-a utilizat, ce obiective s-au realizat din cele 2,5 mii de miliarde alocate pe anul 2002 și care a fost efectul economic al utilizării acestor sume. Câți din acești bani au ajuns la clienții politici ai partidului dumneavoastră?

Referitor la subcapitolul "Alte programe pentru sprijinirea producătorilor agricoli", căruia i s-a alocat suma de 5,9 mii miliarde lei, propusă a fi aprobată, este inclusă și cofinanțarea Programului SAPARD.

În sfârșit, pentru a prevedea care este prognoza realizării bugetului pe 2003 alocat Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, aș dori ca domnul ministru al agriculturii să îmi răspundă la următoarele întrebări:

1. Potrivit bugetului de stat pe 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Ați epuizat timpul. Vă rog să încheiați!

 
 

Domnul Nicolae Pătru:

Concluzia firească pe care...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiați cu "concluzia firească", pentru că este bine.

 
 

Domnul Nicolae Pătru:

O să înaintez domnului ministru întrebările acestea și poate îmi răspunde cu altă ocazie.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, vă ascultăm.

 
 

Domnul Nicolae Pătru:

Concluzia firească pe care o poate trage orice român, cât de cât avizat în problemele agriculturii, nu poate fi decât aceea că având un astfel de buget, după 2-3 ani de zile în țara noastră pământurile vor fi pline de ciulini ca o atotcuprinzătoare pârloagă de pe care se vor culege sărăcie și tristețe.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare și-a epuizat în totalitate timpul.

Vă fac o propunere: rog colegii din Grupul parlamentar Social Democrat și Umanist, o să dau o ultimă luare de cuvânt domnului senator Dan Mircea Popescu, iar ceilalți colegi din Grupul parlamentar Social Democrat și Umanist - pentru că mai au 70 de minute - îi rog să îl depună, dacă au scris, materialul pentru stenogramă.

De acord?

Din sală:

Da!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul senator Dan Mircea Popescu.

 
 

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Ne-am obișnuit, de-a lungul acestei tranziții prelungite, să cerem cetățeanului obișnuit al României să dea dovadă de adaptabilitate, de spirit întreprinzător, de solidaritate, de responsabilitate, de competitivitate, de creativitate, de eficiență, într-un cuvânt ne-am obișnuit să-i cerem performanță.

Este însă la fel de firesc ca și el, cetățeanul obișnuit al acestei țări, să ceară de la acei ce vorbesc în numele său, deci de la Guvernul său și de la parlamentarii săi, aceleași lucruri. Așadar, aceeași responsabilitate, aceeași competitivitate, creativitate, decență, pragmatism, eficiență, în sfârșit - performanță.

Ce ar însemna însă performanță în politică și, mai ales, ce înseamnă acest lucru la nivelul României? Într-o accepțiune cvasigenerală, a-ți stabili cu claritate prioritățile și a-ți urmări cu încăpățânare îndeplinirea obiectivelor propuse reprezintă o posibilă percepție despre ceea ce înseamnă să faci politică.

Dacă prin ceea ce ne propunem și, mai ales, dacă prin ceea ce realizăm reușim schimbări de substanță la nivel instituțional, politic, economic, social, administrativ, cultural, comportamental, schimbări capabile să ofere cetățenilor acestei țări șanse mai mari de realizare în societate și condiții de viață mai bune, cred că putem vorbi de performanță în politică.

Așadar, dacă toate aceste reforme sunt de natură, în final, să aducă bunăstare populației în cadrul unei societăți democratice, aceasta înseamnă a face politică performantă astăzi în România.

Cred însă că este prematur pentru noi a vorbi de performanță în politica internă românească, atât timp cât principalii indicatori macroeconomici sunt mult sub valorile anului 1990, atât în ceea ce privește produsul intern brut, cât și nivelul real al veniturilor.

Cred că aceasta este o dovadă de realism pe care o datorăm electoratului nostru. Putem însă vorbi de realizări în politica românească și dezbaterea de astăzi asupra proiectului bugetului de stat pe anul 2003 ne oferă un asemenea prilej, cu atât mai mult cu cât însăși realitatea oferă asemenea exemple din plin.

În opinia mea, însă, această dezbatere ar fi putut să fie și mai interesantă, cu condiția să privim poiectul de buget nu cu ochii specialistului în finanțe ci, dimpotrivă, din perspectiva politicianului pentru care bugetul reprezintă mai degrabă o sumă de opțiuni care nu pot fi decât politice, deci o sumă de priorități propuse de Guvern pentru România anului 2003 și perspectiva imediată.

În acest fel, dezbaterea poate fi translată de la nivelul cifrelor, al datelor statistice și al tehnicienilor, la nivel politic al opțiunilor politice și ideologice, în final al valorilor politice, concepte ceva mai familiare și, oricum, mai pe înțelesul cetățeanului obișnuit, interesat de ceea ce se discută în Parlamentul țării.

O analiză dintr-o asemenea perspectivă a proiectului de buget ar trebui să stabilească, pe de-o parte, în ce măsură prioritățile Guvernului sunt sau nu aceleași cu prioritățile țării, ale majorității populației și, pe de altă parte, dacă aceste priorități sunt identice cu cele declarate de partidul de guvernământ cu diferite prilejuri: campanie electorală, program de guvernare, documente programatice, luări de poziție ale principalilor lideri.

În al treilea rând, cred că s-ar impune a analiza dacă obiectivele stabilite de Guvern, dar și stategiile, politicile, proiectele, programele și măsurile efective de transpunere în practică a acestora, pe care bugetul le avansează, dau expresie valorilor definitorii ale ideologiei partidului de guvernământ, valori care îl diferențiază și îi conferă identitatea în spectrul politic românesc.

Postura de partid aflat la putere o datorăm, într-o măsură hotărâtoare, promisiunii făcute electoratului român de a pune în practică și de a da viață tocmai opțiunilor și valorilor social-democrate: libertății, proprietății, muncii, economiei sociale de piață, solidarității, justiției sociale, egalității de șanse, responsabilității eficienței, creativității, transparenței, în sfârșit, democrației.

Pragmatismul de care se face atâta caz atunci când vine vorba de trăsăturile caracteristice ale politicii secolului XXI nu înseamnă nicidecum abandonarea ideologiei sau a valorilor definitorii ci, dimpotrivă, înseamnă a găsi căi și mijloace mai directe și mai eficiente de promovare a acestora.

Din punctul nostru de vedere, cel al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și Umanist din Senat, proiectul de buget, supus dezbaterii de către Guvern, reprezintă un instrument rațional și credibil pentru consolidarea creșterii economice, pentru temperarea polarizării excesive a societății românești, pentru combaterea și prevenirea sărăciei, reducerea șomajului, dar în egală măsură și pentru renașterea încrederii în instituțiile statului și apropierea de momentul integrării în Uniunea Europeană.

Proiectul de buget, în opinia noastră, dă expresie nu numai valorilor social-democrate și priorităților declarate ale partidului de guvernământ, ci el reprezintă ceva mai mult, și anume răspunsul adecvat necesităților și realităților României, corespunzând, din acest punct de vedere, interesului național.

De altfel, relansarea creșterii economice, și apoi consolidarea acesteia, a fost și a rămas o prioritate absolută a politicii Guvernului social-democrat, iar rezultatele de până acum validează, pe de-o parte, justețea acestei opțiuni, iar, pe de altă parte, eficiența politicilor aplicate în domeniu.

Spuneam la începutul intervenției mele de necesitatea urmăririi cu încăpățânare a îndeplinirii obiectivelor propuse.

Pentru anul 2003 obiectivele economice ar putea fi sintetizate, după cum urmează: înbunătățirea structurii cererii totale, ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute a capitalului fix, comparativ cu cea a consumului final; revigorarea producției interne, respectiv industrie, construcții, în cadrul căreia se detașează industria prelucrătoare cu un aport sporit de valoare adăugată, cu efect și în creșterea serviciilor; modificarea structurii exporturilor românești în favoarea produselor de prelucrare superioară cu valoare adăugată brută mai ridicată; consolidarea procesului de dezinflație și realizarea unui nivel care să asigure exprimarea inflației, în anul 2004, printr-o singură cifră; o politică a veniturilor de natură să susțină procesul de dezinflație, respectiv o evoluție a acestora strict legată de performanțele economice; dezvoltarea unui mediu de afaceri funcțional și atractiv, creșterea stabilității sistemului financiar și bancar; reducerea arieratelor financiare și dezvoltarea unei politici fiscal-bugetare menite să asigure menținerea deficitului bugetar sub control; reducerea deficitelor cvasifiscale și accelerarea procesului de reformă legislativă și instituțională în domeniu.

În sfârșit, o politică a veniturilor de natură să susțină procesul de dezinflație, respectiv o evoluție a acestora strict legată de performanțele economice.

Aceste obiective mari, aceste adevărate condiții, necesar a fi îndeplinite pentru dezvoltarea în continuare a economiei românești, pot fi regăsite în obiective specifice pentru fiecare sector de activitate, precum cel industrial, al transporturilor, al comunicațiilor, al protecției mediului, al gospodăririi apelor, al întreprinderilor mici și mijlocii, al cercetării științifice și dezvoltării tehnologice, al serviciilor publice, al construcțiilor, pentru a da doar câteva exemple.

Cunoașteți toate aceste lucruri, ele au fost dezbătute pe larg în comisiile de specialitate, împreună cu conducătorii ministerelor de resort.

Problema noastră în cadrul acestei dezbateri este aceea de a ne forma convingerea că aceste obiective generale, dar și cele sectoriale sunt raționale și sustenabile, că ele sunt în concordanță cu necesitățile reale ale țării și că ele se regăsesc în programul de guvernare și în planul de acțiuni pentru implementarea acestuia.

În același sens, ne exprimăm convingerea că avem capacitatea de a dezvolta strategii, politici, programe, proiecte și măsuri concrete în vederea îndeplinirii acestor obiective, și că resursele alocate sau atrase prin intermediul acelui parteneriat public privat - o noutate demnă de subliniat în acest context -, sunt de natură că contribuie la atingerea țintelor popuse.

Rezultatele de până acum, experiența acumulată, profesionalismul manifestat și recunoscut, coerența echipelor constituie și acestea premise serioase pentru reușita transpunerii în viață a acestor obiective.

În ceea ce privește valorile social-democratice, acestea se regăsesc cu prisosință în prioritățile și obiectivele stabilite, ca și în politicile de aplicare, dând chiar substanță acestora, în încercarea de a face din economia românească o economie performantă.

Pentru aceasta cred că este nevoie și de o atitudine diferită față de muncă a fiecăruia dintre noi.

Munca nu aduce belșug în orice condiții, ea trebuie organizată, sprijinită de tehnologii ce-i ridică productivitatea și eficiența; numai astfel ea produce bunăstare. Dacă este organizată în contrasens cu nevoile oamenilor, cu mersul lumii, ea risipește doar resurse, aducând sărăcie.

Din acest punct de vedere, cred că este tot mai evident că actuala structură a economiei românești și-a epuizat valențele.

Vorbim astăzi, din ce în ce mai mult, de avantajul competitiv, acel avantaj pe care îl dă intrarea în societatea cunoașterii, respectiv produse cu tot mai puțină materie brută și cu tot mai multă inteligență încorporată în substanța finală.

Acesta este mersul lumii. Pentru a ține pasul este însă nevoie de alte structuri economice în România.

Acest proces a început, el trebuie susținut și accelerat, el trebuind să devină de-acum o prioritate a politicii românești pentru a putea vorbi de performanță și în acest domeniu.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și Umanist din Senat susține proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003, cu amendamentele admise de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Se pare că după atâtea luări de cuvânt, nu se mai aprind beculețele la pupitru.

Stimați colegi,

Am epuizat luările de cuvânt. Rog pe ceilalți colegi înscriși să depună pentru stenogramă materialele. (Deputații Valentin-Adrian Iliescu, Horia-Ion Neamțu și Vasile Bleotu își depun luările de cuvânt la prezidiu.)

 
 

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Probabil dacă mulți români ar fi puși să definească în 3 coordonate dimensiunile politicii naționale, sănătoase, dedicate în egală măsură țării și individului, politică capabilă să-i transforme așteptările și speranțele în realitate, în mod sigur s-ar opri asupra următoarelor: legitimitate, responsabilitate, consecvență.

Acest lucru l-am înțeles în urmă cu aproape 2 ani, la alegerile din anul 2000, de la sutele de mii de români pe care i-am întâlnit, acea masă de truditori anonimi care formau și formează România profundă, România celor care muncesc din greu și care, din păcate, trăiesc extrem de greu, oameni pentru care la vremea aceea sărăcia, disperarea și nesiguranța constituiau nefericita răsplată a muncii lor. Povara eșecului fostei guvernări a căzut exclusiv în sarcina celor mulți și necăjiți, a celor umiliți de sărăcie, de șomaj, de aroganța și disprețul celor care conduceau țara la vremea respectivă. Cei mulți și săraci sunt cei care, în cele din urmă, urmau să resimtă dramatic eșecul guvernării 1996-2000 prin deteriorarea fără precedent a condițiilor lor de viață.

Acești români sunt, dragi colegi de partid, în majoritate, cei care ne-au dat legitimitatea câștigării alegerilor, cei care ne-au încredințat responsabilitatea guvernării acestei țări pentru 4 ani și ale căror interese trebuie să le apărăm și să le slujim cu credință, cu competență și cu consecvență.

Indiscutabil, cel mai elocvent instrument de a evidenția legitimitatea, responsabilitatea și consecvența politicii unui guvern este Legea bugetului de stat.

Guvernul Adrian Năstase vine pentru al treilea an consecutiv în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României să-și susțină proiectul de buget consecvent acelorași principii, opțiuni și priorități guvernamentale (relansarea creșterii economice, combaterea sărăciei și șomajului, refacerea autorității statului și a instituțiilor sale, reducerea birocrației, combaterea corupției și a criminalității, continuarea și accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeană și în NATO), întărit și puternic legitimat de rezultatele actului de guvernare (o creștere economică durabilă, creșterea continuă a veniturilor și a puterii de cumpărare a populației, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, aprecierea unanim pozitivă în plan extern al politicii Guvernului României), conștient și responsabil de dificultatea marilor examene pe care trebuie să le dea în fața partenerilor externi și a cetățenilor României.

Îndrăznesc să afirm, în ciuda declarațiilor unor aventurieri poliitici, cărora perioada 1996-2000 le-a oferit ocazia de a-și proba incompetența, lipsa de discernământ și de soluții, lipsa de scrupule, imoralitatea, disprețul față de lege, de cetățean și de angajamentul asumat, că bugetul de stat al Românei pentru anul 2003 este o construcție echilibrată, temeinică și stabilă, puternic ancorată în realitate, fundamentată pe competență și experiență, axată pe problemele și nevoile cetățeanului, în special ale celui care trăiește în condițiile grele, o concretizare a angajamentului asumat la alegeri de a ține în permanență seama de respectul și de demnitatea la care are dreptul fiecare cetățean prin asigurarea de șanse egale la învățământ, sănătate și cultură.

Prin bugetul de stat pe anul 2003, Guvernul României își reafirmă statutul de guvern social-democrat, își asumă angajamente sociale și reguli foarte clare, lipsa acestora în vechea guvernare generând inegalitate, neîncredere, incertitudine, scepticism, haos, apatie, marginalizare socială. Iată numai câteva exemple care să susțină această afirmație:

1. Este bine cunoscut faptul că lipsa de locuințe este o problemă acută în România, chiar o cauză majoră a exodului de proporții al tinerilor din România. Cu toate acestea, vechea guvernare a alocat sume insignifiante, ridicole pentru construcția de locuințe, în special pentru construcția de locuințe sociale. Guvernul Adrian Năstase a făcut din construcția de locuințe un element de identitate și, totodată, o acțiune de succes, foarte bine primită și apreciată de întreaga opinie publică. În anii 2002 și, bineînțeles, 2003, Guvernul României a alocat fondurile necesare pentru continuarea și finalizarea acestor locuințe sociale și, în plus, o sumă extrem de importantă pentru construcția de locuințe pentru tineri, destinate închirierii: 2.801 miliarde lei în 2003, față de 2.381 miliarde lei în 2002.

2. O cauză majoră a abandonului școlar, fenomen care a căpătat dimensiuni de proporție în timpul vechii guvernări, a fost lipsa de resurse financiare a părinților și incapacitatea acestora de a le asigura condiții minime pentru a merge la școală (lipsa de rechizite, lipsa unui pachețel, lipsa hăinuțelor și a încălțămintei). Guvernul Adrian Năstase a inițiat și a concretizat trei acțiuni menite să elimine această situație cu grave consecințe asupra accesului de educație: acordarea de rechizite școlare gratuite pentru copiii provenind din familii cu venituri reduse (pentru care se va realiza un efort bugetar de 220 miliarde lei în 2003), acțiunea de asigurare de produse alimentare pentru elevii din ciclul primar (pentru care se propune alocarea în 2003, prin bugetele locale, a unei sume de circa 1.300 miliarde lei) și indexarea alocației de stat pentru copii cu 17%, ajungând la 210.000 lei/copil (determinând o influență de 2.131,5 miliarde lei față de anul 2002). Se cuvine a preciza faptul că fosta putere, în 4 ani de mandat, a majorat de două ori alocația de stat pentru copii, prima dată, în prima lună de guvernare, și, a doua, în ultima lună de guvenare, această măsură fiind doar una propagandistică, ea intrând, ca aplicare, în responsabilitatea noii puteri;

3. Se știe că una din cauzele majore ale scăderii dramatice a puterii de cumpărare a pensiilor și salariilor în perioada 1996-2000 a fost indexarea arbitrară a acestora cu coeficineții inferiori indicelui mediu de creștere a prețurilor de consum. Guvernul Adrian Năstase și-a asumat încă de la începutul mandatului indexarea salariilor și pensiilor cu coeficienți cel puțin egali indicelui mediu de creștere a prețurilor de consum, asigurând acoperirea integrală a efectelor inflației și, începând cu 2003, chiar o ușoară depășire, care să determine creșterea puterii de cumpărare a pensiilor și salariilor.

Am argumentat, prin trei exemple concrete, o serie de măsuri importante instituite și aplicate de Guvernul Adrian Năstase, rod al cunoașterii responsabile a unei realități dureroase, măsuri aplicate cu consecvență și care au generat o și mai mare legitimitate a Partidului Social Democrat în rândul electoratului, lucru confirmat de absolut toate sondajele de opinie efectuate în ultimul timp.

Chiar dacă la prima vedere nivelul de trai și situația socială a românilor nu au nici o legătură cu politica externă, totuși, cele două se îmbină și se intercondiționează. Este foarte clar că politica externă de largă deschidere promovată de Guvernul României, multiplele contacte și întâlniri pe care le inițiază diplomația românească, afirmarea tot mai clară și mai precisă a noii identități a României, angajată ferm și ireversibil pe drumul edificării unui regim democratic, reprezintă premisele favorabile ale valorificării superioare a petențialului economic și uman de care dispune România, cu consecințe benefice în plan social.

Mă bucur că România a făcut în ultimii 2 ani, anii guvernării Adrian Năstase, cu perspective extrem de favorabile și pentru 2003, un imens salt de recunoaștere și apreciere internațională, fapt confirmat de ridicarea vizelor pentru intrarea în spațiul Schengen, de iminentă acceptare în structurile NATO, de aprecierile tot mai favorabile ale organismelor financiare internaționale, de îmbunătățirea permanentă a rating-ului de țară și, nu în cele din urmă, de perspectiva stabilirii anului 2007 ca dată de intrare a României în marea familie a Europei unite. Această reușită a României a fost determinată de legitimitatea dobândită de Guvernul Adrian Năstase în fața tuturor partenerilor externi, de responsabilitățile pe care și le-a asumat și onorat în fața organismelor internaționale, de consecvența cu care a acționat pentru concretizarea acelei priorități a programului de guvernare privind "integrarea demnă în Uniunea Europeană și în NATO". Este cu atât mai meritoriu acest succes al Guvernului Adrian Năstase cu cât el s-a realizat, și acest lucru este valabil și pentru anul 2003, în condițiile unui buget auster, ale unor constrângeri bugetare severe, solicitate de organismele financiare internaționale, dar acceptate de Guvern cu prudență și discernământ, fără a afecta interesul național și fără a produce o degradare a vieții sociale.

Mă bucur să observ că sunt suficiente motive, inclusiv la dezbaterea bugetului de stat pe anul 2003, pentru a constata că politica actualului Guvern întrunește cele trei cerințe: legitimitate, responsabilitate, consecvență. O politică pe care un ilustru înaintaș o sintetiza într-o frază tulburător de adevărată: "Dacă vrei să nu greșești, ține cu poporul tău".

 
 

Domnul Horia-Ion Neamțu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Încă de la începutul intervenției mele aș dori să aduc în discuție o problemă care, la o privire mai puțin atentă, ar apărea ca o problemă formală, neesențială. Este vorba despre faptul că, după 1990, acesta este al doilea an consecutiv în care proiectul bugetului de stat se discută în cadrul Parlamentului, în vederea aprobării sale, înaintea începerii exercițiului financiar la care se referă, și nu la 4-5 luni după începerea acestuia. În opinia mea, aceasta reprezintă o contribuție concretă a P.S.D., prin Guvernul său, la instaurarea unei stări de normalitate întrun domeniu deosebit de important al vieții economicosociale în România, și anume cel al finanțelor publice.

Faptul că unii reprezentanți ai partidelor de opoziție au precizat în aparițiile lor publice recente, cu o insistență demnă de o cauză mai bună, că nu este cazul să mai amintim acest aspect, denotă cu claritate că starea de normalitate în acest domeniu s-a instaurat deja și că începem să privim ca fiind firești, normale, acțiuni care, nu cu mulți ani în urmă, ni s-ar fi părut de-a dreptul excepționale dacă ar fi fost realizate în conformitate cu regulile stabilite în prealabil.

În altă ordine de idei, doresc să subliniez faptul că ne aflăm, de asemenea, în al doilea an consecutiv, în care proiectul bugetului de stat este fundamentat pe programe adaptate specificului fiecărui ordonator principal de credite. Aceasta conferă posibilitatea integrării proiectului bugetului de stat într-un orizont strategic coerent.

Pentru elaborarea bugetului de stat există principii, reguli clare care se învață în facultățile cu profil economic, studierea acestora poate fi aprofundată prin cursuri postuniversitare sau masterat, uneori ele făcând chiar obiectul unor teze de doctorat.

Se ridică în mod firesc întrebarea: dacă există astfel de reguli clare și precise, de unde provin atunci atâtea diferențe de opinii, atâtea discuții contradictorii în legătură cu proiectul bugetului de stat? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: este vorba, în esență, despre doctrina partidului politic care susține Guvernul care prezintă proiectul bugetului de stat.

Evident că doctrina social-democrată și-a pus din plin amprenta asupra proiectului bugetului de stat.

Tot atât de evident este faptul că această doctrină nu are cum să coincidă cu doctrinele celorlalte partide care acum formulează critici și contestări și dintre care unele care, în anii în care au fost la guvernare, nu au fost în stare să elaboreze proiectul bugetului de stat înaintea exercițiului financiar la care se referea, nemaiaducând în discuție contraperformanțele economice pe care le-au girat și care au adus economia României în starea dificilă în care am găsit-o la preluarea puterii, în urma alegerilor din anul 2000.

Pornind de la influența doctrinei social-democrate asupra proiectului bugetului de stat pentru anul 2003, putem explica ponderea însemnată, de 10,1% din PIB, a cheltuielilor pentru asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații cuprinse în bugetul general consolidat.

De asemenea, aplicarea doctrinei social-democrate explică și utilizarea principiului solidarității sociale în repartizarea resurselor bugetare pe întreg teritoriul țării.

Conform acestui principiu, nu este posibil ca toate sursele bugetare să rămână la dispoziția județelor care le-au generat. Ele trebuie să ajungă și în acele zone care, din motive, de cele mai multe ori independente de ele, nu au cunoscut o dezvoltare la fel de susținută.

În aceeași concepție, proiectul bugetului de stat pentru anul 2003 prevede unele surse noi care vor alimenta exclusiv bugetele locale. Este vorba despre taxele judiciare de timbru, de taxele de timbru pentru activitatea notarială și de taxele pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii nr. 18/1991.

Evident că în proiectul de buget supus dezbaterii, există prevederi care vor contribui la elaborarea unei politici economice care să asigure consolidarea creșterii economice a României. De asemenea, acest proiect conține suficiente elemente pentru a susține procesul de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană și de aderare la structurile euroatlantice.

Cu permisiunea dumneavoastră, nu voi mai trece în revistă aceste prevederi, considerând că aspectele prezentate reprezintă suficiente și solide argumente în sprijinul votului favorabil pe care vă invit să-l acordați proiectelor de buget pentru anul 2003 supuse discuției și aprobării Parlamentului.

 
 

Domnul Vasile Bleotu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Rolul Guvernului Adrian Năstase în cadrul sistemului fiscal și în elaborarea bugetului de stat a fost acela de a menține stabilitatea macroeconomică, cât și pentru atenuarea dezechilibrului vertical dintre administrația centrală și cea locală. Modificările operate de actualul Guvern în sistemul fiscal au sporit semnificativ rolul bugetelor locale ca urmare a transparenței și eficienței sistemului fiscal.

Administrațiile locale elaborează bugetele de care acestea să fie responsabile, să planifice investiții pe termen lung pe baza fluxului de venituri proiectat și să distribuie veniturile în conformitate cu prioritățile locale, întărind în acest fel autonomia fiscală locală. Metoda reală de echilibrare verticală este alocarea veniturilor din impozitul pe salarii, conform Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Dacă în timpul guvernării de dreapta alocarea de la bugetul de stat pentru bugetele locale de 35% din impozitul pe venit era reținut la dispoziția consiliului local, și de 15% din impozitul pe salarii ca venit la dispoziția consiliului județean, actualul Guvern a majorat nivelul cotelor alocate de la 60% la 63% de la bugetul de stat către bugetele locale, astfel:

  • 36% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, față de 35% în perioada 1997-2000;
  • 17% la dispoziția consiliului județean pentru elaborarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, față de 15% în perioada 1997-2000.

Astfel, veniturile proprii au crescut de la 15.518 miliarde lei în 2001, la 17.253 miliarde lei în 2002, și prognozăm un nivel al veniturilor proprii de 21.140 miliarde lei în 2003. Prelevările din bugetul de stat constituite din sume defalcate din T.V.A. și sume și cote defalcate din impozitul pe venit cresc de la 54.000 miliarde lei, la 91.000 miliarde lei.

Pentru creșterea surselor de finanțare a bugetelor locale și pentru îmbunătățirea sistemului de colectare a veniturilor, actualul Guvern a modificat Legea finanțelor publice locale, care va contribui la creșterea transparenței și autonomiei financiare.

Acest obiectiv s-a realizat și prin introducerea în legislație a impozitării pe venit la nivelul punctelor de lucru stabilite, pentru a întări principiul teritorialității impozitării.

Astfel, impozitul pe venit reprezintă 49% din veniturile bugetare ale consiliului județean, și 38% din veniturile bugetelor consiliilor locale.

În urma modificărilor la Legea finanțelor publice locale, plata impozitului pe venit a activității agenților economici, unde sunt organizate puncte de lucru, veniturile proprii totale s-au dublat în majoritatea comunelor și orașelor unde acționează subunități fără personalitate juridică.

Prin Legea bugetului de stat s-a realizat o corelare între creșterea PIB și creșterea gradului de colectare a impozitului pe salarii, ca parte componentă a PIB.

Astfel, colectarea impozitului pe salarii ca parte din PIB a scăzut în timpul guvernării de dreapta de la 6,5% în 1996, la 4,8% în 2000, crescând din nou la 6,8% din PIB în anul 2001.

Aceste cifre demonstrează că în timpul guvernării de dreapta atât economia "cenușie" - activități economice legale, dar neraportate - cât și cea "neagră" - activități economice ilicite - s-a dezvoltat, la fel ca și veniturile întreprinzătorilor liber-profesioniști care nu au plătit impozite pe salarii.

În ceea ce privește media transferurilor primite pe cap de locuitor, la orașe și municipii este de aproape 3 ori mai mare decât la nivelul comunelor (270.000 lei media pe cap de locuitor la oraș, față de 95.000 lei la comună în 2002). Sigur că impactul combinat al scăderii sumei totale a transferurilor și redistribuirea sumei transferurilor a creat "pierzători" printre județele cu o puternică capacitate financiară.

Sistemul transferurilor a sporit echitatea, compensând diferența crescând între județe în ceea ce privește veniturile proprii. Acest sistem se aplică și în land-urile germane, așa cum a afirmat deputata europarlamentară austriacă Crista Prest, având la bază principiul solidarității sociale și al echilibrului bugetar.

Tocmai pentru eliminarea inechităților și creșterea transparenței sistemului în Legea bugetului de stat există o formulă clară de alocare care este cunoscută și însușită de administrațiile locale în urma consultărilor repetate pe care Guvernul le-a avut cu autoritățile administrației publice locale în procesul de elaborare a bugetelor.

În încheiere, propunem Guvernului să continue elaborarea programelor de asistență regională, pentru a diminua cauzele capacității fiscale încă reduse, prin aceste programe sporind capacitatea consiliilor locale de a genera venituri proprii prin dezvoltarea afacerilor finanțate de Guvern sau de Uniunea Europeană.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Conform hotărârii luate, Guvernul are la dispoziție 15 minute pentru răspunsuri.

Permiteți-mi să dau cuvântul, mai întâi, domnului primministru Adrian Năstase.

Aveți cuvântul, domnule prim-ministru!

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Am ascultat și am urmărit cu deosebită atenție comentariile dumneavoastră, poate am pierdut câteva dintre ele datorită unor scurte discuții pe care le-am făcut pe baza unei practici vechi în Parlament cu unii dintre colegii parlamentari, dar am încercat să urmărim, să ascultăm și, bineînțeles, să preluăm unele dintre elementele pe care dumneavoastră le-ați menționat în cadrul acestor dezbateri și consider, împreună cu colegii mei, că această discuție ne poate ajuta în egală măsură.

Noi am dorit să vă prezentăm principalele repere ale celor două proiecte de buget; pe de altă parte, fără îndoială, dezbaterile ce vor avea loc pe articole, dar și observațiile generale pe care le-ați făcut, ne pot fi utile în procesul acesta comun de modelare finală a prevederilor bugetelor.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu va avea unele comentarii asupra unora dintre aspectele concrete care au fost aduse în discuție. Eu am să mă refer la o singură chestiune care a fost adusă în dezbatere de către un coleg deputat al Partidului Național Liberal.

Stimate domnule deputat Nicolaescu,...

Din sală:

Nu este!

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vreți să-mi spuneți că nu este în sală domnul deputat?!

Din sală:

Da.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Probabil însă că spiritul său se află aici, cu noi.

(Aplauze.) Sunt absolut convins că va accepta această discuție în contumacie, pentru că putem să acceptăm foarte multe lucruri la rândul nostru, dar îmi este foarte greu să accept ceea ce spunea domnul deputat, și anume, că acest buget este antinațional.

Putem să avem discuții despre unele dintre prevederile acestor bugete, putem să discutăm despre măsurile concrete, dar a considera că acest buget este antinațional, mi se pare o jignire nemeritată la adresa muncii noastre și, în orice caz, venită din partea colegilor liberali care au dat măsura unor bugete, în vremea în care erau la guvernare, și când au marcat, din punct de vedere economic, istoria noastră din acești ultimi 12 ani, într-un mod care este de pe acum bine cunoscut, mi se pare o sfidare la adresa bunului-simț și, dați-mi voie, stimați colegi, să vă spun că resping acest tip de dialog și acest mod de abordare. Pot să înțeleg o anumită retorică politică în cadrul acestor dezbateri, dar în nici un caz acest tip de formulări.

Dacă este vorba de națiunea liberalilor și de eventuale interese ale liberalilor, pe care acest buget nu le ia în seamă și nu le respectă, este posibil ca acest buget să fie antinațional.

Cred că în măsura în care vom continua, așa cum am realizat în acești ani creșterea economică care, într-un fel sau altul, beneficiază țării, beneficiază în mare măsură unor segmente sociale importante, chiar dacă deocamdată, din păcate, nu tuturor, până când, sigur, mai ales cei care depind direct de către stat, vor simți efectul creșterii economice.

În măsura în care scăderea ratei inflației reprezintă un element de credibilizare în exterior și un element de creșterea încrederii în interiorul țării, din partea celor care urmăresc ceea ce facem noi în Parlament sau în cadrul Guvernului, dați-mi voie să vă spun că, în dialogul nostru în cadrul dezbaterilor la buget, dați-mi voie să cer din partea noastră același mod responsabil de adresare pe care și noi ni l-am propus să-l abordăm în cadrul acestei discuții.

Acesta a fost singurul meu comentariu de natură politică. Asigurându-vă, încă o dată, de respectul nostru și de dorința de a prelua de la dumneavoastră ceea ce poate să îmbunătățească, în definitiv, acest buget, vreau să vă asigur că vom merge de aici direct la ședința de Guvern, care urmează să înceapă la ora 14,00, pentru a continua aceste discuții în interesul comun. Ne propunem pe mai departe să colaborăm cu comisiile parlamentare și, în orice caz, miniștrii vor fi prezenți la dezbaterile care vor continua, în ideea de a susține sau, dacă va fi cazul, de a accepta acele propuneri care pot să facă acest buget să fie cât mai bun pentru cât mai mulți oameni.

Acesta este, în primul rând, interesul nostru. Și ar trebui să nu ne putem orienta suficient de bine politic, era să spun un cuvânt mai greu, pentru a nu accepta ceea ce, în definitiv, poate să ne asigure, în primul rând, susținerea unor categorii sociale mai largi. Singura problemă pe care o avem cu toții, până la urmă, este limitarea și limita resurselor pe care le avem la dispoziție pentru a stabili viitoarele cheltuieli.

Cu aceasta eu am încheiat comentariul meu. Vă mulțumesc pentru atenție și pentru participare. De asemenea, vreau să le mulțumesc în mod deosebit deputaților liberali care au participat și participă in corpore la această dezbatere importantă pentru țară, așa cum au stabilit dânșii (Aplauze.), și am să vă rog să-l ascultați în continuare pe domnul ministru Mihai Tănăsescu pentru unele comentarii concrete.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Aveți cuvântul, domnule ministru!

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu - ministrul finanțelor publice:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, doamnelor și domnilor!

Pe scurt am să încerc să răspund la unele dintre comentariile care au fost făcute de către dumneavoastră astăzi în plenul Parlamentului vizavi de Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Eu cred că atunci când discutăm despre anumiți indicatori economici, atunci când facem comparații, când facem procente și vedem care sunt rezultatele acestor comparații trebuie să știm exact ce comparăm. După părerea mea, neînțelegerea conținutului indicatorilor economici și financiari și, mai grav, necunoașterea corelațiilor dintre indicatorii economici și financiari a făcut ca astăzi anumiți deputați și senatori să facă unele comparații care nu sunt corecte.

Aș vrea să mă refer la faptul că a compara și a aduna datoria publică internă și externă cu deficitul de cont curent sau cu datoriile comerciale este un lucru cu totul și cu totul neobișnuit. Sunt lucruri care au surse de finanțare diferite, sunt lucruri care se evidențiază diferit, sunt lucruri care sunt în corelare cu alte lucruri și, bineînțeles, acest lucru duce la o deformare a acestei situații.

Se vorbea aici de dobânzi că sunt mari; povara dobânzilor. Oare am uitat când aceste dobânzi erau 70%? Este pentru prima oară și, vă repet, este moment istoric când România la ora actuală are dobânzi sub 20%. Toate titlurile emise de statul român sunt cotate la ora actuală între 17 și 18%. Oare acest lucru nu se vede?

Totodată, aș vrea să spun că până la sfârșitul acestui an deficitul bugetar este cel pe care dumneavoastră l-ați aprobat, este cel pe care noi, Ministerul Finanțelor Publice, urmează să-l urmărim și să-l aplicăm. A extrapola aceste deficite realizate la 9 luni, și, respectiv, la 10 luni, cu deficitele altor perioade, ajungând la 4,8%, repet, după părerea mea, înseamnă o necunoaștere a modului în care se calculează și se fac aceste raportări.

Vreau să vă asigur și pe această cale, stimați parlamentari, că deficitul bugetar la finele anului 2002 va fi un deficit așa cum dumneavoastră l-ați aprobat anul trecut prin Legea bugetului.

Vorbeam despre fondul de rezervă. De asemenea, vedeți, necunoașterea acestor indicatori duce la niște concluzii false. Spuneau, unii colegi, că fondul de rezervă este de nu știu câte ori mai mare în anul 2003 decât în anul 2002. Aș vrea să vă răspund, stimați colegi.

Prin Legea bugetului, aprobată de dumneavoastră anul trecut, fondul de rezervă la dispoziția Guvernului a fost de 700 miliarde lei. La rectificarea din vară s-au mai adăugat 900 miliarde lei. Deci soldul acesta a fost de 900 miliarde lei. A spune că el a fost de 200 de miliarde lei... Sigur probabil că a fost de 200 de miliarde lei la un moment dat, după ce pe parcursul execuției au fost efectuate cheltuieli din acest fond. Și vreau să vă informez, totodată, comparând acest fond de la începutul anului trecut cu acesta, care este propus prin Legea bugetului, diferența este chiar în defavoarea fondului de rezervă din anul 2003. El a fost programat la 900 și ceva de miliarde. În urma discuțiilor care au avut loc în comisiile de buget-finanțe acesta a scăzut cu aproximativ 117 miliarde lei, fiind de acord cu foarte multe amendamente și, bineînțeles, folosind o sumă de bani pentru a îmbunătăți activitatea unor domenii de activitate.

Se vorbea de creditul bancar. Vedeți dumneavoastră, probabil nu știți care era ponderea creditului bancar în anii trecuți vizavi de anii 2001, 2002 și cât se prognozează în anul 2003. Aș vrea să vă spun că numai în anul 2001 creșterea creditului bancar și a creditului nebancar, nu în sectorul de stat, nu în sectorul public, ci în sectorul de producție a fost de peste 22%. În anul 2002 creșterea pe primele 10 luni este de 22%. Se prognozează până la sfârșitul anului o creștere de 30 % a creditului bancar vizavi de finele anului trecut. Și astfel de exemple pot continua foarte multe.

Aș vrea să vă spun, doamnelor și domnilor parlamentari, că acest buget este un buget care, într-adevăr, are în vedere un nou model economic. Este un buget care are în vedere, pe de o parte prioritățile economice ale Guvernului, și aș vrea doar câteva exemple să vă dau.

Spunea cineva că nu avem o viziune, că nu avem o clarviziune vizavi de ceea ce dorim să facem în bugetul de stat. Nu este adevărat! Și aș vrea să vă dau doar câteva exemple.

Uitați-vă cu atenție care sunt sumele alocate principalelor sectoare de activitate. Și am să vă dau, iarăși, un exemplu: sectorul de tehnologia informației. Este un sector care, prin măsurile și pârghiile fiscale care au fost luate, este în plină dezvoltare și aș vrea să vă invit să vă duceți în sala "Unirii" din Palatul Parlamentului și să vizitați ceea ce s-a întâmplat în această perioadă de 2 ani, în acest segment de activitate. Este absolut incredibil ce forță a căpătat acest sector, căruia i-a crescut valoarea de peste 3 ori în această perioadă de 2 ani.

Aceasta înseamnă că nu avem o viziune asupra sectoarelor de activitate? Eu nu cred acest lucru.

Se spunea de o politică fiscală agresivă. Ce înseamnă a fi o politică fiscală agresivă? Probabil că în anul 2000, când munca era impozitată cu peste 60%, respectiv 61%, aceasta nu era o politică fiscală agresivă. Noi în anul 2001, în anul 2002 și, respectiv, în 2003 am redus această fiscalitate de la 61% la 52%, cu 9 procente, urmând ca în 2004 să facem exact același lucru, o reducere cu încă 5-7% a contribuțiilor de asigurări. Deci o diminuare a fiscalității. Noi știm exact ce înseamnă o diminuare a fiscalității. A spune acum că aplicarea legilor taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe profit și a accizelor duc la o creștere a fiscalității, după părerea mea arată, din nou, o necunoaștere. De ce? Fiindcă, pe de o parte, aceste majorări de impozite au fost compensate într-un mod absolut transparent cu sume corespunzătoare în cheltuielile bugetului de stat pentru a compensa aceste creșteri ale taxelor și impozitelor. Deci, atunci când facem analiza respectivă trebuie s-o facem în mod comparativ și s-o facem într-un mod decent.

Se vorbea aici că am negociat "în genunchi" cu Fondul Monetar Internațional și că într-o mână ținem acest acord cu Fondul Monetar Internațional și că în altă mână ținem "cornul și laptele". Oare când s-a negociat în genunchi, domnilor?! Atunci când n-a putut să fie respectat un acord cu Fondul Monetar Internațional sau acum când noi reușim să facem această creștere economică de 5%, pe câtă vreme dumneavoastră făceați tot creștere economică dar era cu semnul minus? Noi facem plus 5%, dumneavoastră ați făcut minus 5%!

Deci, aș vrea să atrag atenția și aș vrea să fiu foarte clar aici: trebuie să facem aceste comparații într-un mod clar, într-un mod corect! Noi nu negociem decât ceea ce putem să facem. Noi nu negociem decât ceea ce putem și suntem siguri că putem să ducem la îndeplinire.

Se vorbea despre unele sectoare de activitate, despre învățământ. Sigur, niciodată fondurile pentru învățământ, probabil, nu vor fi suficiente și întotdeauna se va dori să fie mai mulți bani. Dar oare chiar s-a uitat ce s-a întâmplat în anul 2002? Oare chiar s-a uitat de câte ori au crescut salariile în acest sector de activitate în anul 2002, și nu numai în acest sector de activitate? Și aș vrea să vă readuc aminte, numai în martie au crescut cu 5%, în iunie au crescut din nou cu 5%, pe lângă creșterile de 8% din ianuarie și 12% din octombrie.

Aceasta înseamnă nimic? De fapt, sectorul de învățământ, care este un sector foarte sensibil, și noi cunoaștem acest lucru, ne concentrăm atenția ca, funcție de posibilitățile pe care le avem, să reușim să acordăm sume din ce în ce mai mari pentru acest sector de activitate.

Se vorbea, tot la sectorul de învățământ, că sunt școlile din chirpici și sunt școli care nu au pereții corecți și așa mai departe, dar nu s-a spus nimic de eforturile care au fost făcute în acest domeniu de activitate. Și aș vrea să vă spun că numai în anul 2001 și în anul 2002 s-au reabilitat peste 800 de școli din fonduri bugetare și din fonduri atrase de la Banca Mondială. Chiar acest lucru nu se vede? Deci, întotdeauna, atunci când discutăm o anumită problemă trebuie să privim această problemă în mod curat, într-un mod transparent.

Se spunea că avem un deficit mic, de 2,65%. Da, domnilor, avem un deficit mic. De ce? Ca să reparăm ce 4 ani de zile s-a pierdut. De fapt, prin această politică pe care am dus-o am reușit să aducem inflația de la 60%, cât era la un moment dat, la sub 20% în anul acesta. Cum credeți că se poate face acest lucru? Cu deficite mari? Cu salari mari? Nu! Deci, noi, respectiv, în acești 2 ani de zile am recuperat ce dumneavoastră ați pierdut în 4 ani de zile. Am recuperat 3,8 miliarde din PIB în 2001 și 2002 vizavi de 4,2 miliarde pierdute de dumneavoastră în perioada celor 4 ani. Politica noastră de expansiune economică va începe din 2003. Noi abia din 2003 putem să spunem că începem să creștem și să acumulăm mai mult. Aceste semnale de creștere a economisirii, de creștere a investițiilor sunt semnale care, efectiv, duc la consolidarea macrostabilității economice.

Vorbea cineva că oamenii care lucrează în străinătate aduc bani în Țara Românească. Și ce este rău în acest lucru, domnilor? Este foarte bine că am reușit prin programul pe care ni l-am asumat ca oamenii să poată să circule liber în spațiul european, a făcut ca din cei 5 milioane de oameni care au călătorit în anul 2002 cel puțin 2 milioane de oameni să lucreze și să aducă bani în țară. Sigur, au adus peste 2 miliarde de dolari în țară și acesta este un lucru foarte bun.

Aș vrea să subliniez, în încheiere...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă apropiați de încheiere.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Aș vrea să subliniez în încheiere, și cu aceasta închei, ce spunea reprezentantul Băncii Mondiale cu câteva zile în urmă: "Am venit în România acum 3 ani.

România de atunci și cea de azi sunt două țări diferite.

Nu au treabă una cu cealaltă". Oare ce a condus la această situație și care este particularitatea care a asigurat acest succes? Răspunsul este: actualul Guvern condus de Adrian Năstase, care mișcă în mod evident lucrurile. Este clară capacitatea de a conduce unitar cu suport parlamentar clar.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă mulțumesc pentru acceptul de a depăși programul inițial. Am încheiat dezbaterile generale asupra bugetului de stat. Ne vom reîntâlni la ora 16,00 fix, și rugămintea este să fim aici la ora 16,00 pentru a începe dezbaterea și aprobarea proiectului de lege. Deci, să discutăm pe articole.

Vă doresc poftă bună!

Mulțumim domnului prim-ministru pentru prezență.

PAUZĂ

*

DUPĂ PAUZĂ

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Reluăm lucrările.

Foarte mulți colegi deputați înțeleg că iau diurne.

Vă propun să începem și dânșii vor sosi pe parcurs.

Avem de partea noastră Guvernul, dumneavoastră sunteți pregătiți pentru a vă susține amendamentele.

Da, vă rog, domnule deputat!

 
 

Domnul Radu Stroe:

Într-adevăr, domnule președinte, a trecut cam mult timp și, pentru operativitate, și noi vă propunem să începeți, dar apelul nominal, pentru a vedea, la sfârșitul său, dacă putem sau nu începe lucrările.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Stanciu. (Discuții în sală.)

Eu vă propuneam să mergem la formula din Regulamentul Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimate doamne și stimați colegi senatori și deputați,... (Discuții, comentarii în sală.)

Domnule președinte,

Să așteptăm sfârșitul "meciului de box".

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Să-l ascultăm pe domnul deputat Stanciu.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Suntem, cel puțin așa constat, într-o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului.

Această ședință comună se desfășoară după un regulament care, după știința mea, nu a fost modificat, așa cum a fost modificat Regulamentul Camerei Deputaților, respectiv, Regulamentul Senatului.

Ca atare, fac apel, domnule președinte, la art. 21, unde se precizează, la primul alineat: "Deputații și senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrările ședinței comune și să se înscrie pe lista de prezență ținută de secretari." Dânșii s-au înscris azi-dimineață pe lista ținută de secretari, deci este îndeplinită procedura aceasta.

Art. 21 alin. 1, 2, 3 și 4 precizează: "Președintele care conduce ședința comună este obligat să precizeze dacă este întrunit cvorumul legal și să anunțe ordinea de zi."

Domnul președinte Dorneanu, care a fost președinte de ședință în prima parte a zilei, a omis să anunțe care este cvorumul legal, spunând că este întrunit cvorumul legal, fiind circa... după memorie, 420 de distinși senatori și deputați.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

422.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

422. Vă mulțumesc. Ceea ce depășește cvorumul legal de 243. În consecință, fac apel acum la art. 22 care precizează: "În timpul ședințelor, președinții grupurilor parlamentare pot cere președintelui ședinței comune verificarea întrunirii cvorumului. Președintele ședinței comune va decide dacă acest lucru este necesar." Bănuiesc că va decide după o anumită constatare. "În cazul în care cvorumul legal, (243), nu este întrunit, președintele suspendă ședința și arată ziua și ora de reluare a lucrărilor."

Domnule președinte,

Noi nu dorim nici suspendare, nici amânare.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, considerăm că o dată pe an se discută această lege a bugetului...

 
 

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Care grup?!

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Este, deocamdată un grupuleț, ca și la dumneavoastră.

Considerăm că trebuie să participe, cel puțin la nivelul cvorumului, pentru că în acel caz este posibil, și aici, domnul senator Solcanu, la care țin foarte mult, trebuie să-mi dea dreptate, este posibil ca dumneavoastră,

Puterea, care, așa cum spunea distinsul nostru coleg, colegul meu acum, ca președinte de comisie: "Puterea trebuie să-și asigure cvorumul", așa spunea când era în opoziție, să se trezească actuala Putere în minoritate și să le pice niște articole, fiind cei din opoziție mai mulți decât cei de la putere. Acesta este sensul, domnule președinte, pentru care eu intervin. Nu ca să blochez, ci să nu ne trezim că pierdeți amendament după amendament, că lucrăm fără cvorum și suntem noi, Opoziția, mai mulți ca dumneavoastră. Atunci, de ce alegeri?! Am o grijă deosebită, domnule președinte, să fie toți prezenți și susțin amendamentul distinsului nostru coleg.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat,

Înțeleg că sunteți de acord dacă-mi asum acest risc?!

Stimați colegi,

Vă propun să facem apelul nominal, poate aud și colegii noștri care stau pe la diurnă.

Vă rog, domnule secretar Mohora, să citiți lista domnilor deputați.

 
 

Domnul Tudor Mohora:

Abiței Ludovic absent
Afrăsinei Viorica prezentă
Albu Gheorghe absent
Ana Gheorghe absent
Anastasescu Olga-Lucheria
Andea Petru prezent
Andrei Ioan prezent
Andrei Zeno
Andronescu Ecaterina absentă
Antal Istvan absent
Anton Marin absent
Antonescu George Crin Laurențiu prezent
Antonescu Niculae Napoleon absent
Apostolescu Maria absentă
Arghezi Mitzura Domnica absentă
Ariton Gheorghe prezent
Armaș Iosif absent
Arnăutu Eugeniu prezent
Asztalos Ferenc prezent
Baban Ștefan absent
Babiuc Victor absent
Baciu Mihai absent
Bahrin Dorel absent
Baltă Mihai prezent
Baltă Tudor prezent
Bar Mihai prezent
Bara Radu-Liviu absent
Barbu Gheorghe absent
Bartoș Daniela absentă
Bădoiu Cornel prezent
Bălăeț Mitică prezent
Bălășoiu Amalia prezentă
Băncescu Ioan absent
Bâldea Ioan absent
Becsek Garda Dezideriu Coloman prezent
Bentu Dumitru prezent
Bercăroiu Victor absent
Berceanu Radu Mircea absent
Bereczki Endre prezent
Birtalan çkos absent
Bivolaru Ioan absent
Bleotu Vasile prezent
Boabeș Dumitru prezent
Boagiu Anca Daniela absentă
Boajă Minică absent
Boc Emil prezent
Bogea Angela absentă
Boiangiu Cornel absent
Bolcaș Lucian Augustin prezent
Bondi Gyongyike prezentă
Borbely Laszlo absent
Bozgă Ion absent
Bran Vasile absent
Brînzan Ovidiu prezent
Brudașca Damian absent
Bucur Constantin absent
Bucur Mircea prezent
Buga Florea absent
Burnei Ion absent
Buruiană-Aprodu Daniela absentă
Buzatu Dumitru absent
Buzea Cristian Valeriu absent
Calcan Valentin Gigel prezent
Canacheu Costică prezent
Cazimir Ștefan prezent
Cazan Gheorghe-Romeo-Leonard absent
Cășunean-Vlad Adrian absent
Cerchez Metin absent
Cherescu Pavel absent
Chiliman Andrei Ion prezent
Chiriță Dumitru prezent
Ciontu Corneliu absent
Ciuceanu Radu prezent
Ciupercă Vasile Silvian absent
Cîrstoiu Ion absent
Cladovan Teodor absent
Cliveti Minodora prezentă
Coifan Viorel Gheorghe absent
Cojocaru Nicu absent
Crăciun Dorel Petru
Creț Nicoară absent
Cristea Marin prezent
Crișan Emil absent
Dan Matei-Agathon absent
Daraban Aurel prezent
Dinu Gheorghe prezent
Dobre Traian prezent
Dobre Victor Paul prezent
Dobrescu Smaranda prezentă
Dolănescu Ion absent
Dorian Dorel prezent
Dorneanu Valer
Dragomir Dumitru absent
Dragoș Liviu Iuliu absent
Dragu George absent
Drăgănescu Ovidiu-Virgil absent
Drețcanu Doina-Micșunica prezentă
Dumitrescu Cristian Sorin prezent
Dumitriu Carmen absentă
Duțu Constantin absent
Duțu Gheorghe prezent
Enescu Nicolae absent
Erdei Doloczki Istvan prezent
Eserghep Gelil absent
Fâcă Mihail absent
Firczak Gheorghe absent
Florea Ana absentă
Florescu Ion absent
Fotopolos Sotiris absent
Frunzăverde Sorin absent
Gaspar Acsinte absent
Georgescu Filip
Georgescu Florin prezent
Gheorghe Valeriu absent
Gheorghiof Titu Nicolae absent
Gheorghiu Adrian prezent
Gheorghiu Viorel prezent
Gingăraș Georgiu absent
Giuglea Ștefan prezent
Godja Petru absent
Grădinaru Nicolae absent
Grigoraș Neculai prezent
Gubandru Aurel prezent
Gvozdenovici Slavomir absent
Hașotti Puiu absent
Hogea Vlad-Gabriel absent
Holtea Iancu absent
Hrebenciuc Viorel
Ianculescu Marian absent
Ifrim Mircea prezent
Ignat Miron prezent
Iliescu Valentin Adrian prezent
Ionel Adrian absent
Ionescu Anton prezent
Ionescu Costel Marian absent
Ionescu Dan absent
Ionescu Daniel absent
Ionescu Mihaela prezentă
Ionescu Răzvan absent
Ionescu Smaranda prezentă
Iordache Florin prezent
Iriza Marius prezent
Iriza Scarlat prezent
Ivănescu Paula Maria prezentă
Jipa Florina Ruxandra absentă
Kelemen Atilla-Bela Ladislau absent
Kelemen Hunor absent
Kerekeș Karoly prezent
Konya-Hamar Sandor absent
Kovacs Csaba-Tiberiu prezent
Kovacs Zoltan prezent
Lari Iorga Leonida absentă
Lazăr Maria prezentă
Lăpădat Ștefan prezent
Lăpușan Alexandru
Leonăchescu Nicolae prezent
Lepădatu Lucia-Cornelia prezentă
Lepșa Sorin Victor absent
Longher Ghervazen absent
Loghin Irina absentă
Luchian Ion absent
Magheru Paul absent
Maior Lazăr Dorin prezent
Makkai Grigore prezent
Man Mircea absent
Manolescu Oana absentă
Marcu Gheorghe Este domnu' Marcu? Nu. Este?
Mardari Ludovic prezent
Marin Gheorghe absent
Marineci Ionel absent
Marton Arpad-Francisc prezent
Mălaimare Mihai Adrian prezent
Mărăcineanu Adrian absent
Mândrea-Muraru Mihaela absentă
Mândroviceanu Vasile absent
Mera Alexandru-Liviu absent
Merce Ilie prezent
Meșca Sever absent
Miclea Ioan absent
Micula Cătălin absent
Mihalachi Vasile prezent
Mihăilescu Petru Șerban absent
Mincu Iulian absent
Mircea Costache prezent
Mirciov Petru absent
Miron Vasile prezent
Mitrea Manuela
Mitrea Miron-Tudor
Mitu Octavian absent
Mițaru Anton absent
Mînzînă Ion absent
Mocioalcă Ion absent
Mocioi Ion prezent
Mogoș Ion absent
Mohora Tudor prezent
Moisescu George Dumitru prezent
Moisoiu Adrian prezent
Moiș Văsălie absent
Moldovean Carmen-Ileana absentă
Moldovan Petre prezent
Moldoveanu Eugenia absentă
Moraru Constantin Florentin absent
Motoc Marian-Adrian prezent
Muscă Monica Octavia absentă
Mușetescu Ovidiu Tiberiu absent
Naidin Petre prezent
Nan Nicolae absent
Nassar Rodica prezentă
Naum Liana-Elena prezentă
Nădejde Vlad George absent
Năstase Adrian
Năstase Ioan Mihai prezent
Neacșu Ilie absent
Neagu Ion absent
Neagu Victor prezent
Neamțu Horia-Ion prezent
Neamțu Tiberiu-Paul prezent
Nechifor Cristian prezent
Negoiță Gheorghe-Liviu absent
Nica Dan absent
Nicolae Ion prezent
Nicolaescu Gheorghe-Eugen prezent
Nicolescu Mihai prezent
Nicolicea Eugen absent
Niculescu Constantin prezent
Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae absent
Nistor Vasile absent
Niță Constantin prezent
Oltean Ioan absent
Olteanu Ionel absent
Oltei Ion prezent
Onisei Ioan prezent
Palade Doru Dumitru prezent
Pambuccian Varujan absent
Pașcu Ioan Mircea absent
Pataki Iulia prezentă
Patriciu Dinu
Păun Nicolae absent
Păduroiu Valentin prezent
Pășcuț Ștefan prezent
Pecsi Francisc prezent
Pereș Alexandru absent
Petrescu Ovidiu Cameliu prezent
Petruș Octavian Constantin absent
Pleșa Eugen Lucian prezent
Pop Napoleon absent
Podgorean Radu prezent
Popa Constanța absentă
Popa Cornel absent
Popa Virgil prezent
Popescu-Bejat Ștefan-Marian absent
Popescu Costel-Eugen absent
Popescu Gheorghe prezent
Popescu Grigore Dorin prezent
Popescu Ioan-Dan
Popescu Kanty Cătălin prezent
Popescu Tăriceanu Călin
Popescu Virgil prezent
Posea Petre prezent
Predică Vasile prezent
Pribeanu Gheorghe prezent
Priboi Ristea prezent
Purceld Octavian-Mircea prezent
Pușkaș Vasile absent
Puwak Hildegard-Carola absentă
Puzdrea Dumitru absent
Radan Mihai absent
Raduly Robert Kalman absent
Raicu Romeo-Marius absent
Rasovan Dan Grigore absent
Rădoi Ion prezent
Rădulescu Grigore Emil absent
Roșculeț Gheorghe prezent
Rus Emil prezent
Rus Ioan prezent
Rușanu Dan-Radu absent
Sadici Octavian absent
Sali Negiat absent
Sandache Cristian absent
Sandu Alecu absent
Sandu Ion Florentin absent
Sassu Alexandru prezent
Saulea Dănuț absent
Savu Vasile Ioan absent
Săpunaru Nini prezent
Sârbu Marian absent
Sbârcea Tiberiu-Sergius absent
Selagea Constantin absent
Sersea Nicolae prezent
Severin Adrian absent
Simedru Dan Coriolan prezent
Sirețeanu Mihail absent
Sonea Ioan prezent
Spiridon Nicu absent
Stan Ioan
Stan Ion
Stana-Ionescu Ileana prezentă
Stanciu Anghel prezent
Stanciu Zisu prezent
Stănescu Alexandru-Octavi absent
Stănișoară Mihai absent
Stoian Mircea absent
Stoica Valeriu absent
Stroe Radu prezent
Stuparu Timotei prezent
Suciu Vasile prezent
Suditu Gheorghe absent
Szekely Ervin-Zoltan absent
Szilagyi Zsolt absent
Șnaider Paul absent
Ștefan Ion prezent
Ștefănescu Codrin absent
Ștefănoiu Luca absent
Știrbeț Cornel absent
Tamas Sandor prezent
Tărâță Culiță absent
Târpescu Pavel prezent
Tcaciuc Ștefan absent
Teculescu Constantin
Timiș Ioan prezent
Toader Mircea Nicu absent
Todoran Pavel prezent
Tokay Gheorghe absent
Toro Tiberiu absent
Tudor Marcu prezent
Tudose Mihai prezent
Tunaru Raj Alexandru absent
Țibulcă Alexandru prezent
Țocu Iulian Costel absent
Varga Attila absent
Vasile Aurelia prezentă
Vasilescu Lia Olguța prezentă
Vasilescu Nicolae prezent
Vasilescu Valentin absent
Vekov Karoly Janos prezent
Verbina Dan absent
Vida Iuliu prezent
Videanu Adriean absent
Vișinescu Marinache prezent
Voicu Mădălina absentă
Voinea Olga Lucheria absentă
Voinea Florea absent
Winkler Iuliu prezent
Wittstock Eberhard-Wolfgang absent
Zăvoian Ioan Dorel absent
Zgonea Valeriu Ștefan prezent

La litera "a", dacă mai este cineva?

La litera "b"?

Domnul Bahrin Dorel prezent

Anton Marin prezent

Baban, Babiuc, Bahrin, am pus, Baltă, Bar, Bara, Barbu Gheorghe, Bartoș, Bălăeț, Bălășoiu, Bâldea, da?
Buga Florea prezent
Burnei Ion prezent

Mai este cineva cu litera "b"?

La litera "c"?

Ciupercă Vasile Silvian prezent

La litera "d"?

La litera "f"?

Florescu Ion prezent

La litera "f" mai este cineva?

La litera "g"?

Mergem până la "m" Domnul profesor...

Mincu Iulian prezent

Domnul Mitu Octavian prezent

Savici Octavian prezent

Mai este cineva care nu și-a făcut prezența?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnule secretar Mihai Ungheanu,

Vă rog să citiți lista senatorilor.

Stimați colegi,

Vreau să vă reamintesc că am votat programul împreună până la 19,30, mâine de la 9,00 la 12,00, dar să vă amintesc și art. 21 alin. 3: "deputatul sau senatorul care nu-și poate motiva absența i se reține din indemnizația lunară o sumă de bani corespunzătoare unei zile de lucru în plen". Așa sună legea.

Vă rog să dați citire listei, domnule Mihai Ungheanu.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Lista senatorilor:

Acatrinei Gheorghe prezent
Alexa Constantin prezent
Alexandru Ionel prezent
Apostolache Victor prezent
Athanasiu Alexandru prezent
Badea Dumitru absent
Balcan Viorel prezent
Bădulescu Doru-Laurian absent
Bălan Angela Mihaela absentă
Bălălău Constantin prezent
Belașcu Aron absent
Belu Ioan absent
Bichineț Corneliu absent
Bindea Liviu-Doru prezent
Bîciu Constantin prezent
Brădișteanu Șerban Alexandru absent
Bucur Dionisie prezent
Bunduc Gheorghe absent
Buzatu Gheorghe prezent
Cârciumaru Ion absent
Ciocan Maria absentă
Ciocârlie Alin Theodor prezent
Codreanu Dumitru prezent
Constantinescu Dan absent
Constantinescu Eugen Marius prezent
Cozmâncă Octav absent
Crăciun Avram absent
Cristolovean Ioan absent
Dina Carol prezent
Dinescu Valentin prezent
Dinu Marin prezent
Dobrescu Maria Antoaneta prezentă
Dumitrescu Viorel absent
Duță Vasile absent
Eckstein Kovacs Peter absent
Fabini Hermann Armeniu absent
Făniță Triță absent
Feldman Radu Alexandru absent
Filipaș Avram absent
Filipescu Cornel prezent
Florescu Eugeniu Constantin prezent
Flutur Gheorghe absent
Frunda Gyorgy absent
Găucan Constantin absent
Gogoi Ion absent
Guga Ioan absent
Hanganu Romeo Octavian absent
Hârșu Ion prezent
Hoha Gheorghe prezent
Honcescu Ion prezent
Horga Vasile prezent
Hrițcu Florin prezent
Ilașcu Ilie absent
Ilieșcu Ion prezent
Ionescu-Quintus Mircea prezent
Iorga Nicolae Marian prezent
Iorgovan Antonie absent
Iustian Mircea Teodor absent
Kereskenyi Alexandru prezent
Leca Aureliu absent
Lupoi Mihail prezent
Maior Liviu prezent
Marcu Ion absent
Marinescu Simona Anamaria absentă
Marko Bela absent
Matei Vintilă prezent
Matei Viorel prezent
Mărgineanu Ștefan Gheorghe absent
Mihordea Mircea prezent
Mocanu Vasile prezent
Munteanu Tudor Marius prezent
Nedelcu Mircea prezent
Nemeth Csaba prezent
Nicolaescu Ioan absent
Nicolaescu Sergiu Florin prezent
Nicolai Norica prezentă
Nicolescu Constantin absent
Novolan Traian prezent
Onaca Dorel-Constantin absent
Oprescu Sorin Mircea absent
Opriș Octavian absent
Otiman Păun-Ion absent
Paleologu Alexandru absent
Pană Aurel absent
Pană Viorel Marian absent
Pastiu Ioan absent
Păcurariu Iuliu prezent
Păcuraru Nicolae Paul Anton absent
Pătru Nicolae prezent
Păunescu Adrian prezent
Penciuc Corin absent
Pete Stefan absent
Petre Maria absentă
Petrescu Ilie prezent
Plătică-Vidovici Ilie prezent
Pop Dumitru Petru absent
Pop de Popa Ioan prezent
Popa Nicolae-Vlad prezent
Popescu Dan-Mircea prezent
Popescu Laurențiu-Mircea absent
Predescu Ion prezent
Prichici Emilian absent
Pricop Mihai-Radu prezent
Prisăcaru Ghiorghi prezent
Pruteanu George Mihail absent
Pujină Nelu absent
Puskas Valentin Zoltan prezent
Radu Constantin prezent
Rahău Dan Nicolae prezent
Rebreanu Nora Cecilia prezentă
Rece Traian prezent
Roibu Aristide prezent
Roman Petre absent
Rus Ioan Aurel prezent
Sârbulescu Ion absent
Seche Ion prezent
Seres Denes prezent
Sin Nicolae prezent
Sogor Csaba absent
Solcanu Ion prezent
Sporea Elena prezentă
Stănoiu Rodica Mihaela prezentă
Stoica Fevronia absentă
Szabo Karoly Ferenc absent
Șelaru Rodica prezentă
Ștefan Viorel prezent
Tărăcilă Doru Ioan prezent
Theodorescu Emil Răzvan absent
Toma Constantin prezent
Tudor Corneliu Vadim absent
Ungheanu Mihai prezent
Vajda Borbala prezentă
Vasile Radu absent
Văcăroiu Nicolae prezent
Vela Ion prezent
Verestoy Attila absent
Voinea Melu prezent
Vornicu Sorin Adrian prezent
Zanc Grigore prezent
Zlăvog Gheorghe prezent

S-a mai prezentat cineva?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Iată că am reușit să ne întrunim. Suntem 264, după apel, deci putem, într-adevăr, începe lucrările.

Legat de titlul legii, dacă sunt observații? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Cine este împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate a fost votat titlul legii.

Legat de art. 1 dacă sunt amendamente? Nu sunt.

Cine este împotriva art. 1?

Abțineri?

Cine este pentru?

Art. 1 a fost votat în unanimitate.

Art. 2. Dacă sunt observații?

Din sală:

Numărați voturile!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am spus: nici un vot împotrivă, nici o abținere, unanimitate. La art. 1, rețineți.

Art. 2. Dacă sunt amendamente? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art. 2.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abțineri? 13 abțineri.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Numărați voturile pentru!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

239 voturi pentru. Diferența...

 
 

Domnul Radu Stroe (din sală):

Procedură!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu e nici o procedură. Sunt 32 de voturi împotrivă și abțineri, deci, cu mare majoritate s-a adoptat art. 2. Nu este procedură.

Art. 3. Dacă sunt observații?

La alin. 2 dacă sunt amendamente?

Domnul deputat Victor Dobre, vă ascultăm.

 
 

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am rugămintea, întrucât alin. 2 se referă la nivelul total al veniturilor și cheltuielilor, acest art. 3 să fie discutat după art. 8, unde avem o serie de amendamente legate de veniturile și cheltuielile bugetului total.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ne pare foarte rău, dar nu este posibil.

 
 

Domnul Victor Paul Dobre:

E o propunere, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, la art. 3 alin. 2, dacă aveți obiecții?

 
 

Domnul Victor Paul Dobre:

V-am făcut o propunere.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Am reținut.

Repet, conform regulamentului, luăm articol cu articol.

Suntem la art. 3 alin. 2. Există amendamente făcute de unele comisii: Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului, domnul deputat Victor Dobre.

Dacă este susținut acest amendament? Înțeleg că nu se susține.

Tot la alin. 2 al art. 3 există un amendament al Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci reunite. Se susține acest amendament.

Domnule ministru Tănăsescu,

Sunteți de acord cu amendamentul Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci? Da.

Supun votului dumneavoastră alin. 2 al art. 3.

Cine este pentru? Vă rog să numărați. Mulțumesc.

Împotrivă? 45 de voturi împotrivă.

Abțineri? Două abțineri.

Cu mare majoritate, alin. 2 a fost adoptat.

Vă rog, domnule deputat, vă ascultăm.

 
 

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Vă rog, în numele Grupului parlamentar liberal, să procedați corect - în interpretarea noastră - și anume să anunțați exact câte voturi sunt pentru, câte împotrivă și câte abțineri. Fără o astfel de procedură, din păcate, noi ne vedem siliți să renunțăm să participăm la lucrări.

E un lucru foarte simplu. Câte sunt pentru, câte împotrivă, câte abțineri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-am anunțat: 214 pentru, 45 împotrivă și o abținere. (Discuții în sală.)

Ne cunoaștem de mult și suntem învățați cu aceste trucuri. Ridicați amendamente, susțineți, fiți constructivi.

Vă rog frumos!

Trecem la alin. 5 tot la art. 3. Dacă mai este susținut amendamentul de la alin. 5?

Vă ascultăm, domnule deputat Stanciu.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

La alin. 5 al art. 3, subsemnatul împreună cu distinsul coleg Andea Petru am propus eliminarea. În cazul în care nu se acceptă eliminarea, Comisia pentru învățământ și cercetare științifică a propus un amendament care să corijeze.

Art. 3 alin. 5 sună astfel: "Se interzice reținerea și utilizarea de către ordonatorii de credite finanțați integral din bugetul de stat a oricăror venituri proprii care nu sunt prevăzute în anexă la bugetul ordonatorilor principali de credite." Propunerea de eliminare este în raportul Comisiei pentru învățământ și cercetare științifică, nu este în raportul final. Este o scăpare. Mai avem două articole scăpate. Putem însă arăta clar că le avem incluse.

Noi, domnule președinte, cei de la Învățământ, dorim un singur lucru: fie să respectăm Legea nr. 500/2002, care se pare că pentru ordonatorii principali de credite care sunt finanțați integral de la bugetul de stat se interzice să aibă venituri proprii și atunci articolul este fără sens, îl repetăm, fie... Nouă ne este teamă, celor de la Învățământ, că pentru veniturile acestea extrabugetare, pe care noi le avem, și ele sunt prinse în buget, să fie nevoie de fiecare dată să fugim la București pentru o aprobare sau alta.

De aceea, dacă nu se acceptă eliminarea - nu mai venim să mai susținem încă o dată - noi avem celălalt alineat aprobat de comisie în care se precizează: "Se exceptează de la prevederile alin. 5 instituțiile și unitățile de învățământ care realizează venituri proprii. Aceste venituri vor fi evidențiate în bugetele proprii și vor fi utilizate pentru dezvoltarea bazei materiale, îmbunătățirea serviciilor și a salarizării suplimentare a personalului didactic auxiliar".

Noi credem că în felul acesta se respectă art. 170/3 din Legea organică a învățământului nr. 84/1995 în care se precizează că veniturile proprii rămân la dispoziția unităților și instituțiilor de învățământ superior, se cuprind în bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor fără vărsăminte la bugetul de stat, conform art. 170/3.

Am înțeles că distinsul secretar de stat Gherghina, care nu scapă de mine de vreo 10 ani, dar se pare că și reciproca este adevărată, ar fi trimis, vizavi de Legea finanțelor publice, că instituțiile și unitățile de învățământ cu venituri proprii le mențin și le folosesc pentru același scop.

Noi credem pe cuvânt că s-ar fi trimis o astfel de hârtie, dar dacă s-a trimis și așa este interpretarea Legii finanțelor publice și a acestui articol, dorim confirmarea de la domnul ministru al finanțelor ca s-o putem arăta tuturor celor care au altă părere.

Concret, domnule președinte, mi se pare că nu prea mai sunt unități finanțate integral de la bugetul de stat.

Dacă sunt, acelora li se interzic veniturile proprii și atunci alineatul nu are de ce să apară. Dacă considerați că trebuie menținut nu avem nimic împotrivă, dar atunci insistăm să se precizeze clar că nu se referă sub nici o formă interpretabilă la unitățile și instituțiile de învățământ superior.

Vă mulțumim pentru atenție.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog, domnule ministru Mihai Tănăsescu, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule deputat, aveți confirmarea mea.

Așa cum ați specificat și dumneavoastră, acel articol pus în Legea bugetului... Aș vrea să vă explic din ce cauză este pus acel alin. 5 în Legea bugetului. Pentru a se stipula mai clar încă o dată ce este scris în Legea finanțelor publice. Așa cum ați menționat și dumneavoastră, nu se referă la instituțiile finanțate, în cazul dumneavoastră la instituțiile de învățământ superior. Ele pot să își păstreze și să utilizeze aceste venituri proprii pe care le încasează. De la această tribună vă confirm încă o dată ceea ce ați subliniat și dumneavoastră.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Retrageți amendamentul, domnule deputat?

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Având această confirmare care este făcută public și se va scrie în Monitorul Oficial, Comisia pentru învățământ și cercetare științifică, respectiv subsemnatul și domnul deputat Andea, retragem amendamentul.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Iată că se poate lucra și constructiv.

Stimați colegi,

Dați-mi voie să supun acum votului dumneavoastră art. 3 în întregime.

Cine este pentru? Vă rog să numărați!

Voturi împotrivă?

Abțineri? O abținere.

249 voturi pentru, 18 voturi împotrivă și o abținere.

Trecem la art. 4, Capitolul II - "Structura și regimul veniturilor bugetare". Dacă sunt observații? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Chiar și la titulatura capitolului sunteți împotrivă, stimați colegi. E puțin rușinos.

255 voturi pentru, 15 voturi împotrivă și nici o abținere.

Art. 4. Nu sunt amendamente. Dacă sunt probleme de ridicat? Nu.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri?

252 voturi pentru, 18 voturi împotrivă și 6 abțineri.

Vă mulțumesc foarte mult.

Art. 5.

Are amendament domnul deputat Sassu.

Domnul deputat Sassu, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

La art. 5 există un amendament la amendamentele respinse, poziția, întâmplător poziția 5, și este amendamentul de eliminare a sintagmei "de orice natură și proveniență". Eu înțeleg motivația cu care comisia a respins acest lucru, totuși țin să subliniez că acest tip de exprimare poate crea ambiguitate și poate crea o zonă de neclaritate.

În aceste condiții, părerea noastră este că sintagma "de orice natură și proveniență" ar putea să iasă, mai ales că sunt precizate foarte clar lucrurile la care se referă, impozite, taxe, contribuții și celelalte venituri ale bugetului de stat. Dincolo de aceasta, sigur, nu există nimic altceva.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă rog, cine dă un răspuns?

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Considerăm că această sintagmă "de orice natură și proveniență" vine și întărește acest caracter obligatoriu și imperativ al dispoziției cuprinse în textul articolului. Așa cum și comisia de specialitate a considerat acest lucru, vă propunem păstrarea acestei sintagme în cadrul art. 5.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, dacă din partea comisiei mai doriți să adăugați ceva? Nu. Deci, stimate colege și stimați colegi, ați ascultat argumentele de o parte și de alta.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de domnul deputat Sassu, care a fost respins și de comisie și ați ascultat și argumentul Ministerului Finanțelor Publice. Vă rog să votați!

Cine este pentru? 32 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Scuzați-mă! Haideți să vedem abținerile.

Cine se abține?

Este mai simplu.

Cine este pentru?

Scuzați-mă! Cine este împotrivă?

200 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă... Scuzați-mă!

200 de voturi împotrivă, 32 de voturi pentru, 18 abțineri.

Deci, amendamentul a căzut.

Supun votului dumneavoastră art. 5.

Cine este pentru?

Împotrivă? 30 de voturi împotrivă.

Abțineri?

210 voturi pentru, 30 de voturi împotrivă, 5 abțineri.

Trecem la art. 6. La art. 6, stimate colege și stimați colegi, nu avem amendamente respinse. Comisiile pentru buget, finanțe și bănci au acceptat formularea inițiatorului.

Dacă sunt totuși probleme? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art. 6.

Cine este pentru?

Deci, art. 6.

Mulțumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri?

Un vot împotrivă. Scuzați-mă!

241 de voturi pentru, un vot împotrivă, 11 abțineri.

Art. 7. Dacă se mai susține amendamentul respins?

Domnul senator Vasile Horga, vă ascultăm.

 
 

Domnul Vasile Horga:

În formularea amendamentului de la art. 7 am avut în vedere că la poziția "Impozit pe venit" nu poate fi cuprinsă reducerea de care beneficiază cetățenii care își construiesc o locuință și care au posibilitatea reducerii impozitului pe venitul global, prin aplicarea unui procent de 20 % asupra materialelor utilizate în construcția respectivă. Acest lucru nu a fost prevăzut în proiectul de buget pe anul 2003. Faptul că există posibilitatea ca cetățeanul să plătească mai puțin impozit pe venitul global, el poate să nu plătească impozit deloc sau poate să plătească impozit corespunzător sumei care rezultă din aplicarea acestui procent asupra tuturor facturilor cu care el a cumpărat materiale pentru construcția respectivă.

Vom ajunge în situația în care noi vom avea prevăzut în buget impozit pe venit pentru finanțarea unor activități, iar în realitate, datorită faptului că prin Legea impozitului pe venitul global cetățeanul care își construiește o locuință proprietate personală beneficiază de această reducere, el să nu verse acest impozit și, ca atare, să rămână bugetul de stat descoperit la această poziție.

În consecință, acest amendament prevede faptul că impozitul pe venit se va diminua corespunzător cu impozitul reținut de cetățean în momentul în care el are acest drept prin achiziționarea materialelor pentru construcția respectivă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul ministru Mihai Tănăsescu, vă ascultăm.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Considerăm a pune într-o lege anuală un articol, care este deja aprobat de către dumneavoastră prin legea corespunzătoare de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2001, nu își are sensul. Mai mult, în fundamentarea acestui indicator, "impozit pe venit", am luat în calcul efectele care sunt stipulate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2001, în așa fel încât nu considerăm că acest text trebuie să fie completat la art. 7 prin legea anuală a bugetului.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Comisiile pentru buget, finanțe și bănci? Sunteți prezenți, înțeleg. Vă mulțumesc foarte mult.

Stimate colege și stimați colegi,

Ați ascultat argumentele de o parte și de alta. Supun votului dumneavoastră, bineînțeles, mai întâi propunerea de a menține art. 7, susținută și de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, de la art. 7.

Cine este pentru?

Deci, pentru menținerea art. 7 în formula propusă de Ministerul Finanțelor Publice. S-au ascultat argumentele conform Regulamentului Camerelor comune, se supune la vot cu prioritate formula care a întrunit, fiind vorba de un singur alineat, care a întrunit și acceptul Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci.

Vă rog, voturi pentru? Mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă rog să numărați!

Stimate colege și stimați colegi, 180 de voturi pentru, 71 de voturi împotrivă, două abțineri.

Doamna senator Norica Nicolai, ați semnat și la împotrivă.

Deci, se menține art. 7 cu 180 de voturi pentru, 71 de voturi împotrivă, două abțineri.

Art. 8. La art. 8 avem un amendament acceptat de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci și de Ministerul Finanțelor Publice, dar avem și amendamente respinse.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vă rog, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ne referim la amendamente respinse, la poziția 7.

Este surprinzător faptul că, deși am venit cu propuneri de creșteri de venituri pentru buget, acestea, în cuvintele anterioare, au fost respinse ca fiind nefondate. Cu toate acestea, la una din motivații, mă refer la pagina 6, se recunoaște de cei care au făcut motivația respingerii amendamentului, de exemplu la redevențe, că prin creșterea rezultată la redevență, deci plus 5.178 de miliarde lei, se implică o influență nefavorabilă asupra impozitului pe profit de minus 1.072 miliarde lei. Asta înseamnă că, teoretic, dacă calculele pe care le-a făcut Ministerul Finanțelor Publice și a prezentat această argumentație, teoretic este un plus, de plus 4.106 miliarde lei pe bugetul de stat. Dacă există acest plus, de ce nu este luat în considerație?

Mai departe, se vine cu câteva argumente privind modul în care ar trebui să respectăm Legea minelor și Legea petrolului și, mai departe, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47 din 2002, care modifică redevențele la cele două legi la care făceam referire. Numai că raționamentul nu a fost dus până la capăt. Dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2002 se referă la faptul că prevederile acesteia se aplică numai licențelor care se vor acorda după intrarea în vigoare a ordonanței, de ce nu s-ar aplica în același mod, ca aceste redevențe crescute să se aplice după 1 ianuarie 2003, la ce va fi atunci ca acorduri-licențe, sau pentru cele care se vor reînnoi cu 1 ianuarie 2003, pentru că este posibil ca unele dintre ele să expire la sfârșitul acestui an? Și atunci, ar fi trebuit prezentate aceste calcule și probabil că nu erau 4.106, dar poate 2.000 sau 3.000 sau 1.000 erau.

Cred că Ministerul Finanțelor Publice ar trebui să dea un răspuns, să facă niște calcule corecte și v-aș propune să trecem peste acest articol, până cînd Ministerul Finanțelor Publice face calculele de rigoare și să revenim, după aceea, asupra lui, să vedem ce sursă suplimentară putem aduce la buget.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat Bolcaș.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Sunt nevoit ca în numele Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare să dau o explicație. Și la dezbaterile generale, precum și prin poziția noastră de acum, am criticat structurarea capitolelor de cheltuieli și venituri.

În aceste condiții, deci, nu achiesăm la amendamentul care a fost propus, abținându-ne de la votarea acestui amendament. Vom vota împotriva textului articolului care prevede această structurare a veniturilor.

Vă mulțumesc,

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog, domnul ministru Mihai Tănăsescu ne dă o explicație, da?

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș vrea să fac o primă specificație și anume că, calculele care v-au fost prezentate sunt calcule corecte și nu sunt calcule incorecte, așa cum distinsul domn deputat stipula în momentele anterioare. Aș vrea să menționez că veniturile bugetului de stat, așa cum au fost ele calculate, au la bază legislația în vigoare. Ceea ce propune domnul deputat Nicolăescu de la Grupul parlamentar liberal presupune o modificare a legislației și anume, majorarea redevențelor, de la procentele care există la ora actuală, la un procent superior. Noi nu putem fi de acord să facem această mărire a redevențelor. Ca atare, calculele, care vă sunt prezentate dumneavoastră în ceea ce privește veniturile totale, sunt fundamentate și noi vă propunem să le votăm așa cum ele au fost justificate și au fost consolidate de către Guvern și aprobate în Comisiile pentru buget, finanțe și bănci.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vă ascultăm.

 
 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Răspunsul domnului ministru Tănăsescu cred că este concludent din două considerente. În primul rând, dânsul face referire la legislație. Este adevărat, dar pentru a suplini acest vid de legislație, noi am făcut o inițiativă legislativă, pe care am depus-o concomitent cu amendamentele, în baza Legii nr. 500/2002 a finanțelor publice, și Ministerul Finanțelor Publice putea să vină în fața Parlamentului să spună ce se întâmplă cu acest proiect de lege, astfel încât el să poată fi luat în considerație la discutarea bugetului.

Cu toate acestea, vreau să îl atenționez pe domnul ministru că același lucru s-a întâmplat și la reducerea unor contribuții, să spunem, de natură salarială. Când a venit cu bugetul în Parlament, legislația nu era emisă.

Legislația s-a emis săptămâna trecută, de fapt, săptămâna aceasta, prin ordonanță de urgență... săptămâna trecută, de fapt, prin ordonanță de urgență.

Deci, tot așa, s-a construit bugetul fără o bază legală.

Așadar, nu cred că este corect să impună o asemenea abordare.

Iar al doilea aspect la care mă refer, eu sunt foarte contrariat, când toată lumea și inclusiv Ministerul Finanțelor Publice, prin motivația pe care a făcut-o, recunoaște că e creștere de venituri, nu o ia în considerație și spune: "Acum, nu suntem de acord!" De ce nu suntem de acord? Aceasta este problema!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, ministerul, mai intervine? Nu. Din partea Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci? Nu.

Stimate colege și stimați colegi,

Conform prevederilor regulamentului, supun mai întâi la vot art. 8 în formularea propusă de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, din cele două Camere, care au și acceptul Guvernului. Vă rog să votați, cine este pentru amendamentul Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci, amendament acceptat de Guvern.

Deci, vă rog, voturi pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

264 de voturi pentru.

Abțineri?

Scuzați-mă!

40 de voturi împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

40 de voturi împotrivă, 240 de voturi pentru.

Pe cale de consecință...

Din sală:

Nu avem cvorum, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu am înțeles. Deci, noi am făcut apelul. Uitați-vă! Au intrat trei, acum, ies doi la fumat. Ce vreți? Să îi număr de fiecare dată? Așadar, stimate colege și stimați colegi, oricum, avem marea majoritate, fără nici o problemă.

Deci, art. 8 s-a votat în formula propusă de către Comisiile pentru buget, finanțe și bănci.

Art. 9, legat de structura cheltuielilor. Înțeleg că nu avem amendament la art. 9. În consecință, supun votului dumneavoastră amendamentul propus de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci. Aceasta supun la vot.

Supun la vot formularea propusă de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, din cele două Camere, care sper că au și acceptul Guvernului, da? Vă rog să votați!

Cine este pentru? Nu avem amendamente respinse.

Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Abțineri?

Deci, stimate colege și stimați colegi, 202 voturi pentru, 47 de voturi împotrivă, 3 abțineri.

S-a votat art. 9.

Art. 10. La art. 10 - un amendament al domnului deputat Victor Dobre și al domnului deputat Napoleon Pop.

Vă ascultăm, domnule deputat Dobre!

 
 

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Deci, amendamentul nostru este o propunere de introducere a unui alineat nou: "Cheltuielile prevăzute în Legea bugetului de stat pe 2003 reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite decât în condițiile legii".

Motivația este că acest text a fost prevăzut și în Legea bugetului de stat pe anul 2002 și asigură o mai mare disciplină financiară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog, domnul deputat Bolcaș, vă ascultăm.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Mă pronunț împotriva amendamentului. Este cazul ca legile pe care le elaborăm să capete un caracter tehnic mult mai pronunțat. Nu putem prelua dispozițiile care există deja în alte legi, în speță, în Legea finanțelor, care reglementează această modalitate de executare a bugetului. Evident că o suprapunere care se întâmplă în foarte multe acte normative adoptate de noi nu este benefică.

Acesta este motivul pentru care mă pronunț împotrivă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am reținut.

Dacă mai există și alte intervenții legat de art. 10?

Deci, suntem la art. 10 alin. 1. Ați propus o modificare de alineat. Comisiile pentru buget, finanțe și bănci propun menținerea alin. 1 în formularea dată de inițiator,

Ministerul Finanțelor Publice. Așadar, vă supun la vot mai întâi această propunere și după aceea, dacă este cazul, cea de-a doua. Supun votului dumneavoastră alin. 1 de la art. 10 în formularea Ministerului Finanțelor Publice.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abțineri? 7 abțineri.

242 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, 7 abțineri.

Deci, pe cale de consecință, nu mai supunem la vot amendamentul.

Trecem la alin. 2. Dacă se mai susține amendamentul? Nu se mai susține.

Trecem la alin. 3. Domnul deputat Sassu. Scuzați-mă!

La alin. 2, nu am observat eu, domnul deputat Ifrim, la alin. 2, vă rog.

 
 

Domnul Mircea Ifrim:

La alin. 2, Comisia pentru sănătate propune ca în cadrul numărului maxim de posturi și în structura acestora, ordonatorii principali de credite să poată opera modificări în limita a 20 % din numărul total, cu încadrarea în bugetul aprobat și cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Amendamentul este de natură ca să descentralizeze și să dea o mai mare libertate ordonatorilor principali de credite, deoarece procedura actuală este foarte greoaie.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, Ministerul Finanțelor Publice, domnul ministru Tănăsescu.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Solicit cuvântul, domnule președinte,

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă rog, domnule deputat Bolcaș!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Cred că trebuie făcută o precizare în legătură cu amendamentul propus, raportat și la motivația respingerii.

Vă rog ca, lecturându-l, să fiți atenți la cele două sintagme, care circumscriu efectiv această propunere, în limita din numărul total de încadrare și cu respectarea limitelor cheltuielilor bugetare. În aceste condiții, argumentul că s-ar permite o creștere a cheltuielilor bugetare este total neavenit. Este numai o modalitate tehnică, permisivă pentru o mai bună și maleabilă rezolvare a activităților curente. Pentru aceasta, mă pronunț pentru amendament.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

A fi de acord cu un asemenea amendament ne poate conduce la concluzia că aceste cheltuieli se pot depăși, și aș vrea să mă explic.

Dacă au loc mutații de la o categorie mai mare către o categorie mai mică, acest lucru este deja reglementat în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 187/2001.

Dacă au loc, însă, mutații de la o categorie mai mică la o categorie mai mare, este foarte clar că cheltuielile cu această destinație vor fi depășite. Mai mult, prin această explicare sau prin menținerea articolului, așa cum a fost el prevăzut în proiectul Legii bugetului de stat, venim și răspundem Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, care impune o strictețe din ce în ce mai mare, vizavi de numărul de personal, categoriile care sunt încadrate și așa mai departe, în așa fel încât cheltuirea banului public pe acest segment al personalului să fie foarte bine delimitat și foarte bine stabilit de la bun început.

Ca atare, domnule președinte, vă propunem ca acest amendament să nu fie aprobat.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Bolcaș.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Pentru că am fost, dacă vreți, personal deranjat de o exprimare a domnului ministru, în sensul că reglementările Uniunii Europene impun... Suntem în Parlamentul României și aici nimeni nu impune nimic votului nostru. Dacă vrem să urmăm aceste recomandări - și este normal ca să ținem seama de ele -, o vom face prin libera exprimare a votului nostru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Legat de alin. 2, domnul deputat Ifrim, vă rog!

 
 

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule ministru,

Cred că nu este cazul să faceți proces de intenții.

Câtă vreme în acest amendament se spune: "în limita bugetului aprobat", nu văd care este dificultatea. Proces de intenție că vor crește?! Mă îndoiesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul Eugen Nicolăescu, domnule deputat, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Cred că argumentația prezentată de Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret și sport și de parlamentari este corectă, cred că argumentația domnului ministru Tănăsescu șchioapătă, pentru că introduce - cum spunea colegul dinainte - anumite procese de intenție.

Cred, totuși, că textul, așa cum este formulat ca amendament, este foarte corect și în același timp ferește de orice escaladare, dacă vreți, a cheltuielii bugetare și mai ales că se reintroduce și monitorizarea Ministerului Finanțelor Publice, "în limita bugetului aprobat", nu există pericolul să se poată produce depășiri ale cheltuielilor salariale pentru bugetari.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun, s-a reținut. Mai dorește cineva să intervină la acest punct?

Supunem atunci la vot; suntem la art. 10 alin. 2. Eu vreau să rețineți, totuși, presiunea extraordinară care va fi asupra ordonatorului principal de credite, care va însemna să facă mutații, sub presiune, care vor costa scump în teritoriu. Îmi cer scuze că am vorbit de aici.

Supun la vot formula susținută de către cele două Comisii pentru buget, finanțe și bănci, respectiv, formula inițială a Ministerului Finanțelor Publice.

Cine este pentru? Alin. 2 în formula propusă de Ministerul Finanțelor Publice. Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri?

199 voturi pentru, 47 de voturi împotrivă și 4 abțineri.

Alin. 3, aveți cuvântul.

Doamna deputat Paula Ivănescu, vă rog!

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

La acest alineat al art. 10, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a avut un amendament care, într-adevăr, a fost respins de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, dar pe care aș dori să-l susțin în fața dumneavoastră, fiind vorba de amânarea pentru a treia oară de punere în aplicare a salarizării funcționarilor publici.

Cred că este anormal, în condițiile în care vedem câte fapte de corupție se întâmplă în acest corp al funcționarilor publici, din cauza salariilor mici și a drepturilor care li se cuvin și nu li se acordă de 2 ani de zile și în continuare se prevede și al treilea an.

Trebuie să constatăm că serviciile către populație sunt din ce în ce mai slabe calitativ și cred că în interesul cetățenilor și al treburilor țării trebuie să eliminăm acest alineat.

Totodată, în susținerea mea mă bazez pe o notă pe care bănui că dumneavoastră ați primit-o, inclusiv cei din partidul de guvernănânt, de la P.S.D, de la Asociația Municipiilor din România care ne solicită să eliminăm acest alin. 3 și să salarizăm funcționarii publici după importanța funcțiilor și serviciilor pe care trebuie să le ofere aceștia către populație. Asociația Municipiilor din România este condusă și în numele acesteia semnează primarul P.S.D. al Ploieștiului, domnul Emil Calotă.

Eu cred că ar trebui, dacă nu în interesul populației, măcar la rugămintea reprezentanților dumneavoastră din administrația publică locală să acceptați amendamentul nostru de eliminare a alin. 3 din art. 10.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să știți că, dacă am avea bani, am vota și noi.

Domnul Bolcaș, vă rog!

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Pentru că mă văd nevoit să intervin des, voi fi de fiecare dată foarte scurt.

Sunt pentru acest amendament, pentru că sunt împotriva ambiguităților și inutilităților în structura Legislativului nostru. Vă rog să constatați că de 3 ani aplicarea acestei ordonanțe de urgență, aprobată printr-o lege, a fost amânată. Ne batem joc de propriul nostru vot?! Nu suntem de acord cu această ordonanță de urgență aprobată prin lege, să o abrogăm, dar nu să o păstrăm ca marele pavoaz al protecției și al grijii față de salariați!

Trebuie să ne hotărâm, după acești 3 ani de amânări, ca să luăm o măsură în ceea ce o privește. O aplicăm, pentru că există, o abrogăm, pentru că nu mai doriți să dați aceste majorări salariale. Este o atitudine, cred eu, demnă și de procesul legislativ pe care îl desfășurăm.

Mă pronunț pentru amendament.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Doamna senator Norica Nicolai.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi, Și Grupul parlamentar liberal a formulat același tip de amendament. Dincolo de faptul că de 3 ani, după ce Parlamentul a adoptat un act normativ care are putere de lege, nu o punem în vigoare, ridicăm o problemă care ține de statutul legii în România: nu cumva prin neaplicare, prin amânarea punerii în aplicare, suntem obligați prin Legea bugetului de stat să abrogăm tacit o prevedere legală?!

Cred că suntem obligați moral să avem o poziție clară și mai ales dumneavoastră, partidul de guvernământ, care ați inițiat această lege, e adevărat că într-o altă conjunctură politică, cu un oarece caracter electoral, dar trebuie să spunem foarte clar: nu mai punem în vigoare această lege, pentru că ea este abrogată tacit. Dacă nu - și este în acord cu programul dumneavoastră de guvernare - această lege trebuie să intre imediat în vigoare, deci în exercițiul bugetar 2003.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Dobrescu.

 
 

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimați colegi,

Cred că este o mică neînțelegere. Prin eliminarea pe care ne-au propus-o colegii de la Partidul Democrat nu înseamnă că rămâne valabilă și în funcțiune această ordonanță privind salarizarea funcționarilor publici.

Ceea ce, prin proiectul de buget, ni s-a propus la art. 10 alin. 3 este doar ca acea primă de vacanță, prevăzută în salarizarea funcționarilor publici, să se amâne cu încă un an acordarea ei.

Cum în momentul de față acest lucru ar fi un semn către funcționarii publici, un semn pentru încurajarea lor și pentru prețuirea funcției îndeplinite în societate, rugăm și noi Ministerul Finanțelor Publice ca la prima rectificare să aibă în vedere ca măcar o parte din această primă de vacanță să poată fi acordată.

Iar în privința salarizării funcționarilor publici cred că mai trebuie să așteptăm, dar nu foarte mult, ci doar până la începutul anului viitor, când, împreună cu salarizarea bugetarilor, cele două legi vor putea fi corelate și fiecare funcție să fie salarizată conform importanței sociale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Paula Ivănescu.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Cred că se cuvine să vorbim în termenii legii și să folosim toate argumentele, măcar pentru a înțelege toată lumea despre ce este vorba.

Am să vă citesc, pentru început, motivarea propunerilor făcute de Federația Municipiilor din România pentru eliminarea acestui articol, și scrie clar: "Prelungirea nejustificată a termenului de punere în aplicare a măsurilor de salarizare a funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, în condițiile în care și salariul minim brut pe economie a fost majorat începând cu 1 ianuarie 2003, îndreptățesc această cerere de eliminare". Eliminarea la care se referă cap. III din ordonanță se referă la toate drepturile de tip salarial, deci și la salariul care i se cuvine ca funcționar public, și la prima de vacanță, și la orele suplimentare, și la tot ce se prevede în legea respectivă.

Deci este bine să fim corecți și să nu privăm o categorie care devine din ce în ce mai importantă, o categorie de lucrători din România care devine din ce în ce mai importantă, în legătură cu cetățeanul, pe nevoile lui și pe așteptările lui, de drepturile care li se cuvin.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc.

Vă rog, domnul deputat Bolcaș.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Discuția care s-a purtat în termeni corecți și civilizați impune, însă, o întrebare: dacă de 2 ani se amână și, cum spunea doamna deputat Smaranda Dobrescu, nu sunt condiții de aplicare a ei, întreb ritos pe domnul ministru, ca reprezentant al Guvernului care a emis această ordonanță: atunci pentru cine ați promulgat-o?!

Pentru televizor?! (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Cine răspunde? Domnul ministru Mihai Tănăsescu?

Mai dorește cineva?

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

 
 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Observ că se vorbește aici mult și pentru televizor, și eu tot pentru televizor vreau să vorbesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu, să știți că nu transmitem. (Sala se amuză.)

 
 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Dacă ar fi să luăm... și vreau să mă refer la distinsul coleg din Partidul România Mare care este un jurist de prestigiu și știe foarte bine că în drept teoria bunului câștigat este un principiu foarte important.

Neaplicarea acestei prevederi legale care, în conformitate cu legea, poate să funcționeze ca atare, pentru că legea dispune momentul în care intră în vigoare o anumită prevedere, nu înseamnă că legea respectivă trebuie să fie considerată ca inaplicabilă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un avantaj, deci o susținere în favoarea funcționarilor publici. A scoate din lege, sigur, cu o asemenea vehemență - că acest lucru, vă spun sincer, m-a deranjat pe mine - sau a abroga un astfel de text de lege pe principiul potrivit căruia neaplicându-se - deși există această posibilitate legală - nu funcționează, nu cred că este corect.

Mi se pare mult mai solid argumentul pe care îl aduce inițiatorul proiectului de buget, potrivit căruia, dacă exista o sursă de alimentare a acestei prevederi financiare, ar fi făcut-o și autorii amendamentelor și ar fi obținut, probabil, câștig de cauză. Asta nu înseamnă - și nu pot fi de acord și cred că nu putem să vorbim de la acest microfon, totdeauna, numai din punct de vedere politic - să abrogăm un text de lege care este în favoarea unei anumite categorii, care nici măcar nu este o categorie privilegiată, ci este una destul de defavorizată din punct de vedere financiar, să plecăm de la principiul că ar fi normal sau să acuzăm că ar fi normal să retragem acest proiect de lege.

Deci nu este o poziție care, cred eu - fără nici un fel de dorință de a face un atac la adresa cuiva, cu atât mai puțin la adresa distinsului nostru coleg - nu poate onora un jurist sau un politician care se respectă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnul deputat, vă rog.

 
 

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am și eu o întrebare pentru domnul ministru de finanțe, ca reprezentant al Guvernului: dacă nu avem surse, nu am avut anul trecut, nu avem anul acesta, nu avem anul viitor, de ce ați mai dat o ordonanță de urgență?!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc foarte mult.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Aș vrea să fac o remarcă: această ordonanță nu am dat-o noi! Această ordonanță prin care s-au stipulat aceste drepturi a fost dată în luna noiembrie a anului 2000. În anul 2001 noi am aprobat această Ordonanță nr. 33 care, într-adevăr, la art. III propunea această înghețare, dacă vreți, a plății primei de vacanță și a orelor lucrate peste programul normal, cu spor de 100%.

În momentul în care a fost elaborată această ordonanță, probabil că nu au fost fundamentate foarte bine și sursele necesare. Vă pot informa că aplicarea acestei ordonanțe, numai la nivelul funcționarilor publici, implică un efort bugetar de peste 1.000 de miliarde, dar cum această ordonanță nu poate să fie aplicată numai la nivelul funcționarilor publici, ci ea trebuie aplicată la nivelul întregului sistem bugetar, influența este de peste 8.000 de miliarde. Acești bani nu sunt disponibili în proiectul bugetului de stat, dar aș vrea să menționez faptul că prin politica salarială care a fost propusă pentru anul 2003 a crescut salariul minim de la 1.750.000 la 2.500.000; mai mult, salariile bugetarilor cresc în termeni reali cu 3%, iar aceste ore suplimentare care sunt lucrate de către colegii noștri sunt plătite într-un cuantum, cum știți, de 50% pentru primele două ore, iar în proporție de 100% pentru restul orelor.

Acestea sunt posibilitățile financiare care ne permit, la ora actuală, să punem în practică aceste reglementări.

De aceea, domnule președinte, doamnelor și domnilor, vă propun să nu fiți de acord cu acest amendament, ci să fiți de acord cu propunerea care a fost făcută prin textul proiectului de Lege a bugetului.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnule Stroe, doriți să completați ceva probabil.

Vă rog!

 
 

Domnul Radu Stroe:

Domnule președinte,

Chiar dacă am admite faptul că Ordonanța de urgență nr. 33 ar fi fost aprobată în anul 2000, Ordonanța de urgență nr. 33, domnule ministru, Guvernul nu poate fi exonerat de responsabilitate și Parlamentul, a cărui majoritate o dețineți, în adoptarea Legii de aprobare a ordonanțe: este vorba de Legea nr. 386/2001. Numai că ordonanța de urgență a fost aprobată în 2001, domnule ministru. Dacă nu a fost aprobată în 2001 înseamnă că există o eroare în raportul comisiei. Poate lămurim această neînțelegere.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun. Dacă mai sunt alte intervenții?

Cert este un lucru, stimați colegi, este o sumă mare, 8.000 de miliarde, sigur că am dori să o asigurăm. Ați ascultat argumentele, vă supun votului propunerea de la alin. 3, susținută de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci care au respins acest amendament pe aceleași considerente.

Supun la vot propunerea de la alin. 3 în formularea propusă de inițiator, Ministerul Finanțelor Publice.

Cine este pentru?

Din sală:

Mai întâi eliminarea!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftim?! Vă rog să citiți Regulamentul comun, și nu Regulamentul Senatului sau al Camerei Deputaților.

Din sală:

Se supune la vot mai întâi eliminarea!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îmi pare foarte rău, uitați-vă la textul de la art. 51 din Regulamentul comun al celor două Camere.

Stimați colegi,

Cine este pentru?

Din sală:

Eliminarea!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă îmi dați textul cu eliminarea... Vă rog să veniți cu el la mine. Mulțumesc.

Împotrivă? Vă rog să numărați!

Abțineri?

198 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă și 4 abțineri.

Alin. 4, da, domnul deputat Radu Stroe, vă ascultăm.

 
 

Domnul Radu Stroe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mai întâi, nu am înțeles dacă a fost eroare în raport sau dacă domnul ministru a făcut o eroare. Dar nu are importanță.

Referitor la alin. 4 al art. 10, în proiectul legii s-a prevăzut plata premiului anual pe anul 2003 să fie efectuat pe anul 2004, la începutul anului. Noi am depus un amendament și am spus că este corect și ar fi un tratament demn față de funcționarii din această țară, ca premiul anual pe 2003 să fie plătit la finele anului 2003. Nu este o propunere nici populistă, nici demagogică, ea ține doar de tratamentul pe care trebuie să îl aplicăm, totuși, funcționarilor noștri, un tratament de demnitate, de corectitudine, la urma urmelor. Acesta este motivul pentru care am făcut acest amendament.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă rog, dacă doriți să mai interveniți la acest punct? Cred că nu este rău să primească niște bani nici după Revelion.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Vă pot spune că și în anul 2002 s-a procedat la fel, s-a plătit această indemnizație pentru anul 2001.

Propunerea noastră este ca în anul 2003 să se plătească pentru anul 2002. Dacă am accepta acest amendament ar însemna că în anul acesta, anul 2002, să se plătească de două ori, deci și aferent anului 2001, care s-a plătit la începutul anului, și la sfârșitul anului 2002, pentru anul 2002.

Sigur, neluând în considerare problemele tehnice ale aplicării acestui lucru, fiindcă, de exemplu, dacă s-ar plăti la 25 decembrie ar trebui să știm exact banii care au fost cumulați de la începutul anului și până la sfârșitul lunii decembrie, pentru a putea calcula acest premiu anual, deci există dificultăți tehnice de aplicare a acestui amendament.

De aceea vă propunem, domnule președinte și stimați parlamentari, să aprobăm acest sistem care a funcționat și în anul precedent, respectiv plata premiului la începutul anului viitor pentru anul trecut.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Radu Stroe (din sală):

Dacă-mi permiteți, domnule președinte,...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai doriți să interveniți? Să avem bani să dăm, domnule Stroe, sunt buni și în ianuarie, după Anul Nou, după Sfântul Ion...

 
 

Domnul Radu Stroe:

Domnule președinte,

Faptul că am greșit o dată nu reprezintă un argument pentru a merge în continuare cu greșeli.

Al doilea element. Eu aici am vorbit nu despre cheltuielile de ordin tehnic și dificultățile de ordin tehnic pe care le are Ministerul Finanțelor Publice, ci de tratarea în mod demn a funcționarilor din ministere pe care îi ținem zi și noapte, îi țineți, de fapt, pe ceilalți funcționari publici.

Domne', trebuie să îi privim în ochi pe oamenii aceștia, să le dăm și lor la Crăciun 3.000.000 lei, că nu e mai mult un premiu anual, dacă, dacă sunt și 3.000.000 lei!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule deputat Bolcaș!

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Înainte de a fi o problemă tehnică, cred că această problemă este una de principiu și ține de principialitățile Legii bugetului.

Ceea ce nici autorul amendamentului nu a spus, și care ar fundamenta eventualitatea promovării acestui amendament, este principiul anualității bugetare. Bugetul nu poate să dispună pentru anul următor, ciclul său se încheie acum și cheltuielile și veniturile se cantonează în perimetrul anului bugetar: 1 ianuarie-31 decembrie. Din punct de vedere strict juridic, această dispoziție este împotriva principialității fundamentale a Legii bugetului.

Din punct de vedere practic, însă, nu se perpetuează o greșeală, ci, așa cum facem și noi la cele două Camere, perpetuăm o cutumă, dacă vreți, practic nimeni nu este prejudiciat direct de această situație.

Personal, pentru că nu încalc principialitățile care izvorăsc din fundamentele nu numai ale profesiei noastre, ci ale credinței noastre în supremația legii, mă voi abține.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Ați ascultat punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, punctul de vedere al colegilor care au susținut acest amendament. Supun votului dumneavoastră alin. 4, în formula solicitată de Ministerul Finanțelor Publice, cu acceptul Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci.

Cine este pentru? Mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Abțineri? 19 abțineri.

214 voturi pentru, 17 voturi împotrivă și 19 abțineri.

Alin. 5, amendamentul a căzut pe cale de consecință.

Am reținut, nu trebuie să îmi spuneți de comisie.

Dacă la art. 10 alin. 5 mai sunt amendamente? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiilor...

 
 

Domnul Ionel Alexandru (din sală):

Domnule președinte,

Dacă-mi permiteți,...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveți amendament?

 
 

Domnul Ionel Alexandru:

La 12.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftim?!

 
 

Domnul Ionel Alexandru (din sală):

La nr. crt. 12.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu suntem la 12, acolo vreți un alineat nou, nu v-ați legat de alin. 5, doriți un alin. 6, nou, da?

 
 

Domnul Ionel Alexandru:

Da, 6, nou.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Noi suntem la 5, trebuie să îl supunem pe acesta la vot. Rămâneți acolo, nu ne deranjează.

Legat de alin. 5 nu avem amendament respins, există un amendament al Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci acceptat de Ministerul Finanțelor Publice. Vă rog să votați!

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abțineri?

246 voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 6 abțineri.

Alineat nou propus, un amendament respins, să îl ascultăm pe domnul coleg.

 
 

Domnul Ionel Alexandru:

Da, vă mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba de art. 61 care sună în felul următor:

"Plata premiului aferent anului 2003 pentru personalul din învățământ se efectuează la terminarea anului școlar".

Motivația este aceea că, respectând structura anului de învățământ, anul școlar se încheie la 15 iunie și este normal ca personalul din învățământ să primească atunci premiul anual; de altfel, fiind un premiu de vacanță. Dacă veți constata, cadrele didactice nu primesc premiul nici în vacanța de vară și nici în vacanța de iarnă, plata făcându-se tocmai la sfârșitul lunii ianuarie a anului următor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, Și eu vă mulțumesc. Această problemă am soluționat-o la alin. 4, și ne-am chinuit și ne tot chinuim de vreo 3 ani să găsim surse, și mereu intrăm în celălalt an. Cu toate astea, ați venit cu un amendament. Deci, legat de plata premiului, asta ar veni în anul 2003, până la terminarea anului școlar. Vreau să rețineți că nici nu se suprapune pe anul calendaristic.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Domnule președinte,

Vă mulțumesc foarte mult și încă o dată anunț, toată considerația și stima mea pentru Comisiile pentru buget, finanțe și bănci din ambele Camere, dar această motivație prinsă aici cred că le-a scăpat Domniilor lor, pentru că motivația nu este reală. Zice aici: "Plata premiului aferent anului 2003 se face tot în anul 2003, dar la jumătate". Or, dânșii spun că nu, pentru că exercițiul bugetar este până la sfârșitul anului. Păi, de ce să plătesc la sfârșitul anului tot ceea ce plătesc pe parcursul anului? Este firesc, așa se plătesc și salariile, și toate cheltuielile. La sfârșitul anului rămân numai cu o sumă necheltuită, eventual. Deci, n-are nici o legătură motivația asta cu textul propus de doamna Smaranda Ionescu, pentru că este posibil să se accepte așa: din acești bani ai aceluiași an bugetar.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Și eu vă mulțumesc. Numai că n-avem banii.

Domnul deputat Leonăchescu, și după aceea, domnul deputat Stanciu. Vedeți că, nouă, întotdeauna ne lipsesc banii, domnilor! Cu restul stăm bine.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Modulul de învățământ este anul școlar care se termină în iunie. Premierea la mijlocul anului școlar poate să genereze situații de nedorit. Ia omul premiul, după care pleacă din învățământ, și jumătate de an care urmează rămâne, vorba aceea, în sarcina altui cadru didactic, care muncește excelent, dar care nu va primi premiul. Aceasta este rațiunea de fond pentru care se impune premierea cadrelor didactice la sfârșitul ciclului școlar pe care el îl deservește. Altă varianată iese din cadru.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Stanciu.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

În calitatea pe care o am de președinte al Comisiei pentru învățământ este clar că nu pot să fiu decât de partea celor care cred că la sfârșitul modulului respectiv, anului școlar, ar fi bine să-i premiem. Motivația dumneavoastră că nu prea ar fi bani este și nu este adevărată, dar nu este o piedică pentru noi. Că distinșii juriști știu că și la instanță întreabă: "A țipat sau n-a țipat?". Dacă n-a țipat, e cu voie, dacă a țipat, e altceva. Deci, noi țipăm, domnule președinte, și vrem bani! Plus că plecăm și în concediu, și poate premiul acela amărât, de două milioane, încă un milion, cât e prima aceasta mare.

Dați-ne milionul, și votăm cu P.R.M.-ul.!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Înțeleg că Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul își păstrează poziția, da? La fel și cele două Comisii pentru buget, finanțe și bănci.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră acest alin. 61, care a fost respins și de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci, precum și de Ministerul Finanțelor Publice. Vă rog să votați!

Cine este pentru? Deci, repet, și pentru amendament.

Înțeleg, P.R.M.-ul... (Rumoare) Păi, nu observați mâna domnului Ungheanu?

Cu 214 de voturi împotrivă, 24 de voturi pentru, o abținere, amendamentul a căzut.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră art. 10 în totalitate, pe formularea pe care o știți, cu amendamentele Ministerului Finanțelor Publice. Vă rog să votați!

Cine este pentru art. 10? Mulțumesc.

Împotrivă? (Discuții la masa prezidiului.)

Cu 209 voturi pentru, 40 voturi împotrivă, o abținere.

Stimați colegi,

Art. 11. Avem amendament? Îl susține cineva? Înțeleg că nu se mai susține. Vorbesc de art. 11, pentru că n-avem amendament admis, alin. 2, da? Vă rog, senator Sassu. Pardon, deputat! Poate că va fi, nu se știe, poate data viitoare.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Mulțumesc.

Nu, nu e nici o problemă.

Este vorba de poziția 13 de la amendamentele respinse, art. 11 alin. 2. Grupul nostru parlamentar a cerut eliminarea acestui alineat. Este o discuție veche, noi am făcut-o de foarte multe ori. Am văzut și explicația pentru care acest lucru n-a fost însușit de Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Totuși, nu pot, ca în opinia noastră, să nu rămână în picioare faptul că aceste modificări în interiorul unor sume deja votate de Parlament, excede votului Parlamentului și duce, dincolo de ceea ce s-a arătat prin vot, în momentul votării legii. Trebuie să revin la o chestiune care s-a supus aici de nenumărate ori: până la urmă este un respect față de munca pe care o facem aici, față de munca pe care o face Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul când ne trimite o astfel de lege în Parlament. Este un rezultat al acestei chestiuni, or, astfel de lucruri care pot duce la modificări, chiar în interiorul, până la urmă, al legii, de către Ministerul Finanțelor Publice, mi se pare un lucru neacceptat. Repet, am văzut motivația dată de comisie și că acest lucru este în conformitate cu legea. Noi n-am fost de acord nici la vremea respectivă cu modificările la Legea finanțelor publice și, repet, este o chestiune care ține de ceea ce a votat Parlamentul. Până la urmă este modificare în textul unei legi, prin voința Ministerului Finanțelor Publice. Dacă este nevoie de modificări, atunci, sigur, putem veni înapoi, eventual în Parlament, așa cum se și întâmplă, prin legi de rectificare și așa mai departe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog!

Da, domnul deputat Marcu Tudor.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Procedură!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Procedură la alineatul său.

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Nu, în general. Pot să intervin oricând.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Faceți o procedură aici, și pe urmă o spuneți pe cealaltă. Vă rog!

 
 

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Vreau să constat că în 4 ore am făcut 10 pagini, care încă erau mai ușoare, pentru că erau la început, cu textele mai puțin tehnice, chiar. Sunt 233 de pagini. Deci, în ritmul ăsta, avem nevoie de 92 de ore. Chiar dacă stăm toată ziua, de dimineață până noaptea, tot ne trebuie mai mult de două săptămâni. Programul nostru nu este așa. Recunosc, nimeni n-a abuzat de o retorică excesivă, și nici timp, mai mult de un minut-două, n-a avut fiecare. Totuși, o modalitate de a structura puțin discuțiile trebuie găsită, deoarece este și obositor, și nu cred că terminăm, în ritmul în care ne plasăm, față de câte amendamente sunt. Nu dau soluții, dar poate izbutim să găsim chiar noi o soluție, împreună, ca să putem urgenta puțin discuțiile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Sassu.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Permiteți-mi să nu fim deloc de acord cu ceea ce a spus antevorbitorul meu. Totuși, discutăm o lege care este extrem de importantă. Este Legea bugetului de stat.

Este legea care previzionează și după care Guvernul va funcționa în anul viitor. Eu nu cred că avem o problemă pentru faptul că la aceste articole care privesc legea în sine și, sigur, la anexele viitoare vom avea discuții suficient de amănunțite pe fiecare temă. Eu n-aș vrea, totuși, să abuzez de timpul la care se referea colegul meu, și totuși cred că așa cum a început este un lucru bun, ar trebui să și continuăm la fel.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă muțumesc foarte mult.

Mi se spune că nu mai sunt luări de cuvânt.

Domnule ministru Tănăsescu,

Vă rog un răspuns legat de art. 11 alin. 2.

Aveți, domnule Dinu, ceva de spus? Legat de art. 11.

 
 

Domnul Gheorghe Dinu:

Am ceva, o procedură. Legat de alin. 2.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Înseamnă că nu-i procedură, aveți un argument.

Scuzați-ne, domnule ministru!

Vă ascultăm, domnule deputat!

 
 

Domnul Gheorghe Dinu:

Și grupul nostru parlamentar consideră că alin. 2 face obiectul unei alte legi importante - Legea finanțelor publice. Nu trebuia trecut aici. Ordonatorii principali de credite, prin Legea finanțelor publice, pot efectua virări de la un alineat la altul, în limita sumelor prevăzute cu această destinație. Deci, nu trebuia trecut în Legea bugetului de stat. Iată cum se încarcă timpul cu lucruri inutile.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc. Dar nu vă deranjează dacă întărim aici, înțeleg.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu, vă rog frumos! Să nu îngreunăm viața ordonatorilor de credite, că și așa e grea. Vă rog eu mult!

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Aș privi acest art. 11 în totalitatea lui. De fapt, ce spune alin. 1 al art. 11? Că aceste cheltuieli pentru deplasări nu pot fi majorate, în condițiile legii, prin virări de credite.

Alin. 2 vine, așa cum menționați și dumneavoastră, să acorde ordonatorului principal de credite această posibilitate ca în cadrul acestui alineat de deplasări, care, repet, face parte dintr-un capitol mai mare, la "Cheltuieli de personal", să se încadreze în aceste cheltuieli, cu posibilitatea unor virări de la un alineat la altul, dar, repet, în limita sumelor care au fost aprobate. Noi considerăm că menținerea acestui alin. 2 al art. 11 vine în întâmpinarea ordonatorului principal de credite, care pe parcursul execuției bugetare poate și are această posibilitate să-și mute de la un alineat la altul.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, repetăm. Haideți să nu îngreunăm viața ordonatorilor principali de credite, că și așa e grea. Măcar între transferuri la alineate să poată să se miște puțin.

Stimați colegi,

Supun la vot menținerea alin. 2, în formularea Ministerului Finanțelor Publice, însușit de Comisiile de buget, finanțe și bănci. Vă rog să votați!

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Cine este împotrivă? 20 de voturi împotrivă.

Abțineri? Două abțineri.

Cu 228 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, două abțineri.

Supun acum votului dumneavoastră, nu avem alte amendamente, întregul art. 11.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri?

Cu 222 de voturi pentru, 37 de voturi împotrivă și 3 abțineri a fost votat și art. 11.

Trecem la art. 12. Amendamentul admis. Răbdare, puțină răbdare! Suntem la art. 12 lit. a).

 
 

Domnul Gheorghe Dinu:

În vederea monitorizării cheltuielilor de personal, spune Ministerul Finanțelor Publice, și cel care proiectează bugetul, și este corect, pentru că aceste cheltuieli de personal, într-adevăr, trebuie ținute foarte strict. Dar nu numai cheltuielile de personal trebuie ținute strict. Gândițivă că în cei 12-13 ani, de după Revoluție, cele mai multe abuzuri s-au făcut în "cheltuielile de capital". Cele mai somptuoase clădiri pentru regii autonome, ministere chiar, instituții de stat, dar și achiziții de limuzine de ultimul răcnet, occidentale, dotări de ultima modă s-au făcut pe "cheltueli de capital". De ce, oare, Ministerul Finanțelor Publice nu vrea să țină sub monitorizare și "cheltuielile de capital"? Amendamentul meu vine că și "cheltuielile de capital" trebuie ținute în mână, în așa fel încât, într-adevăr, abuzul să nu se mai producă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

La lit. a) dacă mai sunt observații?

Da, domnule deputat Sassu.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt două amendamente. O să fac susținerea lor deodată, pentru că n-are nici un rost. Este vorba de 14 și 141, la "amendamente respinse". Prima este vorba de faptul că se spune: "Vor prezenta Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial". Propunerea mea este:

"De la data intrării în vigoare a legii". Până la urmă, referirea la o lege se face din momentul în care ea există.

Dacă întâmplător acest lucru se realizează o dată cu publicarea în Monitorul Oficial, nu acesta este criteriul.

Este vorba de intrarea în vigoare a legii. Deci, cred că corect este să ne referim la momentul intrării în vigoare a legii și nu în momentul în care este publicată în Monitorul Oficial.

Iar cealaltă este o chestiune de formă. La sfârșitul art. 12 lit. a), după părerea noastră, este o chestiune absolut de ambiguitate, și am cerut eliminarea sintagmei "până la sfârșitul anului". Dacă citiți, o să vedeți că nu se înțelege la cine se referă acest "până la sfârșitul anului". Este o chestiune de text, pur și simplu.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, și eu vă mulțumesc.

Dacă la lit. a) mai sunt intervenții? Vă rog, la lit. b), dacă mai susțineți amendamentul respins? Nu-l mai susțineți.

La lit. c) se mai susține amendamentul respins?

Înțeleg că nu se mai susține.

Rog să dați răspunsul, domnule Mihai Tănăsescu, la lit. a).

La art. 12 lit. a) s-au făcut două amendamente, practic, 3, de cei doi colegi deputați. Să eliminăm sintagma: "până la sfârșitul anului", ar însemna o repetare, "la data intrării în vigoare a legii" și "introducerea cheltuielilor de capital", în formularea domnului deputat Dinu.

Vă rog!

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

La lit. a) s-au făcut aceste amendamente. Prin acest comentariu al lit. a) se dorește, de fapt, ca în termen de 15 zile, de când legea a fost publicată în Monitorul Oficial, și acest lucru este posibil să fie efectuat în cursul lunii decembrie a anului în curs, ordonatorii principali de credite să știe exact situația repartizării pe luni a cheltuielilor, încă de la începutul anului bugetar, respectiv 1 ianuarie 2003, când, într-adevăr, legea intră în efectivitate. De aceea considerăm această specificație foarte clară a lit. a) a art. 12 și solicităm să fie menținută.

Legat de problema ridicată de către Partidul România Mare, aș vrea să specific, încă o dată, că, într-adevăr, cheltuielile de personal trebuie foarte bine monitorizate și trebuie foarte, foarte bine controlate. În ceea ce privește "cheltuielile de capital", nu credem că este oportun să se treacă aici acest lucru, având în vedere că Legea finanțelor publice arată foarte clar că "cheltuielile de capital" nu pot să fie majorate, decât numai în anumite condiții și ele trebuie să se încadreze în parametrii care au fost aprobați.

De aceea, domnule președinte, doamnelor și domnilor, vă propun menținerea art. 12 lit. a) în forma prezentată și aprobată de către Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Sassu.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu chiar nu înțeleg, domnule președinte. Deci, dacă citim textul, "având în vedere asigurarea condițiilor de desfășurare a activității, potrivit atribuțiilor stricte ale acestora, până la sfârșitul anului". Nu se înțelege mai nimic.

Dacă scoatem sintagma "potrivit atribuțiilor stricte ale acestora", și, punct, este o chestiune foarte clară. Când, cum, asta este o chestiune care ține de relația dintre instituții. Chiar nu înțeleg de ce trebuie anumite lucruri care chiar n-au importanță, sunt respinse a priori.

Al doilea lucru: la o lege ne putem referi în momentul în care intră în vigoare, nu când apare în Monitorul Oficial.

Apariția în Monitorul Oficial nu este o condiție. Este o condiție ca legea să intre în vigoare, dar pentru aplicarea unei legi important e că a intrat în vigoare, nu că a apărut în Monitorul Oficial. Noi putem scrie și intră în vigoare a doua zi după publicarea în Monitorul Oficial. În momentul ăla ce facem? Deci, momentul pentru a fi aplicată o lege, și aici ne referim la textul legii și în urma aplicării acestei legi, le putem cere celor care trebuie să execute operațiunea respectivă să ne răspundă. Când legea este în vigoare, deși, în mod practic, această formulare nu introduce nici o ambiguitate. Până la urmă, dacă nu se precizează, știm foarte bine, în conformitate cu Constituția, o lege care se publică în Monitorul Oficial atunci intră în vigoare. Dar cauza la care ne referim este intrarea în vigoare a legii, și nu publicarea în Monitorul Oficial.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, legat de această argumentație, domnule deputat, scuzați-mă că nu mai cobor jos, este legată de un singur lucru.

În textul legii sunt o serie de termene care curg până la intrarea în vigoare. Și atunci trebuie să facă referire la publicarea în Monitor, ca până la 1 ianuarie, când intră efectiv legea în vigoare, să-și aducă la îndeplinire niște sarcini. Asta e singura...

Bun. S-au ascultat argumentele, de-o parte și de alta, legat de acest art. 12. Înțeleg că Ministerul Finanțelor Publice își păstrează punctul de vedere. La fel și Comisiile pentru buget, finanțe și bănci; deci supun votului dimneavoastră art. 12, în ansamblu, pe formularea Ministerului Finanțelor Publice, acceptată de comisii. Cine este de acord?

Cine este pentru? Mulțumesc foarte mult.

Împotrivă?

Domnule Stan,

Cred că ați greșit. Votăm împotrivă. Nu știu de ce sunteți dumneavoastră cu mâinile pe sus? Vă ține de vorbă doamna... Nu?

Abțineri? Aveți două, da?

Cu 220 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă, 3 abțineri.

Vă mulțumesc foarte mult.

Trecem la art. 13. Avem la alin. 1 un amendament acceptat, propus de Comisiile pentru buget, finanțe și bănci și acceptat de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de către Guvern. La art. 13 sunt amendamente?

Domnul senator Popa, vă rog!

Suntem la art. 13 alin. 1. Vă ascultăm. Adică, alin. 1, dar indicați și alin. 2, dacă tot sunteți aici, că sunt mai multe.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

La art. 13 alin. 1 la punctul 18 avem un amendament depus de Comisia juridică și susținut de toți membrii comisiei. Este vorba de majorarea cu 120 de miliarde, pentru autoritatea judecătorească, a sumei, deci, de la 5.870 miliarde, majorarea la 5.990 miliarde. Vreau să îmi motivez această cerere. În Raportul de țară, dar mai ales în concluziile Comitetului mixt România-Uniunea Europeană s-a reținut ca o critică la adresa Guvernului sursele insuficiente, total insuficiente pentru autoritatea judecătorească. Această sumă de 120 de miliarde este destinată Parchetului, Ministerului Public pentru a susține, a finanța 250 de posturi de procurori. Vreau să vă spun că sunt peste 17 parchete care nu funcționează din cauza faptului că nu sunt procurori și nu sunt finanțate aceste posturi. Este o chestiune care sigur că are alte implicații. Vedeți dumneavoastră, corupția etc., etc.

Motivația de respingere, cred eu, nu este o motivație pentru că noi am arătat și o sursă subsidiară, o altă sursă, deci, nu numai de la vămi, ci și din fondul de rezervă al Guvernului. Și această sursă există și ar trebui, pentru 120 de miliarde, nu este un capăt de țară, în acest domeniu, să existe măcar bună intenție, dacă nu bunăvoință.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

La art. 13 dacă mai aveți amendamente de susținut sau care au fost respinse?

Vă rog, domnul deputat!

Domnule ministru,

Luați loc, vă dau cuvântul la sfârșit.

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnilor președinți,

Stimați colegi senatori și deputați,

La art. 13 alin. 2 eu am două amendamente respinse.

Sigur, le readuc în discuție din două motive: în primul rând, noi ne-am spus părerea despre buget, pe ansamblu, cu observații adecvate. Acum venim și la amănunte și arătăm că, într-adevăr, există o seamă de aspecte ale bugetului, care pot fi îmbunătățite, chiar dacă au fost respinse, noi simțim datoria să spunem celor ce au făcut bugetul și celor care vor să-l impună în forma aceasta, cu neacceptarea amendamentelor noastre, adevărul și opinia noastră despre buget. Deci, la art. 13 alin. 2 rândul 7, am arătat și altă dată, și propun și de data aceasta reducerea bugetului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de la suma de 83,1 miliarde lei la 50,1 miliarde lei. Acest CNSAS, în cei 4 ani de când există, nu a produs nimic și nici nu credem să producă ceva pozitiv, în viitor. Negativ a produs.

Scandaluri cu duiumul. Se dovedește tot mai mult că e un organism parazitar pe trupul, și așa schilod, al bugetului țării. Cele 30 de miliarde ar putea fi foarte bine readuse la bugetul culturii, care este un buget foarte sărac, extrem de sărac. Dacă e vorba să păstrăm pentru imagine, de, Europa a fost spaima eroilor lui Caragiale, care se vede că s-au înmulțit astăzi și mai mult, nu înțeleg de ce trebuie să-i umflăm de la an la an bugetul?

Pentru luxul și risipa celor ce se află în fruntea lui? Ce cercetări, cât de cât demne de luat în seamă, au produs aceștia în afară de scandalurile care se văd și acum în interiorul conducerii acestei instituții parazitare?

Iată de ce consider că 30 de miliarde lei pot fi transferați fără nici o pierdere din bugetul acestei instituții în bugetul, și așa precar, al Ministerului Culturii și Cultelor la capitolul nenorocit al bibliotecilor publice.

Mulțumesc.

Al doilea amendament aș vrea să-l prezint pe urmă, însă dacă e cazul îl pot prezenta acum.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Prezentați-l acum, ca să închidem art.13. Vă ascultăm.

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

La poziția 20 figurează iar un amendament respins. El nu implică probleme de surse bugetare, ci o mai bună așezare în pagină a cap. II. De ce? Pentru că nici în anexe, nici în lista autorităților publice, ordinea în care sunt prezentate acolo instituțiile cu resursele bugetare propuse nu corespunde acestor coduri.

Mi s-a invocat faptul că ar fi vorba de Constituție și că acest articol s-ar prevala de ordinea pe care o dă Constituția. Am urmărit și în Constituție Titlul III - "Autoritățile publice" - unde, într-adevăr, Parlamentul figurează la cap. I, dar la cap. III figurează Guvernul, or, el este pus la urmă în cadrul acestor enumerări, deși cheltuielile pentru întreținerea Guvernului și pentru administrația publică centrală sunt foarte mari și ar putea fi puse în față dacă ar trebui să ne orientăm după aceasta.

La cap. VI figurează autoritatea judecătorească care în capitolul respectiv este pe la mijloc. De aceea, propun, domnilor, să nu fie Camera Deputaților în fruntea acestei enumerări, când alta e ordinea reală în listă și anexe, ca să se pună în evidență cheltuielile ei care, după cum știm, nu sunt ale ei, ci și ale investițiilor și cheltuielilor din întreținerea Casei Poporului, precum și ale activităților din teritoriu, precum și ale nesăbuinței cazării la hoteluri a parlamentarilor când, în 2 ani de zile putea fi rezolvată această chestiune în mod normal pentru a se ajunge la o situație normală.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Mai aveți de adăugat?

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Aș mai avea de adăugat, dar sper că o schimbare a ordinii în această enumerare s-ar putea face fără pierderea nimănui, respectându-se codurile date în anexe și la lista autorităților publice.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înțeles, domnule deputat.

Vă rog. Că poate ne mișcăm puțin mai repede.

Mulțumim domnului deputat Bălăeț.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaș.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Dați-mi voie să mă mișc rapid în 3 probleme de principiu pe care le pun aceste două amendamente, al treilea fiind o problemă redacțională, și îmi este total indiferentă.

Prima problemă este suplimentarea fondurilor care ar aduce Ministerului Public posibilitatea angajării personalului de care, efectiv, are nevoie. Regret foarte mult că în această cerere nu s-a implicat, în primul rând, cel care răspunde de bugetul acestui minister, în raport de prerogativele administrative ale Ministerului Justiției. Felicit Comisiile juridice ale Senatului și Camerei Deputaților că au luat această inițiativă. Peste tot se vorbește despre lupta împotriva corupției. Reafirm și acum că lupta împotriva corupției până la ora actuală este un film de desene animate, cu Tom și Jerry. Toată lumea fuge după toată lumea și nimeni nu prinde pe nimeni și aceasta poate fi cauzată și datorită acestei acute lipse de personal.

Într-o frumoasă tinerețe am mâncat pâinea amară a Procuraturii. A fost nevoie și atunci și este nevoie și acum acolo de oameni. De aceea susțin amendamentul fără nici o rezervă. Desigur că înlăturarea primei surse de finanțare este absolut corectă. Fiind fonduri cu destinație specială dintr-o lege specială, mă mir că aceste două Comisii juridice au propus o atare sursă.

A doua sursă indicată este însă foarte corectă și aici este a doua problemă de principiu. Vom ajunge să discutăm și aceste minunate fonduri la dispoziția Guvernului, care transformă Guvernul sau, mai precis, Cabinetul Adrian Năstase în moși Crăciuni cu daruri multe pentru fetițe și băieți în propagandă electorală. Mă interesează însă că aceste fonduri pot fi amputate prin însăși rațiunea existenței lor, rațiunea lor politică și juridică de a fi folosite în cazuri excepționale. Luptăm împotriva corupției, lupta aceasta este imperios necesară și reprezintă un caz excepțional. Rog Guvernul să fie de acord cu alocarea din aceste fonduri pentru Ministerul Public.

Și mai există o sursă de finanțare - este a treia problemă de principiu - care se referă și la al doilea amendament propus aici și această sursă de finanțare poate fi redistribuirea fondurilor între autoritățile publice enumerate într-o ordine sau alta. Repet, îmi este indiferentă ordinea, mă interesează funcționalitatea lor.

Este a treia oară când am cinstea să apar în fața Domniilor voastre și să spun în primul an că nu este echitabil, în al doilea an - în anul următor - să spun că nu este drept și, acum, sunt nevoit să spun că este o rușine pe care nu o mai putem tolera. Discrepanța care se realizează între fondurile indicate pentru Consiliul Legislativ, pentru Curtea Constitutțională, în raport de fondurile ce se azvârle la dispoziția CNSAS.

Consiliul Legislativ este cel care lucrează alături de noi cot la cot, are nevoie la această oră de imense dotări în materie de calculatoare, de informatică, are nevoie de programe, are nevoie să fie alături de noi și produce.

Curtea Constituțională are rolul deosebit pe care îl are o asemenea instituție într-un stat de drept și este singura instituție în care se muncește și se motivează frumos hotărârile care devin de principiu constituțional. Acesta este rangul ei și trebuie să-și respecte rangul care este umilit de fondurile ce se alocă pentru acest Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități, care nu a produs decât bazaconiile pe care le-ați văzut în presă, și care s-au perpetuat și în fața Domniilor voastre a unor oameni care au abdicat de la condiția intelectuală, pe care nu au avut-o niciodată.

Ce a produs până la această oră CNSAS-ul, ca bugetul acestuia, față de anul 2001, să fie practic dublat, de la 43 de miliarde la 83 de miliarde? Aici, dați-mi voie să adaug un cuvânt aspru pentru colegii din Comisia juridică a Senatului și Camerei Deputaților care s-a transformat, în analiza activității CNSAS-ului, într-un soi de comisie de împăciuire de la Părhăuții din Deal, dându-le dojeni. Nu acesta era rolul ei, ci să găsească situația care s-a produs și care a dus și la cheltuirea inutilă a acestor fonduri ca fiind cauzată de imperfecțiunea legislației în materie și să hotărască imediat schimbarea legii care guvernează CNSAS. Această schimbare a legii - și o leg de buget - duce și la reducerea drastică a unor fonduri azvârlite pe fereastră.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Am terminat. Vă rog să primiți ambele amendamente în sensul în care au fost formulate.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat... domnul deputat Bădoiu.

Nu. Luați cuvântul după domnul general. După aceea domnul deputat Stanciu, apoi domnul deputat Sassu. Să încheiem discuția la articol și mergem...

 
 

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnilor colegi,

Vă promit că voi fi foarte succint. Ca fost magistrat timp de aproape 36 de ani, deși fac parte din arcul Puterii, mă simt dator să fac o remarcă. Deși justiției i se cere să-și aducă la îndeplinire rolul important, și anume de a păstra echilibrul în societate, vreau să vă citez din memorie un text constituțional care spune, printre altele: "Ministerul Public reprezintă interesele societății" și deci, cu alte cuvinte, atunci când este nevoie trebuie să le și apere. Deci, deși suntem conștienți de acest lucru, cu regret trebuie să constat că, de fapt, justiția este Cenușăreasa acestei societăți. Le dăm sarcini peste sarcini, vă amintesc înființarea Parchetului Național Anticorupție, dar nu le dăm resursele financiare ca să poată ajunge să combată fenomenul corupției.

Și atunci, stimați colegi, nu cumva dăm dovadă de demagogie cu toții? Părerea mea este că așa stau lucrurile. De aceea, îl rog pe domnul ministru al finanțelor și pe toți cei abilitați a croi acest buget să revadă aceste fonduri, să le redistribuie, dacă dorim într-adevăr să devenim o societate cu adevărat democratică.

Să nu uităm că în societățile democrate justiția este puternică, dar și pentru că i se alocă fondurile bugetare necesare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Să știți că dorim același lucru și în sănătate, și în învățământ, și în ordine publică, peste tot.

Domnule deputat Stanciu, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Ne apropiem de final și vreau să susțin pe colegii mei de la Justiție și de la Ministerul Public. Motivațiile au fost excelente. În special să luăm de la CNSAS, pentru că aceștia dacă studiază înseamnă că sunt cercetători; să le dăm salariul de la cercetare. (Aplauze, râsete.)

Iar în ceea ce privește argumentele aduse de distinsul jurist Bolcaș și maestrul Bădoiu, cred că este normal. De fapt, mîine vă voi prezenta niște grafice ca să vedeți ce amărâți sunt domnii judecători la salariu și exprim speranța că în această seară dumneavoastră veți vota sumele cerute pentru Ministerul Public și pentru celelalte pentru ca mâine să avem de la Învățământ, de unde luăm noi. Că mâine venim și cerem de la dânșii 1.500 de miliarde, că nu trebuie să stau la capătul șirului să aștept să-i bag în pușcărie. Trebuie să-i educ pe traseu ca să nu mai ajungă acolo. Deci este o schimbare de optică. Trebuie să-i educ în școală să nu mai fie corupți, să fac parchet anticorupție. Că atunci desființăm școala și dăm toți banii la Justiție, și ei au cea mai nobilă misiune.

Mâine vă voi prezenta graficele din S.U.A. și din România cum se eșalonează. Să vedem ce e și cu zâna aceasta acoperită la ambii ochi și cu buzunarele deschise.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Sassu, ultima luare de cuvânt, sper.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Nu din partea mea.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu. Din partea colegilor.

 
 

Domnul Alexandru Sassu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Nu sunt de acord cu ceea ce s-a spus mai devreme.

Cred că Justiția are nevoie de niște sume în plus. Este absolut necesar, cum și Învățământul are nevoie de sume în plus și probabil că ar fi trebuit să facem eforturi să găsim aceste surse. Ceea ce voiam să spun este că Grupul parlamentar al P.D. nu este de acord cu reducerea sumelor date CNSAS, având în vedere două lucruri:

1. Este o lege care trebuie pusă în aplicare și ceea ce s-a dovedit, toate lucrurile care s-au discutat sau care au ieșit în public au fost legate de faptul că acesta nu-și poate duce misiunea până la capăt și cred că trebuie privită în sens pozitiv, nu negativ, activitatea acestui consiliu. Și această alocare de bani - probabil și ea insuficientă, dacă îi întrebăm pe cei care lucrează acolo - măcar la nivelul acesta trebuie lăsată și nicidecum redusă.

Poate sunt alte locuri din care se pot lua banii.

Oricum, această lege a fost votată în Parlamentul României după o dezbatere lungă și a fost, dacă vreți, poate țineți minte, considerată o lege absolut necesară pentru o revenire, să spun așa, a moralității în interiorul societății românești.

Cred că nu trebuie să distrugem un lucru pe care noi l-am creat și nu trebuie să-i luăm instrumentele pentru care există niște probleme în cadrul instituției.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Înțeleg că nu sunt alte amendamente la art. 13.

Domnule ministru, vă rog, un răspuns.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule președinte,

Legat de primul amendament al art. 13 alin. 1 aș vrea să fac următoarele comentarii. În proiectul bugetului pe anul 2003, Ministerul Public are prevăzută o creștere de 130 de posturi. Am ținut cont de această etapă prin care trecem și am suplimentat numărul de posturi cu 130 de locuri. A suplimenta, peste aceste 130 de posturi, cu încă 230 de posturi, așa cum a fost propus, credem că nu există un temei foarte puternic pentru acest lucru.

Aș vrea să menționez că Ministerul Public beneficiază în anul 2003 de surse mai mari cu 26% față de anul 2002.

Față de amendamentul legat de proiectul bugetului CNSAS, propunerea noastră este de păstrare a sumelor, așa cum au fost dimensionate, și aș vrea să menționez faptul că pentru anul 2003 creșterea acestei instituții este de doar 14% față de prevederile anului 2002. Sigur că a fost o creștere mai mare în anul 2002 față de 2001, cu 65%, atunci când au fost cumpărate anumite echipamente de calcul pentru desfășurarea activității.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Cu ce ne-a folosit?

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Legat de bugetul Curții Constituționale și al Consilului Legislativ - pe care le vom discuta la momentul oportun - aș vrea să spun că creșterea aferentă acestor două instituții este superioară creșterii sumelor acordate CNSAS.

De aceea, domnule președinte, stimați colegi, vă propun să fim de acord cu textul propus de Guvern și aprobat de Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Înțeleg că sunteți de acord cu cele două amendamente ale Comisiilor pentru buget, finanțe.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

De acord. Da.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră art. 13, cu amendamentele Comisiei pentru buget, finanțe și, în condițiile în care nu sunteți de acord, vom supune la vot și celelalte amendamente.

Cine este pentru art. 13, varianta Ministerului Finanțelor Publice, susținută de Comisiile de buget, finanțe? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 15.

Abțineri? Două.

Cu 234 pentru, 15 împotrivă și două abțineri s-a aprobat art. 13.

Stimați colegi,

Ne oprim aici. Ne revedem mâine la ora 9,00 pentru a continua programul aprobat: ora 9,00-12,00. Să facem un efort să începem la 9,00 fix, să câștigăm timp.

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 19,45.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 5:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro